PEDAGOGIE I

Curs
8
FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI.
TEORIA ŞI METODOLOGIA
CURRICULUM-ULUI

Asist.dr. Liliana Mâţă,

Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău
II. Teoria şi metodologia curriculum-ului

1. Curriculum - delimitări
conceptuale (4 ore)
1.1 Conceptul de
curriculum
1.2 Definirea şi analiza
conceptelor
1.3 Clasificări ale
tipurilor de curriculum

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 8, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
1. Curriculum - delimitări conceptuale
1.1 Conceptul de curriculum
Etimologia şi etapele evoluţiei curriculum-ului
Etimologia conceptului curriculum
(la plural curricula)

Se află în limba latină, în care
termenul curriculum are
semnificaţii multiple, însă relativ
apropiate: alergare, cursă,
parcurgere, drum, scurtă privire.

De aici (scurtă privire) provine şi
semnificaţia contemporană mai
frecvent utilizată pentru
curriculum vitae: parcurs, drum
de viaţă sau carieră.
Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 8, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Etapele evoluţiei curriculum-ului

primele consemnări: termenul a fost
utilizat în a doua jumătate a
secolului XVI, în anul 1582 la
Universitatea din Leiden (Olanda) şi
în anul 1633 la Universitatea din
Glasgow (Scoţia);

semnificaţia conceptului între
secolele XVI şi XIX: până la mijlocul
sec. al XIX-lea, termenul a fost
folosit cu acelaşi înţeles, restrâns la
conţinuturile instructiv-educative, în
special la cunoştinţele şcolare

extinderea semnificaţiilor concep-
tului de curriculum în sec. XX
1. Curriculum - delimitări conceptuale
1.1 Conceptul de curriculum

J. Dewey (1902) este unul din primii teoreticieni care a contribuit la extinderea
conceptului. Propune includerea în sfera conceptului de curriculum, alături de
informaţii şi a demersului didactic de transpunere, organizare şi asimilare a
informaţiei, în vederea formării de cunoştinţe, capacităţi.

„Să abadonăm noţiunea de obiect de studiu ca ceva fix şi gata elaborat în sine,
desprinsă de experienţa copilului; să încetăm să privim experienţa copilului ca
ceva solid şi fixat; să o privim ca ceva fluent, embrionar, vital; în acest caz ne vom
da seama că, copilul şi curriculum-ul sunt numai două limite care definesc un
singur proces.” (Dewey, 1902)
***
L. Cremin (1971), W. Schubert (1986) contribuie la maxima lărgire a semnificaţiei
conceptului de curriculum prin integrarea experienţelor de învăţare dobândite în
contexte informale.

„Fiecare familie are un curriculum pe care îl predă aproape deliberat şi sistematic,
tot timpul. Fiecare biserică şi sinagogă are un curriculum ... Şi fiecare patron are
un curriculum ...” (Cremin, 1976)

„Trebuie să trăiţi ca şi cum viaţa voastră ar fi un curriculum pentru alţii şi echilibraţi
acest principiu prin a considera că viaţa fiecărui om pe care îl întâlniţi poate fi un
curriculum pentru voi, dacă sunteţi suficient de receptivi.” (Schubert, 1986)

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 8, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
1. Curriculum - delimitări conceptuale
1.1 Conceptul de curriculum

Definirea conceptului de curriculum

în sens larg: curriculum

desemnează ansamblul proceselor
educative şi al experienţelor de
învăţare prin care trece elevul pe
durata parcursului său şcolar
(Curriculum Naţional pentru
învăţământul obligatoriu. Cadru de
referinţă, 1998, p.9);
Conceptul de curriculum semnifică
„experienţa de învăţare, atât cea

în sens restrâns: curriculum-ul concepută de şcoală, cât şi cea
cuprinde ansamblul documentelor interiorizată/ asimilată de elev;
şcolare de tip reglator în cadrul această experienţă se desfăşoară
cărora se consemnează datele nu doar în cadrul programului şcolar
esenţiale privind procesele zilnic, ci şi în afara lui, prin activităţi
educative şi experienţele de educaţionale de tip non-formal.”
învăţare pe care şcoala le oferă
elevului (Crişan, 1998) (C. Creţu, 1998).

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 8, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
1. Curriculum - delimitări conceptuale
1.2 Definirea şi analiza conceptelor

Conţinuturi Profil de formare

sunt „mijloace” prin care
se urmăreşte atingerea
obiectivelor cadru şi de
referinţă stabilite
Arie curriculară
• grupează obiectele de
studiu;
CURRICULUM
• ariile curriculare:
- Limbă şi comunicare;
- Matematică şi Ştiinţe;
- Om şi societate;
- Arte;

numărul minim şi
- Educaţie fizică şi sport;
- Tehnologii;
- Consiliere şi orientare

descrie aşteptările societăţii;

sintetizează principalele
cunoştinţe, capacităţi,
aptitudini şi atitudini pentru
fiecare absolvent la finele
parcursului şcolar
Cicluri curriculare

reprezintă periodizări ale
şcolarităţii, grupând mai
mulţi ani de studiu;

ciclurile curriculare:
Plaja orară - achiziţii fundamentale (0-III);
- dezvoltare (III-VI);
maxim de ore - observare şi orientare (VII-
prevăzute pentru IX);
o disciplină de - aprofundare (X-XI);
studiu
- specializare (XII-XIII)

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 8, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
1. Curriculum - delimitări conceptuale
1.2 Definirea şi analiza conceptelor

C
L
A
S
A

a V-a

aria curriculară,
conţinuturile ciclul curricular plaja orară
discipline

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 8, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Bibliografie selectivă

Creţu, C. (1999). Teoria curriculum-ului şi

conţinuturile educaţiei. Iaşi: Editura Univ. „Al. I.
Cuza”.

Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici.
Bucureşti: E.D.P.

Dumitriu, C., Sacară, L. (2007). Pedagogie I : Suport
pentru curs şi seminar. Bacău: Editura Alma Mater.

*** (1998). Curriculum Naţional pentru învăţământul
obligatoriu. Cadru de referinţă. Bucureşti: M.E.N.,
C.N.C.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Curs 8, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011