Noua filosofie a ştiinţei- alți reprezentanți

St. Toulmin (1922- 2009)

Înțelegerea umană: utilizarea colectivă și înțelegerea conceptelor (1972)
Model al dezvoltării ştiinţei, ca răspuns la întrebările:
-Ce se modifică în progresul științei?
-Cum se petrec aceste modificări?

Suportul schimbărilor în ştiinţă:

concepte ştiinţifice: populaţii de concepte
generează în timp disciplinele științifice
-critică a perspectivei lingvistice (referindu-se la propoziții, aceasta
maschează conceptele)

criterii de selecţie (a inovațiilor conceptuale): model evoluţionist (ecologie socială

a ştiinţei: studiul științei în legătură cu mediul social: specia≈ populația de
concepte; mediul≈ instituțional; selecția naturală≈ inovații conceptuale) 
evoluționism epistemologic
omul de ştiinţă=parte a mediului social
=provocator al selecţiei inovaţiilor conceptuale
criterii:cantitatea de noutate
conţinutul inovaţiei
tipuri de inovaţie acceptate (tradiţia)

Raţionalitatea e relativă: odată cu schimbările de mediu se modifică şi criteriile de

selecţie utilizate (criteriile determină raționalitatea științifică)

Modificarea criteriilor de selecţie=revoluţii ştiinţifice

Principalul factor: noua generaţie de cercetători

Există 2 tipuri de schimbări: cumulative (inovaţiile selectate intră în tradiţie,

respectând criteriile existente)
necumulative (prin apariţia unor noi criterii de
selecţie)

Imre Lakatos (1922-1974), Criticism şi creşterea cunoaşterii (1970)

teoria lui Kuhn nu explică unele fenomene constatate în istoria științei (ex.: deși
respinsă de teoria relativității, mecanica newtoniană continuă să fie
funcțională; deși nu existau suficiente argumente în favoarea ei, teoria lui
Copernic a fost adoptată)
Există părţi ale teoriilor imune la experienţă: nucleul tare ale teoriei
(neafectate de teste empirice)
în jurul nucleului: centura de protecţie (teorii constituite simultan sau succesiv)
primește şocul testelor empirice

Extinderi ale nucleului: program de cercetare

=mulțimea de teorii cu același nucleu
rezultat al forţei generative, euristice a nucleului
produce noi extinderi ale
programului, ca răspuns la provocările testelor empirice

Euristica pozitivă: dezvoltarea programului de cercetare

negativă: respingerea asaltului testelor empirice

Când euristica se epuizează: înlocuirea nucleului

este imun la testele empirice nu
există experimente cruciale
singurul criteriu de selecţie a teoriilor: forţa
generativă a nucleului teoretic

Larry Laudan, Progresul şi problemele sale (1977)

Modelele anterioare ale dezvoltării ştiinţei au eşuatneînţelegerea specificului
raţionalităţii ştiinţifice (au considerat că raționalitatea este cauză a progresului
și criteriu fundamental al acestuia)

Soluţie: înlocuirea criteriilor semantice (adevăr, coroborare) de evaluare a teoriilor

cu un criteriu pragmatic (operaţionalitate, cuantificabilitate)
Obiectivul dintotdeauna al ştiinţei: rezolvare de probleme criteriul
de raţionalitate: capacitatea unei teorii de a rezolva probleme

Probleme de rezolvat: empirice

conceptuale
Probleme empirice: depind de teorie şi au caracter istoric; pot fi
rezolvate
nerezolvate
anomalii
Problemele sunt rezolvate/nerezolvate relativ la o teorie cer dezvoltarea teoriei
sau elaborarea alteia
Anomalii: probleme cu rezolvări diferite în teorii diferite sau rezovate în unele
teorii şi nerezovate în altele
Probleme conceptuale: privesc modul în care sunt rezolvate problemele empirice
ignorate mult timp de epistemologi; la Kuhn: în faza
preparadigmatică
2 tipuri de probleme conceptuale: interne
externe
Probleme interne: fundamentul unei teorii şi modul în care teoria rezolvă
problemele
Probleme externe: apărarea teoriei de teoriile rivale

Scopul ştiinţei: maximizarea numărului de probleme rezolvate şi reducerea

numărului celorlalte tipuri de probleme o teorie este mai bună dacă
numărul problemelor rezolvate de ea este mai mare decât al altei teorii

Teoriile sunt grupate după strategia de rezolvare a problemelor tradiţii de

cercetare
-funcţii ale tradiţiilor de cercetare:
determinarea şi delimitarea domeniului problemelor rezolvabile
dezvoltarea selectivă a teoriilor
indicarea modului în care teoriile îşi pot mări capacitatea de rezolvare
raţionalizarea şi justificarea teoriior specifice
influenţarea concepţiei despre lume

-proprietăți ale tradițiilor de cercetare:

fiecare tradiție are un număr de teorii succesive și simultane care o explică și o
constituie
fiecare tradiție= un angajament metafizic și metodologic
pot lua forma diferite de-a lungul timpului

Evaluarea tradiţiilor de cercetare: 3 criterii, în 2 contexte

Criterii:adecvare
progres global
tendinţa de progres
Contexte: al acceptării (are natură sincronă)
al urmăririi (perspectivele)

Schimbarea tradiţiilor?
Tradiţia este în permanenţă supusă verificării şi criticilor secătuirea
posibilităților de elaborare de noi teorii sau de modificare a teoriilor anterioare:
epuizare  noi tradiţii
trezesc interesul cercetătorilor, sunt utilizate pentru producerea de
teorii noi: revoluție științifică
(obs.: deosebirea de Kuhn: o tradiție este în permanență supusă verificării și criticilor privind
fundamentele  nu există perioade de știință normală și extraordinară, acestea se împletesc în
orice moment al dezvoltării științifice)
Relaţia raţionalismului ştiinţific cu progresul?
Raţionalitatea nu este cauză ci efect al progresului

Gerald Holton, Invenţia ştiinţifică (1982)

2 accepţiuni ale termenului ştiinţă:
realizări ştiinţifice (ştiinţă deja constituită)
activitate de cercetare (ştiinţă născândă)
diferită de ştiinţa constituită, raţională: elemente de
iraţionalitate

Ştiinţa constituită: componente empirică+ analitică

Ştiinţa născândă: în plus: themata (componenta iraţională), suportul inovaţiilor
-în presupozițiile care nu aparțin nici empiricului,
nici analiticului
-un robot, un calculator nu produc inovații în
cercetarea științifică: le lipsește abilitatea thematică