Avortul

Traistă Rahela, Panainte Codrin, Nedelcu Adrian, Onofrei Claudiu

MD II, Seria B, Grupa 21
Avortul reprezintă întreruperea spontană sau provocată a sarcinii înainte de 28 de săpămâni și o
greutate a produsului de concepție de 100 de grame după OMS, sau expulzia prematură a unui
făt neviabil. Avorturile sunt de două feluri: avort spontan (accidental sau repetat/habitual/maladie
abortivă) sau avort provocat (terapeutic sau la cerere/delictual).
Avortul spontan este definit prin întreruperea sarcinii în afara oricărei intervenții locale sau
generale voluntare. Avorturile spontane alcătuiesc un procent de 10-15% din totalul sarcinilor.
Etiopatogenia avortului spontan include factori de mediu extern cum ar fi eforturile mari,
alimentația necorespunzătoare, stări psihice conflictuale, microtraumatisme sau traumatisme
fizice dar și factori de mediu intern cum sunt factorii materni, infecții și intoxicații cronice,
maladii ale glandelor cu secreție internă, maladii ale altor sisteme (cardiovascular, respirator,
hematopoetic, renal) și boli ale aparatului genital.
De cele mai multe ori, avortul spontan apare atunci când fătul are probleme genetice. În primul
trimestru, sarcinile pierdute sunt cauzate de regulă de anomaliile cromozomiale. Aceste anomalii
nu au legătură întodeauna cu sănătatea mamei sau a tatalui, ci apar din cauza unul ovul sau unui
spermatozoid deteriorat ori din cauza unei diviziuni necorespunzatoare. Exisăa o serie de factori
care cresc riscul de avort spontan cum ar fi vârsta de peste 35 de ani, afecțiunile mamei precum
diabetul sau boli ale tiroidei dar și istoricul în ceea ce privește avorturile spontane
Debutul avortului spontan se recunoaște prin durerea cu caracter colicativ, localizată în regiunea
hipogastrică și/sau lombară, produsă de contracții uterine. Aceasta este urmată de hemoragia de
diferite gadre, cauzată de dezlipirea oului. Alte semne și simptome ale avortului spontan sunt
reprezentate de paloare, astenie, amețeli, tahicardie, hipotensiune și posibil colaps în funcție de
gradul hemoragiei.
Avortul spontan are mai multe forme clinice iar în funție de acestea se recomandă o anumită
conduită, fie profilactică, fie curativă. Prima formă clinică este iminența de avort ce se
caracterizează printr-o mică sângerare sau o durere a abdomenului inferior de intensitate mică ce
poate dura mai multe zile. Conduita în iminența de avort constă în repaus la pat și calmarea
contracțiilor uterine dureroase cu atropină, scobutil sau diazepam. Alte medicamente utilizate cu
success în tratamentul iminenței de avort sunt progesteronul și progestativele de sinteză
(progesterone natural, Alilestrenol), beta-mimetice. A doua formă clinică este reprezentată de
avortul în evoluție ce se tratează în cadrul spitalicesc prin instalarea unei perfuzii intraveoase ce
se administrează chiar dacă tensiunea arterial este în limite normale. Prin perfuzie se
administrează HHC, vitamina C, B1, Ringer lactate, ser fiziologic sau glucoză 5%. Apoi se
chiuretează cavitatea uterină. Pentru sarcinile mai mari de 12 săptămâni se așteaptă evacuarea
spontană a produsului de concepție și apoi se practică chiuretaj uterin. Dacă hemoragia este
importantă, și chiuretajul uterin nu reușește să o stăpânească , se va practica histerectomie totală
sau subtotală. A treia formă clinică este avortul incomplet care în funcție de caracterul
hemoragiei, se va meșa sau nu vaginul. Necesită perfuzie intravenoasă și chiuretaj uterin.
Avortul spontan se petrece în 80% dintre cazuri în primele 12 săptămâni ale sarcinii. În jur de
15% dintre femeile însarcinate pierd fătul în primele săptămâni de sarcină, iar unele dintre
acestea pierd sarcina chiar înainte de a afla ca sunt însarcinate.
Prognosticul este în general bun, în funcție de afecțiunea care a generat avortul, bolile asociate
dar și aspectul clinic.
Complicațiile care pot interveni sunt hemoragiile și infecțiile.
Avortul provocat constă în manevre voluntare de întrerupere a cursului sarcinii, locale sau
generale, efectuate fie la cererea femeii, fie cu scop terapeutic, fie empiric sau delictual.
Examenele de laborator anterioare avortului provocat includ test de sarcină care să confirme
sarcina (existând și alte motive pentru lipsa ciclului menstrual (posibil stresul), examen de sânge
pentru a elimina/confirma o anemie (fier scazut în sânge) – daca se confirma anemia medicul va
recomanda supliment de fier înainte și dupa avort, determinarea grupei sangvine și dacă pacienta
este Rh-pozitivă sau Rh-negativă – daca este Rh-negativă va primi dupa avort un vaccin care se
numeste Rh imuno-globulină și la care se adugă examenul de urină pentru a elimina o
posibilă infecție urinară Avortul provocat terapeutic este avortul provocat din motive medicale în
scopul prevenirii unor accidente grave materne, determinate de o boală care s-ar agrava sub
influența sarcinii.
Avortul provocat este fie medicamentos sau chirurgical. Avortul chirurgical întrerupe sarcina
prin îndepărtarea chirurgicală a conținutului uterului. În funcție de vârsta sarcinii în săptămâni,
se folosesc proceduri diferite pentru avortul chirurgical.
Urmărirea medicală înainte și după avortul chirurgical include examene fizice și teste de
laborator, informarea pacientei despre posibilele urmări ale avortului, instrucțiuni de
autoîngrijire, informarea despre posibile acuze pentru care trebuie să se prezinte la specialist si
planning-ul familial. Tehnicile chirurgicale folosite pentru sarcini în primul trimestru (saptamana
3-12) sunt: aspirația manuală sau aspirația mecanică ce realizează aspirația printr-un tub a
întregului țesut fetal din uter; dilatarea colului uterin și chiuretarea uterului, o tehnica ce
folosește pentru a curăți uterul cu un instrument ascuțit. Această metodă este de obicei rezervată
cazurilor în care prin aspirație nu s-a obținut curățirea completă a uterului.
Avortul medicamentos adică folosirea medicației pentru întreruperea unei sarcini, este 98%
eficient dacă se realizează în primele 9 săptămâni de sarcină. Pe măsură ce sarcina se apropie de
sfarșitul primului trimestru, medicația nu mai este suficientă pentru a induce avortul. În acest caz
este necesar și un avort chirurgical pentru a obține un avort complet (îndepartarea tuturor
urmelor de țesut fetal din uter). Medicamentele folosite în prezent pentru inducerea avortului
sunt:  Misoprostol (acest hormon induce travaliul prin dilatarea colului cervical și prin
producerea de contracții uterine. Misoprostolul poate fi administrat singur, dar este mult mai
eficient dacă este asociat cu Mifepristona sau Methotrexat, pentru avorturile din primul
trimestru),  Methotrexat (opreste cresterea placentei), Mifepristona (acesta oprește creșterea
placentei, dilată colul cervical și pregătește uterul pentru travaliu). Misoprostolul declanșează
contracțiile și curăță uterul de țesutul fetal. Acest tratament are o eficacitate între 95-98% pentru
sarcinile de până la 9 săptămâni.
Avortul delictual se efectuează prin diverse mijloace abortive introduse în canalul cervical sau
în uter producând moartea fătului în uter sau decolarea oului. Metodele abortive folosite
determină întotdeauna complicații grave, uneori letale, comune avorturilor provocate (hemoragii,
infecții), sau proprii manevrelor abortive (perforație, tetanos, intoxicații, leziuni vaginale grave,
infarct uterin, embolia gazoasă).
Prognosticul matern este sever, mortaliatea fiind foarte ridicată. Ca și conduită bolnava se
transportă imediat la spital, unde se aplică o conduită diferențiată în funcție de caz.