Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Orice hard disk are cel puţin o partiţie, adică o zonă în care datele sunt stocate conform
unui anumit standard denumit generic sistem de fişiere. O partiţie se poate întinde peste tot spaţiul
de stocare disponibil, situaţie în care hard discul primeşte doar o singură literă de acces.
Dacă spaţiul de stocare al hard disk-ului este divizat în mai multe parţii, vor exista mai multe
Partiţiile permit o gestionare mai bună a datelor înmagazinate de un hard disk. Astfel
puteţi creea o partiţie special pentru sistemul de operare, una pentru documentele create de
O partiţie este tratată de sistemul de operare ca şi cum ar fi un hard disk în sine. Chiar
dacă în realitate datele sunt stocate pe acelaşi disc, atunci când spaţiul de stocare al unei partiţii va
ajunge la limită sistemul de operare nu va da buzna peste spaţiul de stocare atribuit altei partiţii.
Literele de unitate au fost convenite cu ceva timp în urmă pentru calculatoarele personale
IBM si cele compatibile. Din punct de vedere convenţional lucrurile sunt cât se poate de simple:
– orice unitate de stocare este individualizată prin câte o literă urmată de două puncte A: , B: , C:
– se începe de la litera A
În sistemul de operare Windows unitatea de dischete era reprezentată de litera A:, iar primul hard
disk este reprezentat de litera C:, restul hardware-ului de stocare primeşte literele ce urmează lui
C.