UNIVERSITATEA DE STAT "ALECU RUSSO", DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE REALE, ECONOMICE ȘI ALE MEDIULUI

CATEDRA DE ŞTIINŢE ALE NATURII AGROECOLOGIE

Pogor Andrei

CARACTERISTICA CLIMEI DIN REPUBLICA

MOLDOVA

TEZĂ DE LICENȚĂ ÎN ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALITATEA GEOGRAFIE ȘI BIOLOGIE

Conducător științific: Buga Oleg,prof. univ,dtr hab

Autor: Pogor Andrei

Bălți, 2017
Controlat: _____________
Conducător științific: Buga Oleg,prof univ,doctor hab.,
_________________

Aprobată și recomandată pentru susținere

la Ședința Catedrei de Științe ale naturii și Agroecologie
Proces verbal nr. __ din ___ ____2017
Șeful catedrei Boris Boincean
dr. habilitat, cercetător științific superior ______________________

2
 CUPRINS

INTRODUCERE--------------------------------------------------------------------------------------------4

1. Istoricul dezvoltării studiului climei teritoriului Republicii Moldova și al serviciului

meteorologic național ---------------------------------------------------------------------------------------7

2. CLIMA ȘI FACTORII DE CLIMATOGENEZĂ -------------------------------------------------12

2.1. Factorii radiativi---------------------------------------------------------------------------------------------------------12

2.2. Factorii dinamici ai atmosferei ----------------------------------------------------------------------13
2.3. Factorii fizico – geografici ----------------------------------------------------------------------------16
2.4. Structura instituțională și sarcinele de bază ale Serviciului Hidrometeorologic de Stat-26

BIBLIOGRAFIE---------------------------------------------------------------------------------------------30

3
 INTRODUCERE

Climatologia este știința care se ocupă cu studiul condițiilor de geneză a climatelor și răspândirii lor
geografice. Ea se încadrează în grupa disciplinelor fizico – geografice. Din punctul de vedere al
problemelor pe care le studiază, climatologia se divizează în două ramuri: Climatologia generală
sau genetică și Climatologia aplicată.
O ramură mai puțin individualizată a climatologiei, care se ocupă cu descrierea condițiilor
climatice ale diferitelor regiuni de pe suprafața terestră este Climatologia regională. Ea cuprinde
totalitatea cunoștințelor despre climatele globului terestru, a diferitelor părți ale acestuia, respectiv
continente, oceane, regiuni naturale, țări etc. La climatologia regională se atârnă și climatologia
Republicii Moldova.
Fără cunoștințe despre clima regională, nu poate fi ales reușit locul de amplasare a orașelor,
întreprinderilor, infrastructurii, drumurilor, crearea barajelor și rezervoarelor de acumuluare a apei,
precum și amplasarea culturilor agricole.
De asemenea cercetările de climatologie regională sunt foarte utile în scopul unei juste
planificări a lucrărilor agricole, de construcții, în industrie, transporturi, în medicina curativă, turism,
organizarea odihnei etc.
Economia Republicii Moldova, ca urmare a orientării sale agrare, este destul de vulnerabilă
la schimbările stării vremii și climei. Devine extrem de importantă recunoaștere influenței pe care o
au condițiile meteorologice asupra sectorului agricol, deosebit de sensibil față de variațiile climei.
Impactul negativ al acestora asupra securității alimentare, economiei și populației au ridicat
problema susținerii agriculturii prin integrarea metodelor de adaptare la schimbările climatice.
În ultimele decenii, dependența economiei naționale de fenomenele meteo – climatice
periculoase a crescut evident, datorită sporirii frecvenței și intensității lor, ca rezultat al schimbărilor
climatice.
Utilizarea efectivă a informației meteo – climatice poate avea efecte economice pozitive,
care ar duce beneficii enorme populații țării. Utilizarea surselor de energie regenerabilă, precum
energia solară și eoliană, face posibilă nu doar reducerea costurilor asociate cu producerea și livrarea
de combustibil fosil din alte țări, dar și îmbunătățirea stării ecologice a mediului ambiant.

4
 Din punct de vedere practic, cunoașterea aprofundantă a condițiilor climatice de pe
teritoriul țării este o necesitate stringentă la etapa actuală, când dezvoltarea durabilă a economiei
naționale și societății nu poate avea loc fără a se ține cont de condițiile climatice create și evoluția
lor posibilă.
Scopul cercetării: studierea populației și localităților umane ale raionului Fălești.
Obiectivele tezei:
- caracterizarea evoluției numerică a populației raionului Fălești;
- evidențierea structurii etnice și confesionale a populației raionului;
- clasificarea localitățile umane ale raionului în dependență de suprafață și numărul de
locuitori;
- distingerea evaluării dinamicii și structurii populației raionului Fălești;
- compararea densității populației raionul Fălești cu nivelul pe republică;
- analizarea structurii etnice pentru fiecare comună din raionul Fălești.
Eșantionul cercetării: pentru realizarea obiectivelor propuse am cercetat datele statistice
privind populația la nivel de raion cât și pentru fiecare localitate în parte.
Importanța teoretică a tezei: Rezultatele obținute în urma studiului pot fi utilizate în
procesul de predare a profesorilor de geografie atât la nivel de gimnaziu, liceu cât și la nivel
universitar în predarea unor cursuri ca de ex: (Geografia umană a Republicii Moldova, Geografia
Populației, Demografie și Sociologie).
Unele date din lucrare (dinamica mișcării naturale și imigraționiste) ar putea fi utilizate la
realizarea unor proiecte în studiul populației raionului.
Metodele utilizate. În realizarea prezentului studiu au fost folosite următoarele metode:
 Metoda observării, care constă în distingerea caracterelor esențiale ale fenomenelor și
proceselor din cadrul cercetat, observarea făcută în strânsă legătură cu toate elementele
componente.
 Metoda analizei datelor statisticea fost utilizată la analiza unor indici demografici cum ar fi:
evoluția numerică și structura populației pe grupe de vârste și sexe, densitatea populației,
natalitatea, mortalitatea, sporul natural etc.
 Metoda statistico-matematică a fost utilizată la calcularea evoluției numărului populației în
comparație cu datele a mai multor recensăminte .

5
  Metoda cartografică, care constă în depunerea informației obținute în rezultatul prelucrării
matematice a datelor statistice, pentru a evidenția unele regularități în repartizarea spațială pe
teritoriul raionului a diferitor fenomene demografice.
Structura tezei. Teza de față cuprinde trei capitole, concluzii, bibliografie, 14 figuri, 14
tabele, 1 anexă. Volumul total al lucrării este de 38 pagini.
În primul capitol am descris evoluția numerică, mișcarea naturală a populației, repartiția și
densitatea populației.
În capitolul al doilea sunt analizate structura demografică a populației după vârstă, sexe,
etnie, confesie, și particularitățile proceselor migraționale externe ale populației.
În capitolul trei sunt caracterizate localitățile umane din raionul Fălești după suprafață,
numărul de locuitori și structura etnică. De asemenea în acest capitol este reflectată și
consecutivitatea apariției localităților umane ale raionului Fălești.

6
 1. ISTORICUL DEZVOLTĂRII STUDIULUI CLIMEI TERITORIULUI
REPUBLICII MOLDOVA ȘI AL SERVICIULUI METEOROLOGIC
NAȚIONAL
Din timpurile străvechi oamenii au observat influența condițiilor climatice asupra activității
lor și au urmărit cu atenție mersul elementelor climatice. În felul acesta s-a ajuns la o cunoaștere
empirică a principalelor caracteristici ale clime.
Expresia concretă a acestei cunoașteri o constituie adaptarea locuințelor, a vestimentației și
chiar a unor obiceiuri la condițiile de climă. Stabilirea anumitor reguli în agricultură și păstorit, în
funcție de mersul elementelor climatice, exprimă aceiași cunoaștere. Toate acestea țin de domeniul
experienței de milenii pe care a acumulat-o poporul și a transmis-o de la o generație la alta.
Mai târziu, au început să apară și unele însemnări scrise privind anumite aspecte ale climei
teritoriului țării noastre. Asemenea notițe au fost făcute ocazional și de obicei atunci când un
element climatic căpăta manifestări ieșite din comun și provoca pagube materiale mari.
Numeroase informații privitor la condițiile climatice și peisajele țării noastre din trecut sunt
reflectate în multiple cronici, letopisețe, manuscrise, lucrări istorice și geografice vechi, întocmite în
diferite limbi de către reprezentanții mai multor popoare. Spre marele nostru regret, războaiele
devastatoare au disperat aceste surse în diverse biblioteci și arhive din exteriorul țării, fapt ce
complică evident utilizarea directă a lor.
Unele date referitoare la clima Moldovei le găsim în cronicele lui Grigore Ureche, Miron
Costin, Ion Neculce, în operele lui Dimitrie Cantemir, în geografia lui Amfilohie Hotinul.
Primele observații instrumentale în regiunea ținutului nostru au fost efectuate în a doua
jumătate a sec. al XVIII-lea. Astfel, în august 1770 medicul militar rus Iohan Lerche a făcut unele
observații meteorologice la Bender, Hotin, și Iași folosind termometrul lui Farenhait, barometrul cu
mercur și girueta. Pe la sfârșitul sec. al XVIII-lea (1781) Moldova a fost vizată de membrii
expediției academice Erik Laksman și Vasilii Zuev, care au efectuat o serie de observații
instrumentale asupra vremii.
Primele informații sistematizate despre condițiile climatice ale zonei Chișinăului se conțin în
lucrările savantului A. Denghin (1857-1864), care pe parcursul multor ani a efectuat observații
meteorologice și fenologice la școala de pomicultură și viticultură din Basarabia (Chișinău).
7
 O importanță istorică deosebită o au lucrările savantului A. I. Grossul – Tolstoi, care timp
îndelungat a studiat natura Basarabiei (1855-1880). El a argumentat legătura strânsă între
repartizarea solurilor și caracterul climei . De asemenea, a efectuat regionarea Basarabiei după
particularitățile climate ale teritoriului:
- partea de nord – relativ umedă, cu ninsori abundente care apără culturile de toamnă de
îngheț;
- partea centrală – regiune cu păduri, relativ umedă, cu climă blândă, asupra căreia o influență
mare o au masivele de pădure;
- partea de sud – de stepă, cu secete frecvente, care influențează foarte negativ asupra
agriculturii;
- regiunea cea mai sudică - câmpia Mării Negre și predunăreană cu climă uscată și foarte
caldă.
O informație climatică destul de detaliată pentru Chișinău, cu utilizarea datelor de la
observațiile instrumentale efectuate începând cu anul 1844 au fost pregătită în 1912 de către P. S.
Panteleev. În această informație au fost caracterizate toate elementele de bază ale climei: regimul
termic al aerului și solului, precipitațiile, nebulozitatea, umiditatea aerului și vântului.
După cel de-al II Război Mondial au fost elaborate mai multe lucrări științifice și metodice în
domeniul climatologiei, agroclimatologiei și microclimatologiei.
Dezvoltarea geografiei și climatologiei aplicative în Republica Moldova a început din a.
1946, când în componența Bazei Moldovenești de cercetări științifice a Academiei de Științe a
U.R.S.S a fost creat Sectorul de Economie și Geografie. În a. 1965 a fost creată Secția de Geografie
a Academiei de Științe a R.S.S.M, iar în a. 1992 – Institutul de Geografie a Academiei de Științe a
Moldovei.
Aportul principal în dezvoltarea Institutului de Geografie îi aparține m.c. M. Radul, dr. în
științe geografice V. Proca, dr.,hab. în șt. geografice A. Levadniuc, academicienilor Tatiana
Constantinov și Andrei Ursu.
Rezultatele principale obținute sunt reflectate în lucrările de sinteză: “Atlasul Moldovei”
(1978, 1990, 2002) care conțin un set mare de hărți ce redau particularitățile naturii, populației și
economiei Republicii Moldova.
În ultimii ani cercetările climatice aplicative sunt efectuate de specialiști de calificare înaltă:
- academicianul A. Ursu; dr.,hab. în șt. geografice – C. Mihailescu, M. Daradur, R. Corobov, M.
Nedealcov; dr. în științe geografice N. Boboc și alții.

8
 Un aport deosebit în dezvoltarea meteorologiei și climatologiei aplicate îl aduc profesorii și
conferențiarii universitari de la catedrele de geografie a universităților din Republica Moldova – M.
Coșcodan, I. Boian, N. Volontir, V. Sofroni, A. Puțuntică.
Serviciul meteorologic din Republica Moldova își are începutul de la primele observații
meteorologice episodice efectuate la Chișinău în anul 1844. După 30 de ani a fost organizat primul
post hidrologic pe r. Nistru în Tighina (1878). În aceeași perioadă au fost începute observațiile
meteorologice în 5 puncte ale țării: Briceni (1887), Soroca (1890), Comrat (1892), Ploti (1894) și
Tiraspol (1898).
La începutul secolului XX observațiile meteorologice staționare se efectuau în 11 puncte, iar
cele hidrologice – la 6. Însă, la majoritatea stațiilor și posturilor observațiile aveau caracter episodic,
fiind deseori întrerupte de acțiunile militare din timpul I-lui și celui de-al II-lea război mondial.
În octombrie 1944 a fost organizată Direcția de hidrometeorologie a Republicii Moldova,
care a asigurat în continuare o dezvoltare planificată a observațiilor hidrometeorologice în țară. În
același an, în structura Direcției a fost organizat Biroul Meteorologic cu grupuri de prognozare
meteorologică și hidrologică. În Biroul Meteorologic s-a desfășurat și o vastă activitate atât cu
privire la evaluarea metodologiei utilizate de către Institul Central de Prognozare din Moscova și
adaptarea ei la condițiile Republicii Moldova, cât și la elaborarea unor metodologii noi.
Un merit deosebit îi aparține lui P. Panteleev, care a condus această subdiviziune pe
parcursul mai multor ani. Actualmente sunt utilizate mai multde 10 metode elaborate de el pentru
prognozarea locală a fenomenelor (ploi torențiale, vijelii, oraje, grindină etc.). O parte din aceste
metode se folosesc pe larg pentru prognozarea nu doar în Republica Moldova, dar și peste hotare.
Grupul de prognoze hidrologice a elaborat metodici de prognozare hidrologică pe r. Prut. În
1950 a fost emisă prima prognoză a viiturilor pluviale, iar în 1953 – prognoza volumului de scurgere
a viiturilor pluviale.
În perioada postbelică a început restabilirea intensivă a stațiilor și posturilor de observație
care au funcționat anterior și deschiderea noilor posturi, inclusiv organizarea unor noi genuri de
observații:
În anul 1946 în Chișinău a fost realizat primul sondaj aerologic. Pe parcursul mai multor ani
sondarea atmosferei a fost efectuată episodic, dar odată cu deschiderea Stației Aerologice Chișinău
în 1957 acest proces a devenit unul constant.
În 1953 se deschide stația de bilanț hidric, iar în 1954 au început observațiile asupra
componentelor bilanțului radiativ.

9
 Pentru asigurarea necesităților sectorului agrar se dezvoltă intens rețeaua de observații
agrometeorologice, îndeosebi pentru determinarea rezervelor de umiditate în sol ( de la 3 puncte de
observații în 1947 până la 24 puncte în 1963).
La mijlocul anilor ’50 rețeaua hidrometeorologică a țării a atins o densitate optimală pe
întreg teritoriul Republicii Moldova.
Dezvoltarea rețelei hidrometeorologice a necesitat asigurarea metodologică continuă, fiind
elaborate un șir de lucrări de generalizare a materialelor observațiilor hidrometeorologice. În acest
scop în 1956 a fost organizat Observatorul Hidrometeorologic (reorganizat în 1982 în Centrul
Hidrometeorologic), care asigură dirijarea metodică a rețelei de observații, înzestrarea ei cu utilaj și
echipament, dezvoltarea noilor tipuri de observații, generalizarea materialelor de observații sub
formă de rapoarte lunare, anuare, îndrumare, dar și prin îndeplinirea unei serii de cercetări științifice.
Printre lucrările finale ale Observatorului se numeră lucrările: 5 părți ale îndrumarului
„Справочник по климату СССР”, ediția 11, Republica Moldova, publicate în perioada anilor
1965-1968; „Климат Молдавской ССР” (1978), „Климат Кишинева” (1982),
„Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР” (1982), „Метеорологические стихийные
явления на Украине и Молдавии” (1991), „Научно-прикладной справочник по климату
СССР”, seria 3, date multianuale, părțile 1-6, ediția 11, Republica Moldova (1991) ș.a., realizate în
colaborare cu Institutul de Geografie al Academiei de Științe a Moldovei.
Organizarea metodică a observațiilor, analiza și generalizarea datelor hidrometeorologice,
elaborarea și implimentarea prognozelor erau efectuate de specialiști de calificare înaltă – A.
Kripovlease, P. Sineavaschi, G. Ceban, G. Bevza, N. Cotova, V. Sivun, G. Lasse, T. Șevcum, D.
Soloviova.
La creare și dezvoltarea Serviciului au contribuit fructuos conducătorii – P. Agheev, A.
Prihodico, E. Petrov, V. Petrov, A. Kotlearov, V. Sofroni, V. Cazac, I. Boian, A. Puțuntică.
Observațiile asupra poluării aerului atmosferic au început în or. Chișinău în 1969 la 3 puncte
staționare după 4 indici și treptat s-au extins atât în ceea ce privește numărul punctelor de observații,
cât și a componenților determinați. În prezent, aceste observații se efectuează după 7 componenți în
puncte staționare din 4 orașe ale țării. De asemenea, din 1979 au început lucrările de întocmire a
prognozelor privind poluarea aerului atmosferic.
Odată cu obținerea independenței de către Republica Moldova, devine independent și
Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS). În 1994 SHS devine membru al Organizației
Meteorologice Mondiale (OMM), membru al Consiliului Internațional pentru Hidrometeorologie al

10
statelor CSI, participă în cadrul programelor internațional (Convenția-cadru ONU cu privire la
schimările climatice, Convencția privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanțe mari,
Convenția ONU privind combaterea deșertificării).
În ultimii ani, a fost elaborat un plan de perspective, care prevede dezvoltarea și consolidarea
semnificativă a potențialului SHS. În acest scop, cu ajutorul financar al Guvernului Fondului
Ecologic Național din cadrul Ministerului Mediului, dar și cu ajutorul altor instituții și organizații
internaționale, au fost efectuate activități importante privind modernizarea și optimizarea
principalelor subdiviziuni de producție ale SHS, inclusiv a Rețelei naționale de observații.
Astfel, în perioada 2004-2010 au fost procurate și instalate sisteme automate de senzori
meteorologici la toate stațiile meteorologice. De asemenea, în 2008 a fost dat în exploatare sediul
nou al SHS, fiind ulterior echipat cu mobilier de oficiu și utilaj modern.
În toamna anului 2010 a demarat proiectul „Managementul dezastrelor și riscurilor
climatice în Moldova”, implementat de Banca Mondială în cooperare cu Asociația Internațională de
Dezvoltare.
În baza acestui proiect pe parcusul anului 2012 a fost efectuată procurarea și instalarea unui
radar „Doppler” cu dublă polarizare. Radarul propus este cel mai eficient instrument meteorologic
utilizat astăzi în operațiunile hidrometeorologice pentru a prezice și a avertiza utilizatorii despre
inundații (în paralel cu modelul viiturilor rapide), vânturi puternice, grindină, și alte amenințări de
vreme nefavorabilă. Datele de radar vor constitui un aport valoros pentru modelele numerice noi cu
o rezoluție înaltă pentru prognozarea a vremii, care vor fi implimentate în viitor de către SHS.

11
 2. CLIMA ȘI FACTORII DE CLIMATOGENEZĂ

Clima Republicii Moldova este temperat continentală cu caracter de tranziție de la clima temperat
maritimă vest-europeană la cea continentală est-europeană. Ea se caracterizează prin ierni blânde și
scurte, cu puțină zăpadă, veri lungi, călduroase, dar cu o cantitate insuficientă de precipitații
atmosferice, care cad predominat în perioada caldă a anului sub formă de averse.
Temperatura medie anuală a aerului este pozitivă și constituie 9,1°C în partea de nord și
10,1°C în cea de sud. Temperaturi medii lunare pozitive se înregistrează din martie până în
noiembrie, temperaturi negative – din decembrie până în februarie. Amplitudinea anuală a
temperaturii aerului este de cca 25°C, iar cea a temperaturilor absolute anuale – de 74°C. Cantitatea
medie anuală de precipitații variază între 470 și 620 mm și se caracterizează printr-o mare
instabilitate în timp și spațiu.
De rând cu părțile pozitive ale climei – perioada caldă îndelungată a anului, iarna blândă,
abundența de lumină și căldură – sunt prezente și trăsături negative: fenomenele de secetă și
variabilitatea mare a vremii ce determină o gamă variată de fenomene atmosferice de risc.
Clima Republicii Moldova ca și a orișicărui teritoriu se formează sub influența a trei grupe
de factori, numiți factori de climatogeneză: radiativi, dinamici și fizico-geografici.

2.1. Factorii radiativi

Grupa factorilor radiativi este legată cu fluxul de energie radiativă, primită sau pierdută sub
formă de diferite tipuri de radiație solară.
Radiația solară care ajunge pe suprafața terestră este singura formă de energie termică de
care depinde bilanțul de căldură și regimul termic al Terrei. Energia radiantă primită de Pământ de la
celelalte corpuri cerești este atât de mică, încât nu influențează în nici un fel schimbările termice
care se produc pe suprafața terestră.

12
 Radiația solară este unul dintre factorii energetici principali care contribuie la desfășurarea
tuturor fenomenelor și proceselor din învelișul geografic.
Variațiile intensității și repartiția valorilor radiațiilor solare, precum și efectele lor calorice
sunt condiționate de factorii astronomici (sfericitatea Pământului, mișcarea de rotație și înclinarea
axei Terrei față de planul orbitei).
Acțiunea tuturor factorilor astronomici la suprafața terestră se exprimă prin latitudinea
geografică. De ea depinde înălțimea Soarelui deasupra orizontului la amiază, lungimea zilelor și a
nopților, în consecință bilanțul caloric al suprafeței terestre.
Poziția geografică a Republicii Moldova, la jumătatea distanței de la Ecuator spre Polul
Nord, determină recepționarea unei cantități relativ mari de căldură: radiația totală recepționată
anual variază între 106 kcal/cm² în nord și 119 kcal/cm² în sud. Valoarea bilanțului radiativ anual
este de 45-50 kcal/cm² în partea de nord și 52-53 kcal/cm² în partea de sud a republicii.
Republica Moldova este numită „plai însorit” dat fiind faptul că durata strălucirii Soarelui pe
parcursul anului oscilează pe teritoriul țării în medie de la 2060 ore la nord până la 2330 ore în sud,
sau respectiv 50-55% din valoarea maximă posibilă. Ceea ce este mai important, în perioada caldă a
anului (când necesarul de radiație solară este mai mare) durata timpului de strălucire a Soarelui
atinge valori de până la 60-80% din cea posibilă, față de numai 20-40% în perioada rece. Astfel,
perioadei calde a anului îi revine cea mai mare parte a bilanțului radiativ (40-60 kcal/cm²).
În medie valorile lunare ale duratei străluciri Soarelui variază de la 70 ore în luna decembrie
până la 320 ore în luna iulie.
Durata mare a strălucirii Soarelui este favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea culturilor
agricole iubitoare de căldură: vița-de-vie, pomii fructiferi, tutunul, soia etc.; pentru producerea
energiei termice și electrice; pentru recreație și turism.

2.2. Factorii dinamici ai atmosferei

Factorii dinamici asigură transferul energiei calorice și a umezelii pe suprafața terestră.

Masele de aer cu diferite însușiri calorice și hidrometrice imprimă vremii și climei regiunilor peste
care se deplasează alte caractere, decât cele care ar lua naștere exclusiv sub influența factorilor
radiativi și al suprafeței active.
Circulația maselor de aer este determinată de încălzirea neuniformă a suprafeței Pământului
din cauza unghiului diferit de cădere a razelor solare. În acestui proces pe suprafața Terrei se creează

13
diferențe de presiune, care determină circulația maselor de aer, având un rol hotorâtor în
determinarea și modificarea elementelor meteorologice în anumite perioade limitate de timp.
Frecvența deplasării și traiectoria maselor de aer depind de existența și poziția centrelor
barice care constituie motorul circulației atmosferice. Din analiza valorilor presiunii de asupra
Europei și a regiunilor învecinate rezultă că există 4 centre barice cu mare frecvență care determină,
în general circulația atmosferei deasupra Europei și bineânțeles deasupra teritoriului Republicii
Moldova.
Cele 4 centre barice sunt următoarele:
- Anticiclonul Azoriccare apare ca un câmp de mare presiune atmosferică fiind situat
deasupra Oceanului Atlantic între 20° și 40° lat. Nordică. Acest centru baric persistă tot
timpul anului, suferind doar unele modificări ca întindere, mărime a presiuni și ca poziție
căi se deplasează puțin spre nord vara și spre sud iarna. În perioada caldă a anului
teritoriul Moldovei se află sub influența ramurii estice a anticiclonului Azoric, fapt ce
condiționează predominarea vânturilor din direcția nord-vestică, supranumite de localnici
– vântul mare.
- Anticiclonul Siberian – este un alt câmp de mare presiune care apare însă doar în
anotimpul rece și se întinde în estul Europei și nordul Asiei. Acest anticiclon suferă
variații destul de mari în ceea ce privește extinderea lui și valoarea presiunii atmosferice.
Anticiclonul Siberian condiționează intensificarea periodică a vânturilor din direcția
nord-estică. Acestea aduc aer continental foarte cald și uscat vara și foarte rece iarna; în
literatura de specialitate este utilizată și denumirea lor locală: crivăț.
- Ciclonul Islandez – apare ca un câmp de mică presiune atmosferică deasupra părții
nordice a Oceanului Atlantic. Și acest centru baric se menține tot timpul anului dar suferă
variații, căpătând o extensiune mare iarna, pe când vara slăbește din intensitate.
- Ciclonul Mediteranean reprezintă un câmp de mică presiune care apare iarna
deasupra bazinului central al Mării Mediterane. Influența depresiunii barice
Mediteraniene se manifestă pe teritoriul Moldovei prin intensificarea ritmică a vânturilor
din direcția sud-vestică. Ele sunt cunoscute sub denumirea de băltăreț, fiindcă suflă
dinspre delta Dunării și Marea Neagră, aducând mase de aer cald și precipitații
abundente.
Aceștia sunt centrii barici cu cea mai mare frecvență pe teritoriul Europei, inclusiv pe teritoriul
Republicii Moldova.

14
 Circulația atmosferică pe teritoriul republucii se caracterizează prin predominare a circulației
vestice, însoțită de masele de aer atlantic.
În procesul circulației atmosferice pe parcursul anului predomină mase de aer temperat-
continentale. Acest aer predomină mai ales vara, toamna și în prima jumătate a iernii. În cele mai
multe cazuri aerul temperat-continental se formează în regiunile limitrofe cu Republica Moldova ca
rezultat al transformării aerului arctic continental și temperat-maritim. Mai rar aceste mase de aer
pătrund de la est, provocând veri secetoase și ierni geroase și senine.
De la vest și sud-vest – din Oceanul Atlantic, Marea Mediterană și Marea Neagră – pătrund
mase temperat-maritime, care aduc vreme caldă și umedă. Vara acest aer contribuie la scăderea
temperaturii, căderea precipitațiilor atmosferice, deseori cu caracter de averse, uneori însoțite de
furtuni, iar iarna provoacă ridicarea temperaturii aerului, înnorări, ceață.
Deschiderea Câmpiei Europei de Est determină pătrunderea liberă dinspre est a maselor de
aer temperat-continental, iar dinspre nord a aerului arctic rece, care provoacă răcirea bruscă a vremii
pe parcursul anului. Iarna acest aer aduce timp geros, uscat și senin.
Primăvara și toamna aerul arctic provoacă înghețuri, iar vara – timp răcoros, apoi secetos.
Relativ des în perioada caldă a anului pe teritoriul republicii pătrund mase de aer tropical –
continentale.
Deseori aceste mase de aer se formează în urma transformării aerului temperat-continental
din regiunile de sud ale Câmpiei Europei de Est. Acest aer condiționează o vreme foarte călduroasă
și secetoasă, mai rar pătrund mase de aer tropical-maritime dinspre Oceanul Atlantic și din Marea
Mediteraneană. Vara acest aer aduce timp posomorât și ploi sub formă de averse.
Rolul principal în circulația atmosferică pe teritoriul Republicii Moldova îl are transformarea
maselor de aer temperat-maritim atlantic în aer temperat-continental. Circulația atmosferii are un
caracter sezonier bine pronunțat, adică depinde de contrastul termic dintre continent și ocean.
O particularitate însemnată a proceselor de circulație în sudul Câmpiei Europei de Est,
inclusiv și în Moldova, comparativ cu raioanele centrale și de nord ale acestei câmpiei, constă în
slăbirea evidentă a activității proceselor atmosferice, diverstitatea și complicitatea schimbărilor
sezoniere a circulației, în predominare a circulației anticiclonale asupra celei ciclonale.
Scăderea activității proceselor atmosferice în raioanele de sud ale Câmpiei Europei de Est
este legată de slăbirea schimbului după latitudine.

15
 Gradienții barici în acest teritoriu sunt de 1,5-2 ori mai mici, decât în partea centrală și de
nord a acestei câmpii, ca rezultat intensitatea formațiunilor barice și viteza de mișcare a lor în cazul
mișcării spre raioanele de sud scade.
De aceea, cicloanele și anticicloanele cel mai frecvent se îndreaptă în afara hotarelor
Moldovei, mai la nord de ea, iar teritoriul republicii în majoritatea cazurilor rămâne sub influența
formațiunilor barice intermediare, predominant a depresiunilor sau a dorsalelor barice.
Formațiunle ciclonale în majoritatea cazurilor nu sunt adânci și ocupă suprafețe nu prea
mari. Maximul circulației anticiclonale revine anotimpului de toamnă, iar minimul – iarna.
Circulația ciclonală predomină iarna și primăvara. Cel mai frecvent cicloanele (80%) pe teritoriul
republicii se mișcă dinspre vest, sud-vest și sud. Viteza de mișcare a cicloanelor în medie de circa
20-30 km/h.
În perioada rece a anului deasupra Mării Negre se formează o zonă de presiune scăzută
(Depresiunea Mării Negre), care influențează activitatea ciclonală în sudul Câmpiei Europei de Est.
În perioada caldă a anului influența Mării Negre se manifestă asupra creșterii conținutului de
umezeală în masele de aer, care pătrund pe teritoriul republicii dinspre sud.

2.3. Factorii fizico - geografici

Factorii fizico-geografici influențează formarea climei pe teritorii mari. Pricipalii sunt:

așezarea geografică, depărtarea de mări și oceane, caracterul reliefului, vegetația, bazinele acvatice,
activitatea umană.
Așezarea fizico-geografică. Republica Moldova este amplasată în partea de sud-est a
Europei, fiind vecină la vest cu România, iar la nord, est și sud – cu Ucraina.
Teritoriul țării se întinde de la nord la sud pe circa 350 km, iar de la vest la est pe o distanță
de 150 km. Suprafața Republicii Moldova este de 33846 km².
Limitele extreme ale teritoriului Republicii Moldova posedă următoarele coordonate
topografice: la nord - satul Naslavcea, raionul Ocniţa - 48°29' latitudine nordică; la sud - satul
Giurgiulești, raionul Vulcănești - 45°28' latitudine nordică; la est - satul Palanca, raionul Ştefan
Vodă - 30°05' longitudine estică; la vest - satul Criva, raionul Briceni - 26°30' longitudine estică.
Republica Moldova este situată la distanţe aproximativ egale de Ecuator şi de Polul Nord, în
zona climatică temperată. Această poziţie determină caracterul climei, cu evidenţierea clară a celor
patru anotimpuri.

16
 Marea majoritate a teritoriului Republicii Moldova (peste 90%) este amplasată în interfluviul
Prut-Nistruşi doar o mică fâșie (circa 10 la sută din suprafața totală a republicii) - pe malul stâng al
Nistrului. Altitudinea absolută a teritoriului variază de la 4m în lunca Nistrului inferior (comuna
Palanca), până la 429,5m în Podișul Codrilor (Dealul Bălănești, raionul Nisporeni).
Factorii fizico-geografi, în totalitatea lor, se identifică cu varietatea însușirilor suprafeței
terestre active.Influența suprafeței terestre active determină modificarea efectelor calorice ale
razelor solare, de care depind o serie de alte procese fizice ale aerului, cu rol deosebit pentru vreme
și climă.
Suprafața terestră activă, prin intermediul căreia se face transformarea radiației solare, în
energie calorică și transferul ei straturilor inferioare ale atmosferei, se caracterizează printr-o
varietate deosebită, la aceasta contribuind și diversitatea formelor de relief, a solurilor și a
asociațiilor vegetale, hidrografia și cu o pondere ascendentă, implicațiile activității antropice.
Varietatea structurii petrografice, învelișul de zăpadă și gheață, vegetația și solurile sunt
factorii climatogenetici fizico-geografici principali – așezarea geografică, apa, uscatul și relieful.
Apa şi uscatulau capacităţi calorice deosebite ele absorb, acumulează şi cedează căldura
aerului atmosferic în mod diferit. Intensitatea evaporaţiei, deci şi umezeala aerului diferă pe aceste
două categorii de suprafeţe active.
Marea Neagră situată în apropiere, influenţează clima astfel: iarna deasupra Mării Negre se
stabileşte o presiune atmosferică scăzută, care contribuie la formarea cicloanelor. În perioada caldă a
anului influenţa Mării Negre se manifestă prin creşterea umidităţii aerului.
Reliefulde asemenea, are un rol important în formarea climei. În aspect geomorfologic
teritoriul Republicii Moldova reprezintă o câmpie deluroasă cu altitudinea medie de 147 m,
amplasată în extremitatea sud-vestică a Câmpiei Europei de Est. Suprafaţa acestei câmpii posedă o
înclinare uşoară de la nord-vest spre sud-est, fiind pe alocuri puternic fragmentată de alunecări de
teren şi multiple forme erozionale: rigole, râpi, văi, vâlcele etc.
Pe fondul înclinării generale spre țărmul Mării Negre se deosebescînălțimele Moldovei
Centrale, care diferă semnificativ atât prin amplitutudinea sporită a fragmentării suprafeței sale, cât
și prin structura sa geologică și componența litologică a rocilor.
Înălțimile Moldovei Centrale includ două morfostructuri învecinate: Podișul Central al
Codrilor și Câmpia înaltă Ciuluc-Soloneț. Podișul Codrilor ocupă doar circa 15% din suprafața
republicii. El se caracterizează prin forme de relief specifice, apărute sub influența predominantă a

17
proceselor erozionale și alunecărilor de teren. Ultimele, de obicei au forma de amfiteatru și în
literatura de specialitate sunt cunoscute sub denumirea locală de hârtoape.
În limetele Codrilor predomină suprafețe moderat și puternic fragmentate cu altitudine medie
de 300-350m. Înălțimea maximă atinge 429,5 m (Dealul Bălănești). Spre deosebire de Podișul
Central al Codrilor, Câmpia înaltă Ciuluc-Soloneț are altitudini evident mai modeste (230-280 m) și
suprafața fragmentată, preponderent de alunecări de teren.
Spre nord-est de Câmpia înaltă Ciuloc-Soloneț se întinde Câmpia de stepă a Bălților.
Suprafața ei are altitudine medie de 160-200 m, fiind mai domolă și mai slab fragmentată.
Extremitatea nordică a republicii este amplasată pe Platoul Moldovei, care reprezintă o
câmpie văluroasă cu suprafața slab erodată și ușor înclinată spre sud. Altitudinea acestei câmpii
oscilează între 240-320 m deasupra nivelului mării. Platoul Moldovenesc este mai fragmentat în
partea sa vestică, unde o răspândire largă au numeroase stânci calcaroase, cunoscute sub denumirea
locală de taltre.
Spre nord-est de Câmpia de stepă a Bălților este amplasată Câmpia Moldovei de Nord.
Suprafața ei slab ondulată are multe trăsături comune cu Platoul Moldovenesc, deosebindu-se de
acesta doar plin altitudini mai modeste (200-250 m) și pante evident mai domoale.
Între Câmpia de stepă a Bălților și cursul mediu al Nistrului este amplasat Podișul Nistrului
(ori Înățimile Sorocii). Ele au forma unor dealuri meridional – alungite, asimetrice cu altitudinea
maximă de 347 m. Pantele estice sunt mai abrupte și evident mai fragmentate de numeroase forme
erozionale, iar cele vestice – mai domoale, formate sub influența predominantă a alunecărilor de
teren.
În aspect orografic în partea de sud a Moldovei se evidențiază: Câmpia Moldovei de Sud cu
Înălțimile Tigheciului și Câmpia Nistrului Inferior. Câmpia Moldovei de Sud reprezintă o câmpie
deluroasă cu suprafața puternic fragmentată și evident înclinată spre șesul Mării Negre. Altitudinea
suprafeței Câmpiei Moldovei de Sud se reduce lent de la 300-250 m în partea nordică până la 150-
100 m în extremitatea ei sudică.
Pe fondul acestei câmpii se evidențiază Colinele Tigheciului (Înălțimile Baimacliei), care
reprezintă cumpăna de apă între râurile Prut și Ialpug. Ele au forma unei fâșii emerse, întinse de la
nord spre sud, iar altitudinea maximă atinge 301 m.
Câmpia Nistrului de Jos ocupă partea sud-estică a republicii. Ea are suprafața terasată și ușor
ondulată. Altitudinea suprafeței acestei câmpii constituie circa 120-160 m.

18
 Alternarea formelor principale de relief - podișuri și câmpii cu altitudini diferite și
fragmentarea lor – condiționează schimbări esențiale ale radiației solare și temperaturii aerului,
presiunii atmosferice, vitezei și direcției vântului, cantității de precipitații atmosferice.
Relieful scoarței terestre condiționează înclinarea, orientarea și poziția la diferite niveluri a
suprafețelor active, de unde rezultă o repartiție neuniformă a căldurii și umezelii. Relieful exercită o
acțiune de stăvilire și de transformare a maselor de aer aflate în deplasarea deasupra lor.
Un obstacol important în calea maselor de aer atlantic, sunt Munții Carpați. Masele de aer
maritime umede, trecând peste Carpați, pierd o cantitate însemnată de precipitații și ajung pe
teritoriu republicii, în mare măsură ca mase temperat-continentale. De asemenea, relieful este
principalul factor care influențează distribuția parametrilor climatici în țara noastră.
Prezența diverselor forme de relief determină încălzirea neuniformă a suprafeței active, ceea
ce provoacă apariția circulației locale a aerului. Încălzirea suprafeței terestre favorează formarea
curenților ascendenți, care stimulează apariția norilor.
De exemplu, pe Podișul Moldovei Centrale, cu altitudini de peste 400 de metri, indicii
radiativi sunt mai reduși, în timp ce cantitatea de precipitații atmosferice este mai mare. Pe Câmpia
Moldovei de Sud, cu altitudini mai mici, indicii radiației și temperaturii sunt mai mari, în schimb
cantitatea de precipitații este mai mică.
Un rol important în formarea climei îl au pădurile și bazinele acvatice, care măresc suprafața
de evaporare și intensifică turbulența aerului.
Interacțiunea factorilor naturali condiționează diversitatea regională și locală a elementelor
climatice și schimbarea climei.
Caracteristicele fizice de bază ale reliefului sunt: altitudinea, orientarea versanților în raport
cu poziția Soarelui și cu deplasarea maselor de aer, tipul formei de relief (concavă, convexă) și
constituția sa petrografică. Dintre caracteristicele enumerate mai sus, altitudinea se dovedește a avea
rolul cel mai important în distribuția parametrilor climatici.
Teritoriul Republicii Moldova este cuprins după altitudine între 429 m (Dealul Bălănești) și
4 m în lunca Nistrului (comuna Palanca). În acest spațiu, altitudinea reliefului diferă de la 20-60 m
în Câmpia Nistrului Inferior, la 120-150 m în Depresiunea Ialpugului și până la 200-250 m în
Câmpia Cuboltei. În Podișul Codrilor aceste valori uneori depășesc 400-420 m.
În funcție de altitudine, se pot evidenția câteva etaje convenționale, care au următoarea
pondere la suprafața totală: 0-50 m – 9,8%; 50-100 m – 16,6%; 100-150 m – 27,1%; 150-200 m –
26,9%; 200-250 m – 14,3%; 250-300 m – 4,1%; peste 300 m – 1,2%.

19
 Etajarea verticală a reliefului, prin modificări topoclimatice, se manifestă și asupra
condițiilor biopeclimatice, creând, astfel, un anumit potențianl natural productiv, specific anumitor
trepte de relief. Paralel cu creșterea altitudinii, se înregistrează majorarea cantității de precipitații,
fenomen caracteristic îndeosebi pe versanții cu expoziție vestică și nord-vestică. Are loc, de
asemenea, și o repartiție etajată a tipurilor și categoriilor de soluri.
Un indice morfometric important al reliefului reprezintă gradul de fragmentarecare se
caracterizează prin densitatea fragmentării și energia reliefului.
După valorile densității fragmentării, teritoriul Republicii Moldova poate fi divizat în patru
regiuni: de nord, centrală, de sud-vest și de sud-est. Valoarea maximă a densității fragmentării se
înregistrează în Depresiunea Ialpugului, unde ea este de 5,8 km/km², aceasta reprezentând valoarea
maximă pentru teritoriul republicii. În Codrii Bâcului predomină valori de 2,8 km/km², pe alocuri
înregistrându-se avale cu valori de 3,0-3,5 km/km².
Sunt relativ mari aceste valori (2,4-2,8 km/km²) și în sudul republicii, în Colinele
Tigheciului. În regiunile de nord se întâlnesc valori între 1,2-1,6 km/km², în unele areale din Podișul
Nistrului valorile maxime ating 1,9-2,1 km/km².
Valori relativ reduse ale densității fragmentării (0,9-1,0 km/km²) se întâlnesc în Câmpia
Cuboltei și în unele regiuni din Podișul Moldovei de Nord. Câmpia Nistrului Inferior se
caracterizează prin valori mici de 0,8-0,5 km/km². Valori sub 0,3 km/km² se întâlnesc pe podurile
teraselor cuaternare.
Teritoriul republicii se caracterizează cu valori relativ mari ale energiei reliefului, valorile
căreia însă diferă de la o formă de relief la alta. Valorile respective au fost expuse mai sus.
Repartiția neuniformă a precipitațiilor este condiționată de relief și de poziția geografică.
Precipitații mai adundente cad în sectoarele mai înalte ale reliefului – Podișul Codrilor și Podișul
Nistrului, precum și în extremitatea de nord a țării – peste 600 mm. În câmpiile Nistrului Inferior,
Cuboltei, Cahulului, Ialpugului și Prutului Inferior cad sub 500 mm pe an.
Cantitatea de precipitații variază și în funcție de relieful local. Versanții expuși vânturilor
vestice și nord-vestice sunt mai umezi decât versanții opuși. Odată cu altitudinea pe versanți expuși
vânturilor umede cantitatea anuală a precipitațiilor crește cu 60 mm la fiecare 100 m. Pe versanții
estici – la adăpost de vânturile umede – precipitațiile se reduc în medie cu cca 25% în comparație cu
cantitatea maximă de pe interfluvii.
S-a demonstrat că pentru creșterea pădurilor, în zona temperată, este nevoie de o cantitate
minimă de precipitații de 450-500 mm. Dacă cantitatea este mai mică, atunci printre formațiunile

20
vegetale predomină vegetația ierboasă, adică pășunile naturale. Cantitatea de precipitații
influențează și densitatea rețelei hidrografice a teritoriului.
Influența reliefului asupra climei este complexă și se exercită permanent, contribuind în cea
mai mare măsură la diversificarea proceselor și fenomenelor atmosferice, împreună cu fluxul
radiației solare și cu circulația generală a atmosferei, împreună cu fluxul radiației solare și cu
circulația generală a atmosferei, conturând particularitățile climatice ale teritoriului republicii.
Principalele caracteristici ale reliefului cu rol determinant în formarea climei sunt:
altitudinea locului; formele de relief și extinderea lor în suprafață; orientarea și înclinarea
pantelor.
Dintre toate caracteristicile reliefului altitudinea locului poate fi considerată ca având rolul
cel mai important în conturarea particularităților climatice, atât prin reproducerea condițiilor din
atmosfera liberă, cât și prin asocierea pe care acestea o au cu alte caracteristici ale reliefului, cum ar
fi orientarea și înclinarea pantelor.
Pentru teritoriul Republicii Moldova, rolul altitudinii reiese cel mai bine din compararea
variației temperaturilor în sens latitudinal cu variația lor în sens altitudinal, deja menționat. Rezultă
astfel un gradient vertical mediu 0,57°C/100 m, foarte apropiat ca valoare de gradientul umed
vertical din atmosfera liberă. Și ceilalți parametri ai aerului suportă modificări altitudinale
importante; astfel, numărul anual de zile caracteristice cu temperaturi extreme specifice sezonului
rece crește cu altitudinea, în timp ce numărul anual de zile caracteristice cu temperaturi extreme
specifice sezonului cald scade cu altitudinea.
De exemplu, numărul anul de zile cu îngheț ( t min ≤ 0°C) în zona de câmpie este în jur de
numai 100 și crește la peste 200 în zona înaltă, iar numărul anual de zile de vară ( t max ≥ 25°C)
scade altitudinal.
Practic, toți parametrii climatici își modifică valorile în funcție de altitudine, de aici
rezultând zonalitatea verticală a climei. Astfel, precipitațiile atmosferice sporesc odată cu
altitudinea, datorită convecției dinamice impuse maselor de aer.
Odată cu creșterea altitudinii, influența atmosferi libere se face simțită în măsură tot mai
mare și asupra vitezei vântului, valorile medii anuale crescând de la mai puțin de 3 m/s în zonele
joase adăpostite, la circa 10 m/s pe cele mai înalte dealuri. Fenomenele care se asociază acestor
parametri meteorologici preiau distribuția lor (viscol, întroieniri).
O altă caracteristică a reliefului este reprezentată de forma de relief și extinderea ei în
suprafață. Cele două forme fundamentale de relief, concave și convexe, generează efectele climatice

21
cu totul deosebite. Extinderea în suprafață contribuie atât la amplificarea cât și la creșterea
complexității acestor efecte.
Formele concave reprezintate de văi, depresiuni, crovuri oferă adăpost față de circulația
maselor de aer și diminuează radiația solară, favorizând astfel o distribuție verticală stabilă prin
acumularea aerului rece pe fundul lor. Apar fenomene de inversiune termică, cu înregistrarea
temperaturilor minime extreme pentru țara noastră.
Valorile mari ale amplitudinilor termice, diurne și anuale, reprezintă o consecință a
distribuției verticale stabile a aerului în formarea concave de relief. În contrast cu formele concave,
cele convexe preiau caracteristicile distribuției parametrilor climatici din atmosfera liberă.
Apele, solurile și vegetaţia.Spre deosebire de relief, apele, solurile şi vegetația reprezintă în
primul rând produse ale climei şi numai într-un plan secund constituie factori de influență asupra
acesteia, introducând componente suplimentare de diversificare prin crearea de topoclimate şi
microclimate.
Cele două noțiuni, topoclima şi microclima, se referă la condiții locale de climă, modificate
de particularităţile structurale ale suprafeței active. Astfel, sunt cunoscute topoclimatele: de vale, de
versant, de luncă, lacustru, de pădure, de oraş etc. Spre deosebire de topoclimat, microclimatul
apare în condiţiile existenţei unei suprafeţe active relativ omogene, avem astfel microclimatul
diferitelor tipuri de soluri, mlaştini, culturi agricole, spaţii închise etc.
Reţeaua hidrografică a țării este foarte veche, ramificată şi bine dezvoltată. Lungimea
sumară a tuturor râurilor de pe teritoriul republicii depăşeşte 16000 km, însă o bună parte a acestora
au un debit redus ori parţial seacă pe parcursul perioadelor secetoase.
Specific pentru reţeaua hidrografică a ţării este faptul că ea e constituită din râuri nu prea
bogate în apă dar cu văi foarte vechi, deseori adânci şi foarte adânci, cu pante terasate, adică ocupate
de diverse forme acumulative ori abrazive de relief sub formă de terase de vârstă cuaternară ori
pliocenă.
Majoritatea acestor văi şi terase sunt foarte bine dezvoltate, fiind distribuite omogen şi
încorporate simetric în relieful actual, ele determină în mare măsură topografia regiuni şi specificul
erozional-acumulativ, relativ puternic dezmembrat al orografiei țării.
Convențional se consideră că Moldova este o țară mică amplasată între trei râuri mari:
a) râul Nistruare lungimea de 1352 km şi suprafaţa bazinului hidrografic de circa 72100 km2;

22
 b) râul Prutcu lungimea de 967 km şi suprafaţa bazinului hidrografic de 27500 km 2. Ambele
râuri izvorăsc din munţii Carpaţi şi pe lungi sectoare albile lor serveşte drept hotar de
delimitare a republicii cu ţările limitrofe - România şi Ucraina.
c) fluviul Dunărea, limitează doar extremitatea de sud a republicii pe un sector foarte restrâns
ce constituie circa 1000 m. Acesta este amplasat în preajma satului Giurgiuleşti, adică mai
aval de gura Prutului.
Suplimentar râurilor menționate, teritoriul republicii este irigat de circa 3260 de râuri, râulețe
și pâraie permanente. Deși numărul râurilor și râulețelor este impunător, doar circa 250 dintre ele
posedă lungimea de peste 10 km și numai 7 depășesc lungimea de 100 km. Toate râurile Moldovei
se revarsă în bazinul Mării Negre.
Fiind râuri de câmpie, se caracterizează prin curs relativ liniștit, albii evident cu meandre,
amplasate în văi vechi, bine dezvoltate, cu numeroase terase cuaternare și lunci late acumulative, cu
diverse starițe și lacuri puțin adânci, concentrate preponderent în cursul lor inferior.
Pe teritoriul Moldovei sunt amplasate 57 de lacuri naturale şi circa 3400 de rezervoare
artificiale de apă, inclusiv 90 cu un volum de peste 1 milion m3 fiecare. Predomină lacuri mici cu
suprafaţa de circa 0,2 km2. Aceste unități acvatice, cu suprafața totală de peste 333 km² și un volum
acumulat de apă de circa 2 km³, au fost construite, în majoritatea cazurilor, pe râurile mici pentru
acumulare apei de scurgere și utilizarea ei pentru irigarea terenurilor agricole.
Lacurile de acumulareservesc drept unităţi de prevenire şi combatere a revărsărilor şi
inundațiilor în timpul viiturilor de primăvară şi vară. O bună parte sunt folosite pentru agrement,
piscicultura şi alte scopuri. La cele mai mari rezervoare de acumulare se atribue: Costeşti - Stânca
(735 mln.m3) pe râul Prut şi Dubăsari (277,4 mln.m3) pe râul Nistru.
Lacurile naturalesunt mici şi puţin adânci, fiind amplasate preponderent în luncile Prutului şi
Nistrului. Printre cele mai mari lacuri de luncă sunt Beleu -6,26 km2, Dracele - 2,65 km2, Rotunda -
2,08 km2, Fontan - 1,16 km2 (în lunca Prutului), lacul Bâc - 3,72 km2 (în lunca Bâcului), lacul Roşu -
1,6 km2 şi stariţa Nistrul Vechi (1,86 km2).
Condițiile climatice, și în deosebi distribuirea foarte neuniformă în timp a precipitațiilor
atmosferice determină în mare parte debitul și regimul de scurgere a râurilor Moldovei. Deoarece
circa 75-85% din precipitațiile atmosferice cad sub formă lichidă în perioada caldă a anului, și doar
10-15% sub formă solidă – iarna, majoritatea râurilor Moldovei au alimentare mixtă demonstrând
oscilații semnificative ale debitului pe tot parcursul anului.
Viituri mari pot avea loc practic în orice anotimp, dar se deosebesc prin amplitudine și

23
stabilitate cele de primăvară, datorită topirii precipitațiilor solide, acumulate sub formă de zăpadă în
timpul iernii. Deoarece volumul precipitațiilor căzute variază foarte mult la nivel sezonier, anual și
multianual, acestea cauzează și modificări semnificative ale debitelor râurilor din regiune.
Republica Moldova este amplasată în sectorul sudic, semiarid al zonei temperate, fapt care
explică impactul sporit nu atât al modificărilor termice, cât a celor de umiditate. În ultimii ani au
devenit foarte frecvente cazurile de manifestare a diverselor anomalii de umiditate, cum sunt ploile
torențiale abundente, deseori însoțite de furtuni și căderi de grindină, inundații și alte fenomene cu
efect distructiv sporit, care afectează evident agricultura și economia națională în general.
S-au efectutat numeroase cercetării pentru evidențierea factorilor ce determină modificările
majore ale debitelor râurilor regiunii noastre la nivel anual, sezonier și lunar. Pentru pricipale râuri
ale regiunii s-au analizat modificările debitelor medii lunare, sezoniere, anuale și multianuale în
corelație cu datele astronomice și climatice regionale.
Deoarece, suma energetică majoră pentru toate procesele naturale de pe Terra este activitatea
solară, unii savanți consideră că modificările hidrice sunt o consecință a fluctuațiilor activității
solare. Asftel majoritatea anilor cu debit major se plasează pe anumite sectoare ala pantei ascendente
și celei descendente ale ciclurilor de 11 ani specifici activității solare.
Solurile.Corespunzător condiţiilor geologice, de relief, de climă şi de vegetaţie, principalii
factori pedogenetici de pe teritoriul Republicii Moldova determină un spectru larg de soluri, care se
distribuie atât zonal cât şi azonal, sub forma uni mozaic de soluri. Astfel, pe teritoriul ţării se
evidenţiază 5 clase de sol, care se divizează în 13 tipuri şi 36 de subtipuri.
Predomină cernoziomurile - principalul tip de sol, care acoperă peste 70% din învelişul
pedologic total şi face parte din categoria celor mai fertile soluri; cernoziomurile sunt larg răspândite
pe tor teritoriul şi reprezintă principalul tip de soluri în majoritatea unităţilor naturale, cu excepţia
sectoarelor înalte de podiş.
Alte clase de soluri au o răspândire mai redusă: solurile cenuşii, brune (specifice celor mai
înalte sectoare) etc, se întâlnesc insular.
Interesante din punct de vedere climatic sunt solurile intrazonale: litomorfe, în formarea
cărora rolul principal îl are roca; hidromorfe, soluri cu surplus de umiditate, halomorfecu conținut
mare de săruri.
Influența solurilor asupra climei se exercită în stratul inferior de aer, generând tipuri de
microclimă, în funcție de proprietățile fizice ale solului. Astfel, solul, în condițiile în care nu este
acoperit cu vegetație, îndeplinește rolul de suprafață activă subiacentă, prin intermediul căreia

24
radiația solară incidență este transformată în căldură.
Conținutul mare în apă al solului contribuie la creșterea conductibilității termice şi la
diminuarea amplitudinilor temperaturii aerului. Dimpotrivă, conținutul redus în apă duce la creşterea
amplitudinilor termice, cu cât ne apropiem de suprafața solului.
Vegetaţia.în condițiile ţării noastre, învelişul vegetal nu numai că suferă influența condițiilor
climatice, dar în același timp contribuie în măsură mai mare decît solurile la crearea micro-şi
topoclimatelor.Pe teritoriul Republicii Moldova se disting trei zone de vegetaţie: de pădure, de
silvostepă şi de stepă, însă flora spontană a fost foarte mult modificată de către om şi ocupă în
prezent suprafeţe restrânse. Ca rezultat al activității economice au fost luate în cultură pajiștile
naturale, a fost defrișată cea mai mare parte a pădurilor, s-au desecat numeroase lacuri și mlaștini
Vegetația spontană (pădurile, păşunile, fîneţele, vegetaţia lacustră) deţine în prezent o
suprafaţă de 733,2 mii ha sau 21,7% din teritoriul Republicii Moldova. În cadrul acestui înveliş de
floră se evidenţiază 2 tipuri principale de asociaţii vegetale: pădurile şi pajiştile.
Pădurile se întâlnesc sub formă de areale insulare, deţinând suprafeţe mai importante în
Podişul Codrilor, Podişul Moldovei de Nord, Podişul Nistrului, Colinele Tigheciului, precum şi în
luncile Nistrului şi Prutului.Suprafaţa totală a fondului silviceste de 453,0 mii ha sau 13,5 % din
teritoriul republicii, din care terenurile împădurite deţin 353,5 mii ha sau 10,4%.
Pentru Moldova sunt specifice pădurile de foioase de tip central-european și pădurile xerofite
din sudul republicii (pe sectoare mai înalte ale Colinelor Tigheciului). Pădurile de luncă (zăvoaile)
sunt răspândite sub formă de fâșii de-a lungul văilor Nistrului, Prutului și mai puțin la alte râuri.
Suprafața totală a zăvoaielor este de circa 15 mii ha.
Pădurile, în afară de faptul că limitează în prezent extinderea terenurilor agricole, au asupra
lor și un efect climatic benefic. Acestea apără terenurile agricole împotriva vânturilor, împiedică
spulberarea zăpezii și asigură plantele cu umiditate în perioadele cu deficit de apă.
Din cauza defrișărilor masive din ultimile două secole, s-au intensificat procesele de
eroziune ale solurilor, s-a accentuat deficitul de umiditate din sol și aer, ceea ce a dus la scăderea
productivității terenurilor agricole și chiar la scoaterea unor suprafețe mari din circuitul agricol.
În prezent, în Republica Moldova, este interzisă reducerea suprafețelor fondului forestier.
Dintre formațiunile vegetale, un rol important pentru agricultură îl au perdelele forestiere de
protecție, deținând o suprafață de 30,9 mii ha.
Pajiștile (pășunile şi fânețele) ocupă o suprafață de 360,1 mii ha sau 10,6% din teritoriul
Republicii Moldova. Aceste asociații vegetale au un caracter primar în stepa Bălților şi stepa

25
Bugeacului şi ocupă cu precădere câmpiile joase, cu altitudinea sub 200 m.
În luncile râurilor s-au format pajiști de luncă, care au o altă componență și sunt mai
productive decât cele de stepă. Condițiile specifice ale luncilor – inundații periodice umiditatea
excesivă în anumite perioade ale anului, soluri aluviale etc. – au determinat dominarea acestor
formațiuni ierboase de către plantele hidrofile.
Pășunile și fânețele prezintă interes agricol direct, servind drept hrană pentru animale. În
plus, ele servesc și în calitate de element ecologic stabilizator al mediului.
Activitatea umană.De cele mai multe ori în Republica Moldova ca şi în alte multe ţări ale
lumii, intervenţiile asupra mediului s-au făcut fără a lua în considerație toate consecințele ce aveau
să decurgă din aceste măsuri. Așa se explică faptul că, în cele mai multe cazuri, efectele benefice ale
unor activități au fost depășite de cele nedorite.
Printre aceste activități pot fi numite următoarele: defrișarea pădurilor, asanarea terenurilor
mlăștinoase și desecarea bălților, urbanizarea, arderea unor cantități tot mai maricombustibil fosili
multe altele.
O mare influenţă asupra modificării climei o are activitatea umană, care contribuie la
sporirea conţinutului de impurităţi în atmosferă.
Poluarea atmosferei este o problemă deosebit de importantă care trebuie privită şi abordată
cu foarte multă grijă şi seriozitate, pentru a nu fi pusă sub semnul întrebării posibilitatea oamenilor
de a-şi desfăşura viaţa în condiţii normale.
Poluare este procesul de impurificare a aerului cu substanţe gazoase, lichide şi solide, care
pot fi sau pot deveni dăunătoare oamenilor sau tuturor celorlalte vieţuitoare, dar şi construcțiilor
sau chiar unor procese tehnologice.
Din punct de vedere al consecințelor de ordin meteorologic, ce se răsfrâng apoi asupra
vieţuitoarelor şi a calităţii produselor tehnice şi proceselortehnologice, s-a observat că poluarea
aerului duce la:
- o reducere a intensității radiației globale prin creșterea opacității atmosferei; intensificarea
efectului de seră prin sporirea gazelor ce absorb radiaţia infraroşie;
- creşterea nebulozităţii şi a cantităţilor de precipitaţiilor, datorită numărului crescut de
nuclee de condensare, etc.
Poluarea are multiple consecinţe directe, cum ar fi:
- pentru oameni şi animale- diferite maladii ale aparatului respirator, circulator, ale ochilor şi
gâtului, etc, ce conduc la boli grave de tipul bronşitelor, astmului, cancerului.

26
 - plantele sunt afectate atât la nivel aerian cât şi prin intermediul poluării solului fie prin gaze
dăunătoare şi pulberi, fie prin „ploile acide".
- produsele tehnice, respectiv clădiri, monumente, diferite obiecte utilizate de om în mediu
deschis sunt afectate de coroziune.

2.4. Structura instituțională și sarcinele de bază ale Serviciului Hidrometeorologic

de Stat

Vremea, clima și apa au fost, din cele mai vechi timpuri, un factor major de influență a
dezvoltării societății umane. Fenomenele naturale extreme din ultimii ani au demonstrat o dată în
plus că în era industrială, a progresului tehnico-științific, atmosfera și hidrosfera condiționează
aproape toate aspectele existenței și activității omului.
Este recunoscut la nivel internațional rolul pe care îl are utilizarea rațională și la timp a
informației hidrometeorologice, astfel fiind create condițiile pentru optimizarea activității zilnice a
tuturor ramurilor economiei naționale și nemijlocit, pentru prosperarea socială și economică a țării.
Responsabilitatea de monitoring a stării și evoluției condițiilor hidrometeorologice și a
calității mediului ambiant pe teritoriul Republicii Moldova îi revine Serviciul Hidrometeorologic de
Stat (SHS). Activitatea acestuia este reglementată de prevederile Legii nr.1536-XIII din 25 februarie
1998 cu privire la activitatea hidrometeorologică.
În acest context, sarcinile de bază ale SHS sunt:
- monitorizarea stării și evoluției condițiilor hidrometeorologice și a calității mediului ambiant
în scopul protecției populației și ramurilor economice naționale contra fenomenelor
hidrometeorologice periculoase și a nivelului înalt de poluare a mediului ambiant;
- elaborarea prognozelor meteorologice, agroclimatice, climatice, hidrologice, precum și
despre nivelul poluării mediului ambiant;
- elaborarea avertizărilor privind declanșarea fenomenelor hidrometeorologice periculoase și
despre nivelul înalt al poluării mediului ambiant;
- constituirea și gestionarea Fondului Național de Date Hidrometeorologice, necesar pentru
fundamentarea hidrometeorologică a proiectării, executării și exploatării diverselor obiective
social-economic și pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare pe termen lung a economiei
naționale;
- participarea la schimbul de informații în cadrul sistemului mondial de observații

27
 hidrometeorologice și îndeplinirea obligațiunilor care rezultă din convențiile și acordurile
internaționale la care Republica Moldova este parte.
Serviciul își desfășoară activitatea prin intermediul subdiviziunilor sale care au următoarele sarcini
de bază:
Direcția Meteorologie organizează, dezvoltă și dirijează cu Rețeaua națională de observații
meteorologice, care include 18 stații meteorologice, 13 posturi meteorologice și 20 posturi
agrometeorologice; elaborează prognoze meteorologice (meteorologice, climatice,
agrometeorologice) și avertizări privind fenomenele meteorologice periculoase care se transmit
operativ populației, autorităților administrației publice centrale și locale, agenților economici.
Direcția Hidrologieasigură dirijarea rețelei de observații care include o stație și 47 de posturi
hidrologice, situate pe râurile Nistru și Prut, afluenții lor și pe râurile din partea de sud a republicii;
elaborează prognoze hidrologice de interes public și avertizări privind fenomenele hidrologice
periculoase, care se transmit operativ populației, autorităților administrației publice centrale și
locale, agenților economici;
Direcția Monitoring al Calității Mediului efectuează monitoringul ecologic sistematic asupra
calității componentelor mediului (ape de suprafață, aer, sol) conform parametrilor chimici, fizici,
hidrochimi și radioactivi; elaborează prognoze și avertizări privind gradul de poluare al mediului
ambiant și le transmite operativ populației, autorităților administrației publice centrale și locale și
agenților economici.
Actualmente, Serviciul Hidrometeorologic de Stat dispune de o rețea optimă de stații și
posturi hidrometeorologice pentru efectuarea observațiilor sistematice asupra fenomenelor
meteorologice, hidrologice și controlul asupra nivelului de poluare a mediului ambiant.
La moment sunt create și se utilizează tehnologii moderne de prelucrare a informației
respective. Specialiștii serviciului, de rând cu lucrul operativ, efectuează ample cercetări științifice
în domeniu, în scopul ridicării calității prognozelor, majorării volumului producției de prognozare și
a informației de regim.
În ultimii ani SHS a făcut un salt important în dezvoltarea sistemului de monitorizare a
vremii, regimului hidrologic și a calității mediului ambiant în țară. În condițiile crizei economice
mondiale
s-a reușit menținerea funcționării eficiente a acestui sistem și s-au realizat pași importanți pentru
fortificarea capacităților instituționale ale Serviciului. Dintre realizările de performanță din ultimii
ani pot fi menționate:

28
 - inițierea elaborării prognozelor meteo pentru 7 zile;
- ajustarea la normele europene a sistemului de avertizare a hazardurilor meteorologice,
hidrologice și a cazurilor de poluare înaltă și excepțională a componentelor de mediu, prin
intermediul celor patru coduri;
- acreditarea centrelor Direcției monitoring al calității mediului, conform standardelor
internaționale, de către Centrul de Acreditare în Domeniul Conformității Produselor;
- efectuare, în premieră, a lucrărilor privind analiza uleiului dielectric în scopul determinării
bifenililor policlorurați;
Perspectivele de dezvoltare, demarate și deja parțial realizate în ultimii ani, includ acțiuni de
modernizare și consolidare continuă a tuturor domeniilor de activitate ale Serviciului, inclusiv:
- modernizarea și automatizarea în continuare a rețelei meteorologice, agrometeorologice și
hidrologice cu suportul financiar și tehnic al Băncii Mondiale, al Guvernului Cehiei, altor
organisme internaționale și regionale, inclusiv exploatarea eficientă a radarului meteorologic
modern deja procurat și instalat;
- implimentarea soft-urilor noi și optimizarea în continuare a bazei de date multianule pentru
cele trei domenii de activitate ale Serviciului;
Astfe, se urmărește asigurarea în domeniul hidrometeorologiei și monitoringului calității
mediului a standardelor internaționale de calitate și a unui cadru informațional operativ și eficient
pentru factorii de decizie, ramurile economiei naționale și populație.
Serviciul participă la schimbul internațional de informații în cadrul Sistemului mondial de
observații hidrometeorologice, reprezintă și apără interesele țării în domeniile hidrometeorologiei și
a monitoringului calității mediului în relațiile cu organizațiile internaționale și cu serviciile
hidrometeorologice din alte țării.

29
 BIBLIOGRAFIE

1. Boian I., Scorpan V. Comitetul Interguvernamental pentru schimbări climatice despre sistemul
climatic și fenomenul schimărilor climatice // Revista Mediului Ambiant, nr. 2 (32), Chișinău, 2007,
pag. 47-48
2.Boian Ilie. Schimbări climatice (pentru uzul studenților), Univ, Acad. de Științe din Moldova –
Ch. 2012.-111p
3. Bogdan O., Niculescu E., Riscurile climatice din România, Institutul de Geografie, București,
1999, 280 p.
4. ,,Buletine meteorologice lunare”. Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Chișinău (1975 – 2015)
5. Ciulache S., Ionac N., Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice, Edit. Științifică,
București, 1995, 179p
6. Coșcodan M., Boian I., Boboc N. Rolul reliefului Republicii Moldova în repartizarea resurselor
termice. Analele științifice ale USM, seria Științe socioumaniste, v. II, 2003

30
7. Daradur M., Cazac V., Mihailescu C., Boian I. Monitoringul climatic și secetele. Chișinău,
S.n., 2007 (Tipogr. „Tanavius”SRL), 184 p.
8. Măhără, Gh., Variabilități și schimbări climatice, Ed. Universității din Oradea. 2006
9. Mihailescu C., „Clima și hazardurile Moldovei – evoluția, starea, predicția”. Ed. Licom,
Chișinău, 2004, 192p.
10.Mihailescu C., Cazac V., Boian I. 2007 drought in the Republic of Moldova // Rev.
MeteoWorld OMM, October 2007. Geneva
11. Pop. Gh., Introducere în Meteorologie și Climatologie, Ed. Științifică și Enciclopedică,
București, 1988.
12.Vol. 1: Resurse naturale / aut. coord.: Constantin Mihailescu, Vitalie Sochircă, Tatiana
Constantinov, Andrei Ursu, Nicolae, Boboc, Ilie Boian, Adam Begu, Andrei Munteanu / Colecția
Mediului geografic al Republicii Moldova. Editura „Știința”, Chișinău, 2006, 184 p.
13. Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР. Гидрометеоиздат, Ленинград, 1982,
198с.
14. Лассе Г.Ф. „Климат Молдавской ССР”. Гидрометеоиздат, Ленинград 1978, 375 p.

DECLARAŢIE
privind asumarea răspunderii

Subsemnata Mereuță Marina, absolventa Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți,
Facultatea ȘREM, specialitatea geografie şi biologie, înscrisă la examenul de licență declar pe
propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele şi pe
baza informațiilor obținute din surse care au fost citate şi indicate, conform normelor etice, în note şi
în bibliografii.
Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora şi că nici o parte din lucrare nu
încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică.

31
 Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ
superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

DATA ___.04.17
Semnătura______________

32