#include <iostream>

using namespace std;

int main() {

cout << "salut";

return 0;

#include <iostream>
În general rezultatele rulă rii unui program sunt afișate pe un ecran. Fie că este vorba despre
ecranul smartphone-ului, cel al laptopului sau e vorba de monitorul de la bancomat, avem nevoie
de o reprezentare vizuală a rezultatelor.

Un monitor are mulți pixeli care sunt așezați sub forma unui dreptunghi și care iau diverse culori
pentru a afișa o imagine. Dacă monitoarele ar avea foarte puțini pixeli, imaginile afișate de ele ar
ară ta în felul
urmă tor 

Întrucât singurul lucru pe care monitorul știe să îl facă e să coloreze pixelii în diverse culori,
calculatorul trebuie să îi spună pe care dintre pixeli trebuie să îi coloreze și ce culori să
folosească .

Ar fi o treabă foarte grea dacă ar trebui să îi spunem calculatorului pe care pixeli trebuie să îi
coloreze pentru a afișa litera H, pe care să îi coloreze pentru litera e pentru a apă rea imediat după
H și așa mai departe.

Pentru a nu fi nevoiți să ne batem capul legat de afișarea textului pe ecran, putem folosi
programe scrise de alții care să ne ajute.

Scriind #include <iostream>, îi spunem compilatorului că dorim să folosim programe din

biblioteca iostream. Iostream (de la input output stream) este o colecție de programe care ne
ajută la operațiile de citire a informațiilor de la tastatură și scriere pe ecran.

În cadrul unui program putem include mai multe biblioteci, dar fiecare instrucțiune de includere
trebuie să fie pe o linie separată . De exemplu:

#include <iostream>
#include <fstream>
#include <algorithm>
using namespace std;
Un namespace este un dicționar care ne ajută să identifică m și să folosim diferite componente
ale unui program. using namespace std; indică compilatorului că dorim să folosim
namespace-ul standard pentru C++.

Pentru a înțelege noțiunea, putem face urmă toarea analogie cu o companie de taxi. În cazul
existenței unei singure companii ABC Taxi, că utarea numă rului de telefon ar fi simplă datorită
faptului că nu poate fi confundată cu alte companii de taxi. În cazul mai multor companii de taxi
cu același nume, trebuie precizat, spre exemplu, orașul în care se află compania. Astfel, poți
că uta ABC taxi în Cluj, pentru că există o singură astfel de companie. In acest mod, Cluj devine
namespace-ul lui ABC taxi.

Practic using namespace std; te ajută să folosești anumite programe din bibliotecile limbajului
pe baza numelui lor.

int main()
De multe ori programele conțin multe instrucțiuni. Întrucât calculatorul nu știe să se uite la o
listă de instrucțiuni și să decidă de unde să înceapă , el are nevoie să îi spunem acest lucru.

int main() este numele folosit pentru a identifica locul de unde să înceapă executarea
instrucțiunilor programului

{ și }
Acoladele (parantezele ondulate) sunt folosite pentru a marca începutul și sfârșitul unui grup de
instrucțiuni. În acest caz sunt folosite pentru a marca începutul și sfârșitul lui int main().

cout << "hello world";

cout este o instrucțiune din biblioteca iostream care ne ajută să afișă m diverse lucruri pe ecran.
În acest caz ne ajută să afișă m textul dintre ghilimele pe ecran. Dacă schimbă m instrucțiunea
în cout << "WellCode te invata sa programezi";  atunci la execuție pe ecran va apă rea noul
text.

return 0;
Pentru a putea folosi un calculator, avem nevoie să avem instalat pe el un sistem de operare.
Majoritatea oamenilor folosesc Windows și nu cred că este nevoie să îți explic ce este acesta.
De fiecare dată când dă m dublu click pentru a porni un program, sistemul de operare este cel
care îi spune calculatorului să pornească programul. Programul poate să îi spună sistemului de
operare să pornească alte programe și de aceea sistemul de operare trebuie să mențină deschisă o
linie de comunicare cu programul pornit.

Atunci când programul pe care l-am pornit își termină execuția sau este închis, trebuie să îi
spună sistemului de operare acest lucru pentru a închide linia de comunicare cu el.

return 0 atunci când se află în interiorul lui int main(), îi spune sistemului de operare că
execuția programului tă u s-a încheiat cu succes.

; la finalul liniei

Probabil ai observat că după unele instrucțiuni am pus ;. Caracterul ; marchează sfârșitul unei
instrucțiuni și va trebui să îl pui după fiecare instrucțiune. Dacă nu îl pui, vei avea o eroare de
compilare, pe care e ușor să o identifici pentru că îți spune chiar asta: expected ';'
before ....

Observație: După  #include <iostream> și int main() nu se pune ;. Prima se termină atunci

când se trece pe o linie nouă , iar a doua e urmată de grupul de instrucțiuni dintre {}.

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
int variabila1;
int variabila2, alta_variabila;
return 0;
}

Declarare
Pentru a informa calculatorul că urmează să folosim variabile de tip întreg, este necesar să
adă ugă m instrucțiuni în codul sursă care să facă acest lucru. O astfel de instrucțiune se numește
declarare de variabilă .

Pentru a declara variabile este necesar să preciză m tipul variabilelor și pe urmă să spunem cum
se vor numi variabilele.

În cazul de mai sus int este tipul variabilelor (numă r întreg),

iar variabila1, variabila2 și alta_variabila sunt numele variabilelor.

Când folosim o instrucțiune de declarare, putem declara o singură variabilă sau mai multe, caz în
care trebuie să separă m numele variabilelor prin virgule. Deși nu este obligatoriu, majoritatea
programatorilor pun spațiu după virgulă când declară variabile deoarece face codul sursă mai
ușor de citit și înțeles.
La finalul instrucțiunii de declarare trebuie să punem caracterul punct virgulă  ;.

Pentru fiecare variabilă declarată , calculatorul va aloca un spațiu în memorie pentru a o stoca.

Denumirea variabilelor
Pentru a putea fi identificate mai ușor pe mă sură ce scriem programul, în limbajul C++ trebuie
să dă m un nume variabilei. Un nume poate fi format din litere mici și mari ale alfabetului englez,
numere și caracterul underscore (_), dar nu pot să înceapă cu o cifră și nu au voie să conțină
spațiu.

În plus este foarte indicat să nu folosești denumiri rezervate ca nume de variabile. De exemplu
nu poți să ai o variabilă numită  int.

Exemple
int variabila_mea, alta_variabila, litereMariSiMici;
int a, b, x, yz, qwerty;
int a1, b23, q99werty;

Capacitate
Întrucât memoria calculatorului este limitată , numerele pe care le putem pă stra în variabile au un
numă r limitat de cifre. Pentru int putem să ne gândim că nu putem stoca numere mai mici
decât -2 000 000 000 și nici numere mai mari decât 2 000 000 000. Aceasta e o aproximare,
intervalul real fiind puțin mai mare, între -2 147 483 648 și 2 147 483 647.

De exemplu oricare dintre numerele -2, 0, 205, 100003 poate fi stocat într-un int, în schimb -2

147 483 649 sau 1 000 000 000 000 nu pot fi stocate într-o variabilă de tip int.

Acum că știm cum să declară m variabile, este timpul să învă ță m cum să stocă m valori în ele.

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
int a, b, c;
a = 50;
c = -32;
b = 11;
return 0;
}
Pentru a stoca o valoare într-o variabilă vom folosi operatorul = (egal). În stânga lui vom scrie
numele variabilei, iar în dreapta vom scrie valoarea pe care dorim să o punem în variabilă .

Pe lângă valori numerice, în variabile putem stoca valoarea altor variabile.

De exemplu

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
int a, b;
b = 3;
a = b;
return 0;
}
În exemplul de mai sus, variabila a va lua valoarea 3 după instrucțiunea a = b;.

Ș i în cazul instrucțiunii de atribuire, trebuie să punem la finalul ei ; (punct virgulă ).

Atenție!
Atunci când atribuim unei variabile valoarea unei alte variabile, se va lua în calcul valoarea
variabilei atribuite la momentul atribuirii.

În cazul urmă tor, variabila a va lua valoarea 3, iar valoarea lui a nu se va mai schimba.

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
int a, b;
b = 3;
a = b;
b = 5; // Valoarea lui a ramane 3, doar b se schimba in 5
return 0;
}
Putem inițializa variabilele și în momentul declară rii:

În exemplul de mai jos, variabila a va lua valoarea 5 și b va lua valoarea 2.

Pe parcursul execuției programului, o variabilă poate lua mai multe valori, o variabilă fiind de
fapt un spațiu unde stocă m un numă r, iar numă rul poate fi schimbat de oricâte ori.

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
int a = 5, b = 2;
a = b;
return 0;
}
Deși la început a are valoarea 5, după instrucțiunea a = b;, a va avea valoarea 2.
Atenție
În cazul în care nu atribuim o valoare unei variabile ea va ră mâne neinițializată și va avea în ea o
valoare arbitrară . De aceea este bine să inițializă m variabilele de fiecare dată înainte să le
folosim.