cea mai semnificativă poezie este, fără îndoială, 

corespondențele

Natura e un templu cu colonade vii!

Lăsînd cînd vor să scape mici zgomote confuze,
Prin codru-acesta ce-are simbol în loc de frunze,
Pășește omul singur, privit de frunze mii.

Ca lungi ecouri care departe se topesc

În neguroasă, adîncă rotunzime,
Ce-i vastă ca și noaptea, ori ca o limpezime,
Parfum, culoare, sunet se cheamă și-și vorbesc.

Sînt palide parfumuri ca pielea de copil,

Dulci ca o notă-naltă și de răcoare pline,
Iar altele corupte, trufașe și haine,

Purtînd cu ele duhul splendorii fără șir!

Ca ambra, moscul, smirna, tămîia care cîntă
Cutreierarea minții și-a simțurilor nuntă.

Baudelaire creează legături între realitate și poezie. Realitate concretă, Natura

ascunde legături invizibile între lucruri, fiecare obiect este un simbol al altceva.
Poetul este capabil să înțeleagă aceste simboluri care se ascund în spatele realității
și le dezvăluie altor oameni. 
Titlul capodoperei în sine este un oximoron din punct de vedere al sensului: florile
reprezintă frumusețea pe care numai arta o poate crea, în timp ce „răul” este
simbolul corupției și degradării societății în care a trăit Baudelaire.

Temele abordate în lucrare sunt multe. Iată care sunt principalele.

 Le spleen și idealul: în prima secțiune poetul își exprimă profundă dualitate
între răul vieții dat de realitatea decadentă, fără valoare, plictiseala (le
spleen) și frumusețea care poate fi exprimată doar prin artă și poezie.
 Corespondențe: așa cum s-a explicat mai sus, Natura este văzută de
Baudelaire ca o serie de simboluri care ascund sensuri ascunse, care nu pot fi
evocate decât de poet.
 Nebunie: în Quadri di Parigi apare tema nebuniei, starea sufletească a
suferinței autorului, dar și un mijloc de a se pierde și de a se îndepărta de
vulgaritatea realității.
 Orașul: orașul este sinonim cu corupția, vulgaritatea, dar ia și aspectul unui
loc magic pentru a te pierde și a te regăsi.
 Vinul și paradisurile artificiale: în secțiunea a treia, vinul, Baudelaire
vorbește despre vin, alcool, droguri, deșeuri ca singurul mijloc de a-și calma
disperarea.
 Revolta împotriva lui Dumnezeu: când suferința devine prea mare, poetul
înjură împotriva lui Dumnezeu și se răzvrătește împotriva lui.
 Moartea: este văzută de Baudelaire ca fiind ultima încercare, cea mai mare
speranță și ultima iluzie de a scăpa de răul vieții.