Peter Behrens a fost un pictor de succes, grafician, ilustrator de cărți și designer de fonturi,

făcându-l unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai Art Nouveau din Germania. Este
cunoscut și ca arhitect. El este numit și fondatorul designului industrial. Opera sa a devenit o
piatră de hotar notabilă și semnificativă în istoria designului și arhitecturii.

Fiind o persoană versatilă, Peter a fost mereu în căutarea: sau a formelor noi, sau unui stil nou. Și
imperceptibil pentru el însuși a adoptat tradițiile clasicismului. Deci, pavilionul expozițional din
Oldenburg (1905) este marcat de simetria volumului cubic, compoziția crematoriului de la
Hagen (1906), creat sub influența arhitecturii renascentiste florentine cu suprafețe încrustate cu
marmură, este extrem de clară, iar decorul este geometric.

Proiectând clădirea Ambasadei Germaniei din Piața Sf. Isaac din Sankt Petersburg, Behrens a
căutat în mod clar să exprime „puterea spiritului teutonic” și, prin urmare, a creat fațade masive
grele, acoperite cu granit roșu. Clădirea este marcată de alienare și de un fel de scară
supraomenească. Lipsite de decorul clasic, coloanele proclamau puterea brutală a Germaniei cu
toată înfățișarea. Acest lucru a fost subliniat de grupul sculptural Dioscur (personaje ale
mitologiei grecești antice: frați gemeni, un îmblânzitor de cai și un pumnist) și doi cai

În ceea ce privește interul, holul, scara principală și sălile de recepție au fost proiectate în stilul
clasicului modernizat. Aici Behrens s-a jucat cu contrastul: fațada monumentală cu severitatea ei
a fost lăsată în pace. În clădirea în sine, există o abundență de lumină, lux și eleganță a decorului.
Coloanele negre și grinzile puternice ale tavanului din hol aminteau de creațiile arhitecturii
grecești antice. La etajul doi, holurile erau separate prin uși glisante. Dacă era necesar, camerele
adiacente erau ușor combinate.

În 1899, Behrens a acceptat o invitație din partea ducelui Ernst Ludwig de Hesse și a devenit
membru al grupului de tineri artiști din Darmstadt.

La Darmstadt, Marele Duce Ernst Ludwig de Hesse a fondat o așezare de artiști și arhitecți care a
intrat în istorie drept „Cei șapte”.

Acesti „ Cei Șapte” au încercat să aducă la viață idei utopice despre frăția artiștilor și să creeze
un model de pensiune ideală. În vârful dealului Matildei a apărut casa ducelui însuși, mai jos
sunt casele arhitecților și artiștilor. Întregul ansamblu a fost denumit de idealiști „noua
Acropolă”.

Pe acest deal, Peter Behrens și-a construit prima casă. Clădirea era semnificativ diferită de alte
clădiri. Tânărul arhitect a luat ca model o cabană englezească, considerând-o cel mai convenabil
tip de locuință privată.
Compoziția arhitecturală era compactă și laconică. Casa cu 2 etaje, cu un aspect simplu, a
devenit întruchiparea stilului de viață modest și auster, caracteristic Germaniei.

Behrens a prevăzut absolut totul: de la construcție, mobilier la lingurițe, furculițe și cuțite.

La etajul întâi, care s-a dovedit a fi ușor înălțat, exista o sală de mese, o sală de muzică și o
bucătărie. La etajul doi sunt dormitoare și o garsonieră. În timp ce formatul camerelor era destul
de tipic unei case mici burgheze, interiorul și exteriorul erau neobișnuite.

Este imposibil să nu menționăm cercetările sale de design. Creând piese de mobilier

„datate” la începutul secolului trecut, Behrens era încă clar influențat de același Art Noveau, dar
„calmat”, care a adoptat și a absorbit trăsăturile modului creator individual al autorului său. La
celebrul dulap (1908), netezimea liniilor a rămas doar în picioarele rotunjite și în cercul însuși
din centrul creației. Atât banca (1901), cât și scaunele (1901-1903) au forme subtile încă, dar
deja mai stricte.

Producția în masă de bunuri de larg consum care îndeplinesc ideile estetice înalte ar fi un
avantaj nu numai pentru persoanele cu un gust artistic fin; cele mai largi pături ale oamenilor
ar avea acces la conceptele de gust și decență...”, a spus Peter Behrens.

Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Germania, ca și în Franța, s-a remarcat o reapariție a

interesului pentru porțelan și gresie. Curând, fabricile au început să considere „ceramica
populară” ca fiind demnă de a fi decorativă.

Vesela, realizată după schițele arhitectului, se află astăzi și în fosta Casă a Ducelui de Hesse,
împodobind rafturile și dulapurile din sala de mese. Astăzi această casă de pe Dealul Matilda a
devenit un muzeu pentru colonia de artiști. Pictura din interiorul clădirii a fost realizată de
Behrens, aducând un omagiu Art Nouveau. Reconstrucția sălii de mese din casă este o
confirmare a acestui lucru. La fel și vasele create după schițele arhitectului.

Astăzi ar fi directorul de artă ideal: arhitectul și designerul Peter Behrens era convins că trăim
pentru a avea o experiență senzuală și estetică. Artistul a susținut sinteza diverselor direcții de
design în care fiecare detaliu este important și necesar. Este imposibil să acopere întregul spectru
al activităților sale într-un singur cuvânt, dar el însuși a preferat adesea să se numească „un
designer grafic cu profil larg”. Și așa cum se întâmplă adesea cu genii, a fost complet autodidact.