ABORDAREA GLOBALĂ

Contează cum privim cuvintele: ne uităm la ele ca la un întreg sau la fiecare literă
în parte?

Poate nu știați, dar se duce un „război” al literației: unii spun că e important ca

cititorii începători să învețe fiecare literă și sunetul asociat, apoi să învețe să lege
literele în silabe, cuvinte, propoziții etc. Cealaltă tabără spune că e mai important
ca elevii să învețe cititul pornind de la texte întregi și să învețe să recunoască
cuvinte întregi, folosindu-se de contextul în care ele apar pentru a le desluși.

Avem deci două tabere: suporterii abordării fonetice și cei ai abordării globale.
Înainte să vedem dacă vreo tabără are dreptate, să vorbim puțin despre creierul
nostru:

Zebră зебра
ज़ेबरा sebra
‫اﻟﺤﻤﺎر اﻟﻮﺣﺸﻲ‬

Toată lumea recunoaște probabil ce se vede în stânga și va identifica fără prea

mult efort această majestuoasă creatură cu dungi ca fiind o zebră. Dreapta ar
putea fi un pic mai provocatoare; Dar, probabil ți-ai dat deja seama că toate
cuvintele înseamnă zebră. Interesant, nu-i așa?

Cuvintele sau reprezentările simbolice sunt de fapt nenaturale. Fiecare tip de

reprezentare simbolică, de la litere la cifre, trebuie să fie predat în mod formal. În
timpul educației noastre, aceste linii și simboluri ciudate devin a doua natură
pentru noi și putem citi și scrie cu efort puțin.
Cuvintele se formează în Aria Wernicke. Odată ce cuvântul a fost recunoscut -
citit, i se asociază reprezentarea conceptului pe care îl denotă, sunetul etc.

Un lucru similar se întâmplă cu o imagine. Vedem o zebră, poate la televizor sau

într-o carte și cineva, de exemplu, părinții noștri, ne învață cum se numește (zebră
sau inventezi tu ceva). Astfel, conectăm imaginea și numele unui prototip, un
concept. Doar că de data aceasta procesăm informația prin sistemul vizual. În cele
din urmă, cuvântul, imaginea, sunetele sau descrierea unei zebre sunt conectate la
același concept mental, la aceeași zebră prototipică. Toate sunt reprezentări ale
aceluiași lucru. La un moment dat, informațiile converg și nu există nicio diferență
între a vedea, a auzi sau a citi zebra. Sau chiar a vă imagina zebra.

ZEBRĂ
Bun! Și acum să ne întoarcem la „războiul” nostru. Din fericire, toată lumea este de
acord că scopul învățării cititului este să înțelegem mesaje scrise. Fiecare tabără
are dreptate sa, doar că acum știm cât de priceput este creierul nostru în a forma
concepte și parcă nu mai este atât de important dacă începem de la întreg sau de
la bucată. De fapt, este chiar bine să combinăm cele două abordări pentru a
obține cele mai bune rezultate.

Astăzi vorbim însă despre abordarea globală pentru că este mai puțin utilizată la
clasă, deși produce rezultate foarte bune exact acolo unde nu funcționează
metoda fonetică: în cazul elevilor cărora le este dificil să citească indiferent ce
metode fonetice ați folosit până în prezent. Abordarea globală activează alte zone
ale creierului și poate stimula deprinderea citit-scrisului pentru elevii care sunt la
început de drum.

Abordarea globală se bazează pe cunoștințele tinerilor cititori despre limba pe

care o vorbesc deja și văd citit-scrisul ca încă o modalitate de a comunica cu
ceilalți. Abilitatea de a citi și a scrie nu începe cu literele alfabetului. Începe cu
dorința de a obține informații, a trimite mesaje, a acumula cunoștințe și a dezvolta
idei.
Din perspectiva acestei abordări, startul în învățarea
citit-scrisului este atunci când încep să interacționez cu
texte scrise. De exemplu, când cer cuiva să scrie un
mesaj. Sau ascult pe cineva citind. În unele familii, unde
există multe activități de literație, copiii vor învăța
adesea să citească fără a li se cere acest lucru. Ei
deprind cititul urmărind, ascultând și imitându-i pe cei
din jur.
Dar și reversul este valabil: elevii în ale căror familii nu se găsesc și nu se folosesc
cărți, unde nu se vorbește limba literară, vor întâmpina dificultăți în citirea unei cărți
scrise în limba standard, deoarece structura propoziției, pronunția, cuvintele și ideile
sunt atât de diferite de formele familiare de comunicare.

Iată de ce abordarea globală este realmente centrată pe elevi: textele care se

folosesc pentru a învăța cititul este important să se lege de experiențele, nevoile și
interesele elevilor.

ÎN SALA DE CLASĂ
profesorul este un model - şi el citeşte şi scrie odată cu elevii;
părinţii sunt implicaţi în programul de lectură;
clasa dispune de multe materiale vizuale și de o bibliotecă
adecvată, cu diverse cărţi pe mai multe nivele de citire;
profesorul lucrează cu texte create de elevi;
copiii îşi aleg materialul pe care să-l citească;
copiii îşi aleg subiectul pe care să-l dezvolte în scris