SEMINAR

TA_TS 04
SEMESTRUL I
2021-2022
Arhitectura și simțurile

Trăim într-o lume în care principalul mod de percepție este cel vizual, astfel că atunci când
nu vedem, tindem să credem că totul e pierdut. Însă, într-o lume în care nimic nu e vizibil,
imaginația străbate lumi nemaiîntâlnite. Acustica, mirosul și atingerea, temele prezentate de
Pallasmaa în „Privirea care atinge” sunt elemente cheie ale proiectului actual. Un fir de apă
ghidează locuitorul înspre grădina cu flori. Acolo, spațiul prinde o altă culoare și formă datorită
diferitelor miresme ale plantelor. Picioarele goale simt pământul rece și se conectează cu acesta,
cu „respirația lentă a sa”. Doar prin atingeri, ascultare și miros este posibilă cunoașterea
adevărată a spațiului senzorial propus.
Dacă auzul ar deveni simțul principal, lumea ar fi ghidată de unde auditive, o lume auzită,
viața noastră ar fi o simfonie cântată în cel mai autentic și original mod. În același timp, precum
spunea și Pallasmaa, „Auzul structurează și articulează experiența și înțelegerea spațiului”. De
aici înțelegem că nu putem percepe un spațiu în adevăratul sens fără a-l asculta. Tot el
menționază că „Pipăim limitele spațiului prin urechi”, iar în proiectul dat îmi propun ca trecerea
dintr-un spațiu în altul să fie marcată și de calitatea auditivă a acestuia. „Urechile ne-au fost orbite”
în societatea modernă în care trăim, din cauza muzicii și a zgomotului din fundal care ne
împiedică să ascultăm spațiul cu adevărat. În locuința dată îmi doresc ca spațiul să vorbească cu
locuitorii și să le ofere atmosfera potrivită. Într-o cameră cu acustică mai bună vor fi încurajați să
întreprindă activități sociale, pe când cele cu o acustică scăzută le vor folosi pentru timpul petrecut
individual. Sunetul pardoselii oferă, de asemenea, informație cu privire la ceea ce se întâmplă în
încăperea respectivă. Spațiile care produc gălăgie vor deveni zone sociale, populate, zgomotul
anunțând venirea unui nou musafir. Locul unde persoana vrea să se audă pe sine, alături de
fiecare mișcare a sa, vor fi anunțate tot de acustica locului. Liniștea e în locul de dormit, unde alte
obiecte fac deja destulă gălăgie, cum ar fi bucătăria, baia sau sala în care se cântă. Tăcerea
sugerează singurătatea, statornicia, răbdarea „arhitectura ne salvează din îmbrățișarea
prezentului și ne ajută să experimentăm cugetarea lentă și tămăduitoare a timpului.” Astfel sunetul
îngheață timpul și evidențiază „experiența elementară: sentimentul existenței”.
„Mirosul spațiului este deseori amintirea cea mai îndelungată a acestuia”, așadar, fiecare
miros, accesează memoria, și corelează spațiul cu ceva anume. Am putea spune că ii atribuie o
culoare în imaginație. În acest fel, grădina de flori va avea o dimensiune și o culoare diferită față
de interiorul casei. Din acest punct de vedere, lumea interioară va avea caracter static, însă
primitor, oferind o stare de calm, față de cea exterioară care ar părea liberă și fără limite, dar fiind
în același timp aleatorie. “Fiecare locuință are un miros specific de acasă”, iar în acelasi fel,
fiecare colțișor al spațiului poate primi o anumită culoare corelată de miros. Așadar imaginea
olfactivă nu poate fi înlocuită niciodată cu o imagine vizuală, având o altfel de putere emoțională,
fiind capabilă de a trezi imagini uitate.
“Mâinile sunt ochiul sculptorului, dar și organe ale gândirii”, atingerea oferind formă și sens
lumii. Prin obiectele atinse, locuința comunică încă o dată cu locuitorul. Aceasta îi oferă pe lângă
informații legate de formă,temperatură și textură, o încărcătură poetică: „prin impresia atingerii
dăm mâna cu numeroase generații”. Mâna ghidează prin atingerile pereților, ramelor, balustrăzilor.
Mânerul rece al unei scări trezește persoana adormită și ghidează în verticalitate. Liniile de pe
planele verticale asigură continuitatea în spațiu și ghidează în orizontalitate. Rama indică o nouă
intervenție pe planul vertical, sugerează statornicie și înțelegere a spațiului, prin diferite inscripții și
texturi. Planul călcării poate ghida, de asemenea prin atingere, fiind cald sau rece, dur sau fin, în
SEMINAR
TA_TS 04
SEMESTRUL I
2021-2022
funcție de nevoia spațiului. Nu în ultimul rând, în funcție de orientarea si dimensiunea golurilor de
lumină, razele soarelui ating și învăluie în căldură locuitorul, oferindu-i senzația unui mediu cald și
primitor .
În cele din urmă, o lume privită din perspectiva acestor simțuri pare a fi o lume mai poetică,
casa comunicând printr-un glas diferit pentru fiecare simț în parte. Doar acordând atenție se poate
trăi experiența adevărată casei. Însă oricât de mult ne-am imagina felul în care aceste persoane
vor locui și vor interpreta elementele propuse, ei vor percepe totul la o altă intensitate, deoarece
lipsa văzului este capabilă de a transporta mintea în fiecare lume imaginară posibilă.