INSTRUCTIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA

SI RECEPTIONAREA LUCRARILOR DE ÎMBUNATATIRE A
TERENURILOR SLABE DE FUNDARE PRIN METODA ÎMPANARII
CU MATERIALE LOCALE DE APORT, PE CALE DINAMICA

indicativ C 251-94

Cuprins

1. GENERALITATI

1.1. Prezentul normativ se referă la proiectarea, executarea şi verificarea calităţii îmbunătăţirii

terenurilor de fundare slabe prin împănare cu piatră brută, piatră spartă, bolovani de râu, refuz de
ciur etc. prin acţiune dinamică.

În cele ce urmează se vor respecta prevederile generale prevăzute în caietul 1 al normativului C

29-84 intitulat: ,,Prevederi generale privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin
procedee mecanice".

1.2. Datele din prezentul normativ sunt valabile în cazul îmbunătăţirii prin împănare cu materiale
locale cum ar fi: piatră brută, piatră spartă, bolovani de râu, refuz de ciur, spărturi din beton, etc.

1.3. Scopul îmbunătăţirii prin împănare cu piatră brută, bolovani de râu, refuz de ciur grosier, sau
alte materiale locale a terenurilor slabe de fundare este de a mări capacitatea portantă a acestora
prin îmbunătăţirea caracteristicilor fizico-mecanice.

1.4. Îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare prin împănare cu piatră brută sau alte materiale
locale se realizează prin:

- crearea unei zone de teren de fundare îmbunătăţit constituit din piatră brută, piatră spartă,
bolovani de râu, refuz de ciur grosier etc., cu împănare a materialelor de aport prin acţiune
dinamică;

- efectul de îndesare laterală şi în adâncime a terenului (de modificare a porozităţii) ca urmare a

înglobării prin acţiune dinamică (batere cu maiul greu) al materialului de aport.

1.5. La realizarea îmbunătăţirii prin împănare se va avea în vedere efectul care îl poate avea în
timp agresivitatea momentană şi de viitor a apelor subterane asupra materialelor locale utilizate
la împănare. Se recomandă în acest sens corelarea utilizării pentru împănare a unor materiale de
aport alese funcţie de agresivitatea apelor subterane.

[top]

2. DOMENIUL DE APLICARE

2.1. Soluţia de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare prin împănare cu materiale locale
( piatră brută, bolovani de râu, refuz de ciur grosier etc.) se poate aplica la terenuri de fundare
alcătuite din: pământuri argiloase (nisipuri argiloase, nisipuri fine prăfoase, nisipuri argiloase
prăfoase, argile plastic moi), umpluturi slab consolidate. Realizarea îmbunătăţirii prin împănare
nu este condiţionată de realizarea unei umidităţi optime de compactare şi nu este influenţată de
nivelul apelor subterane cu condiţia ca acesta să fie situat sub cota platformei de lucru. Soluţia de
îmbunătăţire prin împănare se poate aplica în general în toate categoriile de terenuri slabe,
pentru grosimi maxime ale straturilor slabe de 3-4 m.

2.2. Soluţia de îmbunătăţire prin împănare se poate aplica atât pentru construcţii civile,
industriale, agrozootehnice, hidrotehnice, etc., cât şi pentru lucrări de drumuri şi autostrăzi.

2.3. Adâncimea pe care se realizează îmbunătăţirea prin împănare este de 3-4 m, în acest sens
se va verifica prin calcul dacă zona activă a fundaţiei se încadrează în limitele acestei zone
îmbunătăţite. Adâncimea maximă pe care se realizează îmbunătăţirea ca urmare a împănării
depinde de dimensiunile materialelor utilizate la împănare, de dimensiunile în plan ale maiului, de
masa acestuia cât şi de energia de compactare. Pentru adâncimi mari de compactare se
recomandă utilizarea unor materiale de aport ( piatră brută, bolovani de râu) cu dimensiuni mari
de (20-30 cm) şi mai mari care favorizează o poansonare uşoară a straturilor de teren slab şi
realizarea unei zone împănate cu dimensiuni mai mari pe adâncime.

[top]

3. INDICATII DE PROIECTAREA ÎMBUNATATIRII TERENULUI SLAB DE

FUNDARE SI ELEMENTE CONSTRUCTIVE

3.1. Îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare prin împănare cu piatră brută, bolovani de râu,
refuz de ciur grosier etc., se execută după un proiect care trebuie să cuprindă:

a) Studiul geotehnic al amplasamentului în discuţie din care să rezulte stratificaţia terenului,

caracteristicile fizico-mecanice (densitatea volumică a pământului, porozitatea, umiditatea şi
gradul de îndesare, coeziunea specifică, unghiul frecării interioare) natura şi regimul apelor
subterane, cât şi date privind agresivitatea momentană şi de perspectivă a acestora.

b) Planul gospodăriei subterane din zona amplasamentului construcţiei (conducte de apă şi gaz,
cabluri electrice şi telefonice).

c) Planul fundaţiilor şi al săpăturii, în care să fie precizate condiţiile în care se face îmbunătăţirea
terenului slab prin împănare.

În cazul adoptării sistemului de fundare directă prin fundaţii în fâşie sau fundaţii izolate
îmbunătăţirea terenului slab de fundare se poate realiza local sub fundaţii. În acest caz
dimensiunile zonei îmbunătăţite vor fi mai mari decât dimensiunile în plan ale fundaţiilor
proiectate şi anume:

(m)

unde: B - lăţimea fundaţiei, în m;

 - coeficient de multiplicar egal cu 0,5.

În cazul adoptării fundaţiei radier general coeficientul = 0,2.

d) Tehnologia de execuţie a îmbunătăţirii terenurilor slabe de fundare prin împănare cu materiale
locale cu precizarea fazelor de realizare a acestora.

e) Planul lucrărilor de testare, care să cuprindă modul de amplasare al încercărilor de probă,

numărul minim de încercări de efectuat pe amplasament.

3.2. Adâncimea până la care se resimte efectul îmbunătăţirii prin împănare cu materiale locale se
va aprecia în funcţie de mărimea presiunii efective transmise de fundaţii, lăţimea fundaţiilor,
respectiv adâncimea zonei active a fundaţiei.

Grosimea stratului de teren slab de fundare influenţat de procesul de îmbunătăţire depinde de:

- numărul şi grosimea straturilor din materiale locale (piatră brută, piatră spartă, bolovani de râu,
refuz de ciur etc.) care se împănează sub efectul dinamic produs de căderea maiului;

- dimensiunile în plan cât şi masa maiului;

- natura terenului de îmbunătăţit cât şi caracteristicile fizico-mecanice ale acestuia;

- înălţimea de cădere a maiului.

3.3. Tehnologia de execuţie a îmbunătăţirii terenurilor slabe de fundare prin împănare cu

materiale locale se va definitiva funcţie de tipul fundaţiei directe preconizate, pe baza unor
experimentări tehnologice şi încercări de teren efectuate conform celor indicate la paragraful 8.

Rezultatele acestor experimentări tehnologice şi încercări de teren vor fi prelucrate în cadrul unui
referat de specialitate, care face parte integrantă din proiectul de execuţie al îmbunătăţirii
terenului.

3.4. Proiectul de execuţie a îmbunătăţirii prin împănare pe lângă datele generale va cuprinde în
mod obligatoriu următoarele precizări privind:

- natura terenului de fundare, alternanţa straturilor cât şi caracteristicile fizico-mecanice ale

acestuia;

- suprafaţa de teren afectată de lucrările de îmbunătăţire;

- cota săpăturii generale sau locale, de la care se face îmbunătăţirea terenului slab de fundare,
astfel încât după epuizarea fazelor tehnologiei de execuţie a îmbunătăţirii prin împănare să se
obţină cota de fundare stabilită în proiect;

- mărimea amprentei stabilită în cadrul lucrărilor de experimentări tehnologice şi încercări de

teren funcţie de capacitatea portantă necesară ce se obţine pentru terenul îmbunătăţit;

- dimensiunile, forma şi masa maiului greu;

- caracteristicile tehnice ale utilajului care va fi echipat cu maiul greu.

3.5. Îmbunătăţirea terenului slab de fundare cu materiale locale se execută prin batere cu maiuri
grele având baza circulară realizată din oţel, fontă, beton armat turnat într-o cămăşuială metalică.
Înălţimea de cădere a maiului se stabileşte funcţie de energia de batere necesară împănării.
3.6. Diametrul maiului se stabileşte în funcţie de dimensiunile fundaţiei, de tipul de îmbunătăţire
(locală, în fâşie, generală) şi în condiţia asigurării unei mase corespunzătoare a acestuia astfel
încât presiunea statică minimă pe pământ să nu fie mai mică de 0,15 daN/cmp pentru pământuri
nisipoase şi 0,2 daN/cmp pentru pământuri argiloase.

3.7. Îmbunătăţirea terenului slab de fundare prin împănare se consideră terminată când se atinge
condiţia de amprentă. Prin amprentă se înţelege coborârea suprafeţei compactate, măsurată în
cm, sub o lovitură a maiului, lăsat să cadă de la o înălţime de 5-6 m. Amprenta se stabileşte prin
încercări experimentale funcţie de capacitatea portantă, respectiv modului de formaţie liniară
obţinut pe baza încercărilor statice de probă cu placa.

[top]

4. ORGANIZAREA LUCRARILOR DE ÎMBUNATATIRE LUCRARI

PREGATITOARE

4.1. Amenajarea terenului în vederea aplicării tehnologiei de execuţie a îmbunătăţirii terenurilor

slabe de fundare prin împănare cu materiale locale se va realiza funcţie de modul de execuţie a
excavării gropii de fundare.

4.2. În cazul excavării gropii de fundare pentru fundaţii izolate se vor efectua următoarele operaţii:

- executarea lucrărilor de amenajare a platformei de lucru prin defrişare, nivelare, trasarea

construcţiei, respectiv a conturului fundaţiilor izolate;

- executarea săpăturilor (mecanizate sau manuale a gropilor de fundare până la o cotă cu 15-30
cm mai coborâtă decât cota de fundare;

- evacuarea terenului excavat şi amenajat unor căi de deplasare a utilajului purtător al maiului,
cât şi a mijloacelor de transport al materialului pentru împănare.

4.1.2. În cazul când se utilizează groapa de fundare printr-o excavaţie generală se vor efectua
operaţiile de lucru după cum urmează:

- excavarea gropii de fundare sub formă de săpătură generală până la o cotă de 15-30 cm mai
jos decât cota de fundare, având dimensiunile în plan mai mari decât dimensiunile în plan al
conturului exterior definit de fundaţiile marginale cu 1,5...2,0 m;

- în cazul când terenul de la nivelul platformei săpăturii generale prezintă caracteristici mecanice
reduse se va amenaja o cale de deplasare a utilajelor prin aşternerea unui strat de balast, refuz
de ciur, piatră spartă în grosime de 30...40 cm;

- trasarea axelor principale ale construcţiei cât şi a fundaţiilor sub care trebuie făcută
îmbunătăţirea terenului slab de fundare.

4.2. Aprovizionarea cu materiale locale (piatră spartă, piatră brută, bolovani de râu, refuz de ciur)
se va face funcţie de sistemul de fundare preconizat şi funcţie de cantitatea necesară, pentru
efectuarea îmbunătăţirii terenului.
4.3. Cantitatea de material aprovizionat va depinde de etapa de lucru din cadrul fazei de
împănare a materialelor locale.

[top]

5. TEHNOLOGIA DE EXECUTIE A ÎMBUNATATIRII TERENURILOR SLABE

DE FUNDARE PRIN ÎMPANARE CU MATERIALE LOCALE

UTILAJE FOLOSITE

5.1. Utilajele care se pot folosi în cadrul acestei tehnologii de lucru ca şi utilaj purtător al maiului
greu pot fi: macarale pe şenile, dragline etc.

5.2. Utilajele purtătoare ale maiurilor grele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să aibă o capacitate de ridicare de până la dublul masei maiului greu;

- să asigure o înălţime de ridicare al maiului de minimum 4 m;

- să permită ridicarea şi căderea liberă a maiului printr-un sistem simplu şi eficient de cuplare şi
decuplare;

- sistemul de deplasare să fie pe şenile astfel încât să nu dezvolte presiuni pe teren mai mari de
70 kPa;

- să aibă posibilitatea de rotire cu 360o cât şi de efectuare a operaţiei de împănare pentru orice
poziţie a braţului faţă de axul longitudinal al utilajului.

5.3. În tabelul 5.1. se prezintă caracteristicile unor utilaje care pot fi utilizate ca şi utilaje
purtătoare ale maiului greu în cadrul tehnologiei de îmbunătăţire al terenurilor slabe de fundare
prin împănare cu materiale locale.

Tabelul 5.1.

UTILAJE CURENTE CE POT FI FOLOSITE LA ÎMBUNĂTĂŢIRE PRIN

ÎMPĂNARE

Sarcina Înălţime de
Deschidere (m)
Săgeata (tf) ridicare (m)
Denumire utilaj
(m)

min max min max min max

Macara K 161 10,0 3,75 16,0 3,75 10,0 3,70 8,80

Macara K 162 14,0 2,50 12,0 4,30 12,8 4,50 13,0

 Macara K 255 15,0 4,0 25,0 4,50 13,8 6,5 13,0

Macara ZK 101 18,0 3,5 7,5 4,0 8,0 6,5 15,8

Excavator E1252 12,5 3,9 20,0 4,0 11,1 3,5 10,7

Excavator E-05 10,0 2,1 10,0 3,70 10,0 3,7 9,2

Excavator D 141 15,0 2,5 14,0 4,0 11,5 7,0 14,2

Excavator E1001 12,0 3,7 15,0 3,80 12,0 5,8 11,9

ECHIPAMENTUL DE LUCRU

5.4. Echipamentul de lucru este constituit dintr-un mai greu, conceput funcţie de tipul de teren de
îmbunătăţit respectiv al materialului de aport.

Maiurile se pot executa din beton armat turnat în cămăşuială metalică de 10 mm grosime şi
având la bază o placă din tablă groasă de 20...30 mm grosime. Pentru a aduce centrul de
greutate cât mai jos la partea inferioară se introduc cupoane de oţel beton sau de şină de cale
ferată. Un exemplu de mai greu este prezentat în figura 1.

Masa maiului este de 3...5 t, iar diametrul uzual este de 1,0...1,50 m. Greutatea şi diametrul se
aleg în funcţie de natura materialului care se împănează şi în funcţie de tipul de împănare (locală,
în fâşie sau generală).

[top]

6. TEHNOLOGIA DE ÎMBUNATATIRE LOCALA A TERENURILOR SLABE DE

FUNDARE CU MATERIALE LOCALE

6.1. Tehnologia de Îmbunătăţire locală a terenurilor slabe de fundare prin împănare se aplică în
cazul construcţiilor cu structuri în cadre având ca sistem de fundare fundaţiile izolate rigide sau
elastice.

6.2. Îmbunătăţirea locală a terenurilor slabe de fundare prin împănare cu materiale locale permite
realizarea sub fundaţie a unei zone de teren îmbunătăţit pe seama procesului de împănare a
materialelor locale (piatră brută, piatră spartă, bolovani de râu, refuz de ciur) sub efectul dinamic
al maiului. Acest teren îmbunătăţit este constituit din fragmente de materiale locale având
interspaţiile umplute cu pământ în stare îndesată.

6.3. Principial tehnologia de îmbunătăţire locală prin împănare cu materiale locale constă din
aplicarea unor lovituri repetate cu maiul lăsat să cadă liber de la o anumită înălţime pe aceeaşi
urmă, respectându-se o schemă prestabilită.
6.4. Tehnologia de îmbunătăţire locală a terenurilor slabe de fundare prin împănare cu materiale
locale cuprinde următoarele faze (fig. 2):

Faza I - Realizarea săpăturii gropii de fundare a fundaţiilor izolate având de regulă dimeasiuni în
plan mai mari cu 30-40 cm decât dimensiunile fundaţiei. Cota fundului săpăturii trebuie să fie cu
15-30 cm mai jos decât cota de fundare proiectată.

Faza II - Aşternarea primului strat de materiale locale (piatră brută, piatră spartă, bolovani de râu,
refuz de ciur etc.) având o grosime de 40-50 cm. Pentru primul strat se recomandă dimensiuni
mai mari ale materialului de aport (20-30 cm) lucru ce asigură o pătrundere mai uşoară a
acestuia în straturile de teren slab şi în consecinţă asigură o împănare mai bună.

Faza III - Constă din împănarea propriu-zisă a materialului local, care cuprinde mai multe etape:

- etapa 1 - împănarea primului strat de aport prin căderi libere ale maiului. Loviturile se aplică în
şah sau suprapuse în funcţie de dimensiunile fundaţiilor. Înălţimea de cădere a maiului în timpul
împănării este variabilă. La început aplică lovituri de la înălţime de 2-3 m, apoi se măreşte
progresiv înălţimea de cădere a maiului până la 7-8 m. Primul strat se consideră împănat când s-
a atins cota iniţială a săpăturii.

- etapa 2 - aşternerea respectiv împănarea succesivă a 2-3 straturi de piatră cu grosime de 25-30
cm, în acelaşi mod ca şi primul strat. Împănarea straturilor din această etapă de lucru se va face
astfel încât în faza finală să fie atinsă cota de fundare cu condiţia de respectare a amprentei.
Îmbunătăţirea se consideră terminată atunci când amprenta făcută de maiul greu lăsat să cadă
de la o înălţime de 6...7 m este de ordinul a 4...5 cm. Amprenta care trebuie respectată în cadrul
activităţii de urmările calitativă a îmbunătăţirii se va stabili cu ocazia experimentărilor tehnologice
şi de determinare a capacităţii portante prin corelare a acesteia cu capacitatea portantă obţinută
pe terenul îmbunătăţit.

- etapa 3 - constă din eventuala nivelare a părţii superioare a terenului îmbunătăţit prin
aşternerea unui start din balast din beton simplu.

6.5. Urmare îmbunătăţirii locale sub nivelul cotei de fundare datorită acţiunii dinamice dezvoltate
de maiul greu se formează o zonă de teren îmbunătăţit similar cu bulbul de distribuţie al
eforturilor în teren. Această zonă este constituită din două subzone (fig. 2.e) şi anume:

- subzona I constituită din particulele materialului de aport având interspaţiile umplute cu pământ
îndesat;

- subzona II-a constituită din terenul natural îndesat sub efectul dinamic al maiului şi al împănării
materialelor de aport în cadrul subzonei I.

6.6. Numărul de straturi de material de aport depinde de caracteristicile stratului slab de fundare
ce trebuie îmbunătăţit cât şi de mărimea lucrului mecanic dezvoltat de maiul greu.

6.7. Verificarea calităţii lucrărilor de îmbunătăţire locală a terenurilor slabe de fundare cu

materiale locale se face conform paragrafului 8.

6.8. Executarea îmbunătăţirii locale a terenurilor slabe de fundare prin împănare cu materiale
locale se poate face în toată perioada anului.
 6.9. În mod obligatoriu lucrările de îmbunătăţire se vor executa sub supravegherea unui cadru
tehnic, care va urmări în mod riguros respectarea desfăşurării tehnologiei de lucru recomandate
conform documentaţiei tehnice.

[top]

7. TEHNOLOGIA DE ÎMBUNATATIRE ÎN FÂSII CONTINUI A TERENURILOR

SLABE DE FUNDARE PRIN ÎMPANARE CU MATERIALE LOCALE

7.1. Tehnologia de îmbunătăţire în fâşii continui prin împănare cu materiale locale (piatră spartă,
piatră brută, bolovani de râu, refuz de ciur grosier etc.) se poate aplica la fundarea construcţiilor
având sistemul de fundare alcătuit din fundaţii continue monolite sau prefabricate sau la
construcţii cu fundaţii izolate când distanţele dintre două fundaţii vecine sunt mici.

7.2. Prin îmbunătăţirea în fâşii continui a terenurilor slabe de fundare se realizează sub talpa
fundaţiei continue, pe toată lungimea acesteia, o zonă de teren îmbunătăţit a cărui dezvoltare
depinde de natura terenului, lăţimea fundaţiei şi lucrul mecanic dezvoltat de maiul greu la
impactul cu stratul de material de aport.

7.3. Îmbunătăţirea terenului slab de fundare în fâşii continui prin împănare cu materiale locale se
face pe o lăţime care va depăşi lăţimea fundaţiei continui (B) cu (0,25...0,30)B.

7.4. Tehnologia de îmbunătăţire în fâşii continui a terenurilor slabe de fundare prin împănare cu
materiale locale se va realiza cu respectarea următoarelor faze de lucru (fig. 3) şi anume:

Faza I. Executarea în lungul axului fundaţiei a unei săpături sub formă de tranşee atunci când
distanţa dintre axele longitudinale ale fundaţiei sunt mari sau executarea unei săpături generale
în zona amplasamentului construcţiei. Lăţimea tranşeei va depăşi lăţimea B a tălpii fundaţiei
continue cu (0,25...0,30)B. Săpătura tranşeei sau săpătura generală se va executa până la o cotă
cu 15...30 cm mai jos decât cota de fundare proiectată.

Faza II. Constă în aşternerea primului strat de material de aport (piatră brută, piatră spartă,
bolovani de râu, refuz de ciur etc.) în grosime medie de 30...40 cm.

Faza III. Se referă la operaţiunea de împănare propriu-zisă care se realizează în mai multe etape
distincte:

- etapa 1 - împănarea primului strat din materiale locale (piatră brută, piatră spartă, bolovani de
râu, refuz de ciur etc.) cu ajutorul maiului greu lăsat să cadă liber. Înălţimea de cădere al maiului
greu va fi la început de 2...3 m, după care se măreşte până la 7...8 m. Se consideră prima etapă
epuizată atunci când s-a atins cota iniţială a săpăturii;

- etapa 2 - constă din aşternerea respectiv împănarea succesivă a 2...3 straturi din material local
în grosime de 25...30 cm în acelaşi mod ca şi primul strat. Împănarea straturilor din această
etapă de lucru se face până când partea superioară a ultimului strat a atins o cotă cu maximum
10 cm mai jos decât cota de fundare cu condiţia respectării amprentei.

Faza IV. Se referă la aşternerea unui strat din balast cu grosimea de maximum 10 cm care se va
compacta cu un compactor cu rulou lis având masa de 10-12 t.
7.5. În cazul în care distanţa dintre axele longitudinale ale fundaţiilor continue este mică, pentru a
asigura circulaţia mijloacelor de transport cât şi deplasarea utilajului purtător al maiului greu, pe
amplasament, se va executa o săpătură generală.

7.6. Procesul de împănare al unui strat constituit din materiale locale (piatră brută, piatră spartă,
bolovani de râu, refuz de ciur etc.) se va face respectându-se un ciclu de batere stabilit funcţie de
lăţimea fundaţiei continue.

7.7. Pentru fundaţii continui cu lăţime B < 1,00 m împănarea se va efectua conform ciclului
prezentat în figura 4. Acest ciclu de împănare constă din două faze. Pe fiecare urmă se execută
5-6 lovituri cu maiul greu lăsat să cadă pentru primele două lovituri de la 3...4 m, iar restul de
lovituri de la înălţimea maximă de 7...8 m.

7.8. Pentru fundaţii continui cu lăţimea 100 < B 1,80 m împănarea se va efectua conform
ciclului prezentat în figura 5 şi care se desfăşoară în două faze care la rândul lor se realizează în
două etape. Pe fiecare urmă se execută 5-6 lovituri cu maiul greu conform celor menţionate la
punctele 6.7.

7.9. Pentru fundaţii continui cu lăţimea B > 1,80 m împănarea se va efectua conform ciclului
prezentat în figura 6 şi care se desfăşoară în trei faze distincte care la rândul lor se realizează în
două etape. Pe fiecare urmă se aplică câte 5-6 lovituri de la înălţimi variabile, începând de la
înălţimea de 3...4 m pentru primele două lovituri, ca pentru ultimile lovituri înălţimea de cădere să
fie maximă.

7.10. Ciclul de împănare stabilit de către proiectantul lucrărilor de infrastructură va fi respectat în

mod obligatoriu de către executant.

7.11. Împănarea corespunzătoare unei poziţii din cadrul etapelor de împănare se consideră
terminată dacă se atinge cota de fundare prevăzută în proiect.

7.12. Îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare prin împănare se consideră terminată în

momentul în care se realizează condiţia de amprentă.

7.13. Pe toată durata de executare a împănării se va verifica înălţimea de cădere al maiului şi

succesiunea corectă a fazelor şi etapelor prevăzute în ciclul de împănare.

7.14. În cazul lucrărilor de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare prin împănare când este
realizată o săpătură generală pe amplasament se va face similar cu ciclul de împănare prezentat
în figura 6.

7.15. Numărul de faze de lucru depinde de lăţimea săpăturii generale, respectiv numărul de
rânduri pe care se face împănarea.

7.16. În cazul amplasamentelor pregătite sub formă de săpătură generală împănarea se va

realiza în rânduri alternative (conf. fig. 6) după următoarea succesiune:

a - împănarea pe rândurile 1 şi 3;

b - împănarea de închidere pe rândul 2;

c - urmează împănarea pe rândul 5;

 d - împănarea de închidere pe rândul 4 ş.a.m.d.

[top]

8. VERIFICAREA CALITATII LUCRARILOR DE ÎMBUNATATIRE

8.1. Calitatea lucrărilor de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare prin împănare cu materiale
locale (piatră brută, piatră spartă, bolovani de râu, refuz de ciur etc.) sub acţiune dinamică se
verifică prin încercări efectuate asupra terenului de fundare îmbunătăţit.

8.2. În mod obligatoriu se va urmări de către un cadru tehnic competent (subinginer, inginer)
modul de desfăşurare al tehnologiei de lucru prevăzută de proiectant, observaţiile înregistrate pe
timpul execuţiei tehnologice de lucru vor fi consemnate într-o fişă tehnică contrasemnată de
cadrul tehnic care urmăreşte execuţia lucrării.

8.3. Verificarea calităţii lucrărilor de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare prin împănare cu
materiale locale, sub acţiunea dinamică se va face în două etape:

- verificări în timpul desfăşurării lucrărilor de îmbunătăţire prin împănare;

- verificări finale.

8.4. Verificările în timpul desfăşurării tehnologiei de lucru constau în determinarea amprentei

pentru un anumit stadiu de îmbunătăţire şi compararea cu amprenta admisibilă.

8.5. Mărimea amprentei corespunzătoare unei anumite valori a capacităţii portante a terenului
îmbunătăţit se va stabili la începerea lucrării pe un tronson experimental. Pe acest tronson
experimental se vor efectua încercări de teren cu placa determinându-se pentru tasarea
admisibilă absolută a fundaţiilor construcţiei ce urmează să fie executată pe amplasament,
capacitatea portantă corespunzătoare a terenului îmbunătăţit.

Determinarea amprentei corespunzătoare capacităţii portante stabilite (amprenta admisibilă) se

face lăsând maiul greu să cadă de la o înălţime de 6...7 m, pe zona de teren dintre cele două
încercări efectuate cu placa, măsurând adâncimea urmei lăsată de maiul greu.

8.6. Având determinată mărimea amprentei ce trebuie respectată calitatea lucrării se va verifica
din punct de vedere calitativ prin stabilirea amprentei pe terenul îmbunătăţit conform punctului 8.3
şi compararea acesteia cu amprenta admisibilă.

8.7. Pentru verificarea mărimii amprentei pe terenul îmbunătăţit se vor efectua câte 5-6
determinări pentru o suprafaţă de 100 mp de teren îmbunătăţit.

8.8. Verificarea finală se va face efectuându-se încercări, pe terenul îmbunătăţit, cu placa,

conform STAS 8942/1 din 1984, determinându-se capacitatea portantă care se compară apoi cu
capacitatea portantă stabilită în cadrul tronsonului experimental.

8.9. Rezultatele verificărilor curente efectuate în timpul desfăşurării tehnologiei de lucru

(determinarea amprentei) se vor consemna într-un proces-verbal de lucrări ascunse, de către
executant, C.T.C. şi reprezentantul beneficiarului.
 8.10. Verificarea finală şi recepţionarea lucrărilor de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare
prin împănare cu materiale se face în conformitate cu ,,Normativul privind executarea şi
recepţionarea lucrărilor de terasamente pentru fundarea construcţiilor civile şi industriale, indicativ
C 169-82".

8.11. Recepţia se va face de către o comisie de recepţie formată din cadre tehnice de specialitate
care vor verifica mărimea amprentei obţinute comparativ cu amprenta admisibilă. Verificarea se
face prin 2-3 determinări de amprentă pentru fiecare 100 mp de suprafaţa de teren îmbunătăţit.
La recepţie se vor executa următoarele operaţii:

- examinarea vizuală a suprafeţei terenului îmbunătăţit prin împănare;

- verificarea proceselor verbale de lucrări ascunse privind determinarea amprentei (punct 8.4) cât
şi a capacităţii portante a terenului îmbunătăţit (punct 8.8).

8.12. În cazul că lucrările de îmbunătăţire nu satisfac din punct de vedere tehnic se va efectua o
împănare suplimentară şi reverificarea condiţiilor de amprentă.

8.13. Cu ocazia recepţiei lucrărilor de îmbunătăţire se va întocmi un proces verbal prin care se
confirmă din punct de vedere calitativ lucrarea efectuată şi se aprobă începerea executării
fundaţiilor.

[top]