CURS. Educatia - Obiect de Studiu Al Pedagogiei

Educaţia – obiect de studiu al
pedagogiei
Educaţia – obiect de studiu al pedagogiei
OBIECTIVE:
● Definirea educaţiei
● Analiza formelor educaţiei şi a interdependenţei acestora
● Analiza dimensiunilor educaţiei

Ce este pedagogia?
Pedagogia este o interogaţie asupra educaţiei, asupra esenţei şi
trăsăturilor ei, scopurilor şi sarcinilor ei, valorii, limitelor şi –
deopotrivă – conţinuturilor, principiilor, metodelor şi formelor ei
de desfăşurare [1]
Argumente pentru care pedagogia este o ştiinţă
Obiect de studiu bine delimitat – fenomenul educaţional
Instrumente/metode specifice de cercetare – observaţia,

experimentul, studiul de caz, ancheta pe bază de chestionar, testul
pedagogic
Finalităţi cognitive – sistem conceptual, legi, principii

Pedagogia - ştiinţă sau artă
Pedagogia este ştiinţă, discurs teoretic asupra unui fenomen care,

în unele circumstanţe se prelungeşte în acţiuni concrete,
întruchipând astfel note ale tehnicii (tehnica educativă) [2]
Calitatea de artă a pedagogiei reiese din practică, din modul în care

profesorul implementează actul educaţional, din pasiunea
manifestată în activitatea didactică
Educaţia (latinescul educo – educare = a creşte, a forma, a instrui).
“Educaţia este acţiunea de formare a individului pentru el însuşi,

dezvoltându-i-se o multitudine de interese”.
“Educaţia este o activitate conştientă de a-l influenţa pe om printr-o

triplă acţiune: de îngrijire, de îndrumare şi de cultivare, în direcţia
creării valorilor culturale şi a sensibilizării individului faţă de acestea”. [3]
Educaţia (latinescul educo – educare = a creşte, a forma, a instrui).
În calitatea sa de obiect de studiu al pedagogiei, educaţia trebuie

privită din trei perspective [4]:
- Educaţia ca activitate
- Educaţia ca proces
- Educaţia ca produs
Educaţia ca activitate - ansamblul de acţiuni conştiente, sistematice

pe care educatorul le exercită asupra educatului în vederea realizării unui
scop bine determinat.
Educaţia ca proces - acţiunea de transformare în sens pozitiv şi pe

termen lung a personalităţii umane, în perspectiva unor finalităţi explicit
formulate.
Educaţia ca produs - cultura generală şi de specialitate,

Formele educaţiei
Educaţia formală (şcolară)
Educaţia nonformală (extraşcolară)
Educaţia informală (incidentală)

Formele educaţiei - Educaţia formală (şcolară)
Educaţia formală – se realizează în cadrul sistemului de învăţământ,

prin intermediul procesului de învăţământ
Caracteristici:
- Caracter instituţionalizat (şcoli de diferite tipuri, nivele)
- Expresie a unei politici educaţionale
- Reglementată prin acte normative
- Organizată, sistematică
- Presupune: planuri, programe, manuale, evaluări, cadre
didactice specializate
Formele educaţiei - Educaţia nonformală
Educaţia nonformală – se realizează în afara sistemului formal de

educaţie (a insituţiilor şcolare), pentru a răspunde unei mai mari
varietăţi de cerinţe de învăţare:
- Educaţie complementară (în paralel cu şcoala)
- Educaţie suplimentară (în vacanţe)
- Educaţie de substituţie (de ex. pentru analfabeţi)
Exemple de programe:
- activităţi culturale (vizite la muzee, centre culturale)

- vizite de studiu în ţară sau în alte ţări
- tabere pentru elevi şi pentru studenţi, excursii, cluburile elevilor
- proiectele iniţiate de organizaţii nonguvernamentale sau de alte
instituţii.
Caracteristici:
- Caracter instituţionalizat, organizată
- Este centrată pe cel care învaţă, pe procesul de învăţare nu pe cel de
predare
- Dispune de un curriculum la alegere, flexibil, variat
- Este mai puţin stresantă, în afara evaluărilor riguroase
- Generează ocazii de petrecere într-un mod plăcut şi organizat a
timpului liber
Formele educaţiei - Educaţia informală
Educaţia informală – se realizează în contextul situaţiilor şi

activităţilor cotidiene. Nu îşi propune în mod deliberat atingerea unor
scopuri de ordin educativ.
Influenţe informale semnificative:

- Familia
- Mass-media
- Grupul de prieteni
Formele educaţiei - Educaţia informală
Educaţia informală – Caracteristici:
- Spontană
- Neorganizată
- Problema este a receptării adecvate a informaţiei, a controlului
efectelor pozitive/negative
Formele educaţiei
CRITERII EDUCAŢIE FORMALĂ EDUCAŢIE NONFORMALĂ EDUCAŢIE INFORMALĂ
Actorii care Instituţiile de Instituţii culturale Familia

desfăşoară educaţie: grădiniţe, ONG-uri Mass media
acţiunile şcoli, licee, Grup prieteni
educative
universităţi
Gradul de Cadre didactice Personal calificat în Pregătire prezentă,
pregătire al specializate diferite domenii absentă, sporadică
educatorului
Conţinuturil Organizată pe ani de Organizată pe arii de Contextuală
e educaţiei şcolarizare, profiluri, interes
specializări
Finalităţile Foarte clar stabilite, Stabilite pentru fiecare Nestabilite, de obicei
educaţiei graduale activitate în parte, pe
termen scurt
ÎNVĂŢARE FORMALĂ – ÎNVĂŢARE NONFORMALĂ -
ÎNVĂŢARE INFORMALĂ
Educaţie formală-nonformală-informală - eficienţă
Modul eficient în care cele trei forme ale educaţiei se corelează, reiese
din planul experienţial.
În acest sens, o modalitate de evaluare practicată la nivel internaţional
este reprezentată de testul PISA, prin OECD

Dimensiuni ale educaţiei
Educaţia trebuie să aibă ca scop dezvoltarea personalităţii ca întreg,
motiv pentru care trebuie abordată în complexitatea sa:
● dimensiuni clasice (educaţia intelectuală, morală, tehnologică,
estetică)
● dimensiuni noi (educaţia interculturală, pentru sănătate, drepturile
omului,etc.
Dimensiuni clasice ale educaţiei
Educaţia intelectuală
CE ESTE? SCOP Cine o furnizează?
Proces care se realizează pe ● Asimilarea de cunoştinţe Şcoala

două nivele: ştiinţifice
1.maturizare a funcţiilor, ● Formarea priceperilor/ Familia
proceselor cognitive deprinderilor de muncă
intelectuală Mass-media, etc.
superioare prin parcurgerea
● Dezvoltarea capacităţilor
stadiilor dezvoltării umane
cognitive (gândire, memorie)
2.posibilităţi de învăţare şi a intereselor cognitive
individuală sau cu ajutorul ● Dobândirea unei culturi
altora generale şi de specialitate
Educaţia morală
Activitate de disciplinare, ● Educarea conştiinţei

îndrumare a elevilor astfel morale Familia
încât să-şi dezvolte valori,
atitudini şi comportamente ● Educarea conduitei Şcoala
sociale superioare morale
Mass-media
Grupul de prieteni
Educaţia estetică
Ştiinţa despre frumos, ● modelarea personalităţii Familia

studiază categoriile şi legile prin formarea calităţilor
frumosului (din artă, /valorilor estetice Şcoala
societate, natură); pregăteşte
elevul pentru a recepta şi Mass-media
● formarea deprinderilor
înţelege frumosul de apreciere a frumosului
Instituţii cu scop
artistic,etc.
● identificarea/exersarea
înclinaţiilor artistice
Educaţia tehnologică
Componentă a culturii de ● iniţierea în limbajele Şcoala

bază, evidenţiază rolul tehnologice specifice
tehnologiei în progresul
omenirii ● cunoaşterea dezvoltării Instituţii/centre
tehnologice ,etc.
ştiinţei şi a tehnicii
● iniţierea în pregătirea
tehnico-practică
Educaţia fizică
Componentă a educaţiei care ● formarea unor deprinderi Şcoala

prioritizează dezvoltarea de ordin fizic de bază
fizică armonioasă a omului Familia
● conştientizarea
Instituţii/centre
importanţei relaţiei
sportive ,etc.
minte-corp
● exersarea curajului
Dimensiuni noi ale educaţiei
Educaţia interculturală
Abordarea educaţiei pe baza ● formarea unor atitudini Şcoala

unor valori, convingeri de incluziune socială
democratice care Familia
promovează pluralismul ● conştientizarea şi
cultural Mass-media ,etc.
acceptarea nevoii de
celălalt
● exersarea simţului civice

Dimensiuni noi ale educaţiei
Educaţia pentru sănătate
Abordarea educaţiei pe baza ● formarea unor atitudini Şcoala

unor valori, convingeri legate responsabile cu privire la
de importanţa şi preţuirea ceea ce înseamnă o viaţă Familia
sănătăţii în viaţa noastră sănătoasă
Mass-media ,etc.
● înţelegerea principiilor
unei vieţi sănătoase
BIBLIOGRAFIE
[1] Birzea, C. (1998) Arta si stiinţa educaţiei. Bucureşti: E.D.P., Bucuresti,1998

[2] Cucoş, C. (2002).Pedagogie. Bucureşti: Editura Polirom: 2002
[3] Cristea, S. (2000). Dicţionar de pedagogie. Chişinău – Bucureşti: Editura Litera – Litera
Internaţional
[4] Cerghit, I. (1988). Determinaţiile şi determinările educaţiei. În Curs de pedagogie,
Universitatea Bucureşti
[5]Bontaş, I. (1998). Pedagogie, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită. Bucureşti: Editura All
Educational
http://www.keepeek.com/Digital-Asset-Management/oecd/education/pisa-2015-results-volume-i_9789264266490-
en#page52
https://www.oecd.org/pisa/pisa-2015-results-in-focus.pdf

CURS. Educatia - Obiect de Studiu Al Pedagogiei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS. Educatia - Obiect de Studiu Al Pedagogiei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Educaţia – obiect de studiu al

● Analiza formelor educaţiei şi a interdependenţei acestora

● Analiza dimensiunilor educaţiei

Pedagogia este o interogaţie asupra educaţiei, asupra esenţei şi

trăsăturilor ei, scopurilor şi sarcinilor ei, valorii, limitelor şi –

deopotrivă – conţinuturilor, principiilor, metodelor şi formelor ei

Obiect de studiu bine delimitat – fenomenul educaţional

Instrumente/metode specifice de cercetare – observaţia,

Finalităţi cognitive – sistem conceptual, legi, principii

Pedagogia este ştiinţă, discurs teoretic asupra unui fenomen care,

Calitatea de artă a pedagogiei reiese din practică, din modul în care

Educaţia (latinescul educo – educare = a creşte, a forma, a instrui).

“Educaţia este acţiunea de formare a individului pentru el însuşi,

“Educaţia este o activitate conştientă de a-l influenţa pe om printr-o

Educaţia (latinescul educo – educare = a creşte, a forma, a instrui).

În calitatea sa de obiect de studiu al pedagogiei, educaţia trebuie

Educaţia ca activitate - ansamblul de acţiuni conştiente, sistematice

Educaţia ca proces - acţiunea de transformare în sens pozitiv şi pe

Educaţia ca produs - cultura generală şi de specialitate,

Educaţia formală (şcolară)

Educaţia nonformală (extraşcolară)

Educaţia informală (incidentală)

Educaţia formală – se realizează în cadrul sistemului de învăţământ,

Educaţia nonformală – se realizează în afara sistemului formal de

- activităţi culturale (vizite la muzee, centre culturale)

Educaţia informală – se realizează în contextul situaţiilor şi

Influenţe informale semnificative:

Educaţia informală – Caracteristici:

Actorii care Instituţiile de Instituţii culturale Familia

din planul experienţial.

În acest sens, o modalitate de evaluare practicată la nivel internaţional

este reprezentată de testul PISA, prin OECD

Educaţia trebuie să aibă ca scop dezvoltarea personalităţii ca întreg,

motiv pentru care trebuie abordată în complexitatea sa:

● dimensiuni clasice (educaţia intelectuală, morală, tehnologică,

● dimensiuni noi (educaţia interculturală, pentru sănătate, drepturile

Proces care se realizează pe ● Asimilarea de cunoştinţe Şcoala

Activitate de disciplinare, ● Educarea conştiinţei

Ştiinţa despre frumos, ● modelarea personalităţii Familia

Componentă a culturii de ● iniţierea în limbajele Şcoala

Componentă a educaţiei care ● formarea unor deprinderi Şcoala

Abordarea educaţiei pe baza ● formarea unor atitudini Şcoala

● exersarea simţului civice

Abordarea educaţiei pe baza ● formarea unor atitudini Şcoala

[1] Birzea, C. (1998) Arta si stiinţa educaţiei. Bucureşti: E.D.P., Bucuresti,1998

S-ar putea să vă placă și