CURS 7-8

Particularităţi privind principalele clauze contractuale referitoare la

mărfuri în transportul pe cale maritimă

În cadrul contractului de transport maritim o importanţă deosebită se acordă clauzelor referitoare

la următoarele aspecte:

 marfa ca obiect al contractului;

 determinarea calităţii mărfurilor;
 garantarea calităţii mărfurilor;
 modalităţi de plată, respectiv modalităţi de exprimare a preţului;
 particularităţile referitoare la ambalajul mărfurilor;
 marcarea şi etichetarea mărfurilor;
 condiţiile şi termenele de livrare a mărfurilor.

Aspectele enumerate sunt considerate ca fiind importante din punct de vedere al unui contract de
transport maritim, fiind tratate prin menţionarea unor situaţii specifice.

Clauze referitoare la identificarea mărfurilor, determinarea şi garantarea calităţii acestora

a) Identificarea mărfurilor

Obiectul contractului de transport maritim îl constituie mărfurile, care din punct de vedere al
acestui tip de transport, sunt clasificate în mărfuri fungibile şi mărfuri nefungibile:

 mărfurile fungibile sunt bunuri ce se pot schimba unele cu altele, raportul de echivalenţă
stabilindu-se prin cântărire, numărare sau măsurare (de exemplu: cereale, produse
petroliere, cafea, bumbac etc.);
  mărfurile nefungibile sunt bunuri ale căror caracteristici intrinseci nu se pot înlocui unele
pe altele (de exemplu: un anumit utilaj unic, un tablou etc.).
b) Determinarea calităţii mărfurilor
Pentru a nu exista litigii referitoare la calitatea declarată a mărfurilor este necesar ca, în cadrul
contractului, să se menţioneze metodele cu ajutorul cărora se poate determina calitatea mărfurilor.
Dintre aceste metode se pot enumera :

 determinarea calităţii mărfurilor pe baza standardelor de produs, caietelor de sarcini, a

documentaţiei tehnice etc., documente care trebuie actualizate permanent astfel încât să fie
în concordanţă cu cerinţele exprimate la un moment dat;
 determinarea calităţii mărfurilor cu ajutorul unor metode convenţionale, printre care:
 conform mostrelor sau eşantioanelor: calitatea mărfurilor trebuie să fie conformă cu mostra
sau eşantionul prezentat de vânzător şi acceptat de beneficiar;
 după încercare sau după probă: marfa este acceptată de către beneficiar în urma încercării
sau prelevării de probe asupra sa;
 degustare: metodă folosită pentru anumite mărfuri alimentare (fructe, băuturi);
 prin menţionarea tipului de marfă: se indică un tip de marfă, fără ca acesta să se constituie
într-un eşantion, cu care să corespundă lotul de marfă comandat;
 aşa cum sunt: mărfurile sunt acceptate cu caracteristicile existente constatate de către
beneficiar;
 văzut - plăcut: beneficiarul acceptă marfa vizionată la contractare.

c) Garantarea calităţii mărfurilor

Garantarea calităţii mărfurilor se poate realiza pe baza următoarelor documente:

 certificat de calitate;
 certificat de garanţie;
 buletine de analiză;
 alte documente (certificat de conformitate cu standardul ISO 9000).
De asemenea, în cadrul clauzei respective trebuie precizat cum va fi angajată responsabilitatea
vânzătorului în situaţia defectării mărfurilor, dacă acesta va proceda la remedierea, respectiv
înlocuirea acestora.

În contractul de transport se mai precizează în mod distinct termenul de garanţie şi, dacă este cazul,
serviciile acordate în perioada post-garanţie .

Clauze referitoare la modalităţi de plată, respectiv modalităţi de exprimare a preţului în

contractul de transport maritim

Preţul reprezintă un element esenţial al contractului şi semnifică echivalentul valoric pentru

mărfurile care fac obiectul contractului,.

Preţurile prezentate în contractul de transport maritim pot fi :

 de tranziţie, stabilite prin negociere şi influenţate de diferiţi factori, cum ar fi: cotaţiile la
bursă, condiţiile de plată, volumul afacerilor;
 de licitaţie, stabilite prin organizarea de licitaţii în cadrul diferitelor organizaţii specializate
şi autorizate;
Aceste preţuri sunt exprimate astfel:

 Preţuri FOB (free on bord) - franco de-a lungul navei – nava convenită: în preţul mărfurilor
se includ toate cheltuielile până la încărcarea mărfurilor la bordul navei;
 Preţuri CIF (cost, insurance and freight + cost) - asigurare şi navlu - port de destinaţie
convenit: în preţul mărfurilor se includ şi cheltuieli de asigurare şi de livrare până la
cumpărător;
Modalităţile de plată utilizate sunt următoarele:

 Creditul documentar, cu cele două forme: acreditivul şi scrisoarea de credit;

  Incasoul documentar, modalitate de plată care, indiferent de forma pe care o
îmbracă,semnifică un aranjament prin care o bancă, denumită bancă emitentă, se obligă în
numele unui client, denumit ordonator:
o să efectueze plata direct sau să autorizeze efectuarea de plăţii către un beneficiar
indicat de ordonator de către o altă bancă, sau
o să accepte sau să negocieze cambii trase asupra sa de către terţa parte indicată
(beneficiar).
Acreditivul, reprezintă un document bancar, pe temeiul căruia banca efectuează plăţi la cererea
clientului sau în favoarea unui furnizor, pe măsură ce acesta prezintă acte ce confirmă livrarea
bunurilor, executarea lucrărilor sau prestarea de servicii, în condiţiile de cantitate şi calitate
stipulate anterior printr-un contract .

Scrisoarea de credit, este o variantă a creditului documentar, care se concretizează într-un

document prin care banca emitentă se obligă să plătească, fără rezerve, o sumă determinată în
valută, în condiţiile în care beneficiarul respectă întocmai conţinutul ei .

Clauze referitoare la ambalajul, marcarea şi etichetarea mărfurilor

a) Particularităţi referitoare la ambalajul mărfurilor

Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, ambalajele mărfurilor au următoarele
funcţii generale [20]:

 funcţia de protejare a mărfurilor;

 funcţia de facilitare a manipulării în deplină siguranţă;
 funcţia de promovare, de prezentare a mărfurilor;
Caracteristicile pe care trebuie să le îndeplinească ambalajul pentru a face faţă funcţiilor enumerate
sunt următoarele: să fie rezistent şi corespunzător mijlocului de transport pentru a proteja marfa;
să fie ieftin; să poată fi recuperat sau reutilizat; să fie estetic; să permită o manipulare comodă.

Ţinând seama de condiţiile deosebite pe care le impune transportul maritim pentru ambalarea
mărfurilor transportate pe această cale, este necesară utilizarea unor ambalaje speciale, al căror
cost va fi suportat în funcţie de următoarele clauze:
  clauza netto - costul ambalajului este inclus în preţul mărfurilor;
 clauza netto plus ambalajul - costul ambalajului este calculat separat de preţul mărfurilor;
 clauza brutto per netto - costul ambalajului se calculează la preţul unitar al mărfurilor [23].

În comerţul internaţional denumirile ambalajelor speciale sunt consacrate, după cum urmează :

 Seaworthy Packing - SWP - ambalaj specific transportului maritim, având caracteristici

care corespund solicitărilor impuse de această modalitate de transport;
 Continental Packing - CP - ambalaj specific condiţiilor de transport terestre, mai puţin
rezistent decât cel destinat transportului maritim;
 Special Packed Paid - SPP - ambalaj comandat şi plătit de către cumpărător;
 Resistent Controlled - RC - ambalaj cu rezistenţă controlată, în conformitate cu anumite
norme internaţionale şi care este însoţit de un certificat de rezistenţă;
 Strict Confidenţial Packing - SCP - ambalaj strict confidenţial, utilizat de regulă atunci
când marfa urmează a fi reexportată.

b) Elemente specifice privind marcarea şi etichetarea mărfurilor

În general marcajele mărfurilor trebuie să le îndeplinească următoarele condiţii: să fie estetic; să
fie uşor de reţinut; să reprezinte marfa pentru care a fost destinat; să rămână vizibil timp îndelungat.

Marcajele pot fi clasificate astfel :

 marcaje speciale, în cazul mărfurilor manipulate în mod special;

 marcaje originare, în cazul în care indică originea mărfurilor;
 marcaje neutre, în cazul în care nu trebuie să indice originea mărfurilor, de regulă, în cazul
mărfurilor care urmează a fi reexportate.
În transportul maritim internaţional o prioritate se acordă mărfurilor periculoase, atât pentru
asigurarea securităţii transportului în sine, cât şi datorită riscurilor de afectare a calităţii altor
mărfuri transportate.
Pentru această categorie de mărfuri există reguli care stabilesc condiţiile speciale în care să se
desfăşoare operaţiunile de ambalare, manipulare, depozitare şi transport. În mod obligatoriu,
menţiunea referitoare la caracterul de periculozitate al mărfii trebuie înscrisă în conosament.

O particularitate privind ambalajul mărfurilor destinate transportului pe mare o constituie

etichetarea acestora privind condiţiile speciale de manipulare şi depozitare. Acest procedeu de
etichetare al mărfurilor devine un factor de pregătire a întregului proces de transport pe mare, care
interesează pe toţi participanţii la trafic, nu numai echipajele navelor ci şi pe expeditorii
mărfurilor, pe depozitari, pe manipulanţii din antrepozitele portuare, echipajele barjelor de
ambalare care operează în porturi sau pe fluvii şi estuare în care sunt ancorate navele.
Etichetarea corectă a mărfurilor pregătite pentru a fi încărcate pe navă simplifică, în primul rând,
operaţiunile de manipulare în zona portuară şi mai ales operaţiunea de stivuire a mărfurilor la
bordul navei.

În Anexa 1 sunt prezentate principalele semne convenţionale, de etichetare utilizate pe ambalajele

mărfurilor care fac obiectul comerţului internaţional .

Clauze specifice referitoare la condiţiile şi termenele de livrare a mărfurilor

În transportul maritim internaţional respectarea clauzelor referitoare la condiţiile şi termenele de

livrare a mărfurilor, impune înscrierea în contract şi respectarea unor cerinţe cu privire la:

 obligaţiile părţilor privind controlul calităţii mărfurilor;

 ambalarea mărfurilor;
 transportul intern al mărfurilor;
 încărcarea mărfurilor pe nave;
 asigurarea transportului pe parcursul extern;
 descărcarea mărfurilor din mijlocul de transport;
 cheltuieli privind autorizaţiile de export-import;
 taxele vamale.
Condiţiile de livrare specifice unui contract de vânzare internaţională sunt definite în cadrul unor
norme şi uzanţe comerciale. Dintre acestea cele mai utilizate sunt: Regulile INCOTERMS adoptate
în anul 1953, cu completările ulterioare (1967, 1980,1990, 2000) . Aceste reguli definesc variantele
posibile de condiţii în care se poate face livrarea mărfurilor prezentate în continuare.

a) Grupa E (expediere)
Franco fabrica......(locul convenit) - Ex Works (EXW): vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de
livrare în momentul în care a pus marfa la dispoziţia cumpărătorului, la sediul său (uzină, depozit,
fabrică etc.).

La baza acestei clasificări a stat criteriul referitor la modul de dozare a obligaţiilor care revin
părţilor, la segmentul asupra căruia îşi asumă responsabilitatea fiecare parte contractantă, începând
cu clauza ex-works, potrivit căreia obligaţiile vânzătorului sunt la limita lor minimă şi clauzele ex-
quay şi delivered, în care obligaţiile acestuia se situează la limita maximă, în sensul că, el suportă
toate cheltuielile până la locul de destinaţie din ţara importatorului.

b) Grupa F (transport neplătit)

Franco cărăuş......(locul convenit) - Free Carrier (FCA): vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de
livrare în momentul în care a predat marfa, vămuită pentru export, în grija cărăuşului desemnat de
către cumpărător, la locul sau punctul convenit.

Franco de-a lungul vasului.........(port de încărcare convenit)- Free Alongside Ship (FAS):
vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost pusă de-a lungul
vasului, pe cheu sau pe şlepuri, barje sau pe bac, în portul de încărcare convenit.

Franco bord.......(port de încărcare convenit ) - Free On Board (FOB): vânzătorul îşi îndeplineşte
obligaţia de livrare în momentul în care marfa a trecut balustrada vasului, în portul de încărcare
convenit.

c) Grupa C ( transport plătit)

Cost şi navlu......(port de destinaţie convenit) - Cost And Freight (CFR): vânzătorul trebuie să
plătească navlul şi costurile necesare pentru aducerea mărfii în portul de destinaţie convenit, dar
riscul de pierdere sau deteriorare a mărfii precum şi orice costuri suplimentare cauzate de
evenimente care au avut loc după ce marfa a fost livrată la bordul navei, se transferă de la vânzător
la cumpărător, în momentul în care marfa trece balustrada vasului în portul de încărcare.

Cost, asigurare şi navlu.....(port de destinaţie convenit) - Cost, Insurance And Freight (CIF):
vânzătorul trebuie să plătească navlul şi costurile necesare pentru aducerea mărfii în portul de
destinaţie convenit, dar riscul de pierdere sau deteriorare a mărfii precum şi orice costuri
suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după ce marfa a fost livrată la bordul navei,
se transferă de la vânzător la cumpărător, în momentul în care marfa trece balustrada vasului în
portul de încărcare. De asemenea, el trebuie să facă asigurarea maritimă, care să acopere riscul
cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a mărfii în timpul transportului.

Transport plătit până la .....(locul de destinaţie convenit) - Carriage Paid To (CPT): vânzătorul
plăteşte transportul mărfii la destinaţia convenită. Riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii,
precum şi orice alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimentele care au loc după ce marfa a
fost predată cărăuşului, trec de la vânzător la cumpărător în momentul în care marfa a fost predată
în custodia cărăuşului, iar vânzătorul asigură vămuirea mărfii la export [35].

Transport şi asigurare plătite până la....(locul de destinaţie convenit) - Carriage And Insurance
Paid To (CIP): vânzătorul plăteşte pentru transportul mărfii la destinaţia convenită şi face
asigurarea pentru acoperirea riscului de pierdere sau deteriorare a mărfii în timpul transportului.
Vânzătorul încheie contractul de asigurare şi plăteşte prima de asigurare, iar vânzătorul asigură
vămuirea mărfii la export.

d) Grupa D (Destinaţie)
Livrat la frontieră......( locul convenit) - Delivered At Frontier (DAF): vânzătorul îndeplineşte
obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului, vămuită
pentru export, la punctul şi locul convenit, la frontieră, dar înainte de punctul vamal de frontieră
al ţării limitrofe.

Livrat pe navă...( port de destinaţie convenit) - Delivered Ex Ship (DES): vânzătorul îşi
îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia cumpărătorului,
la bordul navei, nevămuită pentru import, în portul de destinaţie convenit. Vânzătorul trebuie să
suporte toate cheltuielile şi riscurile legate de aducerea mărfii în portul de destinaţie convenit.

Livrat pe cheu.....(port de destinaţie convenit )- Delivered Ex Quay (DUTY PAID) (DEQ):

vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia
cumpărătorului, pe cheu, în portul de destinaţie convenit, vămuită la import.

Livrat taxe vamale neplătite.... ( locul de destinaţia convenit) - Delivered Duty Unpaid (DDU):
vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziţia
cumpărătorului, la locul convenit în ţara importatoare [54].

Livtar taxe vamale plătite....(loc de destinaţie convenit) - Delivered Duty Paid (DDP):
vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la
dispoziţia cumpărătorului, la locul convenit în ţara importatoa