Unitatea de învățare:

DEZVOLTAREA
DEPRINDERILOR MODERNE
DE UTILIZATOR
Structura şi funcţiile unui sistem de
calcul
Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studiul prelucrării
automate a informaţiei, cu ajutorul calculatorului.
Calculatorul este un sistem complex, format din dispozitive
care permit:
• introducerea datelor;
• prelucrarea datelor pe baza unui program;
• extragerea rezultatelor.

• Un sistem de calcul este ansamblul format din:

• componentele fizice (hardware);
• componentele logice (software);
• componenta umană (peopleware).
John von Neumann (1903-1957) a descris
primul model arhitectural pentru calculatoare în
1945.
• UCP - unitatea centrală de prelucrare are rolul
de a prelucra informaţiile şi de a controla
activitatea celorlalte echipamente, fiind
 alcătuită din:
– UCC – unitatea de comandă şi control emite
semnale de control către celelalte dispozitive;
controlează decodificarea şi executarea
instrucţiunilor;
– UAL – unitatea aritmetico-logică efectuează
operaţii aritmetice şi logice;
– Regiştri sunt zone de stocare temporară
a informaţiilor.
UCP=procesor
• UM – unitatea de memorie are rolul de a
stoca datele şi instrucţiunile programelor în
curs de execuţie. În funcţie de modul de acces
 la informaţii, memoria internă poate fi:
– ROM (Read Only Memory), cu acces numai la
citire;
– RAM (Random Access Memory), cu acces la
scriere şi citire.

UCP+UM=UC unitatea centrală

• SI/E - sistemul de intrare/ieşire permite introducerea/extragerea
informaţiilor şi este constituit din:
– Dispozitive de memorare externă (prescurtat ME), de
exemplu hard-disK HDD, Solid State Drive SSD, floppy

disc FD, compact-disc CD, DVD DIGITAL VIDEO

DISC/DIGITAL VERSATILE DISC, BD – Blu Ray Disc,
 CARDURI DE MEMORIE- STICK, etc.
– Dispozitive/periferice de intrare (DI), de exemplu
tastatură, mouse, TOUCHPAD, CREIONUL OPTIC
(LIGHT PEN), MICROFON, SCANNER, WEBCAM,
TABLETA GRAFICĂ, JOYSTICK, GIS (Georaphic
Information System) etc.
– Dispozitive/periferice de ieşire (DE), de exemplu
MONITOR, IMPRIMANTĂ, VIDEOPROIECTOR,
CĂȘTI, BOXE, PLOTTER etc.
– Dispozitive/periferice de intrare și ieşire DI/E:
TOUCHSCREEN, MODEM, PLACA DE REȚEA, PLACA DE
SUNET, MULTIFUNCȚIONALĂ
Comunicarea între aceste componente se
realizează prin intermediul unor magistrale. O
magistrală reprezintă un grup de linii de
conexiune ce permit transmiterea de semnale.
Există două tipuri de magistrale într-un
calculator:
• Magistrale de Adrese (prescurtat MA)
transmit numai adrese de memorie şi
conectează UCP cu memoria RAM.
• Magistrale de Date (prescurtat MD) transmit
date şi instrucţiuni şi conectează UCP,
memoria RAM şi celelalte componente ale
sistemului.
Memoria ROM
Memoria ROM (Read Only Memory – memorie care
poate fi doar citită) – este un tip de
memorie permanentă sau remanentă (informaţia
conţinută de acest tip de memorie nu se pierde la oprirea
calculatorului și nu poate fi schimbată de procesor sau
utilizator).

De exemplu în ROM se păstrează instrucțiuni utilizate de

procesor la pornirea computerului.
Este o memorie de tip special, care prin construcţie nu
permite programatorilor decât citirea unor informaţii
înscrise aici de constructorul calculatorului prin tehnici
speciale.
Memoria RAM
 Memoria RAM (Random Access Memory) poate
fi și citită și scrisă
reprezintă un spaţiu temporar de lucru unde se
păstrează datele și programele pe toată durata
execuţiei lor. Programele și datele se vor pierde
din memoria RAM, după ce calculatorul va fi
închis, deoarece aceasta este volatilă
(neremanentă), păstrând informaţia doar atâta
timp cât calculatorul este sub tensiune.
• Memoria interna este formată dintr-un sistem de
circuite integrate alcătuite, în principal, dintr-un
număr mare de celule de memorie, fiecare celulă
 fiind un circuit care poate stoca un bit de
informaţie.
(Bit de la BInary digiT = cifra binară = cea mai mică
unitate de informaţie, reprezentabilă într-un
calculator și poate lua doar valorile 0 si 1).

O succesiune de 8 biţi se numeste byte B sau octet

O, fiind cea mai mică unitate de date ce poate fi
reprezentată și adresată în memoria unui sistem
de calcul.
Multiplii byte-ului
• 1 byte - B = 8 biți;
 10
• 1 kilobyte – KB = 1024 bytes (2 B); • 1
10
megabyte – MB = 1024 kbytes (2 kB); • 1
10
gigabyte – GB = 1024 Mbytes (2 MB); • 1
terabyte – TB = 1024 Gbytes (210 GB); • 1
petabyte – PB = 1024 Tbytes (210 TB); • 1
10
exabyte – EB = 1024 Pbytes (2 PB); • 1
10
zettabyte – ZB = 1024 Ebytes (2 EB); • 1
10
yottabyte – YB = 1024 Zbytes (2 ZB);
Reprezentarea în memorie a
datelor/ informaţiilor și adresarea lor la nivelul
procesorului se realizează la nivel de:
• byte (octet);
• cuvânt de memorie = doi bytes (16 biţi);
• cuvânt dublu = patru bytes (32 de biţi); •
cuvânt cvadruplu = opt bytes (64 biţi);
Clasificarea sistemelor de calcul
Există multiple criterii conform cărora
putem clasifica sistemele de calcul:
• Puterea de calcul:
– Supercalculatoare
 – Mainframe-uri
– Minicalculatoare
– Microcalculatoare (PC):
• calculatoare personale de birou
• calculatoare personale portabile
• calculatoare personale de mici dimensiuni (palmtop).
Performanţele calculatoarelor s-au
îmbunătăţit de-a lungul timpurilor.
Elementele care caracterizează
performantele sistemelor de calcul sunt: •
viteza de calcul, măsurată în număr de
operaţii efectuate într-o secundă; •
capacitatea memoriei interne şi externe;
• timpul de acces la memorie;
• fiabilitatea.