„Vino iarăşi la noi, Iisuse!

Învață-ne cum să ne
mântuim, arată-ne cum să răbdăm. Deprinde-ne să ducem
crucea vieții. Învață-ne cum să ne răstignim. Vino şi suferă
Tu pentru noi, răstigneşte-Te în locul nostru, gustă Tu
înainte paharul morții, arată-ne calea cea nouă a mântuirii
prin suferință. Vino în mijlocul mării, în inima omului, în
sânul familiei! Acolo unde se amestecă lumina cu
întunericul, viața cu moartea, bucuria cu suspinul, pâinea
cu țărâna, dreptatea cu minciuna, mierea cu otrava,
dragostea cu ura, vinul cu oțetul, timpul cu veşnicia. Vino
aici, unde suferim noi, oamenii, împacă-Te cu noi, schimbă
faţa lumii, potoleşte marea, linişteşte inimile şi uneşte într-
un cuget sufletele noastre. Doamne, dăruiește-ne
răbdare!”

Arhimandritul Iachint Unciuleac

„Chiar dacă simţim că rugăciunea noastră nu este

fierbinte, că nu ne putem concentra, că sufletul este risipit,
totuşi să ne rugăm, să ne rugăm cum putem, căci vom ajunge
să ne rugăm cum trebuie. Sufletul se încălzeşte încetul cu
încetul prin şederea îndelungată în faţa lui Dumnezeu, prin
cugetarea permanentă la lucrarea lui Dumnezeu, la sfârşitul
nostru, la minunile pe care Dumnezeu le face în fiecare clipă
cu noi. Cu timpul, sufletul va căpăta deprindere, va dori
rugăciunea aşa cum trupul are nevoie de aer şi de apă.”