UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL

Lect. Univ. Dr.ALEXANDRESCU NICOLETA

STUDENT: DOBRE AMELIA-FLORENTINA

SPECIALIZARE:KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA
ANUL I SEM II

AN UNIVERSITAR 2020-2021

1
 CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. OBIECTIVELE SI COMPETENTELE UNITATII DE INVATARE
3. CONTINUTUL UNITATII DE INVATARE
4. BIBLIOGRAFIE

2
 1. INTRODUCERE
Tehnica jocului este simplă, accesibilă, nefiind concepută ca ceva de sine stătător sau ca un
scop în sine, ea fiind în strânsă legătură cu tactica jocului şi cu regulamentul care impune un
cadru precis în execuţia diferitelor elemente tehnice. Componentele de bază ale tehnicii sunt
reprezentate de elementele tehnice, procedeele tehnice şi de stilul personal. Tehnica jocului de
handbal este formată din tehnica jocului în atac, tehnica jocului în apărare şi tehnica jocului
portarului.

2. OBIECTIVELE SI COMPETETELE UNITATII DE INVATARE.

OBIECTIVELE UNITATII DE INVATARE:
- definirea principalilor termeni;
- sistematizarea elementelor şi procedeelor tehnice specifice jocului de handbal.
COMPETENTELE UNITATII DE INVATARE:
- cunoaşterea conceptelor referitoare la conţinuturile specifice;
- cunoaşterea şi folosirea adecvată a terminologiei specifice jocului de handbal;
- explicarea biomecanicii tehnicii specifice jocului de handbal;

3. CONTINUTUL UNITATII DE INVATARE.

Definirea principalilor termeni
Handbalul ca disciplină sportivă face parte din categoria jocurilor sportive alături de
volei, baschet, fotbal, rugby şi tenis. Această categorie de discipline sportive, după o
clasificare făcută de L. Teodorescu, este împărţită în funcţie de mai multe criterii în
diferite grupe:
- individuale şi colective;
- cu mâna ( direct – handbal, volei, baschet, etc. sau cu instrument
– hochei pe gheaţă sau pe iarbă), cu piciorul (fotbal) sau mixte (rugby);
- din deplasare – normală sau cu mijloace de locomoţie (polo călare); - cu luptă pentru
minge – directă (handbal, fotbal) sau indirectă (volei, tenis). În urma parcurgerii acestei

3
clasificări, jocul de handbal poate fi caracterizat în felul următor: este un joc sportiv
colectiv care se joacă cu mâna, în luptă directă cu adversarul pentru minge.
Tehnica jocului de handbal reprezintă “un ansamblu de deprinderi motrice specifice ca
formă şi conţinut privind manevrarea mingii, deplasarea jucătorului în vederea acestei
manevrări şi care se desfăşoară după legile activităţii nervoase superioare şi ale
biomecanicii, în scopul realizării randamentului maxim în joc.Ansamblul acestor
deprinderi motrice este alcătuit din elemente şi procedee tehnice.
Driblingul – conducerea mingii În desfăşurarea jocului acest procedeu constituie uneori
singurul mijloc de deplasare cu mingea în teren. Din punct de vedere tactic folosirea lui
se recomandă numai atunci când situaţiile o impun, excesul determină pierderea mingii şi
încetinirea jocului. Se recomandă în următoarele situaţii: - jucător singur pe contraatac; -
acţiune individuală de depăşire; - pentru păstrarea mingii. Driblingul se execută prin
împingerea mingii cu o mână, lateral şi puţin în faţă, la nivelul şoldului, încât să nu
împidice alergarea. După ce revine dinspre sol, palma reia contactul printr-o mişcare de
însoţire elastică a mâinii din articulaţia pumnului, cu palma rotunjită şi degetele răsfirate
urmând ca înainte de punctul maxim al înălţării să se repete mişcarea de împingere.
Aruncarea la poartă Aruncarea la poartă este unul din elementele de bază ale atacului prin
care se finalizează toate acţiunule individuale sau colective. Aruncarea la poartă
angrenează majoritatea segmentelor corpului. Situaţiile ivite în joc îi solicită pe atacanţi
să finalizeze acţiunea în funcţie de bagajul de cunoştinţe, deprinderi şi calităţi
individuale, precum şi de acţiunea adversarului.

4
 BIBLIOGRAFIE
1. Hantău, C. (2002) – Handbal – jocul în apărare, Ed. Printech, Bucureşti
2. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria şi
metodica handbalului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.