Modulul 14: PROBLEME METODOLOGICE CU PRIVIRE LA

ALGORITMUL ANALIZEI SINTACTICE

Este cunoscut faptul că însuşirea gramaticii nu se poate realiza numai pe
baza cunoaşterii şi memorării unor reguli şi definiţii. De aceea este nevoie ca
permanent să efectuăm exerciţii de recunoaştere şi aplicare a celor învăţate. Cel
mai eficace procedeu în activitatea de însuşire a normelor limbii române este
analiza gramaticală. În această activitate trebuie să ţinem cont de etapele
obligatorii care vor urmări:
- modul de expresie lingvistică, căreia îi aparţine textul, cunoscut fiind faptul că
poezia. de exemplu, poate să determine anumite dificultăţi în analiză;
- modul de expunere (monolog, dialog, naraţiune, descriere) şi stilurile funcţionale
(beletristic, ştiinţific, familiar, administrativ, publicistic) cu relevanţă pentru
punerea în valoare a principalelor modalităţi de organizare a enunţului.
Analiza sintactică este, deci, calea de observare a tuturor faptelor de limbă
cu ajutorul cărora se exprimă gândirea. Prin analiză sintactică se observă şi se
interpretează diferitele aspecte ale îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a
propoziţiilor în frază. Ea este calea prin care pătrundem în adâncimea gândurilor şi
sentimentelor exprimate. Analiza gramaticală, ajutând la consolidarea cunoştinţelor
gramaticale, la înţelegerea deplină a conţinutului comunicării, este, în acelaşi timp,
şi una dintre cele mai eficace căi de formare şi perfecţionare a deprinderilor de
exprimare liberă, precisă, corectă şi nuanţată.

14.1.ANALIZA SINTACTICĂ A PROPOZIŢIEI – PROCEDEE, ETAPE

A. Identificarea părţilor de propoziţie – după ce în prealabil vom stabili felul
propoziţiilor după formă, după scop, după aspect:
- arătarea felului de construire a fiecărei părţi de propoziţie;
- stabilirea cuvântului regent;
- determinarea raportului în care se află părţile de propoziţie unele faţă de;
- precizarea raportului fundamental şi a nuanţelor exprimate;
- observarea acordului, a topicii şi a punctuaţiei;
- aprecierea valorii stilistice;
Este bine ca în analiza părţilor de propoziţie să se pornească de la predicat.
După identificarea lui, se va arăta felul predicatului (verbal, verbal-locuţional – la
ambele forme vom stabili dacă este personal sau impersonal – nominal, adverbial,
interjecţional), apoi forma (pentru verbal şi nominal: simplu, compus);
- se indică subiectul faţă de care se află în raport de interdependenţă, locul faţă de
subiect.
- se trece apoi la subiect, arătându-se modul de realizare:
- prin ce este exprimat;
- neexprimat, inclus, subînţeles, nedeterminat, inexprimabil.
 Plecând de la subiect, se vor identifica determinanţii acestuia – atributele:
- la atribute vom arăta felul de construire, partea de vorbire prin care e exprimat
atributul, cazul, prepoziţia raportul faţă de cuvântul regent, ce raport fundamental
exprimă şi ce nuanţe are în cadrul acestui raport, acordul, topica, punctuaţia,
valoarea stilistică.
- atributele substantivale pot fi determinate la rândul lor de alte atribute, care se
analizează după acelaşi tipic.
Se trece apoi la determinanţii predicatului (complemente şi circumstanţiale)
care se analizează după aceleaşi puncte, dar trebuie avute în vedere că ele pot
determina şi părţi secundare de propoziţie exprimate prin adjective, adverbe sau
interjecţii.
Analiza sintactică, pe lângă cele arătate, se poate amplifica prin identificarea
categoriilor morfologice ale fiecărui cuvânt care realizează o parte de propoziţie.
- Nu trebuie să ignorăm rolul pe care-l joacă anumite instrumente gramaticale –
prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (regimul acestora), diferite articole.
- Atenţia la polifuncţionalitatea anumitor relatori prepoziţionali – nu toate
cuvintele legate de regent verbal prin prepoziţia pe, de exemplu, sunt complemente
directe. De aceea, trebuie avut în vedere regentul şi caracteristicile tipului de relaţii
pe care le poate stabili.
- Stabilirea funcţiei sintactice a complementelor se face nu prin utilizarea
întrebărilor, ci prin substituţie şi prin argumente de natură semantică (loc, timp,
mod).
- O parte de propoziţie secundară poate fi şi ea însăşi regentă a unei altă părţi
secundare.
- Existenţa unor părţi de propoziţie cu dublă dominare impune selectarea atentă
a regentului (de obicei, un verb), dar şi a elementului la care se referă (excepţie,
cumulul, opoziţia, relaţia, instrumentul etc.)
- Nu se va ignora rolul semnelor de punctuaţie (fie izolează, fie subliniază partea
respectivă de propoziţie, fie stabilesc coordonarea).
Dacă ne-am însuşit noţiunile teoretice şi ţinem cont de toate aceste aspecte,
atunci existenţa greşelilor în analizele efectuate nu este posibilă.
Spre exemplificare, redăm mai jos un exemplu de analiză:
„Ion Sava a fost un regizor al etapei mai noi din dezvoltarea mişcării noastre
teatrale”. (T. Vianu, p.51)
- este o propoziţie dezvoltată (plurimembră), enunţiativă, cu aspect pozitiv.
Analiza părţilor de propoziţie:
- a fost un regizor = predicat nominal, simplu, subiectul Ion Sava, acordul verbului
cu subiectul se face în număr şi persoană (a III-a, singulară), numele predicativ în
număr, gen şi caz (N), în urma subiectului. Verbul copulativ: conjugarea a IV-a,
indicativ, perfect compus, persoana a III-a singular.
Numele predicativ: substantiv, masculin, N, singular, art. nehot, proclitic un;
- Ion Sava = subiect exprimat prin sintagmă, substantiv, masculin, propriu, N,
singular.
- eminent = atribut adjectival, se acordă în gen şi număr cu cuvântul regent regizor,
se realizează prin articolul proclitic al, masculin, singular, exprimă apartenenţa;
substantiv, feminin, com., G., singular, art. cu art. hot. i;
- mai noi = atribut adjectival, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul etapei,
exprimă calitatea; adjectiv cu două terminaţii, trei forme flexionare, grad
comparativ de superioritate;
- din dezvoltarea = atribut substantival, prepoziţia din; cuvânt regent etapei;
exprimă apartenenţa; substantiv, feminin, comun, Ac., singular, art. hot. enclitic a;
- mişcării = atribut substantival genitival, cuvântul regent dezvoltarea; substantiv,
feminin, comun, G., singular, art. hot. enclitic i;
- noastre = atribut adjectival din pronume posesiv, se acordă în gen, număr şi caz
cu cuvântul regent mişcării, exprimă posesiunea; adjectiv posesiv, persoana I,
plural.
- teatrale = atribut adjectival, se acordă în gen, număr şi caz cu regentul mişcării;
adjectiv cu două terminaţii, feminin, singular, G., grad pozitiv.

14.2.ANALIZA SINTACTICĂ A FRAZEI

Presupune parcurgerea mai multor etape:
1. Identificarea predicatelor şi numerotarea acestora, în ordinea în care apar în
frază. Să nu uităm că predicatul nu se exprimă doar printr-un verb la un mod
predicativ, ci şi prin interjecţii sau prin adverbe. De aceea, identificarea acestuia
presupune:
a) identificarea unităţilor capabile să exprime predicaţia (verbe, interjecţii
predicative, adverbe predicative);
b) stabilirea subiectelor acestora, punând întrebarea despre ce se spune că? +
verb;
c) stabilirea felului predicatelor: verbal, nominal, adverbial, interjecţional,
nominal, incomplet. Acum trebuie să urmărim aspectele legate de caracterul
predicativ / copulativ, tranzitiv / intranzitiv, personal / impersonal al verbelor,
ca şi diateza
acestora (activă, pasivă, reflexivă).
2. Identificarea elementelor relaţionale (conjuncţii, pronume şi adjective
pronominale relative, interogative sau nehotărâte, adverbe relative, interogativa sau
nehotărâte):
a) încercuirea uneltelor introductive (conjuncţii subordonatoare, pronume şi
adverbe relative).
 Uneori, pronumele sau adverbele pot fi precedate de prepoziţii care se iau
împreună cu acestea;
b) încadrăm în dreptunghi conjuncţiile coordonatoare, controlăm ca acestea să
nu coordoneze două părţi de propoziţie de acelaşi fel;
c) numărul elementelor de relaţie – trebuie să fie mai mic cu unul decât al
predicatelor;
d) să urmărim şi punctuaţia ştiind că virgula, punctul şi virgula, linia de pauză
sau parantezele pot îndeplini rolul de mărci relatoare.
3. Delimitarea propoziţiilor
a) tragem bare verticale în faţa relatorilor – atenţie, uneori relatorul pronominal
poate urma regentului cu care se încadrează în aceeaşi propoziţie;
b) numerotăm propoziţiile începând numerotarea cu propoziţia care are cel dintâi
predicat (predicatul 1 – propoziţia 1), chiar dacă până acolo avem mai multe
locuţiuni prepoziţionale sau mai mulţi relatori;
c) recitim fiecare propoziţie în parte, astfel încât aceasta să aibă o unitate
semantică, să aibă un înţeles.
4. Identificarea propoziţiilor sub raportul funcţiei sintactice în frază
a) căutăm propoziţia/propoziţiile principale care au un înţeles de sine stătător,
nefiind introduse printrun relator subordonator;
b) căutăm conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale specializate (CCZ, CV,
CNS), notăm felul acestora şi căutăm regenta lor.
c) în cazul relatorilor nespecializaţi, vom urmări cu atenţie regentul care poate fi
în imediata apropiere (ca la AT) sau la distanţă.
5. Stabilirea felului propoziţiilor în funcţie de caracterul acestora şi rescrierea
lor
a) precizarea felului lor după funcţia principală – secundară în frază;
b) stabilirea caracterului incident al unor propoziţii sau fraze;
c) stabilirea funcţiei sintactice (regentă, subordonată) şi a felului secundarei (SB,
PR, AT etc.);
d) stabilirea caracterului regent al unor propoziţii subordonate;
e) precizarea modului de realizare a raportului de subordonare, a regentului şi a
funcţiei relatorului nonconjuncţional în subordonată;
f) precizarea raportului de coordonare (dacă există).
6. Alcătuirea schemei frazei:
a) vom aşeza la primul nivel propoziţiile principale (dacă avem mai multe
propoziţii principale PP coordonate, acestea vor fi relaţionate printr-o linie
orizontală, pe care se va nota modalitatea de realizare a raportului coordonator);
b) la nivel inferior, printr-o linie verticală se vor aşeza subordonatele acestora
menţionându-se şi relatorul;
c) unele subordonate pot fi regente ale altor subordonate, de aceea schema poate
continua pe verticală, în acelaşi fel;
d) dacă acelaşi regent are două (sau mai multe) propoziţii coordonate (de
acelaşi fel), acestea sevor uni printr-o linie orizontală, cu menţionarea felului
coordonării;
e) dacă acelaşi regent are mai multe subordonate diferite, ele se vor aşeza la
acelaşi nivel, fără a fi legate între ele, însă;
f) vom reciti fraza, urmărind înţelesul ei;
g) incidentele nu se încadrează în fraza primară, ci în afara ei.
Vom exemplifica momentele amintite printr-o analiză amplă a unei fraze.
Se dă fraza:
„Simţindu-şi părinţii, casa lor aproape, convingându-se1 / [că]- n el sălăsluieşte o
forţă nu de toate zilele 2/[ după cum] putea vedea din avântul 3 / [cu care] îşi
repetase predica 4/ Vasile Mureşean simţea 1/ [cum] îi creşte o nouă putere în
suflet.” (I. Agârbiceanu, Culegere de texte...)
1 = simţindu-şi părinţii, casa lor aproape, convingându-se ...Vasile Mureşean
simţea = PP
2 = că-n el sălăsluieşte o forţă nu de toate zilele = CI, det. 1
3 = după cum putea vedea din avântul = CM; det. 2
4 = cu care îşi repetase predica = AT, det. 3
5 = cum îi creşte o nouă putere în suflet = CD, det. 1
1 PP
 
2 CI 5
CD


3
CM

4
AT

Observaţie! Pot fi folosite şi alte forme geometrice pentru a evidenţia raporturile

dintre propoziţii.