An universitar 2021-2022

Temele examen *Paradigme*

A. Seminar
1. „Biserica Ortodoxă nu a avut niciodată o politică socială directă. Nu se ocupă
direct şi concret de copii, bătrăni, săraci, nevoiaşi; nu are instituţiile necesare, nu
le-a creat de-a lungul timpului, nu are această atribuţie înscrisă în misiunea ei pe
pământ. Din acest motiv, politica ei socială se bazează pe familie şi are în vedere
păstrarea şi acceptarea celui slab de către familie” („În șalvari și cu islic”)
Semnificația faptului descris mai sus?

2. „Personajele cu moralitate îndoielnică sunt repede nominalizate și individualizate:

cârciumarii, hangiii, ciobanii, văcarii. Ei se află la granița dintre legal și inegal,
dintre moral și imoral: cârciumarii și hangiii din cauza adăpostului frecventat de
mult prea multe personaje obscure și cu identitate ascunsă, ciobanii și văcarii din
cauza mobilității și prezenței lor în locuri prea greu accesibile pentru a fi
permanent supravegheați. Aceste personaje vor fi obligate să garanteze, cu chezași,
că nu vor fi “ niciodată în fapte de hoție sau gazde de hoți”. („Evgheniți, ciocoi,
mojici”);
Ce semnificație are acest fapt legat de funcționare administrației?

3. „Marii boieri ajung să dețină monopolul numirilor în slujbele inferioare și să-și

asume o parte din profitul acestora. Acest lucru poate fi observat și la nivel local,
unde boierii înstăriți din provincie își construiesc rețele clientelare de putere. Cu
cât sistemul administrativ crește, cu atât se înmulțește slujbele. Veniturile nu
presupun numai simpla deținere a unei importante dregătorii, ci și popularea
întregului aparat cu oameni loiali, datori și dependenți.” („Evgheniți, ciocoi,
mojici”);
Ce semnificație dați faptului descris mai sus?

4. „Toleranța se manifestă la toate nivelurile, nu pentru că se crede în schimbarea

slujbașului greșit, ci pentru că el are întotdeauna în spate un protector. Acesta
intervine și promite în numele “greșitului” îndreptare, supunere, onestitate.
Familia grea, “lipsa”, “sărăcia”, umilința sunt mizele acestui joc uzitat, fie că au,
fie că nu au vreo urmare. Dar nu este suficient, se adaugă îndatoririle față de
protector, alierea cu acesta în împărțirea veniturilor slujbelor sau în comiterea
abuzurilor. De peste tot se îndreaptă către autoritatea central jalbe peste jalbe cu
privire la numeroasele abuzuri săvârșite de slujbași locali.” („Evgheniți, ciocoi,
mojici”);
Care este semnificația faptului?
5. „Sexualitatea nu dispare în sublimare, în represiune sau morală, ea dispare mult
mai sigur în ceva mai sexual decât sexul- în pornografie.” (Baudrillard, „Strategii
fatale”);
Ce trebuie sa intelegem aici?

6. „Suntem ostatici obiectivi ai unei realități terifiante, nu știm nici măcar de care
eveniment sau de care accident va depinde cea din urmă manipulare. Suntem însă și
ostatici subiectivi, răspundem de noi înșine, de propriile riscuri cu propriul nostru
cap. Este legea societății bazate pe asigurări, în care toate riscurile trebuie să fie
acoperite.” (Baudrillard, „Strategii fatale”);
Ce semnifică, de fapt, acest lucru? Care sunt consecințele?

7. „Suntem cu toții niște ostatici și niște teroriști. Acest circuit l-a înlocuit pe celălalt,
cel al stăpânilor și al sclavillor, al dominanților și al dominaților. S-a terminat cu
zodia sclavului și a proletarului, de acum începe zodia ostaticului și a teroristului.
S-a terminat cu zodia alienării, de acum începe zodia terorii. Este mai rea decât cea
de dinainte, dar măcar ea ne eliberează de nostalgiile liberale și vicleșugurile
istoriei. Începe era transpoliticului.” (Baudrillard, „Strategii fatale”);
Ce vrea să spună Baudrillard?

8. „Întreaga sferă a manipulării este la fel. Manipularea este o tehnologie fină a

violenței prin șantaj. Iar șantajul se exercită întotdeauna prin luarea drept ostatic
a unei parcele a celuilalt: un secret al său, o dorință, o plăcere o suferință a morții
sale- iată cu ce ne jucăm în cazul manipulării, e felul nostru de a face să
izbucnească prin solicitare forțată o cerere echivalentă cu a noastră.” (Baudrillard,
„Strategii fatale”);
Ce putem spune despre acestă definiție a manipulării?

9. ,, Confundăm fatalul cu reizbucnirea refulatului (ceva de care nu putem scăpa,

dorinţa), dar ordinea fatalităţii este antitetică celei a refulării. Cea de care nu
putem scăpa nu este dorinţa, ci prezenţa ironică a obiectului, indiferenţa şi
înlănţuirile sale indiferente, provocarea, seducţia sa, este nesupunerea faţă de
ordinea simbolică (prin urmare şi faţă de inconştientul subiectului, dacă există
vreunul), într-un cuvânt spus: de principiul răului. ” (Baudrillard, „Strategii
fatale”);
Cu alte cuvinte, care este principiul răului?

10. „În această trecere la un spațiu a cărui curbură nu mai e aceea a realului, nici a a
devărului, era simulării se deschide, aşadar, printr-o lichidare a tuturor referențiali
lor - mai rău: prin reînvierea lor artificială în sistemele de semne, materiale mult m
ai ductile decât sensul, prin aceea că se oferă tuturor sistemelor de echivalențe, tutu
 ror opozițiilor binare, oricărei algebre combinatorii.” (Baudrillard, „Simulare și
simulacru”)
Care este implicația faptul când se afirmă ,,lichidarea tuturor
referențialilor”?

11. „Totul se metamorfozează în termenul invers, pentru a-și supraviețui într-o formă
epurată. Toate puterile, toate instituțiile vorbesc despre ele însele prin degenerare,
încercând să scape prin simulare de agonia lor reală. Puterea își poate pune în
scenă propria moarte pentru a găsi o fărâmă de existență și de legitimitate.”
(Baudrillard, „Simulare și simulacru”)
Ce vrea a spune în textul de mai sus Baudrillard?

12. „De exemplu: ar fi interesant de văzut dacă aparatul represiv nu ar reacţiona mai
violent la un holdup simulat decât la un holdup real. Căci al doilea nu face decât să
deranjeze ordinea lucrurilor, dreptul de proprietate, în timp ce primul aduce atinge
re principiului însuși al realității. Transgresiunea, violența sunt mai puțin grave, pe
ntru că nu contestă decât împărtăşirea realului. Simularea e infinit mai periculoasă,
pentru că ea lasă întotdeauna să se presupună, dincolo de obiectul ei, că ordinea și
legea ar putea fi, la rândul lor, doar simulare.” (Baudrillard, „Simulare și
simulacru”)
Justificați afirmația!

13. „La fel se întâmpla și cu instituțiile, ale statului, ale puterii etc. Visul de a le vedea
pe toate explodând din cauza contradicțiilor nu mai e decât un vis. Ceea ce se prod
uce în realitate e faptul că instituțiile implodează de la sine, din cauza ramificațiilor ,
a feedbackului, a circuitelor de control supradezvoltate. Puterea implodează, acest
a e modul ei actual de dispariție.” (Baudrillard, „Simulare și simulacru”)

Ce vrea să spună Baudrillard aici?

14. ,, Cât priveşte Disciplina impune uneori delimitarea, specificarea, nici aceasta nu
dispăruse cu totul la jumătatea secolului al XIX-lea. Pedeapsa a încetat, desigur, să
mai fie axată pe tortură ca tehnică de producere a suferinţei; obiectul ei a devenit
pierderea unui bun sau a unui drept. Dar unele pedepse, precum munca silnică sau
chiar închisoarea – pură privare de libertate - nu au funcţionat niciodată fără un
anumit adaos punitiv ce vizează tocmai corpul: raţionalizare alimentară, privațiuni
sexuale, loviri, carceră. Simple consecinţe nedorite, dar inevitabile ale întemniţării?
De fapt, închisoarea a menţinut întotdeauna în dispozitivele sale cele mai explicite
un anumit grad de suferinţă corporală.” ( Foucault „ A supraveghea și a pedepsi”)
Care este conținutul pedepsei în modernitate?

15. ,, Trebuie, mai degrabă, să admitem că puterea produce cunoaştere ( şi nu doar

favorizând cunoaşterea pentru că aceasta slujeşte puterea sau aplicând-o pentru că
 este folositoare); că puterea şi cunoaşterea se implică direct una pe cealaltă; că nu
există relaţie de putere fără constituirea corelativă a unui câmp de cunoaştere şi
nici cunoaştere care să nu presupună şi în acelaşi timp să nu dea naştere unor
relaţii de putere. Aceste raporturi ,,putere-cunoaştere” nu trebuie, prin urmare,
analizate plecând de la un subiect al cunoaşterii care ar fi sau nu liber faţă de un
sistem de putere; ci, dimpotrivă, trebuie să considerăm că subiectul care cunoaşte,
obiectele de cunoscut şi modalităţile de cunoaştere sunt tot atâtea efecte ale
implicaţiilor fundamentale ale puterii - cunoaştere şi ale transformărilor lor
istorice. Pe scurt, nu activitatea subiectului cunoaşterii este cea care produce
cunoştinţele, fie ele folositoare sau potrivnice puterii, ci puterea- cunoaştere,
procesele şi luptele ce o traversează şi din care ea se constituie sunt cele care
determină formele şi domeniile posibile ale cunoaşterii”; ( Foucault „ A
supraveghea și a pedepsi”)
Care este semnificația textului de mai sus?

16. ,, Panopticul este o maşină destinată să disocieze cuplul a vedea - a fi văzut: în

inelul periferic, eşti văzut în întregime fără a vedea niciodată; în turnul central, vezi
totul fără a fi niciodată văzut. Dispozitiv important, dat fiind că automatizează şi
dezindividualizează puterea.ˮ; (Foucault ,„ A supraveghea si a pedepsi”)
Care este semnificația faptului descris mai sus?

17. „ Modul de gândire substanțialist propriu bunului simț și rasismului, constând

a considera activitățile sau preferințele proprii anumitor indivizi sau anumitor
grupuri dintr-o societate, la un moment dat, drept proprietăți substanțiale,
înscrise o dată pentru totdeauna într-un fel de esență biologică sau – ceea ce nu
are mai multă valoare, culturală, conduce la aceleași erori în comparația nu
doar între societăți diferite ci între perioade succesive ale aceleiași societăți ”
( Bourdieu_ „ Rațiuni practice”)
Care este semnificația faptului descris mai sus?
Cum veți folosi această semnificație în activitatea de recrutare și selecție
a personalului?

18. „ Analizele obișnuite ale experienței temporale confundă două raporturi, cu

viitorul sau cu trecutul pe care în Ideen Husserl le distinge clar: raportul cu
viitorul care poate fi numit proiect și care afirmă viitorul drept viitor, adică
drept posibil constituit ca atare, deci ca putând să se întâmple sau nu, se opune
raportului cu viitorul pe care Husserl îl numește protensiune sau anticipare pre
preceptivă, raport cu un viitor care nu este viitor, cu un viitor care este un
cvasiprezent. Deși nu văd fețele ascunse ale cubului, ele sunt cvasiprezente,
„ aprezentate” într-un raport de credință care este acela pe care-l acordăm
unui lucru perceput. Ele sunt vizate într-un proiect ca egal posibile sau
imposibile, ele sunt acolo, împreună cu modalitatea doxică a ceea ce este direct
 perceput” ( Bourdieu_ „ Rațiuni practice”)

Care este semnificația faptului descris mai sus?

19. „Unul din efectele violenței simbolice este transformarea relațiilor de dominare
și de supunere în relații efective, transformarea puterii în carismă sau în farmec
în măsura să provoace o vrajă efectivă” ( Bourdieu, Limbaj, prima parte)
Ce înseamnă asta?

20. „ A accepta modelul saussurian și presupozițiile lui înseamnă a trata lumea

socială ca pe un univers de schimburi simbolice și a reduce acțiunea la un act
de comunicare care, așa cum se întâmplă în cazul vorbirii saussuriene, trebuie
descifrată prin intermediul unui cifru ori al unui cod, limbă, cultură”
( Bourdieu, Limbaj, prima parte)
Ce vrea să spună Bourdieu?

21. „ Teoria condillacciană care face din limbă o metodă permite identificarea
limbii revoluționare cu gândirea revoluționară: a reforma limba, a o curăța de
uzurile legate de vechea societate și a o impune, astfel, purificată înseamnă a
impune o gândire ea însăși epurată și purificată” ( Bourdieu, Limbaj, prima
parte);
Cu alte cuvinte care este semnificația textului de mai sus?

22. „ Propensiunea de a reduce cercetarea cauzelor la o căutare a

responsabilităților ne împiedică să vedem că intimidarea – violența simbolică
care se ignoră ca atare ( în măsura în care poate sa nu implice un act de
intimidare) – nu se poate exercita decât asupra unei persoane predispose ( prin
habitusul ei) s-o resimtă, în timp ce altele o ignoră” ( ( Bourdieu, Limbaj, prima
parte);
Puteți da un exemplu aici?

23. „ Atunci când pronunți cuvântul țăran în fața cuiva care tocmai a părăsit mediul
rural, nu poți ști niciodată în ce fel îl va interpreta” ( Bourdieu, Limbaj, prima
parte) ;
Care este consecința metodologică ce transpare de-aici și de care trebuie să
ținem seama?

24. „ vorbind de lumea socială, teoria neokantiană care conferă limbajului și, în
general, reprezentărilor eficacitate propriu-zis simbolică de contruire a
realității este perfect justificată: structurând percepția pe care agenții sociali o
au despre lumea socială, numirea contribuie la construirea structurii acestei
lumi, și aceasta, cu atât mai profund cu cât este mai larg recunoscută, adică
autorizată. Nu există agent social care să nu-și dorească, în măsura mijloacelor
de care dispune, puterea de a numi și de a crea lumea numind-o: bârfe,
calomnii, zvonuri, insulte, elogii, acuze, critici, polemici, osanale, nu sunt decât
moneda cotidiană curentă a actelor solemne și colective de numire , celebrări
 sau condamnări , care le incumbă autorităților universal recunoscute ”
( Bourdieu, Limbaj, partea a doua) ;
Care sunt semnificațiile textului de mai sus?

25. „ misterul magiei performative se rezolvă, astfel, prin misterul ministerului

( conform jocului de cuvine atât de dragi specialiștilor în drept canonic) adică
prin alchimia reprezentării ( în diferitele sensuri ale termenului) prin care
reprezentantul creează grupul care-l creează; purtătorul de cuvânt înzestrat cu
deplina putere de a vorbi și de a acționa în numele grupului, în primul rând
asupra grupului însuși” ( Bourdieu, Limbaj, partea a doua) ;
Care sunt implicațiile practice ce rezultă din textul de mai de sus?

B. Cursuri
1. Eros și Thanatos la Marcuse; definiții generale;
2. Id ( Inconștientul), Eul si Supraeul la Marcuse; definiții generale;
3. Acțiune instrumentală și acțiune strategică la Habermas;
4. Definiția acțiunii comunicative la Habermas ( fără distincția muncă –
interacțiune)
5. Ce înseamna raționalizarea acțiunii comunicative la Habermas?
6. Acțiune comunicativă, discurs și consens la Habermas;
7. Despre variabilele de configurație: cele 5 clase de dihotomii care modelează
valorile şi susţin sistemul de acţiune la Parsons;
8. Cele 4 imperative funcționale ale modelului lui Parsons ( schema AGIL);
9. Cele 4 sisteme de acțiune prevăzute in modelul Parsons;
10. Descrierea caracteristicilor sistemului social, din cadrul teoriei lui Parsons;
11. Cele 4 subsisteme ale sistemului social din perspectiva lui Parsons;
12. Descrierea sistemului cultural din teoria lui Parsons;
13. Teoria schimbării la Parsons ( fără referințe la istorie);
14. Tipurile de funcții în viziunea lui Merton;
15. Structură socială și anomie la Merton;
16. Conceptele și noțiunile principale ale lui Mead: actul, gesturile, simbolurile
semnificante, procesele mentale și spiritul și sinele.
17. Scena frontală, loc și front personal la Goffman;
18. Managementul impresiei la Goffman;
19. Principiile interacționale ce constrâng interacțiunea față în față (după Goffman);
20. Cadrele sociale și cele 5 tipuri de fenomene pe care le abordează, după Goffman;