Universitatea Babes-Boliay

Facultatea de Istorie si Filosfie

ARMATA IN DACIA ROMANA

UNITATI MILITARE:
LEGIUNI SI TRUPE AUXILIARE

Cucuiet Monica-Anisoara

2017

1
 CUPRINS
1.Armata

2.Legiunea

3.Legiunea a XIII-a Gemina

4.Legiunea a V-a Macedonica

5.Legiunea a IIII-a Flavia Felix

6.Legiunea a VII-a Claudia pia fidelis

7.Trupe auxiliare din Dacia

8.Cohorte

9.Numeri

10.Sistemul defensive al Daciei romane

11.Bibliografie

2
 Armata

Mult timp s-a crezut ca teritoriul cucerit de Traian ,de la nord de Dunare ,reprezinta o
singura provincie (Dacia), care sub domnia lui Hadrian s-a divizat in doua: Dacia Superior si
Dacia Inferior. Sub domnia lui Antonius Pius , Dacia Superior s-a divizat si s-a desprins Dacia
Porolissensis. Marcus Aurelius hotaraste sa uneasca cele trei Dacii sub conducerea unui
guvernator, care purta titlul de Legatus Augusti pro patrie trium Daciarum. Astfel se schimba
si denumirile: Dacia Superior devine Dacia Apulensis , Dacia Inferioara devine Dacia
Malvensia , Dacia Porolissensis isi pastreaza denumirea si teritoriul.
Trupele celor trei provincii formeaza armate separate . Unirea celor trei provincii se va
pastra in perioada stapanirii romane.
La inceputul secolului al II-lea armata romana numara 34 de legiuni. In timpul lui Traian,
pe teritoriul Daciei au stationat trei legiuni : aIIII-a Flavia Felix ; a XIII-a Germanica ; I
Adiutrix.
Apararea Daciei s-a bazat pe doua elemente esentiale : armata (legiuni si trupe auxiliare) si
numeroase castre (precum si alte fortificatii mai mici). In cadrul institutiilor antice ale
Imperiului Roman, armata a ocupat un loc important. Reforma militara data de Augustus a
atras dupa sine aparitia unei armate permanente. Tot acesta a introdus principiul
voluntariatului si a introdus o solda (aceasta varia in functie de grad si de trupa din care
facea parte militarul). Incepand de acum unitatea de baza devine legiunea , aceasta
cuprindea peste 5600 soldati , subofiteri si ofiteri care se aflau sub comanda unui
comandant unic . Odata cu instaurarea principatului, armata romana devine o armata de
profesionisti. Cei care faceau parte din armata trebuia sa fie cetateni. Stagiul militar dura 25
de ani.
In cea mai mare parte armata era formata din cetateni chemati la arme . Din cauza
absentei barbatilor de la casele lor mult timp , gospodariile lor incep sa se ruineze. Taranii
romani faceau tot mai greu fata sarcinilor militare , iar din aceasta cauza incep sa castige
teren mercenarii .
Legiunea

Numarul lor creste in perioada razboaielor civile . Trei legiuni au fost numite in timpul
dezastrului lui Varus ( anul 9 p. Chr.) : legiunea a IIII –a Macedonica ; legiune a V-a Alaudae ;
legiune a XX-a Rapax . In timpul lui Diocletian numarul legiunilor a crescut mult , dar
efectivele au fost diminuate . In Epoca Imperiala fiecare legiune purta un nume , acest nume
deriva de la divinitati . Cei care faceau parte din legiune trebuiau sa fie cetateni. Varsta de

3
recrutare era de 17-18 ani.Pana la Septimius Sever casatoria nu era permisa in timpul
stagiului militar.
Comandantul legiunii era LEGATUS AUGUSTI LEGIONES. O legiune era organizata in zece
cohorte numerotatede la I la X, fiecare cuprinzand trei multiplii de cate doua centurii , 60 de
centurii x80 de oameni. Prima cohorta numara 800 de oameni . Cavaleria legionara numara
120 de calareti grupati in patru turmae . O legiune putea sa numere 6400 oameni.
Legiunea a XIII-a Gemina
Legiunea a XIII-a Gemina isi leaga existenta direct de istoria politica si militara a Daciei. Se
presupune ca legiune a aparut in anul 6 e.n. cand Augustus a fost silit de imprejurari sa
adauge inca o legiune pe langa cele 12 existente. Th. Mommsen sustine ca legiunea a aparut
in anul 6 e.n. acesta este contrazis de Em. Schultze care sustine ca legiunea a aparut in anii
16-15 e.n.
Epitetul ,,Gemina” indica furnizarea intr-o unitate a doua sau mai multe corpuri de trupa .
Emblema unitatii este leul. Aceasta emblema apare pe monedele din timpul lui Filip Arabul.
In anul 14 e.n. are loc o revolta in Panonia si Germania , indreptata impotriva noii conduceri
de la Roma . Legiunea a XIII-a Gemina va ocupa castrul de la Vindonissa , aici va stationa
aproximativ trei decenii ( a sosit aici in jurul anului 16 sau 17 e.n.). Acest lucru este atestat
de cercetarile arheologice (arme si obiecte de podoaba)si trei inscriptii.Printre obiectele
gasite aici, care atesta existenta acestei legiuni se numara si o tablita din lemn,
asemanatoare tablitelor cerate din Dacia, cu un text redactat cu litere cursive care ilustreaza
organizarea interna a oraselor . Aici va sta pana in anii 45-46 cand va fi transferata in
Panonnia. Locul ei va fi preluat de legiunea a XXI-a Rapax si legiunea a XI-a Claudia . Acestea
vor transforma vechea tabara din pamant si lemn intr-un castru de piatra.
Legiunea a XIII-a Gemina a participat la razboiul civil care a a vut loc in anul 69 e.n. la
Roma, cunoscut sub numele de ,,Anul celor trei imparati ‘’ . Unitatea il va sprijini pe Otho.
Legiunea a fost infranta de catre legiunea a V-a Alaudae . Drept consecinta a infrangerii
legiunea a fost obligata sa efectueze lucrari militare si edilitare la Cremona si
Bononia(aceasta va reface anfiteatrul de la Cremona). In urma razboiului se va alege un nou
imparat in persoana lui Vlavius Vespasianus. Noul sediu al unitatii este stabilit la Vindomban.
Misiunea ei in acest oras se va termina la inceputul secolului al doilea, cand imparatul Traian
hotaraste atacul impotriva Daciei. Legiunea a participat la cele doua razboaie 101-102;105-
106. In 17 august imparatul Traian moare. Moartea lui va duce la aparitia unor noi conflicte
la care legiunea va participa din plin.
Sub domnia lui Antonius Pius, imperiul se va confrunta cu alte pericole(dacii liberi). Cele
mai importante conflicte au avut loc intre anii 156-157, legiunea va avea castiguri
remarcabile. Va primi un nou epitet ,,Pia Fidelis” care se va schimba sub domnia lui
Septimius Sever si va deveni ,,Antoniniana’’ . Legunea va participa la ridicarea de statui
precum si constructii edilitare ,militare , civile in Dacia .
Dupa imparatul Adrian legiunea este transferata in sudul Dunarii (Dacia Ripensis), primeste
ca isarcinare supravegherea malului drept al Dunarii (aproximativ 15 puncte fortificate

4
datand din secolele III-IV. Este greu sa se decida soarta legiunii intre secolele IV-V, cand
Imperiul Roman de Apus a fost cucerit de migratori. In secolul al IV-lea informatiile despre
legiune dispar in totalitate. Intre secolele II-III a fost singura legiune care a stationat in Dacia.
Sediul unitatii pentru mai bine de 16 decenii va fi orasul Apulum. Scopul stabilirii legiunii in
aceasta zona a fost paza zonei miniere.
Datorita suprapunerii succesive de edificii peste orasul actual si castrul antic , forma si
intinderea fortificatiei legiunii nu a putut fi identificata . Ceea ce se stie in ziua de azi pe acel
loc se afla cetatea medievala Alba Iulia. Morando Viscandi reda in anul 1711 forma si
dimensiunile fortificatiei din secolul XII –XVII. Plasata in centrul orasului Alba Iulia , avea un
plan patrat (laturile de aproximativ 420x420m). Mircea Rusu suprapune planurile cetatii
medievale din secolul XII-XVII peste planul cetatii ridicate intre 1714-1738 si sustine ca
cetatea din secolele XII-XVII nu constituie o fortificatie, ci castrul legiunii a XIII-a Gemina. El
sustine ca atat castrul ,cat si cetatea au aceiasi forma. Astazi se pot reconstitui doua laturi
ale castrului (cea de sud si cea de vest). Langa castru s-a dezvoltat un prim castru urban.
Dupa construirea Dacie Porolissensis si dupa ce la Pottaissa a fost adusa legiunea a V-a
Macedonica, teritoriul care trebuia sa fie aparat de aceasta legiune se reduce. Zeul principal
in care credeau militarii acestei legiuni era Iupiter. Legiunea a avut un rol important in
raspandirea romanitatii.
Legiunea a V-a Macedonica
Unii autori sustin ca legiunea a fost infiintata de catre Brutu si adusa pe teritoriul Moesiei de
catre Augustus . Legiunea va participa la razboaiele duse de Claudius care transforma Tracia
in provincie romana . Emblemele legiunii au fost taurul si vulpea . Legiunea astat in castrul
de la Oescus. In 69 a participat la asediul Istambulului. Va participa la cele doua razboaie
duse de catre Traian. Dupa cucerirea Daciei legiunea este mutata in Dobrogea. Va participa
la dezvoltarea economica, organizarea si romanizarea teritoriilor dobrogene. Sosind la
Potaissa, legiunea isi construieste castrul pe platoul ce se numeste azi ,,Cetate”. Dupa
stabilirea legiunii la Potaissa, acesta devine al treilea oras ca marime si importanta (Apulum ,
Ulpia Traiana Sarmisegetuza ). Orasul Potaissa va fi un factor al romanizarii. Intinderea
teritoriala a castrului de la Potaissa este greu de stabilit pentru ca nu exista informatii
epigrafice ,nici inscriptii.. Retragerea legiunii din oras a fost un moment deosebit :reducerea
brusca a numarului de locuitori. Retragerea aureliana a fost un eveniment de natura
politica, administrativa si militara cu importante consecinte economico-sociale.

Legiunea a IIII-a Flavia Felix

A fost infiintata de catre Vespasian in anul 70. A avut sediul pe teritoriul Dalmatiei. Emblema
legiunii a fost leul . Nu se stie originea soldatilor . Domitianus va reorganiza provincia din
punct de vedere administrativ si militar, legiunea va fi transferata in Moesia Superior. Pana
la razboaiele purtate de Traian nu se stie unde se afla castrul legiunii . O serie de autori aduc
unele argumente prin care sustin ca legiunea a stationat la Aquinicum.Legiunea a stationat
in Dacia mai bine de un deceniu si a participat la o serie de constructii militare si civile(Podul

5
de la Drobeta). In 114 legiunea s-a retras in Moesia Superior la Sigizdunum . Acest lucru a
lasat Dacia in apararea unei singure legiuni (aXIII-a Gemina).Amplasarea ei in acest teritoriu
avea ca scop supravegherea teritoriilor in care locuiau sarmatii si iazygii.

Legiunea a VII-a Claudia pia fidelis

Data infiintarii legiunii nu poate fi precizata. Simbolul legiunii este taurul. Legiunea participa
la constuctia unor drumuri imperiale . La mijlocul secolului I legiunea a fost transferata in
Moesia . Sediul legiunii a fost stabilit pe malul Mlavei (castrul este amplasat la aproximativ
un km de raul Mlava , aproape de varsarea raului in Dunare . In secolul I legiunea a avut in
subordine un numar mare de trupe auxiliare si a protejat malul drept al fluviului. In secolul
al II-lea a trebuit sa protejeze zona dintre Tisa si Dunare si sa intervina in ajutorul celor doua
provincii (Dacia si Panonnia Inferior). Dupa incheierea razboaielor civile legiunea isi va relua
locul din castrul de la Viminacium. Legiunea a participat la cele doua razboaie daco-romane.
Ea a avut si atributia de a supraveghia traficul pe Dunare . Legiunea va primi de la imparatul
Severus Alexander epitetul de legiunea a VII-a Claudia Severina Alexandrina si va participa
alaturi de acest imparat la luptele din Orient. Legiunea a stationat neintrerupt in castrul de
la Viminacium, cu exceptia perioadelor in care a participat la campanii militare in afara
provinciei. Prezenta legiunii in zona Portile de Fier a fost necesara pentru a controla
navigatia pe Dunare . Legiunea nu a lipsit din campaiile militare din afara provinciei. A avut
un rol important in romanizarea acesteia (Moesia Superior ).

Trupele auxiliare din Dacia

Erau recrutate dintre peregrini sau cetateni. Numarul de unitati auxiliare recrutate dintre
daci este de 10-12 unitati. Trupele auxiliare au fost aduse din vecinatatea Daciei (Panonnia ;
Moesia Superior , Moesia Inferior). Acestea erau cantonati in provincii care se aflau cat mai
departe de partria lor. Copiii si sotia soldatilor deveneau cetateni. In Dacia Inferioara au
stationat numai trupe auxiliare.
Aceste grupe se pot grupa in unitati regulate :cavalerie (alae); infanterie(cohorts)si unitati
neregulate :nations; numeri. Aceste unitati isi primeau numele de la un rege, natiunea ,
regiunea din care au fost recrutate, arma proprie , comandant. Clasificarea lor avea in
vedere numarul efectivelor.
Trupe auxiliate
ALA I CIVIUM ROMANORUM-atestata in Panonnia in timpul lui Dominitianus; a participat la
cele doua razboaie dacice.

ALA I ASTURUM-a stationat in zona Rinului; a fost atestata in timpul lui Vespasian si a
participat la cele doua razboaie daco-romane.

Cohorte

6
 COHORS I VINDELICORUM MILLIARIA EQUITATA: formata din cetateni romani , a luat parte
la razboaiele dacice. A ramas apoi in armata de ocupatie a provinciei Dacia. A stationat la
Acidava si a participat la razboiul din Iudea. Castrul ei a fost la Tibiscum.

Numerii
Izvoarele ne informeaza ca la razboaiele de cucerire a Daciei au participat si o serie de
formatiuni etnice, conduse de ofiteri romani. Unii au ramas in Dacia fiind grupati mai tarziu
in numeri.

Sistemul defensiv al Daciei romane

Principalul element al sistemului defensiv il reperezinta castrul. Trasarea castrului era facuta
in acelasi mod cu trasarea unui oras. Locul era ales in asa fel incat calitatile
gospodaresti(alimentarea cu apa si furaje) sa se imbine cu cele militare. Acestea sunt trasate
in general pe principalele artere rutiere.

7
 Bibliografie
C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucureşti, 2002.

C. C. Petolescu, Dacia. Un mileniu de istorie, București, 2010, p. 188-215.

I. Piso, Les légions dans la province de Dacie, în Y. Le Bohec (ed.), Les légions de Rome sous
le Haut-Empire. Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), Lyon, 2000, 205-225.

M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea a V-a Macedonica şi castrul de
la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987.

D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VII-a Claudia şi
legiunea a III-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983.

V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea XIII Gemina, Cluj-Napoca, 1985