Societatea în nume colectiv (S.N.C.

)
Noţiuni introductive
Societatea în nume colectiv este cea mai veche formă de societate comercială; cuprinde un
număr mic de asociaţi care, de obicei, sunt persoane care se cunosc bine între ele (rude, prieteni).
Această formă este potrivită pentru realizarea unor afaceri mici, în care asociaţii realizează
activitatea şi îşi asumă riscurile. Datorită structurii sale, societatea în nume colectiv este
considerată forma tipică a societăţilor de persoane.
Societatea în nume colectiv a fost definită ca o societate constituită prin asocierea, pe baza
deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane care pun în comun anumite bunuri, pentru a
desfăşura o activitate comercială, în scopul împlinirii beneficiilor rezultate şi în care asociaţii
răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.
Din definiţie rezultă următoarele caractere ale societăţii în nume colectiv:
- asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor, cu caracter intuituu personae;
- capitalul social este divizat pe părţi de interes, în principiu, netransmisibile şi care nu sunt
reprezentate prin titluri ;
- obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi
solidară a tuturor asociaţilor.
Constituirea societăţii în nume colectiv
Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea în nume colectiv se constituie prin contractul
de societate care cuprinde următoarele clauze (art.7) :
- identificarea asociaţilor persoane fizice, sau juridice;
- forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
- obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
- capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat( numerar
sau în natură),modul evaluării, data la care se va vărsa integral capitalul social subscris;
- asociaţii care reprezintă şi administrează societatea, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei
urmează să le exercite împreună sau separat;
- partea fiecărui asociat la beneficii sau pierderi;
- sediile secundare fără personalitate juridică;
- durata societăţii;
- modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv se încheie sub semnătură privată sau în
forma autentică ( în cazurile stabilite de lege) şi se semnează de către toţi asociaţii (art.5(6) lit.b) .
Pentru încheierea contractului de societate trebuie să existe cel puţin doi asociaţi cu
cetăţenie sau cu naţionalitate română sau străină. În dreptul comercial român calitatea de
comerciant o are numai societatea comercială ca persoană juridică, nu şi fiecare asociat individual.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr. 26/1990, comercianţii sunt persoanele fizice care exercită în mod
obişnuit fapte de comerţ,societăţile comerciale,regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste.
Asociaţii societăţilor comerciale nu sunt consideraţi de lege drept comercianţi.
Potrivit Legii nr.31/1990, asociaţii unei societăţii în nume colectiv pot fi atât persoane
fizice, cât şi persoane juridice.Și societăţilor comerciale, indiferent de forma lor, pot avea calitatea
de asociaţi ai societăţii în nume colectiv.
În literatura de specialitate s-a pus în discuţie calitatea de asociat în nume colectiv a
societăţilor pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi a celor cu răspundere limitată, pornindu-se de la

1
aparenţa incompatibilităţii între răspunderea limitată pentru obligaţiile sociale şi răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor societăţii în nume colectiv.
Obligaţiile societăţii în nume colectiv sunt garantate cu patrimoniul social şi în subsidiar cu
răspunderea nelimitată solidară a asociaţilor. În această situaţie, în calitatea lor de asociaţi ai
societăţii în nume colectiv, societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, ori societatea cu
răspundere limitată, vor răspunde nelimitat şi solidar cu patrimoniul lor; răspunderea este a
societăţilor respective şi nu a asociaţilor lor,care nu au calitatea de asociaţi ai societăţii în nume
colectiv.
Societatea comercială care dobândeşte calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv
nu îşi pierde nici personalitatea juridică nici forma proprie ca societate comercială. Dimpotrivă, îşi
continuă activitatea comercială pe care o desfăşoară în nume propriu şi, în paralel, face comerţ
societatea în nume colectiv al cărei asociat a devenit.
Firma societăţii în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre
asociaţi, cu menţiunea “societate în nume colectiv” scrisă în întregime, potrivit art. 32 din Legea
nr. 26/1990 republicată. Asociaţii vor stabili care din numele lor scris în întregime va figura în
firma societăţii. Tot în întregime trebuie să apară şi menţiunea “societate în nume colectiv", nefiind
admisă prescurtarea cu iniţialele S.N.C.,spre deosebire de societăţile pe acţiuni şi cu răspundere
limitată la care pot fi menţionate numai iniţialele: S.A. sau S.R.L.
Sediul social poate fi ales de asociaţi după preferinţă, pentru asigurarea primirii
comunicărilor oficiale. Sediile secundare trebuie să fie infinițate prin contractul de societate,
potrivit dispoziţiilor art.7 din Legea nr.31/1990 republicată. Simpla menţiune în contract că
societatea îşi înfiinţează sucursale, fără indicarea localităţilor, nu reprezintă o înfiinţare a acestor
sucursale.De menţionat că în orice act care emană de la societate trebuie să se arate: firma, forma
juridică şi sediul societăţii şi numărul de ordine din registrul comerţului.
Capitalul social: în contractul de societate trebuie să se arate capitalul social subscris şi cel
vărsat.Legea nu stabileşte un plafon minim al capitalului social subscris sau al celui
vărsat.Asociaţii sunt liberi să determine mărimea acestora în funcţie de nevoile pe care le reclamă
realizarea obiectului societăţii.
În schimb, legea impune condiţia ca în contract să se precizeze data la care se va vărsa
integral capitalul social subscris. De asemenea, în contractul de societate trebuie să se arate şi
aportul fiecărui asociat la capitalul social. Obiectul acestui aport îl poate constitui orice bun cu
valoare economică ce prezintă interes pentru activitatea societăţii: numerar, bunuri, creanţe,
prestaţii în munca etc.
Dreptul de creanţă poate consta în locaţiunea unui spaţiu (inclusă în fondul de comerţ) sau
într-o sumă de bani certă şi lichidă,realizându-se astfel o cesiune de creanţă în favoarea societăţii.
Potrivit art.84 alin.1 din Legea nr.31/1990 asociatul care a depus ca aport una sau mai multe
creanţe,nu este liberat atâta timp cât societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au fost aduse.
Dacă plata nu s-a putut obţine prin urmărirea debitorului cedat,în afară de daune, asociatul
răspunde de suma datorată,cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor.Astfel, asociatul cedent
garantează şi solvabilitatea debitorului sau, spre deosebire de dreptul civil unde, asociatul care a
subscris o creanţă drept aport la capitalul social răspunde numai de existenţa ei valabilă în folosul
său, în momentul subscrierii (aportului).
Cota din capitalul social care se cuvine fiecărui asociat în schimbul său este denumită parte
de interes. Ea este un titlu de valoare asemănător părţilor sociale care, în anumite condiţii, poate
face obiectul unei cesiuni.

2
 Formalităţile de constituire a societăţii în nume colectiv constau în întocmirea contractului
de societate şi apoi înmatricularea societăţii în registrul comerţului. În baza dispoziţiilor art. 36
alin.1din Legea nr.31/1990, în termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv,
fondatorii sau administratorii societăţii ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea în
registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.
Cererea va fi însoţită de:actul constitutiv-dovada efectuării vărsământului aporturilor în
condiţiile stipulate în actul constitutiv- actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra
bunurilor ce constituie aport în natură.În cazul în care printre ele figurează imobile, va fi depus
certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate, actele constatatoare ale operaţiunilor
încheiate în contul societăţii şi aprobate de asociaţi şi celelalte acte şi dovezi prevăzute de
lege.Dacă sunt îndeplinite condiţiile se va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului.
Societatea în nume colectiv devine persoană juridică şi dobândeşte calitatea de comerciant
de la data înmatriculării ei în registrul comerţului. După efectuarea înmatriculării, încheierea
directorului oficiului comerţului se comunică, din oficiu, Monitorului Oficial pentru a fi publicată,
pe cheltuiala părţilor.Totodată, încheierea se comunică şi administraţiei financiare în raza căreia
se află sediul societăţii pentru evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înmatriculare în
registrul comerţului.
Funcţionarea societăţii în nume colectiv
După constituirea societăţii în nume colectiv,asociaţii trebuie să îndeplinească atât
obligaţiile prevăzute în actul constitutiv, cât şi pe cele prevăzute de lege, pe toată durata de
existenţa a societăţii. Caracterul intuitu personae care stă la baza asocierii implică o conduită ce
stimulează loialitatea, respectul şi încrederea reciprocă a asociaţilor. În raporturile patrimoniale cu
societatea, asociaţii au în primul rând obligaţia de a depune în întregime şi la termen aportul la
care s-au angajat, în caz contrar fiind răspunzători de daunele pricinuite, conform art. 65 alin. 2
din Legea nr. 31/1990 republicată.
Ca şi celelalte categorii de asociaţi, nici asociaţii societăţii în nume colectiv nu pot folosi
capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul lor propriu sau al altor persoane. Dacă fac acest
lucru fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, ei vor fi obligaţi să restituie societăţii
beneficiile care au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate, potrivit art. 80 din
Legea nr. 31/1990 republicată.Tot în scopul protejării patrimoniului societăţii în nume colectiv,
art. 81 din Legea nr. 31/1990 sancţionează pe asociatul care va lua din fondurile societăţii mai mult
decât pentru cheltuielile făcute sau urmează a fi făcute în interesul societăţii.Atunci când interesele
asociatului într-o operaţiune sunt contrare acelora ale societăţii, art. 79 din Legea nr. 31/1990
interzice acelui asociat să participe la deliberare sau la decizie în privinţa operaţiunii
respective.Pentru a proteja interesele societăţii, legea interzice asociatului să ia parte, în calitate de
asociat cu răspundere nelimitată într-o altă societate concurentă sau având acelaşi obiect, precum
şi să efectueze operaţiuni în contul lor ori al altora în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător
fără consimţământul celorlalţi asociaţi, potrivit art. 82.
Legea creează o prezumţie de acord tacit, bazată pe cunoaşterea de către ceilalţi asociaţi a
faptului participării asociatului la asemenea societăţi sau operaţiuni anterior încheierii contractului
de societate şi pe neinterzicerea continuării lor. Deci, fapta de concurenţă neloială întruneşte toate
elementele prevăzute de art. 82 din Legea nr. 31/1990, societatea poate decide excluderea
asociatului independent de această măsură,societatea poate opta între validarea operaţiilor
efectuate de asociat dacă ele sunt profitabile societăţii sau să pretindă repararea prejudiciului
suferit ca urmare a acelor operaţii. În schimb, legea nu interzice asociatului societăţii în nume
colectiv să devină acţionar la o societate de capitaluri, deoarece cumpărarea de acţiuni constituie

3
o modalitate de plasare profitabilă a capitalului şi nu o acţiune în vederea desfăşurării unui comerţ
la care posesorul acţiunilor să participe efectiv.
Constituirea societăţii în nume colectiv fiind realizată în considerarea persoanei, impune
asociaţilor îndatorirea de a nu ceda părţile sociale ce le revin. Cesiunea aportului de capital este
posibilă numai dacă a fost permisă prin contractul de societate şi numai în formele prevăzute
expres de acesta (moştenire, donaţie, vânzare-cumpărare etc.) în condiţiile în care să nu afecteze
interesele societăţii şi pe cele ale terţilor (art.87 din Legea nr. 31/1990).
În principiu, asociatul în nume colectiv nu se poate retrage din societate în timpul
funcţionarii acesteia, deoarece asemenea act afectează patrimoniul social, deci şi interesele
celorlalţi asociaţi şi pe cele ale terţilor. Retragerea este posibilă numai în condiţiile prevăzute în
actul de constituire.
Asociaţii societăţilor în nume colectiv au toate drepturile prevăzute de lege, şi de contractul
de societate, între care cele mai importante sunt:
- dreptul de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor privind viaţa societăţii; alegerea
administratorilor şi revocarea lor; rezolvarea divergenţelor între administratori; aprobarea
bilanţului etc.;
- dreptul la beneficii, care este stabilit prin contractul de societate. Asociaţii pot conveni la o
împărţire a beneficiilor chiar neproporţională cu aporturile lor, prin luarea în considerare a
participării personale a fiecăruia la activitatea societăţii;
- dreptul de a folosi fondurile societăţii pentru cheltuielile făcute sau pentru cele pe care asociatul
urmează să le facă în interesul societăţii;
- dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Răspunderea societăţii pentru obligaţiile sale este asigurată de patrimoniul propriu, asupra
căruia creditorii societăţii au un drept de gaj general. Temeiul răspunderii depinde de izvorul
obligaţiilor societăţii: răspunderea va fi contractuală dacă obligaţia derivă dintr-un contract şi va
fi delictuală dacă ea rezultă din săvârşirea unei fapte ilicite. Cum obligaţiile sociale sunt obligaţiile
societăţii, răspunderea pentru nerespectarea lor trebuie să revină societăţii în calitatea sa de
persoană juridică, ce are un patrimoniul distinct.
Răspunderea asociaţilor societăţii în nume colectiv este o răspundere nelimitată şi solidară.
Răspunderea nelimitată a asociatului urmărit constă în faptul că el va răspunde pentru creanţa
creditorului cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare.Răspunderea solidară a
asociatului constă în faptul că el va răspunde pentru întreaga creanţă a creditorului, neputând
invoca un beneficiu de diviziune.
În baza art.85 din Legea nr. 31/1990 republicată asociaţii se află în raporturi specifice,
codebitorilor solidari pentru datoriile societăţii (creditorii societăţii pot opta între urmărirea unuia
sau altuia dintre asociaţii debitori). Actele de urmărire silită efectuate împotriva unuia dintre
asociaţi întrerup cursul prescripţiei extinctive şi faţă de ceilalţi. Punerea în întârziere a unuia dintre
asociaţi produce efecte faţă de toţi asociaţii.
Asociatul care a plătit creditorului social se poate întoarce împotriva fiecăruia dintre ceilalţi
asociaţi pentru partea ce îi revine din datoria societăţii pe care a plătit-o singur. Partea de datorie
care ar fi revenit asociatului insolvabil se repartizează între asociaţii solvabili. Asociatul care a
plătit datoria societăţii se subrogă în drepturile creditorului pe care l-a plătit.
Potrivit art.7lit.k) din Legea nr.31/1990,contractul de societate prevede şi modul de
împărţire a beneficiilor şi a pierderilor între asociaţi. În lipsa unor stipulaţii contractuale contrarii,
dividendele se vor plăti asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social, conform
art.67 alin.2 din Legea nr. 31/1990. Dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de

4
participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se
plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile
speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente
exerciţiului financiar încheiat.
În caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese pentru perioada de întârziere,
la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a
acţionarilor care a aprobat situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit
o dobândă mai mare.
Prin contract se poate stipula şi un alt mod de distribuire a beneficiilor, diferit de proporţiile
aporturilor individuale la constituirea capitalului social, ţinându-se seama de gradul diferit de
participare a unui asociat la realizarea activităţii comerciale, la administrarea societăţii. Nu este
necesar ca întregul beneficiu net să fie distribuit sub formă de dividende. Asociaţii pot conveni
asupra unor cote procentuale pentru constituirea unor fonduri de rezervă sau de dezvoltare. Astfel,
dacă într-o anumită perioadă de activitate se vor înregistra pierderi, ele vor putea fi acoperite prin
aceste rezerve.
Pentru ocrotirea integrităţii patrimoniului social, care constituie prima garanţie a
creditorilor sociali, art. 67 din Legea nr. 31/1990 republicată instituie regula potrivit căreia nu se
pot distribui dividende decât din beneficiile reale. Dacă, potrivit bilanţului şi contului de profit şi
pierderi nu există beneficii,nu vor putea fi distribuite dividende asociaţilor.
În caz contrar, dividendele sunt fictive,fiind luate din capitalul social cu prejudicierea
drepturilor creditorilor,operaţiune care este declarată ilicită.
În această situaţie, pot fi exercitate patru categorii de acţiuni:
- acţiunile pentru reîntregirea capitalului prin restituirea beneficiilor fictive conform art. 67
alin. 4 din Legea nr. 31/990 republicată;
- acţiunile pentru obligarea asociaţilor la vărsarea aportului, potrivit art.65 alin.2 din Legea
nr. 31/1990 republicată;
- acţiunile pauliene pentru anularea actelor încheiate cu rea-credinţă în frauda creditorilor
sociali, acte care au antrenat insolvabilitatea societăţii;
- acţiunile oblice ale creditorilor sociali pentru aducerea în patrimoniul social a valorilor
neapropriate din cauza pasivităţii asociaţilor.
Cesiunea părţii de interes a asociatului societăţii în nume colectiv este reglementată de art.
87 din Legea nr. 31/1990, care prevede că cesiunea părţii de interes este posibilă dacă a fost
permisă prin contractul de societate.
Cesiunea părţii de interes implică atât transmiterea valorii încorporate în ea, cât şi
transmiterea calităţii de asociat. Deci, cesionarul dobândeşte calitatea de asociat în locul
cedentului, care pierde această calitateAvând în vedere faptul că Legea nr.31/1990 nu
reglementează condiţiile în care se realizează cesiunea părţii de interes, aceasta va fi guvernată de
regulile generale privind cesiunea de creanţă, prevăzute de art.1566-1592 C.civ.
Aplicarea regulilor cesiunii de creanţă trebuie să aibă ca premisă existenţa
consimţământului asociaţilor, privind posibilitatea cesiunii părţii de interes, dat prin contractul de
societate sau ulterior. Această condiţie specială este impusă de caracterul intuituu personae al
societăţii în nume colectiv.
În temeiul cesiunii, cesionarul devine titularul părţii de interes şi dobândeşte astfel calitatea
de asociat în societatea în nume colectiv, cu toate drepturile şi obligaţiile pe care le implică această
calitate.

5
 Administrarea societăţii în nume colectiv
Societatea în nume colectiv este administrată de unul sau mai mulţi administratori care pot
fi, de regulă, asociaţi dar și neasociaţi, persoane fizice sau persoane juridice; pot fi numiţi prin
actul constitutiv sau aleşi de către asociaţi.
În cazul în care prin contractul de societate sunt numiţi mai mulţi administratori, dreptul
de a reprezenta societatea aparţine fiecăruia dintre asociaţii respectivi, iar asociaţii pot stabili ca
aceştia să lucreze individual sau împreună. Dacă prin contractul de societate se dispune ca
administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate, iar în caz de divergenţă
vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social; potrivit art.76 din
Legea nr.31/1990 în cazul când un administrator are iniţiativa unei operaţii care depăşeşte limitele
operaţiilor obişnuite comerţului pe care îl exercita societatea,el trebuie să înştiinţeze în prealabil
pe ceilalţi administratoriiar dacă unul dintre aceştia se opune, vor decide asociaţii care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social.
Administratorii pot face toate operaţiile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului
societăţii, cu excepţia restricţiilor stabilite prin contractul de societate. Dacă prin contractul de
societate nu s-a arătat administratorul care are puterea de reprezentare a societăţii, legea prezumă
că dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, potrivit art.75 din Legea
nr.31/1990.
Datorită numărului mic de asociaţi şi a volumului redus al activităţii, societatea în nume
colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea controlului asupra gestiunii
administratorilor, aşa cum sunt cenzorii în societăţile de capitaluri. În lipsă de cenzori sau, după
caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociaţi, care nu este administrator al societăţii, va exercita
dreptul de control pe care asociaţii îl au în societăţile în nume colectiv, potrivit art. 199 alin. 5 din
Legea nr. 31/1990 republicată. Acest drept se exercită prin participarea la luarea deciziilor de către
asociaţi în problemele esenţiale ale activităţii societăţii, prin verificarea registrelor comerciale ale
societăţii etc.
Societatea în nume colectiv dobândeşte drepturi şi îşi asumă obligaţii prin actele încheiate
de administratorul sau administratorii însărcinaţi să reprezinte societatea.Dar obligaţiile
contractate în numele şi în contul societăţii,sub firma socială de către administratori, angajează
răspunderea solidară şi nelimitată a asociaţilor în nume colectiv,răspundere care este subsidiară
responsabilităţii principale a societăţii (art.3 din Legea nr.31/1990 republicată).
Legea admite şi posibilitatea stabilirii unui organism colegial de administrare, dacă prin
actul constitutiv s-a prevăzut astfel.În această situaţie decizia organismului colegial nu se poate
lua decât cu unanimitate de voturi.În situaţia în care persistă divergenţe între administratori se
impune adoptarea unei decizii.Legea stabileşte că se va decide prin majoritate absolută, respectiv
vor decide acei asociaţi administratori care faţă de cota de participare la capitalul social deţin votul
majoritar. Faţă de această dispoziţie a legii rezultă că, în primul rând, se va urmări obţinerea
unanimităţii. În măsura în care în cadrul şedinţei organismului colegial de administrare nu se
realizează unanimitatea, numai în mod subsidiar se poate apela la regula majorităţii.
Aportul asociaţilor
În cadrul societăţilor în nume colectiv, capitalul social poate fi constituit din aport în bani
şi în natură, în creanţe, precum şi aport în industrie.
• Aportul în numerar şi în natură în cazul în care asociaţii aportează la capitalul social în
bani sau în natură, legea nu impune un capital minim pentru constituirea societăţii în nume
colectiv, acesta fiind practic şi unul dintre avantajele importante pe care le prezintă această formă

6
de societate. Astfel, asociaţii vor aporta la societate suma sau bunurile pentru care s-au obligat prin
actul constitutiv a le pune în comun în vederea bunei funcţionări a societăţii.
• Aportul în creanţe şi răspunderea asociatului în cazul în care asociaţii aportează la
capitalul social propriile creanţe pe care le au împotriva unui debitor al lor, aceştia se consideră că
şi-au îndeplinit obligaţia de aportare numai în măsura în care debitorul cedat a plătit debitul pe
care îl avea direct către societate. Practic, aportul creanţelor la capitalul social presupune ca
mecanism o cesiune de creanţe, în cadrul căreia asociatul are calitatea de cedent, societatea
calitatea de cesionar, iar debitorul asociatului calitatea de debitor cedat.
• Cesiunea aportului de capital social
Cesionarea în tot sau în parte a aportului la capitalul social este posibilă numai dacă în care
actul constitutiv conferă această prerogativă asociaţilor.
Părţile sociale pot fi transmise şi pe calea moştenirii legale, dacă în contractul de societate
nu există clauze contrare. S-ar putea pune însă problema dacă un asociat ar putea transmite părţile
sociale prin intermediul moştenirii testamentare. Un asemenea testament nu ar fi posibil, decât
eventual ca act sub condiţie, deoarece el ar produce efecte numai în măsura în care ceilalţi asociaţi
ar fi de acord cu transmiterea pe această cale a părţilor sociale, şi în special cu consecinţa acestei
modalităţi de transmitere, respectiv intrarea în societate a unui nou asociat, în persoana celui în
favoarea căruia s-a testat.
Incompatibilităţi ale asociaţilor
Dacă specificul funcţionarii societăţilor de persoane este dat de regulă unanimităţii,
asociaţii, uniţi în cadrul societăţii prin interese comune, nu pot interveni în operaţiunile efectuate
în cadrul societăţii, dacă interesele lor proprii nu concordă cu cele ale societăţii.
Legea nr.31/1990 stabileşte o serie de incompatibilităţi pentru asociaţi :
• În cazul în care un asociat are – într-o operaţiune determinată – interese contrarii acelora
ale societăţii, el nu poate participa la deliberarea sau luarea deciziilor cu privire la problema în
cauză. Se consideră a fi contrarietate de interese atât în situaţia în care asociatul lucrează în nume
propriu, cât şi în situaţia în care lucrează pentru altul.
Nerespectarea unei asemenea dispoziţii atrage răspunderea asociatului, dar această
răspundere are caracter limitat, deoarece, conform dispoziţiilor art.79 alin.2 din Legea nr. 31/1990,
republicată, asociatul răspunde numai în măsura în care votul său pentru adoptarea unei anumite
decizii a fost hotărâtor.Astfel, dacă indiferent de decizia asociatului cu activitate concurentă,
aceeaşi ar fi fost hotărârea adoptată de adunarea generală a asociaţilor, chiar şi în situaţia în care o
asemenea hotărâre a creat prejudicii societăţii, asociatul nu răspunde pentru pagubele astfel create.
Legea nu sancţionează în mod direct comportamentul asociatului cu interese contrarii faţă
de societate, ci numai în măsura în care, în urma participării active a acestuia la vot, decizia
adoptată de către asociaţi a prejudiciat societatea.
Dreptul societăţii de a se îndrepta împotriva asociatului culpabil este un drept prescriptibil;
art.82 alin.4 din Legea nr.31/1990 stabilind un termen de prescripţie de 3 luni, care începe să curgă
din momentul în care societatea a luat cunoştinţă de faptul că asociatul în cauză are calitatea de
asociat în cadrul unei alte societăţi concurente cu răspundere nelimitată sau cu un obiect identic de
activitate, sau desfăşoară activităţi pe cont propriu sau pe contul unei alte persoane cu un obiect
similar sau apropiat, fără ca evident, în prealabil, să-şi fi dat consimţământul.
Răspunderea asociaţilor
Asociaţii răspund în cadrul unei societăţi în nume colectiv nelimitat şi solidar pentru
obligaţiile sociale ale societăţii.

7
 Răspunderea asociaţilor are însă şi un caracter subsidiar, în sensul că un creditor al
societăţii se va îndrepta mai întâi împotriva societăţii însăşi, aceasta urmând a răspunde ca
persoană juridică de sine stătătoare pentru obligaţiile proprii, în situaţia în care societatea nu
plăteşte datoria în termen de 15 zile de la data punerii sale în întârziere, creditorul se poate îndrepta
împotriva oricărui asociat pentru întregul debit.Soluţia rezultă în mod expres din textul art.3 alin.2
din Legea nr.31/1990,din cuprinsul căruia reies următoarele aspecte:
• creditorul unei societăţi în nume colectiv nu are posibilitatea de a se îndrepta direct
împotriva asociaţilor răspunzători pentru societate.
În măsura în care însă un creditor acţionează mai întâi împotriva oricăruia dintre asociaţi,
acesta din urmă este în drept să-i invoce beneficiul de discuţiune, solicitând să fie urmărită mai
întâi societatea debitoare şi numai în măsura în care aceasta nu-şi acoperă datoriile în termenul de
15 zile stabilit de lege, să fie urmărit asociatul. Este de observat că nu poate fi vorba de o
posibilitate de a opune beneficiul de discuţiune clasic ce operează în dreptul civil, deoarece
asociatul acţionat anterior societăţii nu poate să solicite creditorului societăţii decât să o pună în
întârziere pe aceasta şi să aştepte 15 zile pentru ca societatea să încerce să-şi plătească singură
propriile datorii; legea stabileşte că asociatul poate fi urmărit de către debitor după un termen de
15 zile de la momentul punerii în întârziere a societăţii.
• asociaţii răspund pentru societate nelimitat; ei vor putea fi urmăriţi de creditorul
societăţii pentru debitele sociale cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare;
• asociaţii răspund solidar, în două sensuri:
În primul rând ei sunt solidari pentru societate, în sensul că în situaţia în care societatea nu-
şi achită propriile datorii faţă de creditorii săi, aceştia din urmă sunt în drept să se îndrepte
împotriva asociaţilor fără a fi necesară o hotărâre judecătorească prin care, în prealabil, societatea
a fost „urmărită” şi s-a constatat insolvabilitatea sa, singura condiţie impusă de lege este ca timp
de 15 zile de la încunoştinţare societatea să nu plătească, pe de altă parte, nimic nu împiedică pe
debitor ca şi ulterior celor 15 zile acesta să continue să urmărească societatea şi nu pe asociaţii din
cadrul ei. În măsura în care societatea nu-şi acoperă obligaţia, debitorul are şi posibilitatea de a
acţiona direct împotriva societăţii solicitând punerea în executare silită a bunurilor acesteia pentru
realizarea creanţei pe care o are. În măsura în care se va constata insolvabilitatea societăţii, pot fi
urmăriţi asociaţii obligaţi nelimitat şi solidar pentru debitele societăţii, răspunderea lor revenind
însă când a rămas definitivă hotărârea judecătorească de punere în executare şi nu în temeiul
legii.Totodată, şi între asociaţi există o relaţie de solidaritate, în sensul că creditorul societăţii este
în drept să urmărească pe oricare dintre asociaţi pentru întregul debit, ei neavând posibilitatea să
invoce beneficiul de diviziune în faţa creditorului. Această relaţie de solidaritate dintre asociaţi îşi
găseşte una din explicaţii şi în relaţia de încredere reciprocă ce odată stabilită între asociaţi duce
la constituirea societăţii în nume colectiv. O asemenea relaţie, atât de strânsă, neexistând în cadrul
societăţilor de capital, fiecare asociat-acţionar răspunde numai în limita aportului său la capitalul
social.
Retragerea şi excluderea asociaţilor
a) Situaţii de excludere
Legea nr. 31/1990, republicată, prevede puţine aspecte specifice cu privire la situaţii
specifice de excludere sau de retragere a unui asociat dintr-o societate în nume colectiv. Astfel,
este de observat faptul că art.87 alin.4 din lege face referire numai la situaţia retragerii unui asociat
din societate,fiind aplicabile într-o asemenea situaţie dispoziţiile generale în materie prevăzute la
art.225 şi 229, pentru cazurile concrete de retragere stabilite prin actul constitutiv.Art.225 alin.1
prevede cã asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate,

8
până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. În aliniatul 2 se aratã cã în ipoteza
existenţei unor operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu-
şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni.
Articolul face referire atât la situaţia retragerii cât şi la situaţia excluderii unui asociat,
iar art.229, vizează numai situaţia excluderii unui asociat (deşi soluţia este perfect aplicabilă şi în
cazul retragerii asociatului), caz în care, dacă există operaţiuni în derulare ale asociatului exclus,
acesta este obligat să suporte consecinţele acelor operaţiuni neavând posibilitatea să-şi retragă
partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni.
În aceste condiţii,luând în considerare atât dispoziţiile speciale cât şi regulile generale în
domeniul excluderii,se poate considera, în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990, că un asociat
poate fi exclus dintr-o societate în nume colectiv în următoarele situaţii:
• în cazul neîndeplinirii obligaţiilor ce-i revin cu privire la aportul la capitalul social al
societăţii, sancţiune care intervine pentru orice asociat care, deşi a fost pus în întârziere nu şi-a
vărsat aportul la capitalul social, la care s-a obligat prin actul constitutiv;
• în cazul în care prin faptele sale fraudează societatea sau se serveşte de semnătura socială
sau de capitalul social în folosul său sau al altora fără a fi îndrituit expres de către ceilalţi asociaţi
în acest sens;
• pentru situaţia specifică a societăţilor de persoane, art.222 alin.1 din Legea nr. 31/1990,
stabileşte încă două cazuri de excludere a unui asociat, respectiv, cazul în care:
- asociatul respectiv devine legalmente incapabil (respectiv este lipsit de capacitate de
exerciţiu), în situaţia în care asociatul este o persoană fizică, sau este declarat în stare de faliment,
atunci când asociatul este o persoană juridică;
- asociatul se amestecă fără drept în administraţia societăţii (respectiv în situaţia în care
încheie,de ex.,acte în numele societăţii,fără ca ceilalţi asociaţi să-i fi acordat un asemenea drept în
mod expres);
- situaţia în care asociatul întrebuinţează capitalul social, bunurile sau creditele societăţii
în folosul său sau al unei alte persoane fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi; în situaţia
în care asociatul face acte de concurenţă împotriva societăţii;
Având în vedere faptul că o asemenea excludere determină consecinţe atât în planul
existenţei societăţii, cât şi în planul personal al asociatului respectiv, textul art. 222 din Legea nr.
31/1990, republicată, are caracter imperativ, dar nu limitativ şi că, în afara cazurilor expres
prevăzute de lege, părţile pot conveni prin simpla lor voinţă şi cu privire la alte cazuri de excludere
a unui asociat, chiar dacă în jurisprudenţa actuală există şi soluţii contrare.
b) Hotărârea judecătorească de excludere
Având în vedere consecinţele negative pe care le are o excludere pentru un asociat, ea nu
se poate pronunţa decât prin hotărâre judecătorească. O asemenea acţiune în instanţă poate fi
iniţiată de către orice asociat, caz în care la judecata cauzei va fi citată şi societatea comercială
alături de asociatul pârât, sau, chiar de societatea comercială.
În situaţia în care acţiunea de excludere este iniţiată de însăşi societate, ea presupune practic
decizia adunării generale a celorlalţi asociaţi, mai puţin a asociatului exclus.
Hotărârea judecătorească de excludere, rămasă definitivă, se depune la registrul comerţului
pentru a se face înscrierea situaţiei nou-create, urmând ca, la cererea societăţii, hotărârea să fie
publicată în Monitorul Oficial.
c) Consecinţele excluderii
Conform art.224 din Legea nr.31/1990 republicată, asociatul exclus participă la pierderile
societăţii şi se bucură de beneficiile rezultatele din societate, până la momentul în care este exclus

9
din societate Asociatul exclus nu poate pretinde efectiv aceste beneficii, decât la momentul în care
se realizează repartizarea lor conform actului constitutiv.
La momentul excluderii, asociatul exclus nu beneficiază de o parte din capitalul social al
societăţii (respectiv partea care i s-ar fi cuvenit în baza aportului vărsat la capitalul social), ci numai
de contravaloarea acestuia, respectiv o sumă de bani care să reprezinte exact valoarea aportului
său la capitalul social al societăţii care l-a exclus.
d) Retragerea unui asociat
Retragerea unui asociat reprezintă un act unilateral de voinţă din partea acelui asociat care
trebuie să îmbrace toate caracteristice legale ale unui asemenea act unilateral de voinţă.
Asociatul care se retrage, la momentul naşterii societăţii comerciale respective şi-a
manifestat voinţa, punându-şi aportul şi calităţile alături de ceilalţi asociaţi, în vederea obţinerii de
profit, prin constituirea acelei societăţi comerciale. în aceste condiţii, o simplă manifestare de
voinţă din partea unui asociat nu poate fi suficientă pentru retragerea acestuia din societate, ci se
impun o serie de condiţionări stabilite de lege, aceasta enumerând expres, şi, considerăm noi,
limitativ, situaţiile în care se poate admite retragerea unui asociat dintr-o societate comercială.
Art.226 alin.1 din Legea nr.31/1990, temeiul legal în materie, enumeră numai cazurile de retragere
a unui asociat din societăţile de persoane sau societatea cu răspundere limitată:
• în cazurile prevăzute de actul constitutiv. Evident că în situaţia în care asociaţii, prin
voinţa lor, stabilesc în actul constitutiv situaţiile şi condiţiile concrete în care poate opera o
retragere a unui asociat, voinţa acestora este suverană, deoarece exprimă însăşi voinţa lor la
momentul constituirii societăţii;
• cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi.Acest caz de retragere are caracter
convenţional.Asociatul care doreşte să se retragă din societate are această posibilitate, dacă îşi
manifestă această voinţă în cadrul unei adunări generale a asociaţilor, iar aceştia, cu unanimitate,
sunt de acord cu solicitarea de retragere a asociatului în cauză.
Legea nu condiţionează nicicum posibilitatea retragerii de o eventuală discutare a
solicitării în cadrul adunării generale a societăţii. Ceea ce solicită legea este existenţa
consimţământului expres al tuturor asociaţilor pentru o asemenea retragere, indiferent dacă acesta
se manifestă într-un cadru organizat sau în mod individual.
• pe cale judecătorească, în urma unei hotărâri a instanţei care constată că asociatul are
motive temeinice pentru a solicita retragerea din societate. Este de observat că acest caz de
retragere are caracter excepţional şi subsidiar.
e) Efectele retragerii unui asociat
La momentul retragerii din societate, asociatul va putea beneficia de anumite drepturi
proprii pentru părţile sociale pe care le deţine în societate, drepturi a căror valoare se stabileşte fie
pe cale convenţională, fie în baza unei expertize. Expertul poate fi desemnat de către părţi
(societatea şi asociatul retras), prin bună înţelegere, sau, în caz contrar, în baza hotărârii
tribunalului.
Dizolvarea societăţii în nume colectiv
Pe lângă cauzele generate de dizolvare aplicabile tuturor societăţilor comerciale (trecerea
timpului stabilit pentru durata societăţii; imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau
realizarea acestuia;declararea nulităţii societăţii;hotărârea adunării generale; insolvenţa societăţii
ş.a.).Legea nr.31/1990 stabileşte cauze de dizolvare specifice, aplicabile societăţii în nume
colectiv.

10
 Potrivit art.229 din Legea nr.31/1990,republicată,societatea în nume colectiv se dizolvă
dacă, din cauza falimentului,incapacităţii,excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociaţi,
numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.
Societatea nu se dizolvă însă în cazul când există în contractul de societate o clauză de
continuare cu moştenitorii sau când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub
forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. Dacă societatea are mai mulţi asociaţi ea
va continua cu asociaţii supravieţuitori, iar moştenitorilor asociatului decedat, în lipsa clauzei de
continuare cu aceştia, li se vor plăti sumele cuvenite după ultimul bilanţ aprobat, în termen de 3
luni de la notificarea decesului asociatului.
Răspunderea moştenitorilor se întinde asupra actelor de comerţ efectuate până la publicarea
schimbării intervenite în societate prin decesul asociatului.
Potrivit art.226 alin.1lit.c)din Legea nr.31/1990 republicată,în lipsa unor prevederi în actul
constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage din motive
temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului,supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la
comunicare.
Dizolvarea societăţii în nume colectiv în cazul reducerii numărului asociaţilor la unul
singur trebuie să fie înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial, în
conformitate cu dispozițiile art.229 din Legea nr.31/1990 republicată.Dizolvarea societăţii impune
deschiderea procedurii lichidării şi interdicţia unor operaţiuni comerciale noi.
Încetarea existentei societăţii în nume colectiv necesită îndeplinirea unor operaţiuni care
să pună capăt activităţii societăţii şi care să ducă la încetarea statutului de persoană juridică a
societăţii. Acestea constau în terminarea operaţiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării
societăţii, încasarea creanţelor societăţii, transformarea bunurilor societăţii în bani, plata datoriilor
societăţii şi împărţirea activului net între asociaţi.
Operaţiunile de lichidare a societăţii în nume colectiv sunt reglementate de dispoziţiile
Legea nr.31/1990 republicată şi de prevederile contractului de societate în măsura în care nu sunt
incompatibile cu lichidarea societăţii.

11