Elementul predicativ suplimentar

 Elementul predicativ suplimentar este o parte de propoziţie cu dublă subordonare: faţă de un verb şi faţă de un substantiv sau de un substitut al său. Exprimă
o însuşire sau o acţiune ce caracterizează un substantiv sau un pronume având diferite funcţii sintactice. Se identifică prin posibilitatea disocierii construcţiei date
în două construcţii diferite: El a plecat supărat. = El a plecat. şi El era supărat.
Elementul predicativ suplimentar poate fi exprimat prin:

1. Substantiv: A fost numit director.

L-au luat drept hoţ.
2. Numeral: În excursie vom merge zece. El a plecat primul.
3. Adjectiv: Copii aleargă voioşi.
4. Verb la gerunziu: L-am găsit dormind.
5. Adverb: Nu mi l-am imaginat aşa.
6. Interjecţie: Declaraţia lui ne-a lăsat paf.

 Unele dintre aceste părţi de vorbire pot fi introduse prin prepoziţiile: ca, de, drept, cât, cu: A venit ca şef. A venit cu mâna goală.

Complementul sociativ
 Complementul sociativ arată fiinţa sau lucrul care însoţeşte subiectul sau un complement în realizarea acţiunii: A plecat împreună cu părinţii la mare.
Răspunde la întrebările: cu cine?, cu ce?

Se exprimă printr-un substantiv sau substitut al acestuia (pronume, numeral), introdus prin prepoziţiile cu sau fără sau de locuţiunile prepoziţionale
împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu, cu … cu tot:

Complementul instrumental
 Complementul instrumental arată mijlocul (lucru, fiinţă sau proces) prin care se realizează o acţiune sau se manifestă o însuşire: A tăiat pâine cu cuţitul.
Răspunde la întrebările: cu ce?, din ce?, la ce?, prin cine?, prin ce?, datorită cui?, mulţumită cui?, cu ajutorul cui?
Se exprimă printr-un substantiv sau substitut al acestuia (pronume, numeral) ori printr-un verb la gerunziu: Artistul cântă la vioară. Hoţii au pătruns în casă
spărgând uşa. Când este exprimat printr-un substantiv sau un substitut al acestuia, poate fi introdus prin prepoziţiile cu, din, după, fără, în, la, prin, datorită,
mulţumită, graţie sau prin locuţiunile conjuncţionale cu ajutorul, prin intermediul, prin mijlocirea.
 Complementele circumstanţiale
 În limba română se delimitează următoarele feluri de complemente circumstanţiale.
 
Complementul circumstanţial: Semnificaţia Întrebarea la care răspunde Exemplu
1. de loc locul în care se petrece o acţiune sau se manifestă o unde?, de unde?, pe Spre răsărit cerul începe să se lumineze.
însuşire unde?, până unde?,
încotro?
2. de timp timpul în care se petrece o acţiune sau se manifestă o când?, de când?, pe Noaptea râul a îngheţat.
însuşire când?, până când?, cât
timp?
3. de mod modul în care se desfăşoară o acţiune sau felul în care cum?, în ce fel?, în ce Trenul merge încet.
se prezintă o însuşire mod?
4. de cauză cauza, motivul realizării unei acţiuni sau a existenţei din ce cauză? În pădure urlă lupii de foame.
unei însuşiri
5. de scop scopul realizării unei acţiuni de ce?, pentru ce?, după El luptă pentru dreptate.
ce?, la ce?, cu ce scop?, în
ce scop?
6. condiţional condiţia de a cărei îndeplinire depinde o acţiune sau o în ce condiţie? La încălzire apa se transformă în vapori.
însuşire
7. consecutiv consecinţa unei acţiuni sau a unei însuşiri care este urmarea faptului S-a schimbat de nerecunoscut.
că…?
8. concesiv obiectul sau situaţia care ar fi fost de aşteptat să în ciuda cărui fapt?, în În ciuda ploii, pe stradă este multă lume.
împiedice înfăptuirea unei acţiuni sau existenţa unei pofida cărui fapt?
însuşiri
9. de relaţie obiectul la care se limitează o acţiune ori existenţa referitor la cine?, referitor De citit, am citit.
unei însuşiri; obiectul din al cărui punct de vedere la ce?, în ce privinţă?, din De harnică, e harnică.
este emisă comunicarea ce punct de vedere?
10. opoziţional obiectul sau situaţia care se opune celor exprimate – În locul lui, a venit colegul său.
prin altă parte de propoziţie
11. cumulativ obiectul sau situaţia la care se adaugă cele exprimate – Pe lângă asta, a mai luat şi bătaie.
prin altă parte de propoziţie
12. de excepţie obiectul care constituie o excepţie faţă de ceea ce este cu excepţia cui? În afară de asta, nu mai ştie nimic
exprimat prin alte părţi de propoziţie

Tipuri de subordonate în frază