Cum sunt organizate datele pe purtătorii externi de informație?

Datele sunt reprezentate in sistemul binar si sunt organizate in fisiere(file) de diferite tipuri, care sunt
grupate dupa anumite criterii in directoare(dosare, in elngleza folders sau directory).Un director poate
contine mai multe directoare si/sau fisiere sau poate fi gol.. Directoarele sunt organizate intr-o
structura arborescenta.

Fisierele se identifica printr-un nume care poate contine max. 8 caractere si o extensie care poate avea
maxim 4 caractere, primul fiind punctul (in sistemul de operare MS-DOS). De la sistemul de operare
Windows 95, numele poate aveam max. 256 caractere.

Diferite formate.
 Anatomia unui hard disk

1. Disc sau discuri neflexibile din metal (platane) acoperite cu un strat de material
magnetizabil. Aceste discuri sunt învârtite de un motor ce poate dezvolta o viteză de rotaţie
de ordinul miilor de rotaţii pe minut (RPM). În prezent hard disk-urile obişnuite sunt cotate
la viteze ce încep de la 7200 de rotaţii pe minut.

2. Braţ deplasabil ce conţine capul de citire/scriere. În cazul în care un hard disk conţine mai
multe platane suprapuse fiecare dintre acestea este deservit de un cap de citire/scriere
propriu. Activitatea de citire /scriere produce un „bâzâit” specific datorită fenomenelor
magnetice implicate în stocarea şi accesarea datelor. Hard disk-urile au devenit cu timpul din
ce în ce mai silenţioase, zgomotul produs în timpul funcţionării fiind la unele modele aproape
imperceptibil.

3. Un al doilea motor ce poate deplasa capul de citire scriere în orice punct al suprafeţei de
stocare.

4. Parte electronică ce controlează activităţile de citire/scriere şi de transferare a datelor

dinspre şi către calculator. În componenţa acestei părţi intră şi o cantitate redusă de memorie
ultrarapidă de tip cache.

5. Carcasă din metal în care sunt încapsulate componentele mecanice şi o parte din cele
electronice. Această carcasă are rolul de a se comporta şi ca un radiator prelunând caldura
degajată de discurile ce se rotesc la viteze foarte mari
Datele pe purtătorii de informație externi se organizează în2 moduri:

1)Organizarea fizică a datelor pe purtătorii externi de informaţi

Formatarea constă în impărţirea spaţiului de stocare disponibil în compartimente ce pot reţine

o cantitate fixă de date. Aceste compartimente, denumite clustere, sunt manipulate de către
sistemul de operare pentru stocarea şi accesarea sistematică a informaţiei.
 Fragmentarea inseamna că un fișier este stocat in mai multe locatii fizice ale hard discului, ceea
ce presupune că acțiunile capului de citire a datelor se va deplasa neuniform și uneori dezordont
printre sectoarele hard discului, ducând la creșterea timpului de citire și scăderea duratei de viață
a dispozitivului.

Defragmentarea este reorganizarea eficientă a datelor în sensul rearanjării fizice a unităților de

memorie în platanele hard disk-ului. Mută datele și le aranjează în ordine, fișier cu fișier și
director cu director ca să poată fi citite rapid mai tarziu.

Scanarea verifică erorile de sistem, căută eventualele sectoare defecte şi încercă să recupereze
datele care mai pot fi cititite. 

2)Organizarea logică a datelor pe purtătorii externi de informaţie.

     FORMATAREA LOGICA creeaza pe harddisk un sistem de fisiere (file system), permitând unui

sistem de operare (precum DOS, Windows sau Linux) sa foloseasca spatiul disponibil pentru stocarea
fisierelor. Deoarece sistemele de operare folosesc diferite sisteme de fisiere, formatarea logica se face
în functie de sistemul de operare pe care urmarim sa îl instalam.Formatarea logica – este efectuata de
catre utilizator prin programe specializate, ce pregatesc discul pentru a fi folosit de catre un anumit
sistem de operare. In cazul sistemelor de operare MS-DOS si MS Windows 95/98 se foloseste
utilitarul FORMAT. Aceasta operatie sterge toate informatiile existente anterior; pentru recuperarea
acestora se mai poate face apel la anumite utilitare, daca intre timp in zona respectiva nu au fost scrise
alte date.

In forma formatarii logice, pe disc se inscriu informatii referitoare la modul de memorare al datelor.
Aceasta se realizeaza prin intermediul unor unitati de alocare ce poarta numele de clustere (un cluster
=mai multe sectoare de disc ce formeaza unitatea de baza de stocare). Formatarea logica va stabili
dimensiunea clusterului. Modul de alocare al clusterelor este gestionat cu ajutorul unei tabele de
alocare a fisierelor FAT (File Allocation Table).
Sisteme de fisiereUn sistem de fisiere (file system) consta din structuri necesare stocarii si gestionarii
datelor. Aceste structuri includ o înregistrare de boot a sistemului de operare (boot record) si
informatii despre: 1) spatiul alocat si spatiul liber, 2) directoare si fisiere, 3) locul unde este memorat
fizic fiecare fisier. Cele mai folosite sisteme de fisiere sunt: FAT, FAT32, NTFS si Linux (Ext si
Swap).

Clusterul (numit si unitate de alocare – allocation unit) este cea mai mica unitate pentru stocarea
datelor, cantitatea minima de spatiu de pe disc, adresabila (care poate fi citita sau scrisa). Marimea lui
poate fi: 512B, 1, 2, 4, 8, 16, 32 sau 64 KB. Fisierele sunt stocate pe disc în unul sau mai multe
clustere. Fiecare cluster consta dintr-un numar fixat de sectoare de disc.