IESIREA DIN INTRISTARE PRIN RUGACIUNE si CONVERTIREA DURERII IN

BUCURIE DARUITA:
Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos

Cele doua rani ale inimii

Ne este lene sa iesim din intristarea noastra. Desi toti avem o bomboana
dulce in buzunar, ramanem cu amaraciunea noastra. Mergi pe drum si
te

roade

supararea.

Deodata

iti

aduci

aminte:

Doamne,

Iisuse

Hristoase, miluieste-ma. O bucurie adanca te cuprinde. A fost atat de

usoara

iesirea

din

intristare

Uitarea ne vatama atat de mult! Truda creatoare ne alunga intristarea din

inima. Suntem raniti de sagetile intristarii, iar inima Sfintilor este ranita de
iubirea lui Hristos. Cei ce traiesc in confort sunt raniti de suparari. Dimpotriva,
cei ce traiesc in nevointele jertfei sunt raniti de dorinta de a-L iubi pe Hristos.
22-03-2007

Dorirea celor dumnezeiesti

Daca ne intoarcem energia spre Dumnezeu, indepartand-o de diferitele
dorinte si tulburari pe care le traim zilnic, vom dobandi lesne dorirea
celor dumnezeiesti.Rugandu-ne cu ravna la Dumnezeu, simtim prezenta
Lui, care vine sa domoleasca si dorintele pamantesti. Intamplarile
extreme din viata noastra, cele care ne scot din hotarele noastre, care
ne aduc inaintea unor riscuri abisale, care ne fac sa vedem limpede
haosul sau moartea in fata noastra, sunt ocazii unice de participare la
harul

dumnezeiesc. Atunci

rugaciunea

devine

arzatoare. Cand

cuiburile pamantesti se destrama, n-ai alta solutie decat sa strigi la

Dumnezeu.
Nici un om confortabil nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu. Parintii purtatori de
Dumnezeu, prin nevointele lor extreme, din iubire puternica de Dumnezeu, au
atins hotarele Lui necuprinse.Parintele Porfirie voia sa-si riste viata, dar
si pe cea a monahilor sai, crezand ca prin acest risc trezvia creste si se
adanceste cautarea lui Dumnezeu.
Sa nu pierdem atatea prilejuri neprevazute care apar in viata noastra,
inchizandu-ne in tristete si melancolie. Maica Domnului n-a inabusit

marea durere pe care a trait-o langa Cruce, ci a preschimbat-o in

rugaciune fierbinte si puternica pentru toti cei aflati in suferinte. A
devenit cea mai mare tamaduitoare si mijlocitoare a oamenilor.
Prin incercari voluntare sau involuntare, Sfintii au ajuns la extreme pentru
Dumnezeu si acolo L-au intalnit. Noi toti putem sa-L intalnim pe Dumnezeu
in situatii extreme nedorite. Odata, Sfantul Siluan l-a sfatuit pe un tanar
sa se roage, iar tanarul i-a raspuns:
Am invatat sa ma rog in razboi, parinte. Gloantele imi treceau pe la
urechi si eu, aflandu-ma sub teroare, ma rugam si nu ma atingeau.
Atunci Sfantul a spus:
intreaga stare a tanarului, in ceasul cand imi vorbea, arata ca este
afundat in rugaciune.
Sa lasam minciunile, fratilor. Atunci cand ne dorim patul cel frumos, somnul
cel dulce, mancarea cea gustoasa, intalnirile cu prietenii, terminarea predicii,
dobandirea bunatatilor materiale, nu vom simti iubirea dumnezeiasca, pe
Hristos. Ar fi o lucrare binecuvantata, ca in ceasul cand ne indreptam cu
nerabdare spre patul nostru, sa avem si un cuget dumnezeiesc:
Dumnezeul meu, Te doresc si pe Tine la fel in viata mea?. Acest cuget
smerit este ceva din putinul nostru, punctul pe care Dumnezeu sa se bazeze
pentru a ne binecuvanta.
30-07-2007

Omul liber
Adevarul il poate vedea si rosti numai omul liber. Omul liber este cel
desprins de lume.Cel care nu este legat de o parte a lumii, ci care poate
imbratisa lumea intreaga.
Omul liber nu este tarat de sentimentele lui, de simpatii si antipatii, de
interes. Pe toti ii vede cu aceeasi dispozitie. Dispozitia iubirii intru
Hristos. Strainii sunt ai nostri si ai nostri sunt straini. In felul acesta vine
echilibrul. Cel ce-L iubeste pe Hristos se indurereaza pentru toti si le da
tuturor bucurie spre mangaiere. Dimpotriva, cel ce iubeste sentimental,
cauta de la altii bucurie, placere, si ofera reprosurile si nemultumirile
lui.
Omul sfant aduna durerea oamenilor si da bucuria. Cel salbatic, adica
omul

lumesc,

aduna

bucuria

si

da

durerea.

Adevarul

se

pastreaza

mereu. Minciuna are termen de expirare. La fel se intampla si cu omul

interesat, care

iubeste

si

promoveaza

grupul

lui

apropiat,

in

contradictie cu omul sobornicesc, care iubeste si ajuta dezinteresat

intreaga lume.