1.

Caracterizati aspectele social-pedagogice cu privire la --viziunea formată privind autorealizarea în viaţă- şcolii contemporane şi al conducerii manageriale de instruire,dirijare a învăţămîntului şi a investigaţiilor
formarea convingerilor/credinţei despre propriul ideal toate nivelurile. ştiinţifice
calitatea educatiei.
ca esenţă a vieţii.
☻ Principiul previziunii care presupune din start 3.Explicaţi 3-principii –cheie ale noii paradigme a
Calitatea educaţiei este indicatrul de bază al dezvoltării
excluderea eşecului şcolar. învăţămîntului
sociale şi ca urmare a calităţii vieţii.
Creşterea calităţii educaţiei oferite de şcoală se poate modern:umanizare,umanitizare,informatizare.
Noţiunea de calitate este examinată în mai multe cazuri
realiza prin: ☻ Umanizarea învăţămîntului-vizează o nouă
sub două aspecte-filozofic, în sensul de valoare, însuşiri
--sporirea calităţii curriculum-ului elaborat, atitudine valorică faţă de om-care se caracterizează
specifice şi ca rezultat al procesului de „producţie”. Sub
--avansarea calităţii evaluării globale şi a prin:
aspect fiziologic sunt cunoscute conceptele lui Platon,
implimentării sistemului de autoevaluare, -Unicitate-exprimă aprecierea valorii omului,dreptul
Democrit, Aristotel, Engels etc., privind calitatea. Calitatea a
--asigurarea calităţii manualelor şcolare de a fi deosebit,diferit de alţii,presupune intensificarea
evaluat cu precădere în sfera producţiei şi are istoria sa,
--creşterea calităţii infrastructurii individualizării i diferenţierii procesului prin 4.Lamuriti manifestarile paradigmei
dispunînd de metodele sale pentru a obţine şi ameliora sau
--perfectarea stucturii cheltuielilor în învăţămînt, promovarea unor programe variate de invatamintului contemporan
schimba. La începutul secolului al XX, conceptul „calitate” a
--competitivitatea produselor ştiinţelor socio-umane învăţare,orientate spre dezvoltarea elevilor în funcţie Manifestarile paradigmei invatamintului contemporan
cunoscut 4 etape: Inspecţia (încep. Sec. XX), Controlul
pentru dezvoltarea învăţămîntului, de particularităţile şi capacităţile lor sunt urmatoarele:
Calităţii (anii 30), Asigurarea Calităţii (nii 50), Calitatea
--sistemul de educaţie prin acordare de asistenţă -Activism-tb.folosite metode de instruire care 1.subiectul - se caracterizeaza prin: aceptarea
Totală (anii 70-80).
psiho-pedagogică eficientă a elevilor. susţin,dezvoltă iniţiativa ,independenţa în gîndire şi drepturilor cu referinta la om, adica unicitate
Calitatea este un concept multidimensional şi este difenit
--cresterea calităţii tehnologiilor ed-le aplicate,care acţiune. (individualitate irepetabila), libertate interioara
de Organizeţia Internaţională de Standarde (ISO) în seria de
stimulează activitatea elevilor,îmbogăţirea -libertate internă-presupune dreptul de a alege a (dreptul de a alege), activism,spiritualitate (respect,
standard 9000, care relevă cerinţele de ordin general.
experienţelor de învăţare.Toate duc la creşterea elevului a instituţiei de învăţămînt,disciplinele intelegere, creativitate,constientizare,dezvoltare) Are
Nevoia de perfecţionare a învăţămîntului, a şcolii, în
performanţelor elevilor. opţionale,varianta de rezolvare a sarcinii didactice,iar citeva urmari:
special, a situat în prim plan ideea calităţii învăţămîntului.
☻ Principiul evaluării-prin care s e determină nivelul pentru profesor-alegerea coceptului de - luarea in consideratie a intereselor subiectilor
Învăţămînt contemporan tot mai mult interacţionează cu
de realizare a obiectivelor şi finalităţilor ed-le predare/învăţare,a tehnologiior didactice,amijloacelor invatarii;
economia, cultura, cu alte sfere ale vieţii sociale, devenind
preconizate.Calitatea învăţămîntului se determină nu de instruire. - prioritatea tehnologiilor instruirii individualizate si
unul din factorii prioritari, dominanţi în dezvoltarea umană şi
doar de cantitatea şi calitatea cunoştinţelor ,ci şi de -spirit-semnifică orientarea omului spre differentiate;
socială.
calitatea formării personalităţii ,dezvoltarea sa autodezvoltare continuă ca personalitate şi -dezvoltarea unor calitati sociale importante
Învăţămîntul se află într-un proes continuu de schimbare şi
spirituală,civică.Calitatea învăţămîntului nu trebuie individualitate,orientarea spre o viaţă (initiative,independent,responsabilitate incredere in
în acest context se încearcă a stabili anumite criteri de
confundată cu calitatea instruirii,calitatea conştientă,activitate creatoare,pedagogică,de sine).
eficienţă, efectivitate.
predării/învăţării.Rezultatele şcolare sînt mai puţin conducere. 2.dialogul- are urmatoarea caracteristica: -orientare la
Ideea calităţii este actuală pentru toate structurile
dominante în aprecierea calităţii înv.,mai mult se pune ☻ Umanitizarea învăţămîntului-semnifică relatiile subiect-subiect(relatii pe orizontala) in forma
educaţionale, organizaţionale ale învăţămîntului, implică
accentul pe: reconsiderarea înv.,a esenţei sale,avînd drept orientare de dialog intre participantii procesului de
toată ierarhia sistemului de conducere din învăţămînt,
-concordanţa acestuia cu opţiunile societăţii vectorul uman în studiul tuturor disciplinelor.Ea se invatamint.Urmarile dialogului sunt:
deoarece această entitate reflectă aportul tuturor subiecţilor
democratice şi cerinţele economiei de piaţă realizează prin manifestările paradigmei -prioritatea tehnologiilor instruirii problematice si
şi a fiecăruia, în ceea ce priveşte obţinerea rezultatului
-pe competitivitatea pregătirii, contemporane de învăţămînt: activitatilor de gindire colectiva;
comun –calitatea educaţiei.
-pe formarea unei motivaţii cognitive temeinice -orientare spre dezvoltare-dezvoltarea -dezvoltarea capacitatilor comunivative (a asulta si a
Calitatea denotă dezvoltarea invăţămîntului ca sistem
pentru învăţare prin toată viaţa posibilităţilor,capacităţilor. auzi,tolerant,deschidere);
ocial, competivitatea lui, pregătirea absolvenţilor pentru
-pe nivelul formării/dezvoltării -dialog-un proces de manifestare a proceselor umane- -crearea unui mediu sanatos (inlaturarea tensiunii,
tegrare în viaţa socială, aprecierea învăţămîntului de către
personalităţii(atitudini,capacităţi,competenţă) respect reciproc,completare,îmbogăţire emotiilor negative, presiunii).
ocietate, dinamca schimbării conţinuturilor educaţionale,
-pe nivelul educabilităţii şi adaptabilităţii abslventului. reciprocă,înţelegere şi creaţie în comun,profesor- 3.existentialismul- caracteristica de baza este crearea
oceselor dezvoltării, perfecţionării şcolii, implementării
☻ Principiul managementului participativ-se bazează elev,elev-elev,elev-spaţiul instrucţional,elev-e-ul unui process de invatamint in contextual naturii
hnologiilor didactice etc.
pe iniţiativă,implicare,asumare liberă de personal. omului, ce ar viza nu doar posibilitatile intelectuale,
responsabilităţi,creativitae ,entuziasm,lucrul în -integralitate-lumea în care trăim este integră,unicitară dar cu precadere si gindirea imaginativa, intuitia ,
2.Caracterizaţi principiile calităţii atribuite
echipă.Implicarea personalului,participarea,motivarea şi învăţămîntul trebuie să fie la fel. creativitatea, emotiile, sentimentele, alte manifestari
sistemului educaţional.
devine o condiţie indispensabilă în asigurarea calităţii -existenţialitate-presupune dezvoltatrea calităţilor ale “emisferei drepte” a creierului.
☻ Principiul conformităţii sau orientării spre client-
educaţiei.Climatul motivaţional pozitiv,care înlesneşte proprii emisferei,,drepte” a creierului Urmarile acestuia sunt:
determină adecvarea /corespunderea produsului sau
implicarea/participarea personalului,necesită şi uman:intuiţie,gîndire -recuperarea drepturilor de catre elevii cu presupozitii
serviciului la necesităţile beneficiarilor şi cerinţele sau
crearea de condiţii optime pentru exprimarea liberă a imaginativă,creaţie,emoţii,sentimente. ale “emisferei drepte” a creierului;
aşteptările dorite.Cît priveşte nivelul de pregătire a
opiniilor,admiterea conflictelor ca element de progres -consolidarea fundamentelor învăţămîntului-corelarea -asigurarea integritatii naturii umane;
absolvenţilor,a calităţii studiilor vis-a-vis de
cu negocierea lor rapidă,stabilirea unor raporturi metodologiei,tehnologiei şi metodelor de predare – -cresterea importantei dezvoltarii spiritual a elevilor;
solicitările mediului şi cele personale,acestea pot fi
interpersonale puţin formalizate,recunoaşterea şi învăţare,care ar produce o creştere aatitudinii,o -influenta pozitiva asupra sanatatii elevilor;
apreciate în dependenţă de 2 dimensiuni
încurajarea succesului,selectarea ideilor comune de conştientizare faţă de procesul de studii,reorientat de -egalarea in drept a disciplinelor scolare;
complementar
valoare şi promovarea lor. la memorare şi producere spre -accentul pe intelegerea informatiei si nu pe
--mentalitatea absolvenţilor –orientările formate şi
☻ Principul căutării excelenţei-prevede orientarea meditare,cercetare,înţelegere,aplicare. reproducere.
cristalizate în fenomene de natură psiho-socială,cum
spre performanţă,succes,progres,standarde de ☻ Informatizarea învăţămîntului-prevede 4.integritate- consta in integritatea procesului de
ar fi atitudinile,opiniile,judecăţile,deprinderile de
calitate.Crearea unui mediu de învăţare ,axat pe implimentarea ajunsurilor informaticii şi a invatamint promovat printr-o abordare complexa a
acţiune
succes ,performanţe înalte ,constituie un imperativ al tehnologiilor informaţionale în procesul de predarii disciplinelor scolare.Urmarile sunt:
-perceptia integral a lumii de catre elevi;
-influenta pozitiva asupra sanatatii elevilor;
-cresterea capacitatii de concurenta a invatamintului.
5.orientarea spre dezvoltare- se caracterizeaza prin
punerea accent pe formarea de competente,atitudini,
capacitate prin utilizarea tehnologiilor pedagogice si
selectarea sarcinilor.
Urmarile acestei manifestari sunt:
-prioritatea tehnologiilor pedagogice orientate spre
dezvoltarea personalitatii, a instruirii
problematizate;
-ponderea aspectului practice, spiritual-pragmatic al
invatamintului(dezvoltare-necesitate pentru viata).
6.pregatire temeinica a cadrelor- pune accent pe
pregatirea complexa,integra,adica: 1)conceptual-met
dologica (elaborarea si promovarea conceptiei proprii
de predare a disciplinei) si 2) tehnologica (posedarea
unei pregatiri solide in stiintele educatiei, tehnologiile
informationale si ale dirijarii). Urmarile ei pot fi :
-prioritatea creativitatii in activitatea pedagogica;
-nevoia de pedagogi ginditori, creative.
7. consolodarea fundamentelor invatamintului-
consta din potentialul valoric inalt, bogatia sensurilor
continutului disciplinelor scolare si a actiunilor
educatiei; caracterul profund stiintific(sprijinul in
predare pe succesele stiintelor clasice si cele modern)
si sensul fiziologico-cultural (legatura disciplinelor si
activitatilor educative cu filozifia, psihologia, istoria
culturii etc, care dezvolta conceptia/viziunea corecta
despre lume, educa omul complet, integru). Urmarile
consolidarii fundamentelor invatamintului sunt:
- cresterea capacitatii de concurenta a invatamintului;
-cresterea motivatiei pentru studii;
-depasirea atitudinii sceptice in raport cu spiritualul.
Paradigma invatamintului contemporan raspunde
modelului stabilit de dezvoltare a lumii moderne, a
sec.XXI, bazat pe anticipative a calitatilor omului, a
sistemelor de invatamint de calitate , centrate pe
formarea competentelor.
5. Arătați tendințele și nevoie modernizării
învățămîntului actual din R.M.
Reforma educațională, declanșată în R. M. la
începutul anilor 90 ai secolului trecut pe bază de noi
principia democraticeb și umaniste, avînd tendință de
eficarea a unei societăți democratice, s-a realizat în
temei conform unor previziuni inițiate de comunitatea
științifică și intelectualitatea progresistă, care s-au
reflectat ulteriorîn Concepția dezvoltării
învațămîntului și Legea Învățămîntului ,aprobate în
95. Reușitele reformei viziazăurmătoarele aspect:
1. Trecerea de la sistemul de învățămînt tradițional,
didacticist de proiectare, centrat pe conținuturi la un
nou concept de proiectare de tip curricular realizat
prin formula:obiective –conținuturi- metodologie-
evaluare.
Promovarea unei noi politici educaționale , avînd ca
reper de bază teoria curricumului, a produs o
schimbare de frond, de esențîn toate componentele
sistemului de învățămînt:
a. Conceptual- o nouă viziune strategie unificatoare
privind eficarea unui system de învățămînt
național,flexibil și deschis în perspectivă democratic
b. Teleologică- system de învățămînt autohton sa
proioectat și funcționează pe baza valorilor general-
umane și naționale
c. Conținutală- abordare sistemică, cissiculară ți
psihopedagogică ,conținuturi structurate și flexibile,
care constituie un system de valor ice prefigurează
personalitatea umană.
d. Structural- instruirea unui nou system de învățămînt
raliat la sistemele europene, în special , prin instruirea
învațămîntului de tip liceal.
e. Tehnologică- implimentarea unor tehnologii
educaționale modern cu accent pe învățare, formarea
dezvoltarea personalității umane
f. Didactică- editarea unei noi generații care ar pune
accent pe structurarea și gestionarea conținuturil,
formarea capacitățilorți competențelor ( a învata p-u a
shimba)
g. Formareainstruirea cadrelor didacticeîn contextual
unui învațămint formative productive pe bază de
competență adaptate la intereațiunii din grupă.
h. Evaluarea pe bază de noi princiăpiicu accent pe
dezv personalității umane complete.
2. Instruirea unui system de învățămînt național
formative- dezvoltativ, conform prevederelor
Concepției de dezv. Învațamîntului și Legii
învățămîntului…
3. Asigurarea funcționării sistemului de învățămînt în
noiile sale coordinate conceptual și metodologice într-
un nou cadru legislative – normative
4. În present RM dispune de un system de învîțămint
integru,unitary deschis ,,care asigură dreptul la
fiecare cetățean la studii.
6. Explicați caracteristicele calității educației.
Calitatea educației este indicatorul de bază al
dezvoltării sociale și ca urmare a calității vieții.
calitatea învățămîntului determină, în ultima instanță,
calitatea vieții și sănătatea comunității.Algoritmul
care se cere a fi respectat în asigurarea calității
educației este: de la asigurarea unor condiții p-u o
educație de calitatela rezultate calitative și de la
calitatea învățămîntului la calitatea vieții.Calitatea
învățămîntului este determinată de valorile universal
și naționale(cultură profesională și cultură etnică,
situația social și cultura resurselor umane ), de
contextual social și economic concret.Prin urmare
calitatea învățămîntului este definită de subiecții
educației, conținutul, procesele, mediile și rezultatele
procesului de învățămînt, conjugate cu standardele
politicilor educaționale și sociale, care răspund
așteptărilor beneficiarilor și tocmai de aceea calitatea
învățămîntului se pune a fi apreciată de factori și
indicatori din afara sistemului de învățămînt, care
generează mai multă obiectivitate.În acest context este
necesar de a sublinia integralitatea triadei calitatea
educației- calitatea vieții- sănătatea
societății/comunității.Calitatea învățămîntului este
apreciată după contribuția sa la: bunăstarea oamenilor,
(obiectiv personal), bunăstarea general(obiectiv
social), protejarea valorilor fundamentale(obiectiv
politic),sporirea nivelului de cunoștințe (obiectiv
cultural), dezvoltarea economic(obiectiv
economic).Calitatea educației se raportează la un
anume context național sau instituțional la care se
aplică, însă trebuie depășită imaginea
națională,tradițională, care mai persist la noi asupra
calității.
8. Prezentați modelul conceptual de instruire.
Cu relativitatea de rigoare, numele acestei categorii de
modele este dat de faptul că analiza se focalizează mai
ales în zona în care predarea şi învăţarea se întâlnesc
în mod planificat şi conştient, învăţarea fiind
rezultanta activităţii comune a educatului şi a
educatorului, în care se folosesc anumite metode şi
materiale.
C.1. Modele de instruire generate de teorii ale
învăţării, categorie pe care o pune în evidenţă I.
Neacşu (1999, p.73):  modele de instruire bazate pe
învăţarea abordată ca proces de acumulare şi
prelucrare a experienţei senzoriale, derivate din
teoriile asociaţioniste
modele de instruire elaborate prin derivare din teoriile
învăţării fundamentate pe mecanismele condiţionării
modele de instruire bazate pe teoriile semiotice
(verbale) ale învăţării –
modele de instruire bazate pe teoriile operaţionale ale
învăţării
C.2. Modele de instruire cu legitimare predominant
pedagogică, categorie stabilită prin corelarea
punctelor de vedere ale lui I. Neacşu şi R.B.Iucu):
 modelul logocentric – porneşte de la premisa că
ştiinţa este un rezultat finit şi un bilanţ de adevăruri
concretizate într-un corp de cunoştinţe ce trebuie
transmise educatului de către educator, uzându-se, mai
ales, de metode analitice;  modelul empiriocentric –
promovează aspectul formativ al învăţării într-o
abordare euristică a situaţiilor de instruire, vizând
ansamblul experienţelor educatului: acţională,
afectivă, cognitivă, individuală şi socială; elevii, în
urma familiarizării cu logica investigaţiei ştiinţifice şi
cu tehnicile de cercetare, ajung să-şi planifice
activităţile de investigare, să le realizeze sistematic, să
se autoevalueze şi să îşi programeze noi teme şi
probleme de abordare investigativ-experimentală a
cunoaşterii;  modelul psihocentric – este cu centrare
pe educat, văzut ca “subiectul care învaţă”, motiv
pentru care metodologia instruirii este adecvată la
evoluţia şi dinamismul învăţării, abordate îndeosebi
cognitiv; cu consistent suport motivaţional; modelul
are reprezentanţă în diverse variante practice mai
vechi sau mai noi: teoria treptelor formale ale
cunoaşterii intelectuale
modelul centrelor de interes ; modelele instruirii
centrate pe rezolvarea de probleme/proiecte;
modelului secvenţelor ierarhizate ale învăţării
(R.M.Gagné) etc.;  modelul sociocentric – este cu
centrare pe activitatea de grup, statuând organizarea
socială a învăţării, în care colectivul devine obiect al
activităţii de instruire, chiar dacă se ştie că învăţarea
este individuală din punct de vedere psihologic; şi
acest model are reprezentanţă în modele experimental
practice mai vechi sau mai noi:
;  modelul tehnocentric – este cel ce evidenţiază
“ingineria” specifică procesului instruirii, centrat fiind
pe raţionalizarea procesului de predare- învăţare, în
condiţii de performanţă şi eficienţă
;  modelul modular – expresie a modelelor modulare
practice specifice secolului al XX-lea – este consonant
cu tendinţa holistică şi holodinamică de abordare a
instruirii
9. Precizati modelul posibilitatilor de studii.
Accesul la studii în Republica Moldova este garantat
de Constituţie şi Legea învăţământului (1995), precum
este garantat şi dreptul fiecărei persoane la o educaţie
de calitate, stipulat în Declaraţia ONU pentru
drepturile omului.
Conform indicilor educaţionali, în ultimii ani (2009-
2011), rata brută de cuprindere globală în învăţământ
a crescut, atât pe niveluri/trepte de învăţământ, cât şi
pe categorii de vârstă. Se înregistrează şi o uşoară
creştere a calităţii învăţământului, reflectată în
rezultatele elevilor pe plan naţional şi cel internaţional
(a sporit numărul elevilor care au obţinut locuri
premiante la olimpiadele internaţionale şi al celor
înzestraţi cu competenţe moderne: cunoaşterea
limbilor străine, cunoaşterea calculatorului,
capacitatea de a lua decizii). A sporit eficienţa
serviciilor educaţionale: promovarea tehnologiilor
didactice interactive, aplicarea TIC în educaţie etc.
În acelaşi timp, accesul la studii şi calitatea acestora
nu corespund în măsură deplină standardelor naţionale
şi europene respective.
În prezent, învăţământul din Republica Moldova se
află într-un proces de tranziţie de la un sistem
tradiţional, preponderent informativ, centralizat, la un
sistem modern, dinamic, formativ, centrat pe elevi şi
studenţi, specific unei societăţi democratice, bazate pe
o economie de piaţă.
Conform indicilor educaţionali, în ultimii ani,
sistemul de învăţământ din Republica Moldova a
înregistrat o dezvoltare sinuoasă. Astfel, pe parcursul
anilor 2000–2005, rata brută de cuprindere globală în
învăţământ a crescut de la 70,3% până la 71,7%. Însă,
în anii 2007–2008, se înregistrează o scădere continuă
a acestui indicator până la valoarea de 69,8%.
Deşi perioada în 2000–2011 cheltuielile publice
pentru educaţie, cu excepţia anului 2002, au avut o
creştere constantă, această creştere, cu excepţia
învăţământului preşcolar, nu a fost însoţită şi de o
creştere durabilă a ratelor de înrolare în învăţământul
obligatoriu de bază învăţământul primar şi cel
gimnazial.
10.Explicați domenii de influență ,responsabilități
și funcții la nivel de sistem de unitate școlară
În prezent, performanţa unei unităţii şcolare trebuie
apreciată printr-un sistem de
indicatori, corelat şi alcătuit din informaţii specifice
provenite, atât de pe plan intern instituţiei,
dar şi de pe plan extern, cu prioritate din domeniile de
interacţiune directă şi indirectă.
Reuşita pe acest plan al performanţei poate fi
asigurată de adoptarea unei atitudini
proactive la nivelul echipei de management, care
trebuie să devină iniţiatorul dar şi
continuatorul unor acţiuni complexe, orientate în
principal, pe relaţii de parteneriat şi colaborare.
Managementul şcolar reprezintă, în perioadă actuală,
o provocare continuă, ce poate fi
dusă către o performanţă ridicată numai dacă
persoanele desemnate ţin seama de
funcţionalitatea complexă cerută unei şcoli, cunosc şi
aplică un sistem de cunostinţe din ştiinţa
conducerii, dacă sunt capabile să utilizeze o serie de
tehnici si metode care să confere
procesului de învăţământ consistentă, dinamism şi
eficienţă. Pentru aceasta nu este suficientă
experienţă de viaţă, este necesar şi un proces de
instrucţie în arta managementului şcolar şi
educaţional.
Din această perspectivă, considerăm necesar să
amintim faptul că managerul şcolar
exercită, în acelaşi timp funcţii manageriale cu acţiune
secvenţială şi consecutivă, centrate pe
dimensiuni complexe precum: analiză, diagnoză,
organizare, proiectare, planificare,
implementarea programelor (conducerea operaţională,
controlul, evaluarea finală).
În acelaşi timp funcţiile manageriale sunt centrate şi
pe dimensiunea umană, cu activităţi
concrete precum: organizarea grupurilor, formarea
echipelor; orientarea profesională a elevilor,
consilierea profesorilor, motivarea oamenilor,
participarea, dezvoltarea personală a membrilor
echipei; negocierea; prevenirea si rezolvarea
conflictelor etc.
Aceste dimensiuni complexe au determinat practic un
proces de profesionalizare a
managementului scolar, prin care managerul şcolar
devine o profesie reglementată, a cărei
ocupare este condiţionată de studii specializate care
permit dobandirea unui status şi a unui
rolul social. Rolurile pe care trebuie să le
indeplinească managerul scolii reclamă o suită de
competenţe (de co
În acest sens, atingerea unor standarde ridicate în
planul performanţelor unităţilor
şcolare presupune de fapt iniţierea şi stimularea unor
acţiuni conştiente pentru eficientizarea
activităţii şi pentru dezvoltarea unor soluţii integrate,
care să valorifice în comun, pe de o parte
competenţele unităţii şcolare cu cele ale partenerilor
locali. Condiţiile preliminare ale unui
demers de acest tip au în vedere dezvoltarea şi
parcurgerea un traseu de formare si dezvoltare
managerială, în baza căruia să se acumuleze o serie de
competenţe care să-i permită atingerea
standardelor profesionale prin îndeplinirea în condiţii
optime a actului managerial.
Ansamblul acestor cerinţe este iniţiat şi susţinut şi de
procesul de descentralizare a
sistemului educaţional de învăţământ, care pe de o
parte oferă managerului şcolar o serie de
avantaje dar şi provocări, a căror valorificare
corespunzătoare este condiţionată de conţinutul,
calitatea şi coerenţa actului managerial.
11.Lămuriţi paradigma managementului
educaţional din perspectiva educaţiei
democratice.
Paradigma - un ansamblu de credinte si valori,
schema, model, analizata de Thomas S. Kuhn in
functie de doua criterii: -ca solutie clasica pu noi
cercetatori, -ca ansamblu de concepte si valori
transmise si acceptate de comunitatea stiintifica.
Reforma manageriala in invatamint intra in categoria
conceptelor fundamentale, considerate neoperationale,
datorita gradului lor de maxima generalitate, cu
orientare prioritara in directia valorilor metodologice.
Paradigma de management educaţional din
perspectiva educaţiei democratice si de integrare
europeana semnifica o schimbare de anvergura a
conducerii invatamintului la nivel de sistem si de
unitate scolara, lupta dintre traditie- formarea omului
executant ptin promovarea unui management
autoritar- birocratic- inovatie- formarea omului
decident prin implimentarea unui management
modern si autohton, democratic- participativ.
Schimbarea conceptiei de conducere exprimata prin
modelul conceptual al finalitatilor manageriale
lanseaza un nou sistem axiologic managerial, care
vizeaza strategia, scopurile si obiectivele manageriale
la toate nivelurile de functionare sistem ce coreleaza
cu scopurile si obiectivele educationale respective.
Astfel, strategia la nivel de sistem educational si de
unitate scolara, semtifica implimentarea unui
management modern si autohton, democratic-
participativ pu formarea omului decident, capabil sa ia
decizii de sine statator, sa opteze pu o constructie
statala si sociala democratica, sa-si faureasca propriul
destin prin valorizarea individuala a capacitatilor sale;
scopurile manageriale generale- democratizarea
invatamintului, descentralizarea structurilor
educationale, autonomie scolara precum si obiectivele
manageriale generale- democratizarea conducerii
invatamintului, formarea profesionala a managerilor
in educatie, asigurarea dreptului de acces si reusita
scolara, de rind cu scopurile si obiectivele
manageriale la nivel de unitate scolara si a procesului
managerial fundamenteaza finalitatile manageriale
intrun nou context pedagogic managerial.
12. Arătaţi demersurile necesare pentru
implementarea noii paradigme de management
educaţional în R.Moldova.
Proiectarea sitemului de conducere in invatamint are
la baza principiile de conducere, viziunea globala,
integratoare asupra mecanismelor caracteristice
fenomenului de conducere, posibilitatea flexibilitatii
sistemului de conducere, generata de nevoia adaptarii
la schimbarile socio- educationale.
Analiza experientei reformarii invat. din RM confirma
ipoteza potrivit careia implimentarea noii paradigme
de management educational necesita crearea de
conditii corespunzatoare. Acestea sa faciliteze
procesul schimarii in domeniu. Schimbarile trebuie sa
fie relevante, durabile, sa poata fi integrate in
practicile managementului la nivel de sistem si de
unitate de invatamint, ceea ce necesita un reper
politic, de schimbare a cadrului legislativ- normativ si
un reper metodologic, bazat pe respectarea unui
model complex de implimentare a noii paradigme de
manag educat din perspectiva democratica.
Cadrul legislativ- normativ urmeaza sa stabileasca
clar noua orientare de conducere la toate nivelurile, sa
prevada responsabilitatile si delegarea puterii.
Democratizarea si descentralizarea structurilor
educationale, determinarea statutului social al dir
unitatii scolare si noua pozitie a acestuia in sistem,
precizarea misiunii inspectiei scolare in contextul
noilor obiective educationale si manageriale trebuie sa
constituie repere substantiale ale prevederilor cadrului
legislativ normativ in promovarea unui management
educ democratic- participativ de calitate.
Realizarea unei noi ordini sociale si economice in
plan national si in contextului fenomenului de
globalizare precum si in perspectiva educatiei
permanente, nu mai pot mentine sistemul centralizat si
monolitic in timp ce se preconizeaza flexibilitatea,
optiunile, alternativa, individualizarea, autoinvatarea.
Descentralizarea trebuie sa fie optima, validata,
orientata spre calitate. Calitatea invatamuntului se
impune a fi inbunatatita prin diversificarea ofertei si
prin adaptarea ei la cerintele locale.
Reproiectarea organizatorica a scolii, regindirea
reconstructiei scolii pornind de la exigentele
personalitatii si ale societatii impun un alt cadru de
organizare, adecvat cu orientare nu doar spre
funtionare, dar mai cu seama spre dezvoltare.
13. Concept, functii, domenii a managementului
calitatii.
Man cal in educatie devine o cerinta de importanta
sociala. Mc e definit de Juran in termenii ‘trilogiei
calitatii’, care cuprinde trei procese principale a man:
planificarea calitatii, trecerea sub control a calitatii si
imbunatatirea calitatii.
Concepte>
- Man cal reprezinta ansamblul activitatilor functiei
generale de management care determina politica
privint calitatea,obiectivele si responsabilitatile si le
implementeaza prin mijloace, cum ar fi planificarea,
tinerea sub control, asigurarea si imbunatatirea
calitatii, in cadrul sistemului calitatii.
- Man cal reprezinta ansamblul activitatilor functiei
fgenerale de man care determina politica in domeniul
calitatii, obiectivele si responsabilitatile si care le
implementeaza in cadrul sistemului calitatii prin
mijloace cum ar fi planificarea calitatii, controlul
calitatii, asigurarea calitatii si imbunatatirea calitatii.
Functii> Functiile man calitatii sint determinate in
baza conceptului de ‘triologie a calitatii’ definit de
Juran, functii care vizeaza> planificarea, tinerea sub
control a calitatii si imbunatatirea calitatii. In opinia
lui Kelada, man cal are urmatoarele functii:
planificarea, organizarea, coordonarea, controlul si
asigurarea calitatii.
O forma specifica de organizare in domeniul calitatii o
reprezinta ‘cercurile calitatii’ sau ‘sistemul calitatii’
care reprezinta un concept in cadrul modelelor de
asigurare a calitatii.
Tinerea sub control a calitatii e o funct care se refera
la ansamblul activitatilor de supraveghere a
desfasurarii proceselor si de evaluare a rezultatelor in
domeniul calitatii in scopul eliminarii deficientilor si
prevenirii aparitiei lor in alte procese. Evaluarea
calitatii se efectueaza prin auditul calitatii- o
examinare sistemica si independent care se aplica
sistemului calitatii , proceselor, produselor.
Functia de asigurare a calitatii- urmareste sa asigure
corectitudinea activitatilor de planificare,
organizare,coordonare cu scopul de a garanta rezultate
calitative.
F. de imbunatatire a calitatii- imbunatatirea
proceselor si rezultatelor calitatii.
Calitatea adevarata e totala si include urmatoarele
idei>
• Calitatea trebuie sa inceapa odata cu conceperea
produsului sis a se determine la livrarea lui catre
beneficiar.
• Calitatea trb sa se refere la toate persoanele
implicate in process, trb sa se implice cooperarea
tuturor comportamentelor intreprinderii.
Dupa Feigenbaum, calitatea totala e un system
eficace, conceput astfel incit fiecare din grupurile ce
compun o organizatie sa-si aduca propria contributie
la realizarea, mentinerea si ameliorarea calitatii.
14.Etapele/dimensiunile/abordarile ale calitati.
Managementul calității reprezintă ansamblul
activităților funcției generale de management care
determină politica în domeniul calității, obiectivele și
responsabilitățile și care le implementează în cadrul
sistemului calității prin mijloace cum ar fi planificarea
calității,controlul calității, asigurarea calității și
îmbunătățirea calității (cf. SR ISO 8402:1995, op.cit.).
Pe scurt, managementul calității include toate
activitățile pe care organizațiile le implementează
pentru a conduce, a controla și a coordona calitatea.
Managementul calității reprezintă responsabilitatea
tuturor nivelurilor de management, însă rolul de
coordonare revine managementului de la nivelul cel
mai înalt al organizației.
Managementul de la nivelul cel mai înalt elaborează
politica în domeniul calității, care cuprinde obiectivele
și orientările generale ale organizației, referitoare la
calitate. Obiectivele calității sunt implementate în
cadrul unui sistem de management al calității.
J.M.Juran (1986)[11][10] consideră că managementul
calității constă din trei procese manageriale principale
orientate pe calitate:
‫٭‬planificarea calității;
‫٭‬controlul calității;
‫٭‬îmbunătățirea calității.
Dezvoltarea și implementarea unui sistem de
management al calității necesită parcurgerea mai
multor etape care includ următoarele[1] :
1. Strategia calitatii. Calitatea bunurilor si
a serviciilor reprezinta o problema strategica si în
cadrul demersurilor pe termen lung, politica de
calitate exprima dorinta conducerii întreprinderii de a
progresa spre excelenta industriala. Simplele
declaratii de intentie nu ajuta, trebuie determinate
etapele strategice, dimensionate resursele necesare,
achizitionate dotari specifice, formate colective de
lucru, pregatit si specializat personalul. "Nu exista
batalie câstigata fara o strategie bine construita si
înteleasa de toti combatantii" [3]
2. Sistemul calitatii. Sistemul calitatii
permite organizarea, coordonarea si coeziunea
diferitelor activitati specifice derulate în cadrul
întreprinderii. Conceptele sistemului calitatii sunt
teoretice dar ele prin anumite proceduri si metode pot
fi aplicate practic în organizatie fiind dependente de
personalul angajat, de dotarile existente si de politicile
de perspectiva.
3. Metodele calitatii. Metodele calitatii
stabilesc un cadru formal pentru actiunile specifice
calitatii. Vom regasi metode statistice de analiza a datelor,
metode grafice de reprezentare a unor situatii si cazuri,
metode euristice de selectare si ordonare. Competentele
în materie de calitate se regasesc în principal la nivelul
metodelor, si deseori ele sunt transferate la nivelul
instrumentelor de lucru, care doar printr-o cunoastere si
utilizare corecta pot asigura abordarea cu succes a unor
strategii de calitate totala.
4. Instrumentele calitatii. Instrumentele
faciliteaza aplicarea metodelor. Din pacate, multi
manageri cunosc si utilizeaza instrumentele calitatii,
dar ele nu sunt implementate coerent si nu
sunt definite printr-o strategie specifica. Sunt
mentionate în lucrarile de s
Exista numeroase definitii pentru
notiunea de calitatea [7] fiecare dintre ele
cautând sa accentueze cel putin o
dimensiune fundamentala:
 - Calitatea reprezinta gradul în care un
produs este conform cu proiectul si
specificatiile sale.
 - Calitatea reprezinta oportunitatea pentru
utilizator.
 - Calitatea reprezinta nivelul de excelenta
la un pret acceptabil, controlând
inconstantele la un cost acceptabil.
 - Calitatea produsului depinde de cât de
bine "nimereste" modelul preferintele
consumatorului.
 - Calitatea este mai mult decât a face un
produs bun.
15.Prezentati strategii si proceduri de asigurare a
calitatii.
Calitatea educaţiei este definită ca fiind ansamblul de
caracteristici ale unui
program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin
care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum
şi standardele de calitate.
Calitatea educaţiei constituie o prioritate, fiind o
condiţie indispensabilă pentru
ameliorarea ocupării profesionale, a coeziunii sociale
şi a competitivităţii economice.
In invatamant, prin constituirea unui departament
specializat, au
fost iniţiate programe pentru asigurarea unor
programe care au la bază următoarele principii:
• standardele de performanţă sunt clar definite şi
documentate;
• există o preocupare continuă şi activă pentru
dezvoltarea unei culturi instituţionale şi a calităţii la
toate nivelurile de învăţământ;
• este promovată valoarea şi încurajată performanţa în
toate domeniile de activitate astfel încât sunt atrase şi
menţinute resurse umane cu calificare înaltă;
• se urmăreşte în mod activ îmbunătăţirea continuă.
Strategii care ar putea asigura calitatea in educatie:
 Monitorizarea permanentă a realizării
obiectivelor stabilite prin planuri de
acţiune şi operarea rapidă a corecţiilor
necesare.
 Dezvoltarea permanentă a nivelului
pregătirii profesionale a cadrelor didactice;
 Asigurarea accesului tuturor elevilor şi
cadrelor didactice la resursele de informare
diverse în cadrul centrului de informare şi
documentare;
 Implementarea curriculum-ului la nivelul
fiecărei comisii metodice, cadru didactic şi
asigurarea corelării acestuia cu specificul
institutiei;
 Monitorizarea periodică a rezultatelor
şcolare;
 Creşterea numărului şi calităţii proiectelor
educaţionale şi a parteneriatelor ;
 Urmărirea asigurării calităţii educaţiei, a
modului în care se realizează atribuţiile
manageriale la nivelul colectivelor
didactice;
 Realizarea periodică a unei autoevaluări
instituţionale autentice ;
 Evaluarea periodică a corpului profesoral;
 Perfecţionarea continuă a instrumentelor
de autoevaluare pentru identificarea
domeniilor cu disfuncţii şi stabilirea
măsurilor de eficientizare a activităţilor;
Managementul calităţii constă, concret, în
crearea unor sisteme şi proceduri - prin care
calitatea este asigurată – deci creată, generată la
nivelul întregii instituţii şcolare. Aceste
mecanisme sunt prezente:
 în toate etapele proiectării şi
planificării dezvoltării unităţii
şcolare;
 în implementarea acestor
proiecte, programe, planuri şi
acţiuni;
 în funcţionarea concretă, de zi
cu zi a unităţii şcolare;
 în modalităţile de evaluare a
activităţii şi a îndeplinirii
scopurilor
şi obiectivelor propuse.
Sistemele şi procedurile de asigurare a calităţii se
referă, de regulă la:
 Proiectarea şi planificarea dezvoltării
unităţii şcolare: cum anume se stabilesc
ţintele strategice şi strategiile de
dezvoltare, care sunt responsabilităţile,
mecanismele şi procedurile decizionale,
cine participă la luarea deciziilor, cum
sunt deciziile respective aduse la
cunoştinţa comunităţii şi cum este creat
consensul în jurul acestor ţinte strategice
etc.
  Implementarea programelor şi acţiunilor
stabilite şi
monitorizarea funcţionării unităţii şcolare;
 Evaluarea modului în care funcţionează şi
se dezvoltă unitatea şcolară, la revizuirea
proiectelor, programelor şi planurilor
precum şi la optimizarea funcţionării
curente;
16.Caracterizati elementele programului calitatii si
prezentati algoritmul implementarii sistemului de
calitate.
Programul calităţii este privit ca un ansamblu al
activităţilor funcţiei generale de
management, ce determină politica în domeniul
calităţii, obiectivele şi responsabilităţile dar le şi
implementează prin mijloace ca: planificarea,
controlul, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii, întrun
cadru ce cuprinde structura organizaţiei, respectiv
procedurile, procesele şi resursele necesare
unei organizaţii.
Implementarea unui sistem al calităţii se desfăşoară ca
un proiect de management iar pentru
atingerea obiectivelor trebuie să existe implicare atât
din partea managementului cât şi din partea
intregului personal În implementarea sistemului
calităţii, oamenii sunt factorul cheie, ei sunt cel
mai important capital al unei organizaţii. Angajaţii
furnizează organizaţiei un rezervor de
cunoştinţe, talente şi experienţă pe care le-au
acumulat în timp, iar conformitatea proceselor
depinde de munca efectuată de aceşti oameni; de
aceea este în beneficiul organizaţiei să se
dezvolte o cultură a echipelor înalt performante. De
asemenea, este extrem de important ca
managementul organizaţiei să fie activ. Managerii
trebuie sa fie primii care să aplice şi să
respecte regulile şi să devină un exemplu pentru
angajaţi.
Algoritmul.
Implementarea sistemului de calitate într-o organizaţie
furnizoare de educaţie a necesitat parcurgerea
următoarelor etape:
-determinarea nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor
direcţi şi indirecţi ai educaţiei;
-definirea politicii şi a obiectivelor organizaţiei
referitoare la calitate;
-determinarea activităţilor şi stabilirea
responsabilităţilor pentru realizarea obiectivelor;
-stabilirea metodelor de evaluare a eficacităţii si
eficientei fiecărei activităţi;
-utilizarea acestor metode de evaluare;
-definirea şi aplicarea unui program de îmbunătăţire
continuă a SMC.
Rolul hotărâtor în implementarea şi îmbunătăţirea
continuă a SMC revine conducerii organizaţiei
care trebuie sa se implice în fiecare din etapele
menţionate.
17.Prezentati proceduri de autoevaluare interna a
calitatii.
Asigurarea calitatii în învatamânt presupune
parcurgerea unui
ciclu al calitatii, având urmatoarele etape principale:
1. Elaborarea documentelor proiective Planul de
Dezvoltare Institutionala (PDI),
Planului de Actiune al Scolii (PAS) si aprobarea de
catre Consiliul de Administratie al
unitatii; acest document raspunde în termeni de
dezvoltare institutionala prioritatilor
regionale si locale si stabileste prioritatile scolii, cu
precizarea obiectivelor propuse, a
actiunilor prin care se vor atinge aceste obiective si cu
stabilirea de termene si
responsabilitati pentru fiecare actiune;
2. Monitorizarea interna coordonata de Comisia
pentru Evaluarea si Asigurarea Calitatii
din scoala, prin care se urmareste daca actiunile
propuse în PDI si PAS se desfasoara
conform calendarului propus, cu asumarea
responsabilitatilor stabilite si se evalueaza
procesul instructiv – educativ prin asistente la ore.
Monitorizarea interna permite
identificarea imediata a dificultatilor cu care se
confrunta scoala în atingerea obiectivelor
stabilite sau care apar în procesul didactic curent la
clasa si identificarea unor solutii
adecvate;
3. Elaborarea raportului de de autoevaluare de catre
Comisia pentru Evaluarea si
Asigurarea Calitatii. În raportul de autoevaluare, este
evaluate performanta scolii la nivelul fiecarui
descriptor de performanta si sunt precizate dovezile
prin care aceasta performanta poate fi dovedita.
4. Elaborarea planului de îmbunatatire a calitatii,
Planul de îmbunatatire se realizeaza pe baza raportului
de autoevaluare si trebuie sa
tina cont de posibilitatile reale ale scolii de a-l
îndeplini în anul scolar urmator.
5. Revizuirea Planului de Actiune al Scolii, în
concordanta cu planul de îmbunatatire a
calitatii.
A. În domeniul planificarii calitatii:
• sa stabileasca masuri pentru consolidarea culturii
calitatii;
• sa creeze baze de date si cunostinte în domeniul
asigurarii calitatii care sa
permita autoevaluarea interna;
• sa identifice obiectivele calitatii si factorii critici de
succes;
• sa identifice nevoile absolventilor, angajatilor,
comunitatii, ale propriului
personal didactic si administrativ si ale elevilor.
B. În domeniul controlului calitatii:
• sa elaboreze metodologii de evaluare a activitatilor
• sa analizeze si sa evalueze performantele actuale;
• sa verifice si sa evalueze programele de învatamânt;
• sa interpreteze rezultatele (performantele), respectiv
sa stabileasca abaterile
de la standardele predeterminate;
• sa identifice oportunitatile pentru actiuni corective
etc;
• sa coordoneze analizele în domeniul asigurarii
calitatii.
C. În domeniul îmbunatatirii calitatii:
• sa evidentieze necesitatea de îmbunatatire;
• sa asigure implementarea strategiei si politicilor
pentru îmbunatatirea
continua a calitatii proceselor de predare si învatare;
• sa stabileasca si sa initieze actiuni corective si
preventive;
• sa asigure feed-back-ul din partea elevilor;
• sa asigure feed-back-ul din partea angajatorilor;
• sa propuna evaluari interne si evaluari externe;
• sa publice materiale privind asigurarea calitatii
• sa prezinte recomandari privind asigurarea calitatii
18. Inspecţia şcolară şi acreditarea-evaluare
externă a calităţii.
Inspecția școlară are prerogative reale în evaluarea
externă a instituției.Acest proces debutează cu analiza
și aprecierea activității de conducere , acțiune care
precede etapele:preinspectarea, diagnosticarea,
analiza, finalizare și propuneri.În aprecierea eficienței
conducerii scoli se examinează și se fac aprecieri în
următoarele direcții:respectarea legislației învăț. și a
actelor normative;diagnoza învățămîntului la toate
nivelele, asigurarea informațională;situația de analiză
pedagoică; proiectarea planificarea activității
instituției de învățămînt; activitatea de organizare a
echipei manageriale; monitorizarea conducerea
operațională; parteneriatul școală-părinți-
comunitate.Evaluarea de către inspecția școlară va
avea efectul cuvenit dacă se vor axa pe diverse
aspecte ale calității vieții școlii și vor include:-
calitatea funcționării procesului de învățămînt din
școală;-calitatea procesului de învățămînt pe fiecare
ciclu,-calitatea procesului de predare- învățare,
cativităților didactice, de educare,-calitatea
participanților la procesul educațional;-calitatea
sistemului de conducere,-asigurarea condițiilor de
viață și de învățare. Criteriile de acreditare vizează
toate domeniile ce ţin de înfiinţarea şi funcţionarea
instituţiilor de învăţămînt: profesionalismul cadrelor
didactice, conţinutul şi formele de organizare a
învăţămîntului, baza tehnico-materială, nomenclatorul
specialităţilor, activitatea economico-financiară,
activitatea ştiinţifică (în instituţiile de învăţămînt
superior şi postuniversitar), calitatea şi eficienţa
procesului instructiv-educativ, corespunderea
nivelului de pregătire a celor instruiţi cu standardele
educaţionale de stat.
20. Caracterizați evaluarea calității predării
În asigurarea calității educației un loc aparte îi revine
metodologiei de evaluare internă și externă a calității
pentru o implementare eficientă a sistemului calității
și îmbunătățire continuă a acestui proces.
Autoevaluarea calității în școală este o parte integrată
a sistemului de management al calității și a ciclului
calității vizează capacitatea de funcționare și de
dezvoltare a școlii. Autoexaminarea efectuată de către
școală în contextul implementării sistemului calității
trebuie să fie orientată spre soluționarea următoarelor
sarcini: - aprecierea resurselor școlii din perspectiva
implementării sistemului de calitate sau a
transformărilor unor elemente care ar produce
îmbunătățirea sistemului calității; - proiectarea
modelului calității a procesului de învățămînt.
Metodologia folosită în procesul autoevaluării calității
în școală, care urmează scopul de îmbunătățire prin
implementarea sistemului calității, include analiza
aspectelor sarcinilor nominalizate care conturează o
autoexaminare complexă, unitară a școlii. Să avem în
vedere că autoevaluarea școlii privind calitatea
învățămîntului vizează aprecieri cu referință la 2
direcții complementare:
1. calitatea activității de bază. Posibilitățile și
resursele;
2. Calitatea rezultatelor activității școlii a structurilor
sale la procesul de învățămînt de instruire și educare.
21. Caracterizați evaluarea calității procesului de
învățămînt
Evaluarea externă apreciază progresul, evoluția
instituției școlare, cerințelor sociale și comunitare,
opțiunilor individuale ale beneficiarelor serviciilor
educaționale. Această activitate se face sub semnul
calității printr-o abordare complexă a tuturor
aspectelor conform metodologiei respective pornind
de la aprecierea rezultatelor autoevaluării
instituționale, asigurîndu-se o transparență deplină.
Inspecția școlară are prerogative reale în evaluare
procesului de învățămînt.
Ce poate face școala privitor la calitatea
învățămîntului? 1. Să se învețe corect să prognozeze,
proiecteze, modeleze acele calități în pregătirea
absolvenților pe care școala presupune să le obțină la
„ieșirea” din procesul de învățămînt, adică să
determine cerințelor de viitor ale calității
învățămîntului. Să asigure, să susțină nivelul obținut
al cerințelor calității învățămîntului și să intervină la
timp pentru a înlătura abaterile posibile. 2. Să
sporească calitatea învățămîntului, ajustînd-o în
corespundere cu cerințele în creștere ale beneficiarelor
externi. Sporirea calității învățămîntului, apariția unor
noi particularități este posibilă doar prin dezvoltarea
învățămîntului. 3. Să evidențieze și să aprecieze
calitatea reală a învățămîntului, corespunderea sa
cerințelor, standardelor.
22. Managementul de curriculum
Reforma invatamintului ,declansat in Republica
Moldova in ultimo ani , schimbarile ce se produc in
toate componentele sale-
conceptul,sistematic,teleologic,de structura si
continut,tehnologic general mutatii positive si in
practica managementului de sisteme si al procesului
de invatamint. Exista diferite forme de management in
vederea sporirea capacitatii de conducere, ritmul de
perfectionare a scolii, asigurarea calitati educatiei.Aici
se situaza managementul de curriculum , care
cunoaste o evolutie rapida , generala de dezvoltare a
teoriei curriculumului ,care, cunoaste o evolutie
rapida,generala de dezvoltare teorie curriculumului .
Surse ale curriculumului sunt; valor,sistemul
educational,managementul institutii,formarea
profesorilor,resurse didactice.
Manageri si echipa managerial ale unitati de
invatamint au atributii si reponsabilitati directe cu
privire la implimentarea curriculumului scolar si
crearea de conditi p.u valorificarea potentialului
acestora in scopul formarii personalitatii umane
competente ,complexe ,cu forte de decizie.
Curriculumul scolar elaborate, care se implimenteaza
in R.M ,corespunde noilor orietari si relati sociale ,
fapt ce necesita valorificarea lui din plin. Avind
concept schimbator ca un process evolotiv si dinamic.
Curriculumului din R.M. propus de oamenii de stiinta,
specialist in domeniu au obectivele generale de
planificare si administrare rigurasa a implimentari,
evoluarii eficenta implimentari curriculumului scolar,
efectuarii schimbarilor educatinale generale
concepute ca o perfectiune a scolii, formarea culture
scolare, experienti de invatare si a relatiilor
interpersonal,de calitate.
Formarea unei noi generatii, se impune ,astfel,
promovarea mai ferma prin toate caile posibile “ a
idealului uman, marcat in present de cele 3 principii :
al libertatii, al democratiei si al scimbarii in pozitiv a
finite umane”.
In prim plan se studiaza valorile ,care p.u R.M
constituie pilonul principla in edificarea unui
invatamin caitativ nou, care sa-si assume
responsabilitatea formarii unui nou tip de
personalitate- component ,competitive, cu forta de
decizie ,ceea ce necesita “ re-venire, re-obtinere, re-
dobindire normalitatii (national,sociale , statale
,culturale), cu integrare europeana , care asigura
valorificarea traditilor si insertia eficienta in
modernizare. Valorile sociale si cultural influenteaza
finalitatile educationale.
Dupa cu afirma V. Chis. “un sistem centrat
,autocrat ,pretinde unui curriculum
standard.Autonomia pedagogica da sansa unui
curriculumului flexibil, mai adaptat cerintelor
educationale.”
Metodele managerial ce ii va permite sa realizeze mai
bine rolul esintial de intruire:
-metoda de conoastere si de analiza a informatiilor
privind actiunea de instruire;
-metoda de antrenare a eleviilorin activitatile
proiectate;
- metoda tehnici de proiectare a activiitatii de
instruire;
-metoda si tehnica de dirijare a actiunilor elevilor.
23. Caracterizati diagnosticarea pedagogica
Edificarea unei societăţi democratice bazate pe
cunoaştere şi informatizare necesită un
învăţămînt performant, de calitate, care să contribuie
plenar la dezvoltarea potenţialităţilor individuale,
valorilor democraţiei şi economiei de piaţă prin
pregătirea cadrelor de înaltă
calificare. Or, provocările lumii contemporane –
societatea cunoaşterii, globalizarea, postmodernismul,
digitalizarea etc. – specifice epocii postindustriale, fac
să crească vertiginos importanţa cunoaşterii şi a
inovaţiei, a utilizării tehnologiilor informaţionale şi,
deci, a creşterii
competitivităţii învăţămîntului, calităţii acestuia ca
bază fundamentală pentru evoluţia progresivă a
societăţii moderne. Adaptarea învăţămîntului la
schimbările rapide în contextul acestor provocări
implică transformări radicale în concepţia, viziunea
învăţămîntului modern,
conştientizarea rolului şi importanţei acestuia în
supravieţuirea şi asigurarea calităţii vieţii. Din această
perspectivă, investiţiile în învăţămînt, în educaţie sunt
nu doar profitabile ci, absolut
necesare, deoarece capitalul intelectual devine sursa
fundamentală a prosperităţii, substituindu-l
esenţial pe cel fizic. Astfel, într-o lume a schimbării şi
competiţiei,
rolul şi responsabilităţile educaţiei sunt cruciale în
dezvoltarea/prosperarea individuală şi socială, fapt
care concentrează atenţia tuturora asupra stării de
lucruri în acest domeniu, a evidenţierii
situaţiei de moment pentru comparare cu nevoile
sociale şi individuale, alte sisteme, în special pentru
noi, de compatibilizare a învăţămîntului din Republica
Moldova cu valorile europene, cu
învăţămîntul modern. Domeniul dat ţine de
diagnosticare, acţiune, care, după cum
menţionează Ş. Iosifescu, este ,,rod al unei iniţiative
interne şi al muncii în echipă, ce trebuie
înţeleasă ca o activitate permanentă, de îmbunătăţire a
calităţii, cu experienţă creativă, de
analiză critică, ca o informaţie pentru decizie, o parte
integrată a activităţii şcolare” [102,
p.325].
Diagnosticarea pedagogică, remarcă D. Patraşcu, este
o formă deosebită de cunoaştere, care
se află între sensul ştiinţific al noţiunii de cunoaştere
şi cunoaşterea reală a unui eveniment
separat. Rezultatul unei atare cunoaşteri este
diagnoza.
Noţiunea ,,diagnosticare pedagogică” a fost propusă,
similar medicinei şi psihologiei, de către K.
Inghenkamp în 1968, în cadrul unui proiect.
Termenul ,,diagnostica” provine de la grecescul ,,dia”
– între, după, peste, ,,gnosis” – cunoştinţe. În ştiinţa
contemporană, diagnostica provine de la grecescul
,,diagnostikos” – capabil
să discerne/separe, să conceapă o învăţătură despre
metodele şi principiile de recunoaştere a
specificaţiilor obiectului cercetat.
Prima funcţie se referă la cea de feedback, de legătură
inversă prin mijlocul căreia putem
interveni în corectarea, redirecţionarea activităţii
obiectului studiat în raport cu normele, cerinţele
prestabilite întru obţinerea rezultatelor scontate.
A doua funcţie vizează controlul şi aprecierea
rezultatelor activităţii pedagogice, care se
realizează prin măsurarea/compararea rezultatelor
pedagogice în raport cu criteriile şi indicatorii etalon,
standard prestabiliţi.
A treia funcţie a diagnosticării pedagogice vizează
corecţia, care se impune a fi realizată de către actorii
educaţionali spre soluţionarea problemelor desprinse.
A patra funcţie vizează comunicarea sub toate
aspectele (clară, deschisă, corectă ş.a.).
A cincea funcţie se referă la caracterul constructiv al
diagnosticării pedagogice şi are o semnificaţie aparte
în acest sens.
A şasea funcţie vizează motivarea/stimularea
participanţilor procesului pedagogic, actorilor
educaţionali.
A şaptea funcţie ţine de aspectul de prognosticare,
perspectiva dezvoltării obiectului
diagnosticat.
În contextul acestor funcţii, se detestă direcţiile
prioritare:
 diagnosticarea scopurilor şi conţinutului procesului
instructiv-educativ;
 diagnosticarea modalităţilor de realizare a scopului
şi conţinuturilor;
 diagnosticarea interacţiunii pedagogice;
 diagnosticarea rezultatelor procesului pedagogic.
Dagnosticarea include etapele:
(1) organizaţională (scopul, obiectul, direcţiile,
calitatea...);
(2) practică/tehnologică (alegerea instrumentelor,
procedeelor, descrierea structural-funcţională
a obiectului supus diagnosticării/analizei);
(3) analitică – prelucrarea şi sistematizarea
informaţiei, analiza legăturilor cauzale şi a
fenomenelor din structura logică: fenomene – cauze –
condiţii – consecinţe, formularea de
concluzii.
Funcţia planificare-prognozare are menirea de a
contribui la prognozarea direcţiei de
dezvoltare, la selectarea scopurilor şi transpunerea
acestora în activităţi practice prin programe
complexe.
Funcţia motivare-scop prevede atingerea rezultatului
scontat în baza dorinţei şi necesităţii
inovării. Alegerea scopului este punctul de pornire în
conducere şi semnifică partea creatoare a
acestui scop – atingerea unui rezultat dorit, aceste
acţiuni fiind de natură strategică, tactică şi
operativă. Aplicarea funcţiei de motivare-scop trebuie
să contribuie la obţinerea rezultatelor,
obiectivelor prestabilite de întreg colectivul
organizaţiei.
Funcţia organizare-executare este una dintre cele mai
importante în asigurarea calităţii
funcţionării şi dezvoltării unităţii şcolare. Această
funcţie este proprie întregului ciclu de conducere şi
devine eficace în cazul existenţei unei structuralizări
funcţionale, stabilirii
responsabilităţilor prin crearea unui sistem autonom în
conducere.
Funcţia control-diagnosticare are scopul de a verifica
în permanenţă corectitudinea celor
planificate şi de a le traduce în viaţă, succedate de o
prognoză amplă şi corectă.
Funcţia reglare-corectare contribuie la asigurarea
corelaţiei în activitatea managerială şi la
corectarea respectivă în caz de nevoie în raport cu cele
preconizate.
Diagnosticarea pedagogică, în special cu referinţă la
managementul instituţional, a
rezultatelor procesului instructiv-educativ reclamă
patru etape de bază:
1) determinarea obiectului, a componentelor şi
conţinutului analizei;
2) descrierea structural-funcţională a obiectului supus
diagnosticării/analizei;
3) analiza legăturilor cauzale şi a fenomenelor din
structura logică: fenomene - cauze - condiţii -
consecinţe. Această analiză pedagogică se finalizează
cu sintetizarea informaţiilor şi cu
propunerile privind scopurile, sarcinile ce urmează a
fi realizate. Astfel, diagnosticarea
pedagogică constituie un început al oricărui demers
educaţional-managerial, integrîndu-se
organic în activitatea pedagogică-managerială.
24.Caracterizati monitorizarea calitatii in
invatamint
Monitorizarea are o importanta deosebita in structura
preocuparilor manageriale .
In evolutia sa monitorizarea a cunoscut o
dezvoltare ,practice in toate domenile vietii : ecologie
sociologie ,psihologie ,pedagogie ,economie ocrotirea
sanatatii ,sistemul de conducere ,Mai intens
monitorizarea sa promovat in domeniu ecologic ca
sistem complex de observare,aprecierea mediului
inconjurator
.In procesul de monitorizare sunt marcate trei lanturi
esentiale ,1.decizia curenta ,2. rezolvarea de
probleme ,3. stilurile manageriale .
Monitorizarea este un fenomen destul de complex si
neunivoc ,se aplica in diferite momente ,avind scopuri
diverse ,insa caracteristici si particularitati comune .
Monitorizarea are drept scop fixarea starii sistemului
determinat ,pericolele posibile ,prentimpina despre
acestea ,apreciaza la general starea sistemului si a
unor elemente aparte coordoneaza activitatile in
cauza ,utilizind procedure specifice ,cu orientare
spre minimalizarea pierderilor posibile ,se realizeaza
printro proiectare sistematica ,ciclica continua in
strinsa legatura cu organelle de conducere ,utilizind
un spectru de metode de crecetare si validare ,date
specifice cantitative si calitative ,standardizate cu
precizare prognozei dezvoltarii obiectului .Sistemul
de monitorizare au o aplicare mai larga dupa cu e si
firesc la nivel de unitate de invatamint .Aceasta
afirmatie se se confirma prin lucrari/ teze multiple
ale ala participantilor la diverse conferinte stiintifico-
practice ,in cadrul carora acestea prin monitorizare
,incearca sa raspunda la intrebari privind
eficentizarea diverselor tehnologii de instruire ,sa
elucideze factori care influenteaza instruirea
/invatarea ,dependenta rezultatelor instruirii elevilor
de pregatire profesionala a cadrelor didactice .in toate
cazurile sistemul de monitorizare ,de evidenta
acunostintelor elevilor ,de formare a capacitatii ,a
competentelor trebuie sa domine activitatea
manageriala in diferite etape si nivele de instruire .de
ezemplu in clasele primare urmeaza sa fiie realizate
sarcini pedagogice insemnate cum ar fii :nivelul de
pregatire a elevului pentru scoala ,nivelul citirii
,scrierii si socotitul ,stimularea sustinerea si si
dezvoltarea interesului pentru invatare ,a
curiozitati ,asigurarea nivelului de pregatire de baza a
elevilor la toate obiectele ,in deosebi la limba
materna la matematica ,stiinte ,pentru continuarea
studiilor.In clasele V-IX atentia prioritara in cadrul
sistemului de monitorizare se impune a se acorda
controlul privind insusirea cunostintelor de baza
,formarea de capacitati ,atitudini la obiectele de
studiu insusirea sistemului de notiuni legate de om
,natura societate ,cunoasterea problemelor lumii
contemporane a valorii culturii nationale a mediului
natural .In context accentul trebuie pus pe
monitorizare procesul de formare la elevi a
capacitatii de baza –de a invata sa invete .In formarea
de atitudini sistemul de monitorizare a scolii trebuie
sa contribuie la determinarea gradului
responsabilitatii de sine si mediu ,respectarea
drepturilor si obligatile ,valorilor general umane
,responsabilitatea elevilor de a alege profeisa
/studiilor.
La treapta liceala prin intermediul sistemului de
monitorizare se verifica gradul de insusire a
sistemului de cunoastere din domeniu sociouman
natural si al artelor ,cunoasterea valorilor cultural
nationale si general umane ,utilizarea limbii moderne
,formarea de capacitati atitudini specifice acestui
nivel.
Monitorizarea presupune utilizarea corectă și
coordonarea resurselor umane și nonumane , în
vederea aplicării planului stabilit și a obținerii
rezultatelor scontate;urmărirea consecventă a
proceselor și a relațiilor educaționale pe baza unei
grile de monitorizare care să conțină indicatori de
preformanță stabiliți prin proiecat precum și
identificarea corectă a indicatorilor de performanță în
clasificarea lor în rapot cu criterrile de evaluare.În
procesul monitorizării liderul pune accent pe resursele
umane, funcțiile esențiale ale liderului
fiind:1determinarea direcției conducerii și coordonării
membrilor echipei spre ceea ce trebuie făcut,2
motivația personalului pentur sa avansa în direcția
stabilită, dezvoltarea competențelor necesare,
satisfacerea opțiunilor individuale;3prezentarea
echipei în interiorul și exteriorul organizației.Procesul
monitorizării are trei laturi esențiale:1.decizia curentă,
2 rezolvarea de probleme, 3.stilurile
manageriale.Monitorizarea se referă la cîteva
aspecte:1.Colectarea informației- prces activ,
planificat, direcționat, continuu de observae și
supraveghere a factorilor de influență și a celei de
apreciere a situației mediului.2.Prelucrarea datelor
obținute- interpretarea lor,3.Monitorizarea se
construiește pe o temelie a comparării și măsurării-
corespunderea unui etalon.Monitorizarea este un
fenomen destul de complex și neunivoc, se aplică în
diferite domenii, avînd scopuri diferite, încă
caracteristici și particularități comune.
Monitorizarea de tip sistemic-reclamă indicatori
evaluabili referitori la context, intrări, reacții, ieșiri.
Monitorizarea de tip managerial-sunt monitorizați
indicatori de eficațitate, economicitate, eficiență,
efectivitate
Monitorizarea de tip competențial-vizează
monitorizarea competențelor specifice domeniilor-
manag. atenției, manag. înțelesurilor, manag.
încrederii, manag. de sine.
Monitorizarea inovației- măsura în care cei doi
implicați adptă/participă/inițiază procesele de
schimbare;măsura în care cei implicați
corectează/îmbunătățesc/ceează o anumită schimbare.
Monitorizarea are drept scop fixsarea stării sistemului,
determină pericolele posibile, prentîmpină despre
aceasta,apreciază la general starea sistemului și a unor
elemente aparte,utilizînd un spectru larg de metode de
cercetare și validare, date specifice cantitative și
calitative standartizate cu precizarea prognozei –
dezvăluirii obiectului.
25 Caracterizati politici educationale europene
privind calitatea invatarii
Privind politicile europene in domeniul educatiei si
formarii profesionale a inceput odata cu adoptarea
Cartii Albe privind educatia si formarea profesionala
“A preda si a invata – spre societate a cunoasterii”,
prin care Uniunea Europeana se autodefineste ca
indreptandu-se spre o societate care invata, bazata pe
dobandirea de noi cunostinte si pe invatarea pe tot
parcursul vietii..
Politici educaţionale, domenii de analiză referențială
prioritare – în care se arată că
valoarea Legii educaţiei depinde de capacitatea
acesteia de a susţine o linie generală de politică a
educaţiei, relevantă pe termen mediu şi lung.
Misiunea prioritară a politicii educaţiei fiind aceea
de a identifica oportunităţile de îmbunătăţire a
calităţii, de a promova procesele eficiente de
reformă, pentru a ajuta la progresul educaţiei.
Au fost analizate politicile educaţionale atât pe
plan internaţional cât şi naţional, din care a reieşit că
investiţia în educaţie şi în pregătirea
capitalului uman este una dintre cele mai profitabile
investiţii. Au fost prezentate programe
internaţionale şi naţionale de învăţare continuă
(Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci,
Grundtvig, Platforma eTwinning.net, Programul
pentru dezvoltarea învăţământului rural,
Programul PISA)
Politicile care se adresează tinerilor nu se limitează la
educaţie. „Pactul european pentru tineret” stabileşte o
serie de principii comune privind oportunităţile pentru
tineri, recunoscând dreptul acestora de a beneficia de
şanse egale în toate aspectele vieţii sociale: educaţie şi
formare de înaltă calitate, servicii pentru căutarea unui
loc de muncă, locuri de muncă adecvate
competenţelor lor, dreptul la prestaţii de securitate
socială.
26.Perpectiva calitatii educatiei in invatamintul
rural.
Învăţământul în mediul rural,deşi este în atenţia mai
multor oameni cu rol de decizie din domeniul
educaţiei,continuă să fie o necunoscută pentru
mulţi,chiar dacă s-au făcut,în ultimii ani,mai multe
investiţii financiare serioase în acesta şi se încearcă
găsirea unei formule optime pentru îmbunătăţirea
demersului instructiv-educativ.Toate acţiunile actuale
în acest sens,fie că e vorba de dotări materiale,
reabilitări de clădiri,construcţii noi,fie de adaptarea
curriculum-ului naţional la cel local,neglijează,sub
mai multe aspecte,cadrul didactic care lucrează
aici,care,deşi este identic,ca formare profesională,cu
altele,trebuie să aibă ceva specific,benefic pentru
integrarea lui în acest mediu.
Satul actual a suferit numeroase mutaţii
şi,treptat,începe să iasă la lumină,să se integreze în
lumea modernă şi să vadă în alt fel învăţământul.De
aceea ,în contextul general al schimbărilor din
educaţie,în învăţământul din mediul rural,este necesar
să se propună un tip nou de dascăl,care nu este
suficient numai să fie bine pregătit profesional ci
trebuie să aibă şi capacitatea de a transmite adecvat
elevilor cunoştinţele pe care le are,cu alte cuvinte,să
se facă înţeles de către aceştia, în scopul optimizării
procesului de educaţie şi racordarea lui la cerinţele
educaţionale actuale. Deşi se încearcă estomparea
acestor diferenţe,prin anumite programe
specifice,schimbarea se face foarte greu,pentru că
există,în primul rând,o barieră ideatică între cele două
medii.În timp ce învăţământul din mediul urban este
considerat performant,eficient,în ton cu principiile
didactice actuale,cel din mediul rural este privit total
opus şi această „discriminare” se face simţită la toate
nivelurile de decizie şi creează numeroase probleme
atât elevilor de la ţară cât profesorilor care predau aici.
Calitatea educaţie poate fi cel mai important factor al
dezvoltării economice şi sociale, afirmării personale şi
al capitalului uman, social şi civic, fără de care
coeziunea şi relaţiile sociale rămân noţiuni vide de
orice conţinut.
Imbunătățirea calității și a relevanței predării și
învățării în școlile rurale, în special pentru clasele
superioare ale ciclului secundar (clasele X-XII), pot
fi realizate prin fortificarea celor trei sisteme
pedagogice de bază:curriculum (îmbunătăţirea şi
modernizarea curriculumului, acordarea de noi
manuale şi materiale
educaţionale), predarea(dezvoltarea profesională a
cadrelor didactice în contextul şi structura noului
curriculum) şi evaluarea (evaluare obiectivă,
profesională şi eficientă, monitorizarea şi
evaluarea elevilor).E necesar de a acorda școlilor și
comunităților rurale sărace resurse adăugătoare
pentru îmbunătățirea calității și a accesului la
servicii educaționale de calitate.
Initierea programelor de mentorat si
implementarea proiectelor pentru invatamintul
rural vor contribui eficient si vor creste calitatea
educatiei la un nivel inalt.
27.Reforma învăţământului rezidenţial în R.
Moldova: analiză critică.
În perioada reformei sistemului rezidenţial de
îngrijire a copilului au fost închise 11 instituţii de tip
rezidenţial şi 1 instituţie reorganizată în Complex de
servicii sociale. În perioada anilor 2012-2015,
Ministerul Educaţiei planifică reorganizarea a 22
instituţii de tip rezidenţial. Reorganizarea sistemului
de instituţii de tip rezidenţial pentru educaţia şi
îngrijirea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.
In „EDUCAŢIA – 2020 STRATEGIA
SECTORIALĂ DE DEZVOLTARE PENTRU ANII
2014 – 2020” capitolul V. DIRECŢII STRATEGICE,
ACŢIUNI PRIORITARE ŞI REZULTATE
SCONTATE ACCES LA EDUCAŢIE ŞI ŞANSE
EGALE se scrise:
Reintegrarea socioeducaţională a copiilor
aflaţi în instituţiile de tip rezidenţial, care să ducă la
reducerea numărului de copii aflaţi în aceste instituţii
cu 25%, către anul 2015, şi cu 50%, pînă în anul 2020,
şi la transformarea, către anul 2015, a cel puţin 20%,
iar către anul 2020 – a cel puţin 25% din instituţiile de
învăţămînt de tip rezidenţial în instituţii de învăţămînt
general.
Instituirea/ reorganizarea structurilor, formelor,
unităţilor de personal etc., pentru
asigurarea asistenţei psihopedagogice necesare
dezvoltării copilului cu cerinţe educative
speciale (servicii, centre, cadru didactic de sprijin,
psiholog, asistent social etc.).
Redirecţionarea resurselor financiare de la instituţiile
de tip rezidenţial reorganizate
spre dezvoltarea serviciilor sociale şi educaţionale
alternative. Problema incluziunii rămîne actuală în
pofida politicilor Ministerului Educaţiei îndreptate
spre integrarea copiilor cu cerinţe educaţionale
speciale în şcolile convenţionale.
Factorii principali care împiedică incluziunea sînt
lipsa condiţiilor necesare integrării acestor
copii (cadre didactice pregătite pentru a lucra cu copiii
cu cerinţe educaţionale speciale,
infrastructură şi materiale didactice adaptate), precum
şi rezistenţa la schimbare manifestată de unii
manageri şcolari, cadre didactice şi părinţi.
28 Formare cadrelor did şi a celor cu funcţie de
conducere
Transformările profunde din învaţămînt impune o
nouă viziune privind formarea iniţială şi continuă a
cadrelelor didactice.Formarea cadrelor din inst. de
Învăţămînt superior, au trecut la o nouă concepţie de
formare a specialiştelor prin adoptarea sistemului
bazat pe două cicluri cu întroducerea sist. de credite
transferabile şi a unor tehnologii avansate de pregătire
a cadrelor. Scopul strategic în perioada actuală
constituie îmbunătăţirea continue a cadrelor did. şi a
pers. de conducere prin două direcţii:
-Satisfacerea condiţiilor socioeducaţionale şi ofertelor
de formare a cadrelor did.
-Regîndire şi implimentarea noului mecanizm de
evaluare a calităţiii formării continue.
Obiectivele majore ce stau în faţa instituţiilor de
formare a cadr. did.sunt:
-identificarea nevoilor de formare a cadrului did. Şi a
celor cu funcţii de conducere.
-extinderea ofertelor de formare continua şi adecvarea
lor la cerinşele socioculturale.
-îmbunătăţirea colităţii ofertelor de formare-programe
modulare ,flexibile.
-asigurarea accesului la afertele disponibile prin
diversificarea formelor de formare.
-Îmbunătăţirea calităţii de acordare a serviciilor-
conlucrare, colaborare cu cadrele did.
Procesul de formare a cadrelor did şi a celor cu
gfuncţie de conducere trebuie să se centrze pe
diagnostic asituaţiilor de învăţare, punîndu-se accent
pe deyvoltarea aptitudinilor de natură psihosocială,
valorificarea potenţialului uman, formarea de
competenţe privindîmbunătăţirea tehnologiilor
didactice,tehn. Informaţional. Întreaga activitate de
formare a cadrelor didactice urmează să contribuie
esenşial la îmbunătăţirea calităţii educaţiei, care este
scopul prioritar a unei societăţi democratice bazate pe
cunoştinţe şi informare.
Un concept de formare a managerului şcolar aprobat
de Ministerul Educaşiei şiTineretului este structurat pe
trei niveluri de performanţă:
-iniţiere-Pregătirea managerilor prin stagii şi cursuri
de formare cu durată de pînă la 4 săptămîni.
-Dezvoltarea şi specializare- prin calificări şi studii
speciale de 1-2 ani.
-aprofundare-Master la Management educ.
Cadrul conceptual de formare a c. de conducere
include:
-Standardele profesionale de funcţie ale directorului dinamizeze și să dezvolte comunitatea, să probage
-Standerdele de formare a managerilor şcolari valori precum comunicarea,responsabilitatea,
-Programe de calificare cooperarea.Obiectivele specifice proiectate în cadrul
-Program de master. parteneriatului sunt:1.Lupta împotriva eșecului;
În vederea eficientizării procesului de formare a 2.Mobilizarea resurselor în instruirea formală și
managerilor şcolari se propune: nonformală; 3.implicare pedagigică a
-Reconsiderarea cadrului legislativ În direcţia familiei,4.organizarea planului normativ care
promovării unui model democratic de conducere. reglementează parteneriatul pedagogic.
-conştientizarea nevoii de profesionalizarea a
cconducerii în învăţămînt-numirea în funcţie în bază
de concurs.
-implimentarea unui program de promovare a culturii
manageriale menit să promoveza cunoştinţe
funcţionale şi să dezvolte capacităţi manageriale.
Putem ferm spune că eficacitatea activităţii
manageriale depinde direct de faptul dacă managerul
îşi îndeplinesc rolurile sale-interpersonale,
informaţionale şi decizionale, ceea ce ar trebui să se ia
în copnsideraţie în pregatirea managerului în educaţie.
29.Caracterizati paradigma comunitară în
asigurarea calității educației.
Paradigma manag. educațional din perspectiva
democratică promovează un management de tip
comunitar, participativ, cooperant.Dezvoltarea
organizațională a școlii ca strategie educativă vizează
contextul demografic al unității de învățămînt,
interacțiunea școlii cu mediul social, economic,
cultural, în vederea mobilizării tuturor resurselor, în
vederea asigurării unei educații de calitate.Succesul
educației de calitate depinde direct de implicarea
societății civile în acest proces, de conjugarea tuturor
eforturilor- școlii, părinților, comunităii locale,
beneficiarilor prin programe comune de parteneriat în
creșterea unei destoinci generații, sănătoase fizic și
spiritual.Parteneriatul ca o formă benevolă între
părțile interesate, avînd drept scop asigurarea calității
educației.Diverse sondaje denotă că slab se manifestă
parteneriatul pedagogic cu alte școli în perioada
schimbărilor.În aceste condiții este mai valoroasă
experiența implementării modelul școlii comunitre,
promovat de Progr. Educ. Pas cu Pas.Școala
comunitară este un model de școală, promovat mai
bine de un secol în țările lumii.Școala trebuie să
promoveze o nouă cultură democratică, să devină un
centru catalizator al schimbărilor sociale în
comunitate, factor constructiv al societății civile,
factor de abilitate și mobilizare a comunităților în
vederea îmbunătățirii calității vieții.Școlile comunitare
sun obișnuite ,care pun accentul pe personalul școlii și
a locuitorilor comunității,promovează o strategie a
învățării pe parcursul vieții, oferă servicii educaționale
adecvate cerințelor beneficiarelor și promovează
sistemul de apartenență la comunitate, sprijinul
reciproc.Școala trebuie să-și asume rolul de instituție
comunitară principală,organizație cu inițiativă, care să