Structura logic a Hard-Disc-ului

Discul reprezint cea mai important component a memoriei externe a

computerului, functionarea si exploatarea sa optim influentnd decisiv
performantele globale ale acestuia.
Discul poate fi analizat din punct de vedere fizic (constructie, prti
componente, mod de functionare) si logic (structura logic a informatiei,
modalittile de accesare a informatiei stocate, factorii care afecteaz
performantele discului).
Parametrii ce caracterizeaz discul sunt:
- timpul de acces la informatie (ms);
- viteza de transfer a informatiei din si spre memoria
RAM (Kb/s).
Structura logic a discului reprezint organizarea discului, caracteristicile
acestuia si modul de utilizare. Ea este descris n tabela de adrese care
specific:
- partea ocupat si partea liber a discului;
- partea neutilizabil datorit unor defectiuni (bad-uri)
fizice.
Structura logic de nregistrare a informatiei pe disc presupune dou
zone disjuncte:
- zona sistem (system area) care contine tabela de
adrese si alte informatii necesare sistemului de operare pentru a accesa rapid si
eficient informatia de pe disc;
- zona de date (data area) care contine datele propriu-zise
structurate conform sistemului de cutare si regsire a informatiei, specific
sistemului de operare care a creat zona sistem.
Din perspectiva sistemului de operare Windows, informatiile sunt
organizate ntr-o structur arborescent ncepnd de la directorul rdcin,
subdirectoare si fisiere.

Discul fizic (physical drive) si discul logic (logical drive)

Discul fizic este material, poate fi accesat doar la nivel de BIOS pe
baza tripletului:
- numrul suprafetei de nregistrare;
- numrul cilindrului;
- numrul sectorului.
Zona sistem a discului contine tabela de partitii si unul sau mai multe discuri
logice. Discul logic este un ansamblu de informatii organizate pentru a fi
recunoscute si accesate de sistemul de operare Windows cu ajutorul
identificatorului.
Fiecare HDD logic este prevzut cu o zon sistem care contine:
- tabela de partitii;
- nregistrarea de ncrcare;
- tabela de alocare a fisierelor n dublu exemplar;
- catalogul principal.
Tabela de alocare a fisierelor si catalogul principal contin "contabilitatea"
sistemului de operare. Zona minim accesibil pe disc este sectorul; numrul
discurilor este foarte mare, de aceea solutia memorrii adreselor lor reprezint o
solutie ineficient. Din acest motiv s-a introdus notiunea de cluster, care
reprezint unitatea de msur a alocrii informatiei si este format din grupul de
sectoare adiacente alocabile unui fisier. Fiecare cluster corespunde unei pozitii
din tabela de alocare a fisierelor.
Adresa pe disc a unui cluster corespunde cu numrul su; clusterele sunt
numerotate de la doi n ordine secvential cresctoare.Dimensiunea unui cluster
este stabilit n timpul formatrii logice, (poate fi de 1, 2, 4, 8 Ko sau chiar de 128
Ko n cazul unui disk RAM) si depinde de:
- dimensiunea discului logic;
- timpul de acces;
- gradul de utilizare a spatiului pe disc.

Unitatea de memorare minim alocabil este cluster-ul ceea ce produce

pe de-o parte micsorarea timpului de acces iar pe de alt parte neutilizarea
integral a spatiului pentru c rar se ntmpl ca mrimea fisierului s fie un
multiplu de cluster; zona rmas neocupat este zona moart (clack area),
nevzut de sistemul de operare si propice asezrii virusilor.
Cu ct dimensiunea clusterelor va fi mai mare, cu att timpul de acces se
va micsora, iar spatiul ocupat de zonele moarte de la sfrsitul fisierelor, deci
spatiul neutilizabil, va creste.
Din punctul de vedere al sistemului de operare, un cluster se poate afla n
una din urmtoarele stri:
- liber, cnd nu este alocat unui fisier sau catalog;
- ocupat, atunci cnd este alocat;
- defect, cnd cel putin unul din sectoarele din componenta sa d erori de
citire/scriere.
Informatiile necesare sistemului de operare pentru a gestiona starea
clustere-lor si zona de date a HDD sunt memorate n tabela de alocare a
fisierelor.
Tabela de alocare a fisierelor (FAT-File Allocation Table) - este lista n
care sistemul de operare memoreaz statutul fiecrui cluster din zona de date a
discului logic. Este singura component a sistemului de gestiune a sistemului de
operare Windows pstrat n dou exemplare pentru a creste siguranta si
fiabilitatea sistemului. FAT-ul contine attea nregistrri cte clustere are zona de
date a discului logic. Memorarea adreselor se numeste list nlntuit iar
clusterele ale cror adrese alctuiesc o astfel de list formeaz lantul de clustere
alocat fisierului respectiv. Gestiunea zonei de date a unui disc logic presupune
memorarea adreselor de nceput ale lanturilor de clustere alocate fisierelor, n
catalogul principal.
Tabela de partitii (Partition Table) este cea mai important entitate de pe HDD
si ea contine:
- numrul discurilor logice localizate pe HDD;
- adresele fizice de nceput si de sfrsit ale acestora;
- adresele logice de nceput;
- numrul de sectoare ale fiecrui HDD;

- definirea discului sistem.

Dac tabela de partitii este defect sistemul nu poate fi ncrcat de pe HDD iar
continutul su este inaccesibil.
Catalogul principal (the root directory) - este lista n care sistemul de
operare memoreaz, pentru fiecare fisier si catalog adresa primului cluster din
lantul de clustere asociat, mpreun cu alte informatii utile unei gestiuni complete
si fiabile a zonei de date, a fisierelor si cataloagelor. El este ultima component a
zonei sistem a discului logic si este pozitionat imediat dup a doua copie a FATului.
nregistrarea catalogului principal are urmtoarele cmpuri:nume,
extensie, atribute, rezervat, timp, data, adresa, dimensiunea. Dimensiunea si
locatia catalogului principal sunt fixate n timpul formatrii logice si pot fi
modificate doar printr-o nou formatare.
nregistrrile catalogului principal pot fi:
- neutilizate - nici o nregistrare neutilizat nu se poate gsi printre
nregistrrile active;
- referire la un fisier sau la un catalog secundar [subdirectory];
- referire la un fisier sau catalog sters.
Marcarea numelui fisierului sau catalogului si initializarea cu zero a listei sale de
adrese din cele dou copii FAT sunt singurele actiuni pe care le face sistemul de
operare cnd sterge un fisier sau catalog.
nregistrarea de ncrcare (the boot record) reprezint continutul primului sector
al oricrui disc logic, aici sunt memorate informatii importante pentru accesarea
corect al discului fizic pe care este localizat discul logic, precum si fisierele
sistem ale sistemului de operare. Pe un HDD, existnd mai multe discuri logice,
exist tot attea nregistrri de ncrcare localizate n primul sector al discului
logic corespunztor.
nregistrarea de ncrcare contine informatii privind:
- numrul de bytes pe sector;
- numrul de sectoare pe cluster;
- numrul de suprafete de nregistrare;
- identificatorul sistemului de operare;

- dimensiunea FAT-ului si a catalogului principal.

Functionarea logica a Hard Disc-ului
Hard disc-ul este format din mai multe discuri. In general pe fiecare fata a
fiecarui disc este cate un cap de citire. Toate capetele de citire sunt prinse intre
ele astfel ca se misca simultan. Datele sunt impartite in piste si sectoare.
Sectorul este unitatea minima de alocare pe disk. Marimea unui sector este de
512 octeti. Fiecare sector are pe langa cei 512 octeti, niste informatii
suplimentare neaccesibile utilizatorului. Acestea sunt: secventa de sinconizare
(numita gap), suma de control (CRC). O pista este o fasie circulara a unei fete a
unui disc. Toate pistele care sunt la aceeasi distanta fata de centrul discului
formeaza un cilindru. Adica pistele unui cilindru sunt citite simultan de capetele
de citire.
Din punct de vedere logic un hard disc poate fi impartit in partiti. Partitiile sunt
multimi care sunt disjuncte, iar reuniunea lor formeaza totul. Din punct de vedere
istoric partitiile trebuie sa fie de lungime multiplu de cilindru, adica unitatea de
alocare a partitiilor este cilindrul. (Exista. totusi, programe de partitionare care pot
creea partitii care sa inceapa sau sa se sfarseasca in mijlocul unui cilindru.) Pe
fiecare partitie se afla cate un sistem de fisiere.
Un
sistem de fisiere este o baza de date ierarhica, adica un arbore. Arborele este
format din crengi (directoarele) si frunze (fisierele). Intern directoarele sunt
fisiere de un format specific. Unitatea de alocare a datelor pentru un anumit
sitem de fisiere este clusterul. Clusterul este un multiplu (deobicei putere a lui 2)
de sectoare contigue. Pentru FAT32 si NTFS clusterul este in general de 4k. FAT
si NTFS sunt sisteme de fisiere folosite de MS-DOS si MSWindows.
Performante
Un cluster este citit la viteza maxima pentru ca datele de pe el sunt asezate
contiguu. Capetele de citire nu trebuie sa se miste, iar sectoarele vin la rand pe
masura ce sunt citite. Daca trebuie sa citim date de pe un alt cluster care se afla
la distanta, acesta se poate afla pe un alt cilindru (deci va trebui sa mutam
capetele si sa asteptam sa se roteasca discul pana in dreptul capetelor de citire).
Din cauza asta un disc fragmentat este mai lent atat la citire cat si la scriere. In
general sistemele de operare (mai precis logica din driverele pentru sistemele de
fisiere) au un algoritm de alocare a sectoarelor care previne fragmentarea.
S.M.A.R.T.(Self-Monitoring, Analysis and Reporting Technology)
Degradarea unor parametrii cum ar fi timpul de cautare, rata de erori sau
numarul de sectoare realocate, arata iminenta unei "caderi" a hardiscului.
Capacitatea reala a hardiscurilor este mai mare decat cea declarata de
producator. Zonele de date care sunt in plus sunt complet inaccesibile

utilizatorului. Ele sunt folosite in cazul in care un sector a fost citit foarte greu (in
urma a mai multor citiri) sau cand nu a putut fi citit corect deloc. Sectorul defect
este inlocuit cu unul din zona ascunsa. Desigur ca viteza va scadea pentru
clusterul care continea sectorul respectiv, dar hardiscul va fi functionabil in
continuare. Mai mult in sistemul de operare nu vor fi raportate ca sectoare
defecte. Activarea optiunii de SMART din bios nu aduce o scadere a
performantelor.
Datele care sunt monitorizate de hard disc sunt monitorizate tot timpul
indiferent de optiunea din bios. Mai mult unele sisteme de operare interogheaza
hard disc-ul despre starea sa indiferent de optiunea SMART din bios. O eroare
SMART trebuie vazuta ca un defect, chiar daca hardiscul functioneaza inca
normal.Erorile care pot sa apara la hard disc se impart in doua clase: erori logice
si erori fizice. Erorile fizice sunt defecte ale suprafetei discului, sau erori de
firmware (adica a softului care se afla in controlerul de hard disc de pe placa cu
circuite electronice a acestuia). Erorile logice sunt inconsistente in sistemul de
fisiere. De exemplu clustere care nu sunt in lista clusterelor libere, dar care nu
sunt ocupate de nici un fisier (lost clusters); clustere care apartin la doua fisiere
(cross linked files); date gresite (30 februarie 1500) etc. Defragmentarea se
poate realiza corect numai pe un sistem de fisiere integru, care sa nu aiba nici
defecte fizice, nici defecte logice.
Montare
Termenul de montare este o traducere nefericita pentru mounting.
Montarea o putem vedea cel mai simplu ca sistemul de operare ne permite sa
folosim partitia respectiva, adica sa o vedem ca o arborescenta de fisiere si
directoare si nu ca o insiruire de numere fara semnificatie. Montarea se face in
windows prin alocarea unei litere (acele 'disk-uri' c: d: etc). Sau (in widows 2000
sau XP, sau in unix) prin montarea intr-un director. Montarea intr-un director se
face prin inlocuirea pe timpul montarii a continutului directorului unei partitii
gazda cu continutul partitiei care este montata. Deobicei directorul in care se
face montarea este un director gol. Astfel extindem arborescenta, atasand un alt
arbore pe o creanga. Montarea pe Windows se poate face doar daca partitia
gazda este NTFS5. Alocarea de litere se face in Windows 9x si dos dupa
urmatoarele reguli:
- A si B este rezervat pentru unitatile de dischete
- apoi se aloca pentru partitiile primare ale primului disc apoi ale celui de-al
doilea samd.
- apoi se aloca litere pentru partitiile logice
- la sfarsit se aloca litere pentru unitatile de cdrom

- partitiile care nu sunt recunoscute de DOS/Windows (deobicei, care nu sunt

FAT12, FAT16, FAT32) nu vor avea asignata nicii o litera, adica nu vor fi vizibile.
Informatii esentiale
Serial ATA ofera cateva avantaje fata de paralel ATA: cablurile cu sapte fire
se ataseaza mai repede, permit lungimi mai mari (pana la un metru) si interfera
mai putin cu fluxul de aer - permitand crearea unor sisteme de dimensiuni mai
mici, mai compacte. Aceste interfete permit si rate superioare de transfer a
datelor. Rata maxima a interfetei paralel ATA este de 133MBps, ceea ce
reprezinta valoarea maxima permisa de tehnologie. La frecvente inalte,
semnalele transferate pe un fir pot interfera cu celelalte semnale din cablu - un
fenomen numit diafonie. Serial ATA nu are astfel de restrictii. Suporta deja rate de
150Mbps, rata va sari mai intai la 300Mbps, apoi la 600Mbps in urmatoarea
decada. Exista suficienta largime de banda la dispozitia discurilor, ceea ce
permite o rezerva pentru dezvoltarile ulterioare.
In afara de datele transferate, Serial ATA poseda si alte imbunatatiri de
performanta, cum ar fi abilitatea de a plasa comenzi intr-o coada de asteptare,
dupa care sa le execute, in timp ce unitatea centrala realizeaza activitati
separate. Astfel de caracteristici probabil ca au contribuit la performantele
ridicate ale celor doua unitati Serial ATA luate in considerare in evaluarile
noastre.
RAID inseamna viteza marita la pret mic
Pentru cel mai mare salt de viteza intr-un proces de upgrade al unitatii de
hard disc, conectati doua unitati de hard disc printr-o placa RAID, cum ar fi
TX2000 de la Promise (pentru unitati paralel ATA) sau S150 TX4 (pentru unitati
Serial ATA). Intr-un proces numit striping, placa trateaza cele doua unitati ca una
singura, dubland atat numarul total de cabluri necesare pentru transportul
datelor, dar si numarul de capete de citire/scriere ce pot fi folosite pentru
extragerea si stocarea datelor. Procedura de striping a dus la un salt comod de
performante in testele noastre recente. RAID furnizeaza un avantaj major atunci
cand lucrati cu fisiere grafice, audio sau video de dimensiuni foarte mari. Pe de
alta parte, daca ceea ce faceti este doar deschiderea si inchiderea de fisiere
mici, nu veti putea beneficia de avantajul tehnologiei RAID.
Placile RAID aduc un cost suplimentar. Cardurile Promise utilizate de noi au
pretul in jur de 100USD, desi unele placi pot cobora pana sub 20USD. In plus,
trebuie sa cumparati doua unitati, desi puteti adesea cumpara o pereche de
unitati mai mici pentru cam acelasi pret pe care il dati pe o singura unitate, cu
capacitatea echivalenta.
Un alt cost al solutiei RAID este timpul de cautare usor mai mare, datorita
faptului ca circuitul controler trebuie sa urmareasca datele stocate pe cele doua

discuri. Aceasta scadere a performantelor apare doar in cazul cautarilor de fisiere

pe disc, pe care probabil nu le veti sesiza.
Performantele unitatilor de disc depind nu numai de viteza cu care datele sunt
citite si scrise pe/de pe platanele discurilor, ci si de viteza cu datele sunt include
restului sistemului. Iata cativa factori care afecteaza marimea traficului de date.
Controlerul: cipul care trimite comenzi catre unitate pentru a stoca si extrage
date. Un controler RAID poate extrage date de la doua sau mai multe unitati in
mod simultan, permitand un trafic marit de date.
Interfata: protocoalele si componentele hardware care servesc drept canal
de date. Interfata paralel ATA pe cablu panglica (sus) poate transfera date cu
pana la 133 MBps. Serial ATA (jos) va atinge la un moment dat 600MBps.
Bufferul: memoria care stocheaza datele pe care unitatea centrala le va
cere in curand. Cu cat bufferul este mai mare, cu atat cantitatea de date extrase
in avans va fi mai mare.
Unitatile de hard disc sunt dispozitive mecanice, deci pot fi afectate de
disfunctii. Chiar daca nu faceti regulat copii de rezerva, puteti sa salvati datele
atunci cand discul a murit. Daca sesizati semne ciudate, cum ar fi mesaje de
eroare precum Disk Boot Failure sau caractere fara sens acolo unde ar trebui
sa existe o lista de fisiere, este momentul sa luati o decizie. Puteti inca sa
recuperati datele folosind instrumente pe care le aveti la indemana (insa numai
daca discul nu are o problema fizica). Sfaturile care urmeaza au in vedere
simptome uzuale.
1)Zgomote ciudate. Daca unitatea dumneavoastra face zgomote
neobisnuite pe care nu le-ati mai auzit inainte, unitatea dumneavoastra se poate
sa fi suferit o cadere de cap (in care un cap de citire/scriere zgarie un platan
al discului) sau o alta problema mecanica ce va distruge din ce in ce mai multe
date, pe masura ce discul va continua sa se roteasca.
Cea mai sigura metoda de abordare atunci cand datele sunt in pericol
este aceea de a opri sistemul si de a apela la un serviciu de recuperare a datelor.
Aceste servicii, in cazul in care este necesar, vor dezasambla unitatea intr-o
camera speciala pentru a recupera datele de pe disc. Daca datele
dumneavoastra nu sunt chiar atat de valoroase si puteti inca accesa fisierele, se
poate sa mai aveti sanse ca discul sa continue sa functioneze, timp in care puteti
incerca sa recuperati cele mai importante fisiere pe alte suporturi, inainte ca
discul sa crape.
Date corupte. Daca unitatea functioneaza normal, insa fisierele lipsesc
sau sunt corupte, probabil ca aveti probleme cu tabela de fisiere sau directorul
de disc. Un virus poate fi deja activ sau poate ca pe disc au aparut sectoare

avariate (portiuni de cluster care nu mai stocheaza datele in mod fiabil, ceea ce
le face inutilizabile).
Sectoarele defecte indica o defectiune iminenta la nivelul unitatii. Incercati
sa folositi aplicatii de recuperare care ruleaza de pe CD-Rom sau floppy, cum ar
fi R-Studio Agent Emergency de la R-Tools (componenta a pachetului de retea
R-Studio). Acesta recupereaza datele prin citirea informatiei incluse in fisiere, si
nu a celei din directoare sau tabele de fisiere. Intotdeauna recuperati datele pe
un al hard disc sau pe un programme amovibil. Dupa aceea, rulati un program
antivirus si un verificator de disc pentru a identifica erori sau sectoare defecte.
Daca gasiti astfel de sectoare, rescanati la cateva zile - daca apar din ce in ce
mai multe, este timpul sa cumparati o noua unitate.
2)Cabluri defecte. Daca sistemul dumneavoastra nu mai porneste, iar
discul s-a oprit definitiv, este posibil sa aveti probleme cu cablurile sau conectorii.
Mai intai, verificati faptul ca toate conexiunile sunt sigure, fara pini indoiti sau
rupti. Apoi incercati diferite cabluri (le puteti interschimba cu cele ale unitatii de
disc optice IDE). In unele cazuri, problema poate proveni din conexiuni
defectuoase in interiorul sursei de alimentare. Pentru a verifica, plasati unitatea
in alt sistem, in cazul in care aveti asa ceva la indemana. Nu testati o unitate
noua in sistemul dumneavoastra defect pana cand nu sunteti sigur ca nu
sistemul a produs defectele unitatii de disc.
Chiar daca sistemul dumneavoastra costa 400USD sau 4.000USD, cea
mai valoroasa componenta sunt datele stocate pe disc, fie ele fisiere financiare
sau de afaceri, o viata de om in fotografii sau chiar o carte ce va fi in topul
librariilor. Sfaturile urmatoare explica cum sa mentineti unitatea intr-o stare buna
de sanatate si cum sa sesizati problemele inainte ca ele sa apara.
Fiecare unitate fizica de hard disc trebuie sa fie configurata initial intr-una
sau mai multe partitii. Fiecare partitie contine o tabela care defineste cat de mult
si care parte din disc este cuprinsa in acea partitie, precum si tipul de sistem de
fisiere utilizat. Puteti asigna tot spatiul de pe disc unei singure partitii (unitatea C
J sau sa-l divizati in mai multe partitii (C :, D :, E :, s.a.m.d.) pentru a va organiza
fisierele mai bine sau pentru a putea rula mai multe sisteme de operare diferite,
cum ar fi Windows sau Linux, fiecare delimitat in propria partitie. Pastrarea
sistemului de operare in partitia sa - separat de programme sau date - permite si
reformatarea facila a partitiei, precum si reinstalarea sistemului de operare
(singurul remediu in cazul unor infectii virale sau a unor probleme software) fara
a distruge alte date. In fine, puteti preveni fragmentarea fisierului de swap sau
paging prin plasarea lui in propria partitie, utilizand setarile din Windows pentru
Virtual Memory.
Cele mai multe aplicatii de instalare care insotesc kiturile de hard disc va
permit sa configurati partitiile pe un disc nou. Altfel, puteti sa utilizati un program
sub DOS - Fdisk - sau utilitarele incluse in Windows. Pentru a face modificari

unui disc ce contine deja date, utilizati un program precum Partition Magic de la
PowerQuest sau Partition Commander de la V Communication, ambele va vor
permite crearea, redimensionarea si mutarea partitiilor fara a afecta continutul
discului dumneavoastra. Pentru a fi sigur, ar trebui totusi sa realizati copii de
rezerva pentru datele dumneavoastra inainte de a trece la actiunea de
partitionare. Orice anomalie software sau de sistem in timpul unei operatii poate
duce la pierderea accesului la date.
Un fisier fragmentat este acela ale carei cluster-e nu urmeaza unul dupa
celalalt - un efect inevitabil, din moment ce fisierele sunt frecvent citite,
modificate si rescrise pe disc. Un utilitar de defragmentare rearanjeaza datele de
pe disc pentru a face clusterii unui fisier sa apara in mod contiguu. Ca urmare,
discul poate citi datele mai repede - avantaj mai putin sesizabil in cazul discurilor
de azi, deosebit de rapide - si puteti recupera datele si fisierele sterse mult mai
usor. Unele aplicatii de defragmentare pot reorganiza si reloca fisierele utilizate
mai frecvent, in zona rapida, dinspre periferia discului, astfel incat sa se incarce
in memorie mai repede. In testele noastre efectuate pentru astfel de utilitare, nu
am scos la iveala nici o dovada concludenta ca defragmentarea imbunatateste
performantele.
Windows 2000 si XP urmaresc in mod automat tranzactiile cu fisiere NTFS
si inlocuiesc cluster-ele defecte. Aceste sisteme de operare include utilitare de
defragmentare pentru mentenanta manuala. Daca utilizati Windows Me, 98 sau
95, cu toate acestea, un utilitar diferit, cum ar fi Speed Disk din Norton System
Works de la Norton sau JetDefrag din Fix-It Utilities de la V Communications
lucreaza mai repede fata de utilitarele incluse in versiunile vechi ale sistemelor
de operare.
Noutati din anul 2007
In anul 2007, cele mai mari companii producatoare de hard discuri au
incercat sa imbunatateasca pe cat de mult posibil performantele atinse anterior.
In momentul de fata, HDD-ul reprezinta cea mai lenta componenta a unui
PC si nici nu se intrezareste o solutie clara pentru a face actualul HDD mai rapid.
Pentru a mai atenua problema au fost incercate o serie de artificii, ca matricile
RAID (cu doua sau mai mult HDD-uri in paralel). Insa aceasta solutie induce
riscuri crescute de pierdere a datelor, depinzandu-se de un numar mai mare de
HDD-uri, iar pierderea unuia ducand la disparitia tuturor datelor. Alta varianta o
reprezinta SSD-urile, care insa inca nu sunt suficient de rapide, si mult prea
scumpe comparativ cu HDD-urile. Dar cercetatori de la Universitatea Radboud
Nijmegen din Olanda au descoperit o noua metoda de a magnetiza bitii unui
HDD. In loc sa foloseasca deja clasicul sistem cu cap magnetic, ei au observat
ca pot schimba polaritatea unui bit prin utilizarea unei raze laser.

10

Mai exact, laserul incalzeste o mica portiune a platanului (realizat dintr-un

aliaj de cobalt, fier si gadoliniu, pentru a izola cat mai bine efectul termic dat de
laser) ce corespunde unui bit. In urma incalzirii, bitul isi schimba polaritatea. Ca
avantaj avem viteza de 100 de ori mai mare decat la folosirea unui cap magnetic.
Insa exista si un dezavantaj major: dimensiunile unui bit laser sunt considerabil
mai mari decat cele ale bitului magnetic clasic.
Viteza de rotatie, principalul determinant al performantei, stagneaza la
7200 rpm pentru segmentul desktop. Doar cei de la Western Digital, si-au
permis sa scoata HDD-uri desktop la 10000 rpm. Insa capacitatea lor nu este
ceea ce am dori (maximul este de 150 GB). Se tot creste densitatea bitilor pe
platan, prin perfectionarea inregistrarii perpendiculare, ajungandu-se la 334
GB/platan. Dar aceasta metoda nu aduce sporuri impresionante, ci asigura o
crestere lenta si semiconstanta. S-a optat pentru integrarea de memorie Flash
direct in HDD, insa nici aceasta metoda nu a dat rezultatele scontate.

Insa compania Fusion-io ne prezinta o alternativa la

problema: ioDrive. Acest dispozitiv este o placuta PCI-E 4x, care foloseste un
controller avansat pentru a accesa o cantitate impresionanta de momorie Flash.
Bineinteles, si aceasta memorie este tot integrata pe placa PCI-E.
Primul model are o capacitate relativ mica, de 80 GB, insa compania
intentioneaza sa atinga 320 GB pana la sfarsitul lui 2007 sau inceputul lui 2008,
urmand ca anul viitor sa treaca in viteza pe la 640 GB si sa se opreasca undeva
la 1.2 TB, rivalizand astfel la capacitate HDD-urile clasice.

Cat
despre
viteza
,
ioDrive poate citi datele continute la viteze de 800 MB/sec (deci citeste tot
continului drive-ului intr-un minut jumate aproape) si poate scrie la 600 MB/sec
(se umple in aproximativ doua minute). ioDrive poate efectua pana la 100 000
operatii pe secunda. Pentru a verifica aceste afirmatii, s-au efectuat o serie de
teste I/O sub Linux, care au confirmat.

11

Din punct de vedere al pretului, pentru inceput ioDrive se va adresa

segmentului workstation, singurul care va putea sa suporte costurile ridicate ale
noii tehnologii. Reprezentantii Fusion au declarat ca vor sa tina pretul sub 30 $
per GB. Ceea ce s-ar traduce la 2400 $ pentru modelul initial, de 80 GB.
Totusi, ioDrive va avea nevoie de driver-e speciale, fiind un produs
complet nou. Insa, Fusion-io va termina intai driver-ele pentru Linux, pana la
lansarea programata pentru luna decembrie a acestui an. Driver-ele de Windows
vor veni mai tarziu, in jurul lunilor februarie martie 2008.

Pe de alta parte, compania japoneza Hitachi intentioneaza

sa lanseze pana in 2011 un hard disc de 4.000 Gb
pentru PC, capabil sa stocheze peste un milion de melodii, si unul pentru laptopuri, cu o capacitate de 1000 GB, datorita dezvoltarii nanotehnologiei. Compania
Hitachi a reusit sa micsoreze capul de citire al unui hard-drive pana la o
dimensiune de 2.000 de ori mai mica decat cea a unui fir de par, ceea ce permite
citirea unei cantitati mai mari de date stocate pe disc. In prezent, hard disc-urile
au o capacitate maxima de 1.000 GB. Hard disc-urile actuale pot stoca pana la
200 GB de date pe 6,4 cm patrati, iar Hitachi crede ca prin noua sa tehnologie
poate stoca pana la 1000 GB de date pe 6,4 cm patrati. Micsorarea capului de
citire poate genera insa bruiaj ca urmare a cresterii rezistentei elecrice si astfel
poate afecta capacitatea de citire a datelor de pe disc.
Noua tehnologie a companiei se numeste CPP-GMR (CurrentPerpendicular-to-the-Plane Giant Magneto Resistive), hard-disk-urile actuale
folosind tunneling magnetoresistance sau TMR care permite cititoarelor sa
citeasca date de pe cercuri aflate la 70nm distanta. Densitatea de date fiind la
12

acest moment aproximativ 200 Gb pe inch patrat. Pentru a mari aceasta

densitatea trebuie sa micim distanta dintre track-uri, ceea ce in practica
inseamna un cap de citire mai mic.Specialistii de la Hitachi au spus ca depasirea
densitatii de 500 Gb pe inch patrat in tehnologia TMR este foarte greu in cel mai
bun caz, in cel mai rau fiind chiar imposibil si ca solutia este tehnologia CPPGMR unde datele sunt citite perpedincular nu de pe un plan paralel ca la TMR.
Hitachi nu este singura companie care lucreaza la implemtarea
tehnologiei CPP-GMR insa exista niste dezacorduri intre firme asupra limitarii pe
care tehnlogia TMR ar impuneo, daca Hitachi spune ca 500 Gb este limita cea
mai fericita, exista companii, incluzandu-se si Seagate, care spun ca s-ar putea
ajunge pana la 1 Tb pe inch patrat.
Hitachi nu pariaza totul pe noua tehnologie, chiar daca a dezvaluit planuri
de hdd-uri cu 50nm in 2009 si 30 nm in 2011 continua sa incerce dezvoltarea
tehnlogiei TMR, insa speranta lor este lansarea de hard-disk-uri cu capete de
citire mai mici, pentru a putea sa castige o mare parte din piata.

Un alt producator de hard-discuri, Seagate, este primul

producator care sa ofere HDD-uri hibride. El a pus la punct seria Momentus 5400
PSD, care reuneste un HDD clasic de 2.5 cu capacitate de 80, 120 sau 160 GB
cu 256 MB de memorie Flash. Aceste HDD-uri vor sa se foloseasca de functia
ReadyBoost din Windows Vista, care incarca fisierele cele mai folosite ale
sistemului de operare pe o memorie Flash, pentru o accesare mai rapida, si un
consum electric mai mic.
In rest, Momentus 5400 PSD are un buffer de 8 MB, 5400 rpm (cum
spune si numele), 44 MB/sec rata de transfer sustinut, si timp de acces mediu de
12.5 ms. Insa dupa primele teste, noua serie de HDD-uri nu este cu numic mai
rapida decat alte HDD-uri fara Flash integrat. Am mai vorbit putin de noile HDDuri
Pentru desktop Seagate a lansat noua gama Barracuda 7200.11, care se
foloseste de a doua generatie de inregistrare perpendiculara de la Seagate, cu
platane de 250 GB. Astfel sunt oferite trei modele, de 500, 750 si 1000 GB, cu
buffer de 32 MB. Interfata folosita este SATA 300, consumul este de 8 W in idle si
11.6 W in seek, iar nivelul acustic este de 27 29 dB. Gama Barracuda ES.2 va
include aceleasi modele, dar cu interfata SAS (Serial Attached SCSI). Aceasta
gama este destinata segmentului enterprise. Pentru inceput insa Barracuda ES.2
va primi doar modelul de 1 TB. Seagate mentioneaza ca aceste noi HDD-uri
ating o rata sustinuta de transfer de 105 MB/sec.

13

Western Digital este lider mondial pe piata

echipamentelor de stocare, cum ar fi hard discuri pentru calculatoare desktop si
notebook, pentru servere sau dispozitive mobile. WD Passport 250GB si My
Book World Edition II se adreseaza utilizatorilor cu necesitati de portabilitate si
celor care stocheaza extern, cum sunt utilizatorii de notebook, iar WD Caviar
SE16 750GB are ca destinatie utilizatorii care au nevoie, in acelasi timp, de
capacitate sporita de stocare si viteza mare de lucru. Western Digital Passport
250GB lansarea acestui model vine sa intregeasca binecunoscuta gama
Passport, cunoscuta pentru design-ul ultra-portabil, pentru functionarea plugand-play si finisarea eleganta. Mai mult, WD Passport 250GB nu are nevoie de
alimentare separata, aceasta facandu-se direct prin USB, pentru o utilizare cat
mai usoara. Versiunea de 250GB este un gadget mai mult decat util si vine in
intampinarea nevoilor din ce in ce mai mari de a transporta fisiere de dimensiuni
considerabile, fotografii si filme video, chiar si in format High Definition. Este un
model eficient pentru utilizatorii mobili, el venind insotit de WD Sync - aplicatie
de sincronizare si criptare cu chei de 128 biti.
Western Digital Caviar SE16 750GB este unitate de stocare special
conceputa pentru cei care folosesc calculatoare din gamele de varf, fiind perfect
adaptata sistemului de operare Microsoft Windows Vista. Acest model combina
capacitatea impresionanta de stocare, de 750GB, cu viteza mare de lucru, oferita
de cei 16 MB buffer, care asigura o rata de transfer de pana la 3GB pe secunda
pe interfata SATA. Inovatiile inglobate in acest hard disc permit un nivel al
zgomotoului foarte redus in timpul operarii, precum si o temperatura scazuta pe
toata durata utilizarii, datorita tehnologiei IntelliSeek, care determina si o
economie considerabila de energie. Tehnologia StableTrac este disponibila
doar la acest model din serie si presupune o reducere a vibratiilor in timpul
folosirii, precum si o mai mare acuratete a functionarii platanelor, datorita
securizarii, la ambele capete, a bratului motorului.
My Book World Edition II este o solutie de stocare externa de 1,5TB,
destinata atat utilizatorilor de acasa cat si profesionistilor, dispunand de
conectivitate wireless si UTP. My Book World Edition II ofera un mod simplu si
sigur de a accesa date, fotografii si muzica din orice loc din lume, chiar si atunci
cand computerul personal este oprit, datorita tehnologiei WD Anywhere
Access. Functia WD Data OnHand permite utilizatorului sa navigheze prin
fisiere de la distanta, sa le editeze sau sa le salveze cu foarte mare usurinta.
Structura redundanta RAID 1 ofera siguranta sporita, atat mediilor de business,
cat si utilizatorilor individuali. De asemenea, un sistem eficient de racire mentine
hard discul la o temperatura constanta, ventilatorul fiind extrem de silentios.
Capacitatea de 1,5 tera byte permite stocarea a pana la 180 de ore de film in
format high-definition (HD) sau pana la 110 ore in format DV. Dispozitivul vine
insotit de EMC Retrospect Express - aplicatie pentru backup.
14

Tot in acest an, Toshiba a anunat c va lansa o gam harduri de 2,5 inci, printre care i unul cu cea mai mare capacitate de
stocare, de 320GB. Acestea includ interfee Serial ATA i ofer
viteze de 5.400 sau 7.200 RPM. Toshiba intenioneaz s nceap producia de
mas n noiembrie. Monstrul de 320GB include dou discuri i patru capete,
oferind timpi de 12ms i o capacitate de buffer de 8MB. Cel mai rapid hard, de
7.200 de rotaii pe minut, atinge o capacitate de 200GB i ofer o memorie de
buffer de 16MB. Toshiba susine c noul hard de 200GB crete rata de transfer
maxim cu aproximativ 46%.

In 2007,Samsung Electronics a dezvoltat cu ajutorul Marvell

primele hard disc-uri care dispun de interfata nativa Serial ATA-300 capabila sa
transmita date la viteza de 300MBps (3.0Gbps rata teoretica). Compania Marvell
a creat chipset-ul 88i6525 care permite obtinerea unei viteze maxime de
3.0Gbps. Noul chipset beneficiaza insa si de dimensiuni extrem de reduse,
cuplate cu un consum foarte mic de curent electric. De altfel, Marvell declara ca
88i6525 are cel mai mic consum din industrie. Serial ATA-300 este derivat din
standardul existent Serial ATA-150, neavand functionalitatea viitorului Serial-ATA
II (de exemplu: functia hot plug). Noile harddisk-uri Samsung Serial ATA-300
dispun de functia Native Command Queuing (NCQ) ceea ce le va permite
obtinerea unor performante de varf in combinatie cu chipset-urile care suporta
aceasta tehnologie. Deocamdata nu a fost dezvaluita data la care noile hard
disc-uri Samsung vor fi oferite pe piata.
In concluzie, industria hard discurilor este in continua dezvoltare, cautand
fara incetare solutii cat mai fiabile din punct de vedere al vitezei de acces a
datelor. Cei mai mari producatori de hard discuri se straduiesc sa obtina cele mai
performante dispozitive de stocare a datelor. Ceea ce este cert este faptul ca
tehnologia folosita in prezent de hard discuri va evolua foarte mult, datorita
eforturilor sustinute ale fiecarei companii de a lansa un produs competitiv pe
piata.

15

Bibliografie:
Site-uri Internet:
http://www.chip.ro/stiri/hardware/hdd_de_mare_capacitate_de_la_hitachi/
6655
http://www.chip.ro/stiri/hardware/cel_mai_nou_hard_disk_toshiba_pentru_
notebook-uri/1927
http://www.chip.ro/stiri/hardware/progres_marca_hitachi:_hard_diskuri_de_4tb_pana_in_2011/18006
http://www.arenait.net/categorie/hardware/news-2/page/13/
http://www.arenait.net/2007/06/27/seagate-barracuda-720011-sies2/#more-2072
http://www.3gpvideo.ro/content/view/950/9/
http://www.cs-redzone.ro/news/stiinta-si-tehnologie/harddisk-uri-ssd-de100-de-ori-mai-longevive-by-hitachi.html
http://www.technologyreview.com/Infotech/19364/page1/?a=f
http://www.abnet.ro/stiri-abnet/comunicat-de-presa-asesoft-distributionanunta-lansarea-a-trei-noi-produse-western-digital.html
http://www.arenait.net/2007/09/07/seagate-si-maxtor-au-prezentat-noutatibloggerilor/

16