Tema 9.

Procedura bugetară a Uniunii Europene

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene constituie împreună autoritatea

bugetară a Uniunii Europene, care stabilește, în fiecare an, cheltuielile și veniturile acesteia.
Procedura de examinare și apoi de adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârșitul lunii
decembrie a fiecărui an premergător anului pentru care se stabilește bugetul. Parlamentul European
și Consiliul Uniunii Europene trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în Cadrul
financiar multianual denumirea nouă pentru „perspectivele financiare multianuale”. Comisia
Europeană pregătește un proiect preliminar de buget, pe care îl transmite Consiliului Uniunii
Europene. Pe baza acestuia, Consiliul Uniunii Europene întocmește un proiect de buget, pe care îl
transmite Parlamentului European pentru o primă lectură. Parlamentul modifică proiectul în funcție
de prioritățile sale politice și îl retrimite Consiliului, care, la rândul său, poate să îl modifice înainte
de a -l retransmite Parlamentului European. Parlamentul adoptă sau respinge bugetul modificat în a
doua lectură.
„În cadrul Uniunii Europene, articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene 2012/C 326/01 (în continuare – TFUE) prevede fazele și termenele care trebuiesc
respectate pe parcursul procedurii bugetare”.1 Cu toate acestea, „instituțiile convin în fiecare an
asupra unui calendar pragmatic, în timp util înainte de demararea procedurii bugetare, pe baza
practicii curente”.2 Astfel fazele întocmirii bugetului Uniunii sunt:
Prima fază constă în stabilirea de către Comisie a unui proiect de buget. Parlamentul și
Consiliul stabilesc orientări privind prioritățile bugetare. Comisia elaborează proiectul de buget și îl
transmite Consiliului și Parlamentului cel târziu până la 1 septembrie [în temeiul articolului 314
alineatul (2) din TFUE, dar până la sfârșitul lui aprilie sau începutul lui mai conform calendarului
pragmatic]. Comisia poate modifica proiectul de buget într-o fază ulterioară pentru a se lua în
considerare noi evoluții, însă nu mai târziu de momentul convocării comitetului de conciliere (a se
vedea mai jos).
A doua fază prevede stabilirea poziției Consiliului asupra proiectului de buget. Consiliul
adoptă poziția sa asupra proiectului de buget și o transmite Parlamentului cel târziu până la 1
octombrie [în temeiul articolului 314 alineatul (3) din TFUE, dar până la sfârșitul lui iulie conform

1
Anexa 3. Fazele procedurii bugetare în Uniunea Europeană.
2
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.4.3.pdf. Accesat: 10.01.2021.
calendarului pragmatic]. Acesta trebui să informeze pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-
au condus la adoptarea poziției respective.
A treia fază este conferită lecturii Parlamentului. Parlamentul are la dispoziție 42 de zile
pentru a reacționa. În termenul respectiv, acesta poate fie să aprobe poziția Consiliului sau să refuze
să ia o decizie, caz în care bugetul este considerat adoptat definitiv, fie să adopte amendamente cu
majoritatea membrilor care îl compun, caz în care proiectul modificat se trimite înapoi Consiliului și
Comisiei. Președintele Parlamentul, în consens cu Președintele Consiliului, trebuie să convoace fără
întârziere comitetul de conciliere.
În a patra fază se reunește comitetul de conciliere și adoptarea bugetului. Din ziua când este
convocat, comitetul de conciliere (compus din reprezentanți ai membrilor Consiliului și un număr
egal de reprezentanți ai Parlamentului) dispune de 21 de zile pentru a ajunge la un acord asupra unui
proiect comun. În acest sens, comitetul de conciliere trebuie să decidă cu majoritatea calificată a
membrilor Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea reprezentanților Parlamentului.
Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și adoptă toate inițiativele necesare pentru
promovarea reconcilierii între poziția Parlamentului și a Consiliului.
În cazul în care, în termenul de 21 de zile menționat mai sus, comitetul de conciliere nu
ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Comisia trebuie să prezinte un nou proiect de buget.
În cazul în care comitetul de conciliere ajunge în termenul respectiv la un acord asupra unui
proiect comun, atunci Parlamentul și Consiliul dispun de 14 zile de la data acordului pentru
aprobarea proiectului comun. Dacă procedura s-a încheiat cu succes, președintele Parlamentului
declară că bugetul este adoptat definitiv. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord până la
începutul unui exercițiu financiar, se instituie un sistem de doisprezecimi provizorii până la
realizarea unui acord. În acest caz, cheltuielile pot fi efectuate lunar pe capitole în limita unei
doisprezecimi din totalul creditelor înscrise în bugetul aferent exercițiului precedent. Cu toate
acestea, suma nu trebuie să depășească o doisprezecime din creditele prevăzute în același capitol din
proiectul de buget. Totuși, în temeiul articolului 315 din TFUE, Consiliul, la propunerea Comisiei,
poate autoriza cheltuieli care depășesc doisprezecimea prevăzută (în conformitate cu articolul 16 din
Regulamentul financiar) în cazul în care Parlamentul, în termen de 30 de zile, nu decide să reducă
aceste cheltuieli.
Un lucru important de știut, în cazul unor situații inevitabile, excepționale sau neprevăzute
(în conformitate cu articolul 41 din Normele financiare), Comisia poate propune proiecte de bugete

2
rectificative pentru a modifica bugetul adoptat aferent exercițiului respectiv. Aceste bugete
rectificative sunt supuse acelorași reguli ca și bugetul general.

Execuția bugetului.
Comisia este responsabilă cu execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare în conformitate cu
tratatele și cu dispozițiile și instrucțiunile prevăzute în Regulamentul financiar, în limita creditelor
autorizate. Statele membre cooperează cu Comisia pentru ca toate creditele să fie utilizate în
conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, și anume principiile economiei, eficienței și
eficacității.
Astfel, mecanismul de bază pentru implementarea bugetului constă în două operațiuni
principale: angajamente și plăți. În ceea ce privește angajarea cheltuielilor, se ia o decizie de a utiliza
o anumită sumă de la o linie bugetară specifică în scopul finanțării unei anumite activități. Odată ce
au fost stabilite angajamentele juridice aferente (cum ar fi contractele), iar serviciul, lucrările sau
bunurile care fac obiectul contractului au fost furnizate, sunt autorizate cheltuielile și sunt achitate
sumele datorate.3
Metode de execuție este în conformitate cu dispozițiile articolului 58 din Regulamentul
financiar, modalitățile prin care Comisia poate executa bugetul sunt următoarele: — în mod direct
(„gestiune directă”), prin intermediul direcțiilor sale sau prin intermediul agențiilor executive; —
prin gestiune partajată cu statele membre („gestiune partajată”); — în mod indirect („gestiune
indirectă”), prin încredințarea sarcinilor care țin de execuția bugetară unor entități sau persoane cum
sunt țările terțe, organizațiile internaționale și altele.4
La articolul 317 din TFUE se prevede că Comisia trebuie să execute bugetul în cooperare cu
statele membre și, în plus, că regulamentele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE trebuie să
prevadă obligațiile de control și de audit ale statelor membre în execuția bugetului, precum și
responsabilitățile care decurg din acestea.
Prin urmare, regulamentul financiar conține toate principiile și normele care reglementează
execuția bugetului. Acesta are un caracter orizontal, fiind aplicabil tuturor domeniilor de cheltuieli și
tuturor veniturilor. Norme suplimentare privind execuția bugetului pot fi găsite și în regulamentele
sectoriale care acoperă anumite politici ale UE.5

3
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.5.4.pdf. Accesat: 10.01.2021.
4
Ibid.
5
Ibid.
3
 Încă de la început, evoluţia spre autonomia bugetară a Comunităţii Europene, deşi prevăzută
în articolul 201 al Tratatului de la Roma, a întampinat numeroase dificultăţi. Comunitatea avea însă
nevoie de independenţă politică şi financiară pentru a putea face faţă angajamentelor tot mai
costisitoare ale politicii agricole comune şi noilor politici comunitare introduse. Adoptarea
sistemului de resurse proprii a reprezentat, de fapt o reflectare a accentuării nivelului de integrare a
ţărilor membre ale Uniunii Europene, antrenând un mare transfer de decizii de la nivel naţional la
nivel comunitar. Prin urmare, Bugetul Uniunii Europene a reflectat o etapă esenţială a integrării
europene. Evoluţii precum piaţa unică, extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei,
au determinat schimbarea configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene.