FIȘĂ DE LUCRU- ”BUCURIA VIEȚII ÎN HRISTOS”

SARCINĂ DE LUCRU :După citirea textului individual de către elev realizați împreună cu
profesorul de religie o dezbatere pe tema ”Bucuria vieții în Hristos”

”Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este,a pune în Domnul nădejdea mea”(PS.72,27)

Bucuria cea mai înaltă izvorăște din jertfă ,iar Dumnezeu ne îndeamnă permanent să
acceptăm de bună voie nevoința de a intra prin poarta cea strâmtă ce duce la viața plină
de bucuria de a trăi ,să gustăm și să vedem cât de bun este Domnul”Gustați și vedeți că bun
este Domnul,fericit bărbatul care nădăjduiește în El”(PS 33,8).

Bucuria vieții în Hristos o dobândesc sufletele care îl au prezent pe Hristos și în viața cea
nouă și în faptele lui ,încât acum el poate spune :”Nu mai trăiesc eu,ci Hristos trăiește în
mine”(Gal 2,20).

Învățăturile patristice susțin că apariția stării de bucurie în Hristos este condiționată de :

a)umilință.

b)detașare de această lume.

c)milă.

Îndurând agresiunea mediului social ostil cu umilință și răbdare ,se dobândestete o mare
liniște .Omul umilindu-se în fața semenilor ,se poate elibera de slava deșartă și câștigă astfel
adevărata victorie asupra lumii.

Să căutăm umilința ,acceptând să fim disprețuiți ,respinși și considerați un nimic.

Sfinții Părinți ne învață că ceea ce ne îndurerează și nedreptățește sau ne insultă trebuie să

fie considerat un medicament care ne vindecă de slavă deșartă și de orgoliu. Diavolul nu e
niciodată atât de descurajat ca atunci când omul dorește umilința și disprețul. Începutul
victoriei asupra slavei deșarte ,scrie Sfântul Ioan Scăraru ,este dragostea pentru
umilințe ,”Dumnezeu se bucură atunci când ne vede alergând în întâmpinarea umilinței
,pentru a reprima ,lovi și nimici iubirea deșartă pe care o avem față de sine”.Iar Sfântul
Varsanufie ne mărturisește ”Iată umilința perfectă:să înduri insultele și înjuriile și tot ce a
suferit Stăpânul nostru Iisus Hristos.

Semnul că ești eliberat de slava deșartă este că nu mai simți durere atunci când ești umilit în
public și că nu mai trăiești ranchiună față de cel care te-a ofensat ,disprețuit ,insultat.

1
Bucuria vieții în Hristos are sens doar într-un cadru social și într-o relație cu semenii.
Important este că în timpul zilei să se mențină contactul permanent armonios cu membrii
grupului social din care face parte ,iar noaptea să ne izolăm ,refugiindu-ne într-o atmosferă
intimă în care să fim numai noi și Dumnezeu ,iar de semenii noștrii șă ne apropiem numai pe
calea Duhului Sfânt.

Cu toate împrejurările grele în care se dezvoltă Biserica,creștinii erau uniți prin lanțul de aur
al dragostei creștine. După cum steagul creștinilor era crucea,tot așa cuvântul lor de ordine
era dragoste și pace. Creștini sunt frați și se iubeau în dragoste frățească. Dragostea se
revarsă de la izvorul dragostei,de la Dumnezeu,prin Fiul Său Unul Născut .

Creștini din perioada Apostolică aveau o credință statornică ,vie ,neîndoielnică ,tare,smerită .

Ei știau că chiar ”puterile cele cerești ,slava îngerilor și stăpânitorii văzuți și nevăzuți ,dacă nu
cred în sângele lui Hristos ,și ei sunt osândiți ”.Credința temeinică este aceea când te încrezi
cu totul voii lui Dumnezeu.”Cele ce ți se întâmplă ,primește-le ca bune,știind că nimic nu se
întâmplă fără Dumnezeu. Dar credința tare nu este singură ,ea are în sprijinul său un buchet
de alte virtuți ca teama,îndelungă-răbdarea ,înfrânarea ,înțelepciunea ,știința .Credința este
împreună cu dragostea ,chintesența tuturor virtuților .Cât de minunat exprimă aceasta
Sfântul Ignatie Teoforul ,scriind efesenilor :”Nimic din acestea nu vă este necunoscut,dacă
aveți ,în chip desăvârșit ,în Iisus Hristos,credința și dragostea ,care sunt început și sfârșit
vieții,început este credința ,sfârșit ,dragostea. Când aceste două sunt unite ,este Dumnezeu ,
iar toate celelalte virtuți,care decurg din ele ,duc la frumusețea morală. Nici un om care
mărturisește credință nu păcătuiește și nici cel care are dragoste nu urăște”.

Bibliografie:

1.Preot Mihăiță Pop ”Îndrumar pentru restabilirea sănătății ”- Ed . Evanghelismos,București

2009.

2.Carmen Maria Bolocan ,”Catehetica și didactica religiei”- Ed. Sf .Mina,2008.