Corespondențe (de Charles Baudelaire)

Natura e un templu cu colonade vii!

Lăsând când vor să scape mici zgomote confuze,
Prin codru-acesta ce-are simbol în loc de frunze,
Păşeşte omul singur, privit de frunze mii.

Ca lungi ecouri care departe se topesc

În neguroasă, adâncă rotunzime,
Ce-i vastă ca şi noaptea, ori ca o limpezime,
Parfum, culoare, sunet se cheamă şi-şi vorbesc.

Sunt palide parfumuri ca pielea de copil,

Dulci ca o notă-naltă şi de răcoare pline,
Iar altele corupte, trufaşe şi haine,

Purtând cu ele duhul splendorii fără şir!

Ca ambra, moscul, smirna, tămâia care cântă
Cutreierarea minţii şi-a simţurilor nuntă.

Exercițiu:

Argumentează, în cel puțin 50 de cuvinte, apartenența poeziei la simbolism.

Corespondențe

- elementele realului sunt simboluri ale unei realități ascunse, inaccesibilă experienței
comune;
- printr-o suprasensibilitate se pot cunoaște sensurile oculte ale realității;
- corespondența dintre diferite simțuri (sub forma sinesteziilor) și dintre senzații și trăiri;
- corespondențele dezvăluie legăturile ascunse dintre fenomene.

Metafora „natura e un templu” semnifică existența unei realități ascunse, imperceptibile

simțurilor. Omul nu cunoaște decât aparența lumii, neputând ajunge la adevăr.
Versurile sunt construite în jurul ideii existenței unei suprasensibilități care poate
dezvălui o suprarealitate inaccesibilă experienței comune. Prin forța intuiției, poetul poate
stabili corespondențe între miros și celelalte simțuri. Asocierile de senzații apar în text sub
forma sinesteziilor: olfactivul se alătură auditivului („parfumuri [...] Dulci ca o notă-naltă„) și
tactilului („de răcoare plină”). Aceste corespondențe dezvăluie legături ascunse între
fenomene, contribuind la perceperea lumii ca un întreg. Rezultatul este cunoașterea esențelor,
înălțarea minții și a simțurilor: „Cutreierarea minții și-a simțurilor nuntă”.