Tema 9.

Factorii de control ai creșterii microorganismelor: factorii extrinseci

9.5. ENERGIA RADIANTĂ

Lumea vie este bombardată de radiaţii electromagnetice cu lungimi de undă între 10-4 la 106 nm,
în acest domeniu microorganismele sunt influenţate de următoarele radiaţii:

Radiaţii ionizante (α, β, γ) au lungimi de undă mai mici de 12nm, o energie radiantă intensă ce
acţionează prin ionizare cu eliberarea de ioni, radicali liberi ce acţionează prin ruperea legăturilor
de hidrogen, oxidarea şi formarea dublelor legături, modificări în structură, polimerizări. În
prezenţa oxigenului, acţiunea radiaţiilor ionizante este amplificată prin generarea de radicali OH-
sunt intensificate procese de oxidare, denaturarea ADN-ului, ceea ce conduce la moartea celulei.
Eficienţa acestor radiaţii depinde de forma şi starea celulei; celulele cu forma coccus sunt mai
rezistente decât formele bacilare, iar formele vegetative sunt mai sensibile decât în stare
sporulată. Succesiunea în sensul creşterii rezistenţei la efectul distructiv al radiaţiilor este
următoarea:

Bacterii Gram-negative > bacterii Gram-pozitive > fungi > virusuri

Deşi efectul radiaţiilor ionizante se manifestă asupra tuturor microorganismelor, acestea au o

radiosensibilitate diferită care se poate aprecia prin determinarea valorii D10 (adică doza absorbită
care produce distrugerea a 90% din populaţia iniţială).

Radiaţii ultraviolete (10-400 nm) În condiţii normale pe Terra nu ajung radiaţii cu lungimi mai
mici de 287 nm deoarece acestea sunt reţinute de stratul de ozon protector cu o grosime de
aproximativ 40 km. Acest lucru are o semnificaţie deosebită deoarece radiaţiile ultraviolete cu λ
între 254-260 nm au efect letal sau mutagen asupra celulelor vii.

Radiaţiile ultraviolete în funcţie de doză şi starea microorganismelor au efect letal maxim la λ

=254 nm şi produc degradarea triptofanului cu formarea de compuşi toxici ce conduc la moartea
fiziologică a celulei expuse. Microorganismele pot să-şi refacă structura iniţială prin fotoreactivare
când în prezenţa luminii sunt activate enzimele care desfac dimerii timinei, sau la întuneric când
celula are capacitatea de a elimina porţiunea denaturată. În practică, radiaţiile se pot folosi pentru
sterilizarea aerului şi pentru obţinerea de mutanţi valoroşi performanţi prin produşii lor de
biosinteză.

Radiaţiile luminoase (1-103 nm) Sunt utile bacteriilor din diviziunea Photobacteria.
Microorganismele chimiosintetizante preferă să se dezvolte în întuneric. Dintre acestea unele
microorganisme pot produce pigmenţi cu rol protector ceea ce le permite dezvoltarea în prezenţa
luminii.

Radiaţii infraroşii (λ>103 nm) Acţionează prin energie calorică şi induc transformări ireversibile
ale protidelor.

1
Файл: 9.6. Energia radianta.docx
Каталог:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Doc
uments
Шаблон:
/Users/lilia/Library/Containers/com.microsoft.Word/Data/Libr
ary/Application Support/Microsoft/Office/16.0/DTS/ru-RU{3154A13B-FABE-
C849-B666-8B301728F486}/{5A8B8499-29DE-3D42-A0F6-
9BCD575734FA}tf10002069.dotx
Заголовок:
Содержание:
Автор: Microsoft Office User
Ключевые слова:
Заметки:
Дата создания: 13.02.2019 12:23:00
Число сохранений: 2
Дата сохранения: 13.02.2019 12:23:00
Сохранил: Microsoft Office User
Полное время правки: 0 мин.
Дата печати: 13.02.2019 12:23:00
При последней печати
страниц: 1
слов: 373
знаков: 2 283 (прибл.)