Structura generală a

unui sistem de calcul

Calculatorul este un dispozitiv electronic care realizează în mod
automat o serie de operații, conform unui set precis de
instrucțiuni.
Calculatorul este o mașină care prelucrează automat datele.

Calculatorul = sistemul de calcul este format din:

 componenta software = toate programele
 componenta hardware = toate părțile fizice ( circuite
electrice, electronice și părți mecanice)
Pentru funcționarea unui sistem de calcul trebuie
respectați cei 4 pași:
 introducerea (citirea) datelor
 stocarea (memorarea) datelor
 prelucrarea (procesarea) datelor
 afișarea (scrierea) datelor

Date de
intrare Unitatea Date de
centrală ieșire
 Componenta hardware
Este formată din:
 unitate centrală
 dispozitive periferice

Unitatea centrală conține:

Carcasă
Placa de bază Sursa de
(motherboard) alimentare
Procesorul = UCP (unitatea centrală de prelucrare) numit
„creierul calculatorului”. Are o suprafață de câțiva centimetri pătrați
și, din punct de vedere tehnic, este un circuit electronic integrat
cunoscut sub numele de cip.)

UCP= UAL + UCC

UAL = unitatea aritmetico – logică – efectuează operații aritmetice
și logice
UCC = unitatea de comandă çi control – stabilește ordinea
efectuării instrucțiunilor și coordonează celelalte componente ale
calculatorului

microprocesoare netede
microprocesoare cu pini
 Memoria poate fi:
• internă
• externă
Memoria internă:
1. Memoria RAM ( Random Access Memory)
- este memoria de lucru a calculatorului
- păstrează programele sistemului de operare și ale
utilizatorului
- se poate citi și scrie
- este volatilă ( temporară) – își pierde conținutul la oprirea
calculatorului
2. Memoria ROM ( Read Only Memory)
- este o memorie nevolatilă (permanentă) – nu-și pierde conținutul la
întreruperea curentului
- se poate citi
- conține programe scrise de producător destinate inițierii
componentelor calculatorului

3. Memoria cache
- este o memorie temporară de mare viteză, folosită pentru a
memora cele mai frecvent utilizate date
Memoria externă ( dispozitive de stocare a datelor)
În funcție de tehnologia de memorare a datelor dispozitivele de stocare
a datelor pot fi:
1. Dispozitive magnetice – stocarea datelor se face pe o suprafață
magnetizată
- Hard diskul (HDD) este compus din mai multe discuri suprapuse
numite platane care sunt rotite în permanență, informația fiind
citită și scrisă cu ajutorul unor capete de citire/scriere
Discheta ( floppy disk)-
capacitate 1,4 MB
2. Dispozitive optice – stochează informația pe discuri și o
citesc cu ajutorul unui laser, prin observarea reflexiei.

CD – urile ( Compact Disc) – capacitate de 700 MB

DVD – rile (Digital Video Disc) au o

capacitate de aproape 7 ori mai mare
decât CD-urile, 7 GB)

Diskuri Blu-ray
Au o capacitate de 25GB pe un strat și 2
straturi.
Sunt mai sensibile la zgârieturi și au
fost introduse în învelișuri speciale
3. Dispozitive cu semiconductori - utilizează circuite integrate,
bazate pe semiconductori pt a stoca informația
Memoriile flash (stick –uri de memorie, carduri de
memorie , 6 MB–128 GB

SSD – Solid State Drive – sunt discuri cu viteze foarte mari care
au început să înlocuiască HDD -urile
Caracteristicile memoriei:
• capacitatea de stocare – cantitatea de informație care
poate fi memorată;
• timpul de acces – se măsoară în milisecunde și
reprezintă timpul ce se consumă din momentul emiterii unei
cereri de citire sau scriere și până în momentul când începe
efectiv transferul de date;
• rata de transfer – cantitatea de informație care se
transferă într-o secundă;
• viteza de lucru – influențează direct rata de transfer și
timpul de acces. Placa de
Placa sunet
Plac
a de