Sunteți pe pagina 1din 17

SINTEZE

PEDAGOGIE I
FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI. TEORIA ŞI
METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI

Postuniversitar
1. Pedagogia – ştiinţă a educaţiei
1.1. Pedagogie şi educaţie
 educaţia – obiectul de studiu al pedagogiei

1.2. Trăsăturile şi funcţiile educaţiei


 fenomen specific uman, aplicabil doar la specia umană
 caracter social – istoric
 caracter naţional
 caracter universal
 caracter prospectiv
 caracter permanent

1.3. Funcţiile educaţiei


 funcţia culturală (cognitivă)
 funcţia economică (de pregătire pentru viaţa activă)
 funcţia axiologică (formarea individului pentru integrarea în viaţa socială)
 funcţia psihologică

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
1. Pedagogia – ştiinţă a educaţiei
1.4. Structura acţiunii educaţionale
 S = subiectul educaţiei;
 O = obiectul educaţiei;
 S’= subiectivitatea obiectului educaţiei;
 F.E. = finalităţile educaţiei (ideal, scopuri, obiective);
 D.E. =dispozitiv educaţional;
 M = mesaj educaţional;
 C.O. = comportamentul obiectivat (de răspuns);
 C.I.I. = conexiune inversă internă;
 C.I.E = conexiune inversă externă
 S.E. = situaţie educaţională / C.P.S. = câmp psihosocial;
 A.E. = ambianţă educaţională;

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Structura acţiunii educaţionale

S.E.
M.E.

S O
I.E.
S.E. D. C.O. S’
O.E. C.I.I.

C.I.E.
A.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
1.5. Formele educaţiei

FORMELE EDUCAŢIEI - Definiţii

FORMALĂ NON-FORMALĂ INFORMALĂ

 Cuprinde influenţele  Valorifică influenţele  Include influenţele


intenţionate şi formative, educative a neintenţionate, cu
organizate, care au altor forme de care se confruntă
loc în instituţiile organizare a individul şi care nu
şcolare, cu scopul educaţiei, în afară şi sunt organizate
formării şi dezvoltării după etapa pedagogic.
şcolarităţii.
personalităţii.  Cele mai semnifi-
 Se realizează în afara
 Se realizează în instituţiei şcolare, în cative mesaje sunt
instituţii specializate instituţii culturale, emise de mass-
(şcoli de diferite organizaţii de copii şi media (ziare,
tipuri). tineret. reviste, internet).

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
FORMELE EDUCAŢIEI - Activităţi

FORMALĂ NON-FORMALĂ INFORMALĂ

 activităţi formale:  activităţi  activităţi de relaxare,


- lecţie; extraşcolare: de antrenare în
- activitate practică; situaţii cotidiene:
- în afara clasei
- curs; (olimpiade, cercuri - lectură;
- seminar; pe discipline); - vizionare TV;
- activitate în - în afara şcolii - documentare
internet;
laborator; (spectacole;
- activitate în excursii; - jocuri diverse în
familie, cu prietenii;
cabinete şcolare conferinţe);
- discuţii pe diferite
- după integrarea teme;
profesională (de - vizite la muzee cu
formare continuă) familia etc.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
FORMELE EDUCAŢIEI – Avantaje şi dezavantaje

FORMALĂ NON-FORMALĂ INFORMALĂ

 (+) Asigură  (+) Valorifică  (+) Determină un


introducerea posibilităţi, interes de
elevului în munca resurse, căutări cunoaştere, în urma
intelectuală locale.
organizată. contactului cu
mediul ambiant.
 (-) Predomină  (-) Există pericolul
informarea asupra scăderii valorii  (-) Se poate crea un
aspectelor pedagogice, conflict cu finalităţile
calitative ale ştiinţifice, educaţiei morale,
schimbării. formative. estetice.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
2. Educaţia în contemporaneitate
2.1. Problematica lumii contemporane şi soluţii educative: noile educaţii
 definiţie: noile educaţii reprezintă „cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor
educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane”
 exemple de noi educaţii:
- educaţia ecologică
- educaţia pentru pace
- educaţia interculturală
- educaţia pentru schimbare
- educaţia pentru drepturile omului
- educaţia pentru timpul liber
- educaţia pentru comunicare şi mass-media
- educaţia demografică
- educaţia pentru tehnologie şi progres

2.2. Educaţia permanentă - de la necesitate la posibilitate


 Educaţia permanentă nu este o „nouă educaţie”, ci o schimbare de abordare a educaţiei pe tot
parcursul vieţii
 autoeducaţia:
- derivă din educaţia permanentă;
- activitate conştientă, constantă, sistematică, direcţionată spre formarea propriei
personalităţi

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
3. Componentele educaţiei
3.1. Educaţia intelectuală: 3.4. Educaţia tehnologică:
 dimensiunea cognitivă a activităţii de
 ansamblu de activităţi instructive care îi
formare-dezvoltare a personalităţii umane;
pregăteşte pe copii pentru stăpânirea şi
 obiective:
dezvoltarea tehnicii;
- informare intelectuală;
- formarea intelectuală  obiective:
- formarea orizontului cultural-profesional;
3.2. Educaţia morală: - formarea unor capacităţi şi deprinderi
 formarea profilului moral; practice;
 obiective:
- familiarizarea elevilor cu diferite profesiuni
- formarea conştiinţei morale;
- formarea conduitei morale şi a trăsăturilor
de voinţă şi caracter 3.5. Educaţia fizică:
 conţinuturi:  activitate de formare-dezvoltare corporală
- Educaţia civică necesară pentru asigurarea şi cultivarea
- Educaţie religioasă valorilor sănătăţii omului;
 obiective:
3.3. Educaţia estetică:
 „educaţie prin şi pentru frumos”;
- întărirea sănătăţii, dezvoltarea şi fortificarea
fizică a organismului;
 obiective:
- instruirea estetică a elevilor (teoretic); - dezvoltarea din punct de vedere psihic şi
- receptarea frumosului (aplicativ) formarea personalităţii umane

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
4. Elemente de cercetare pedagogică

4.1. Definiţie 4. 3. Etapele cercetării pedagogice


 „o strategie proiectată şi realizată în scopul de a
surprinde relaţii şi fapte noi între componentele  identificarea şi formularea problemei
acţiunii educaţionale şi de a elabora, pe aceasta  documentarea
bază, soluţii optime pentru problemele procesului
educaţional”  formularea ipotezei/ipotezelor şi a
obiectivelor
4. 2. Tipologia cercetării pedagogice  stabilirea metodologiei folosite în
 după scopul fundamental în raport cu care se realizarea cercetării
desfăşoară:
- cercetare fundamentală (cu scop general de  realizarea propriu zisă a cercetării
cunoaştere, fără intenţii practice specifice);
- cercetare concretă, aplicativă (care răspunde unor  analiza, prelucrarea şi interpretarea
necesităţi practice imediate); rezultatelor
- cercetare de dezvoltare (cu scopul introducerii  elaborarea formei finale a rezultatelor
inovaţiilor în procesul educaţional)
 după funcţia pe care o îndeplineşte: cercetării
- cercetare constatativă (cunoaşterea şi descrierea  aplicarea rezultatelor în optimizarea
unei situaţii educative);
teoretică sau practică a educaţiei
- cercetare ameliorativă (îşi propune intervenţii şi
verificarea eficienţei inovaţiilor introduse)
 după metodologia adoptată:
- cercetare observaţională (neexperimentală) (în care
se urmăresc diferite aspecte ale activităţii educative cu
scopul optimizării acesteia);
- cercetare experimentală (declanşează acţiuni
educaţionale originale)

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
5. Finalităţile educaţiei

5.1. Delimitări conceptuale 5.2. Clasificarea obiectivelor educaţiei


a) Idealul educaţional a) după gradul lor de generalitate:
 reprezintă finalitatea educaţională de
maximă generalitate;  obiective generale;
 defineşte „un model” sau tipul de  obiective specifice (intermediare);
personalitate solicitat de condiţiile sociale
ale unei etape istorice, pe care educaţia  obiective concrete, operaţionale
trebuie să-l formeze în procesul (comportamentale, microobiective)
desfăşurării ei;
b) Scopurile educaţiei b. după domeniile
 sunt finalităţi de generalitate medie
psihocomportamentale:
determinate de idealul educaţional;  cognitive - asimilarea de
c) Obiectivele educaţiei cunoştinţe, deprinderi intelectuale;
 reprezintă categoria de finalităţi  afective - formarea convingerilor,
pedagogice cu grad mai mare de sentimentelor, atitudinilor;
concreteţe, care asigură orientarea
activităţii la nivelul procesului de  psihomotorii – însuşirea comporta-
învăţământ mentelor bazate pe acţiune manifestă

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
5. Finalităţile educaţiei

5.3. Formularea obiectivelor operaţionale Exemple


a) Definiţia operaţionalizării: strategie de
analiză a finalităţilor procesului de învăţământ
de cadrul didactic prin intermediul a două Tema lecţiei: Substantivul
acţiuni complementare:
 deducerea obiectivelor concrete din obiectivele
generale şi specifice;  OC (Cognitiv): să identifice cel
 definirea obiectivelor concrete (sarcini puţin trei substantive în textul din
didactice).
fişa de lucru
b) Modelul lui Mager:
 descrierea comportamentului final –
verbe concrete (să descrie, să  OPM (Psiho-motor): să sublinieze
definească, să enumere) şi NU abstracte cu creionul substantivele din fişa
(să înţeleagă, să ştie, să cunoască);
 precizarea criteriului performanţei de lucru;
acceptabile:
- cantitativ (cel puţin două, integral);  OA (Afectiv): vor participa activ la
- şi/sau calitativ (clar, expresiv, cursiv); identificarea substantivelor din
 determinarea condiţiilor (instrumentele) –
cu ajutorul, pe baza, având la dispoziţie textul scris pe fişa de lucru

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
6. Curriculum şi educaţie

6.1. Delimitări conceptuale  Arii curriculare - grupează obiectele de


Curriculum: studiu :
 sens restrâns – curriculum desemnează - Limbă şi comunicare (Lb. şi lit. română);
conţinutul procesului educativ „ansamblul
documentelor şcolare care reglementează - Matematică şi ştiinţe (Matematică,
desfăşurarea activităţii şcolare: plan de Informatică, Biologie, Fizică, Chimie);
învăţământ, programă şcolară, manuale etc”;
- Om şi societate (Geografie, Istorie, Religie,
 sens larg – curriculum desemnează întregul
program al acţiunilor educative, cu toate Cult. Civică, socio-umane);
componentele şi interacţiunile dintre ele, „un - Educaţie fizică şi sport
traseu de învăţare bine definit”
- Tehnologii (Educaţie tehnologică, TIC)
Concepte-cheie:
 Conţinutul învăţământului devine o - Arte (Educaţie muzicală, Educaţie plastică)
componentă a curriculum-ului; - Consiliere şi orientare
- conţinutul educaţional,  Cicluri curriculare - periodizări ale
- conţinutul curricular şcolarităţii, grupând mai mulţi ani de studiu:
 Plaja orară - numărul minim şi maxim de ore - achiziţii fundamentale (0-III);
prevăzute pentru o disciplină de studiu
- dezvoltare (III-VI);
 Profil de formare
- observare şi orientare (VII-IX);
- descrie aşteptările societăţii;
- aprofundare (X-XI);
- sintetizează principalele cunoştinţe,
capacităţi, aptitudini şi atitudini pentru fiecare - specializare (XII-XIII)
absolvent la finele parcursului şcolar

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
6. Curriculum şi educaţie

Tipuri de curriculum 6.2. Elementele componente ale


Noul Curriculum naţional – N.C.N.: conţinutului curricular
 curriculum nucleu – „trunchiul comun” (C.N.):
numărul minim de ore de la fiecare disciplină  cunoştinţe
obligatorie din planul cadru de învăţământ;
 deprinderi
 curriculum la decizia şcolii (C.D.Ş.) - acoperă
diferenţa de ore dintre curriculum nucleu şi numărul  priceperi
maxim de ore pe săptămână, pe discipline şi ani de
studiu. Curriculum-ul la decizia şcolii se poate  atitudini
elabora în 3 variante:
 valori
- curriculum nucleu aprofundat (C.N.A.) -
diversificarea activităţilor de învăţare până la  comportamente
acoperirea numărului maxim de ore din plaja orară a
disciplinei respective;
- curriculum extins (C.N.E.) - parcurgerea în 6.3. Trăsăturile curriculum-ului
întregime a programei, adică atât a segmentului
obligatoriu cât şi a celui suplimentar, marcat prin *;  caracter social-istoric
- curriculum elaborat de şcoală (C.E.Ş.) - implică  amplificare
diferite tipuri de activităţi opţionale:
- opţional la nivelul disciplinei;  diversificare şi specializare
- opţional la nivelul ariei curriculare; continuă
- opţionalul la nivelul mai multor arii
curriculare  caracter naţional

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
6. Curriculum şi educaţie

6.4. Criterii de selecţie a conţinuturilor  Manualul şcolar - reprezintă un


 criterii filosofice instrument orientativ pentru profesor şi
 criterii ştiinţifice
principalul instrument de lucru pentru
 criterii psihologice
 criterii pedagogice elev;
- funcţii: de informare, de formare, de
6.5. Documente curriculare autoinstruire, de antrenare;
 Planul – cadru de învăţământ - structurează - exigenţe: ştiinţifice, psihopedagogice,
conţinuturile învăţământului pe ani şcolari, pe
profiluri de învăţământ, indicând numărul igienice, estetice, economice
minimal şi sau maximal de ore pentru fiecare
disciplină de învăţământ sau arie curriculară;  Auxiliarele curriculare (curriculum
 Programa şcolară - structurează suport) - integrează ansamblul
conţinuturile învăţământului pe fiecare materialelor didactice aflate la
disciplină şcolară;
- structura programei şcolare pentru
dispoziţia profesorului şi elevilor:
învăţământul primar: obiective-cadru, culegeri, ghiduri metodologice, caiete
obiective de referinţă, activităţi de învăţare, speciale, planşe, atlase
sugestii metodologice, evaluare;
- structura programei şcolare pentru
învăţământul gimnazial şi cel liceal:
competenţe generale, competenţe specifice,
conţinuturi, atitudini, valori

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Bibliografie orientativă

 Bocoş, M., Jucan, D. (2008). Fundamentele pedagogiei.


Teoria şi metodologia curriculum-ului. Repere şi instrumente
didactice pentru formarea profesorilor. Bucureşti: Editura
Paralela 45.
 Cojocariu, V.M. (2009). Fundamentele pedagogiei. Teoria şi
metodologia curriculum-ului. Bucureşti: Editura V&I Integral.
 Cristea, S. (1998). Dicţionar de termeni pedagogici.
Bucureşti: E.D.P., R.A.
 Dumitriu, C., Sacară, L., Pedagogie I : Suport pentru curs şi
seminar, Editura Alma Mater, 2007.
 Mâţă, Liliana (2010). Ghid de pregătire psihopedagogică
pentru gradele didactice. Bacău: Editura Alma Mater.

Asist. dr. L. Mâţă, Pedagogie I, Sinteze, Semestrul II, Anul univ. 2010-2011
Adrese

Blog:
pedagogie-dppd.blogspot.com

E-mail:
pedagogiedppd@yahoo.com