Parodonțiul marginal - totalitatea țesuturilor care asigură menținerea și susținerea dinților în oasele

maxilare
→ limita superioară: în jurul coletului anatomic al dinților
→ limita inferioară: nu este marcată
Distincția dintre parodonțiul marginal și cel apical: patologia cu evoluție diferită

Componentele parodonțiului marginal

A. Parodonțiul superficial (de înveliș): gingie:
- epiteliu gingival
- corion gingival
B. Parodonțiul profund (de susținere):
- cement radicular
- desmodonțiu
- os alveolar
Gingia – se împarte în 3 zone:
a) marginea gingivală liberă: corespunde peretelui extern al șanțului gingival
b) papila interdentară: ocupă spațiul interdentar, fiind situată imediat sub punctul de contact
c) gingia fixă: aderă ferm de dinte și osul alveolar subiacent, se întinde de la baza marginii gingivale libere
până la mucoasa mobilă (alveolară)
Limita dintre gingia fixă și mucoasa mobilă: joncțiunea muco-gingivală
Desmodonțiul - complex morfofuncțional ce cuprinde totalitatea structurilor din spațiul dento-alveolar:
a) substanța fundamentală
b) celule
c) fibre desmodontale: fibre de colagen (53-74%), fibre de oxytalan și rare fibre elastice

Aspectul normal al țesuturilor parodontale

Clinic, parodonțiul sănătos se caracterizează prin următoarele semne:
- culoare: roz-coral. Există factori ce pot determina variații fiziologice ale culorii: gradul de vascularizație,
biotipul gingival, pigmentările rasiale, gradul de keratinizare
- dimensiunea: mai mare la maxilar față de mandibulă și în zona incisivilor față de zona canină și
premolară
- contur: dat de linia ghirlandată (linia festonului marginal). Variază în funcție de forma și alinierea dinților
de pe arcadă, dimensiunea ambrazurilor și a zonelor de contact interdentar
- consistența: rezilientă, fermă (prin palpare cu partea butonată a sondei parodontale)
- textura: gingia marginală este netedă, iar gingia atașată are un aspect granitat, de „gravură punctată”
(coajă de portocală)
- poziția: reală, prin investigare cu sonda parodontală, iar poziția aparentă se observă cu ochiul liber
- șanțul gingival cu adâncime mai mică de 3 mm
- sângerare și/sau secreție purulentă/exudativă: absența sângerării spontane sau la sondajul parodontal
și absența secreției

Factorul determinant al afecțiunilor parodontale: placa bacteriană (în interacțiune cu terenul gazdei)
Factorii favorizanți locali ai afecțiunilor parodontale:
1. biotipul gingival 7. procesele carioase
2. inserția frenurilor și a bridelor 8. breșele edentate
3. lățimea gingiei fixe 9. trauma ocluzală
4. anomalii dento-maxilare 10. parafuncții, obiceiuri vicioase
5. perlele de smalț 11. factorii iatrogeni
6. tartrul dentar
Factorii favorizanți generali ai afecțiunilor parodontale:
→ diabet zaharat
→ boli psihice
→ discraziile sangvine
→ boli imunosupresoare

Indicele de igiena bucală

Are două componente:
- indicele de placă
- indicele de tartru
Valoarea indicelui de placă și a indicelui de tartru rezultă prin insumarea valorilor constante pe șase
suprafețe preselectate:
- suprafețele vestibulare ale primilor molari superiori
- suprafețele Iinguale ale primilor molari inferiori
- suprafețele vestibulare ale incisivilor centrali superior drept și inferior stâng
Valorlle indicelui de placă sunt:
0. absența plăcii
1. placă supragingivală in treimea de colet a dintelui
2. placă în treimea mijlocie a coroanei
3. placă în treimea incizala sau ocluzală a coroanei
Valorile indicelui de tartru sunt:
0. absența tartrului
1. tartru supragingival în treimea de colet a dintelui
2. tartru în treimea mijlocie a coroanei
3. tartru în treimea incizală sau ocluzală a coroanei
Valoarea totală a indicelui de igienă bucală rezultă din însumarea indicelui de placă și tartru.

Indicele de placă SILNESS și LOE

0. absența plăcii
1. placa nu se observă cu ochiul liber pe suprafețele dentare decât după răzuire cu vârful rotunjit al
sondei de parodontometrie
2. placa bacteriană este vizibilă cu ochiul liber ca un depozit fin, pelicular
3. acumulare de placă în strat gros care acoperă șanțul gingival de la marginea gingivală liberă până la
suprafața dentară
Indicele gingival (LOE și SILNESS)
0. gingie cu aspect clinic normal
1. gingie cu inflamație ușoară, discrete modificări de culoare, discret edem, lipsa sângerării la sondare
2. inflamație medie, congestie, edem, sângerare la sondare
3. inflamație avansată, congestie, stază, ulcerații, sângerare spontană
Indicele de sângerare papilară
0. absența sângerării
1. sângerare punctiformă izolată, unică
2. sângerări punctiforme multiple sau pe o arie redusă
3. sângerare care umple întreg spațiul interdentar
4. sângerare care depășește marginea gingivală Iiberă
Indicele cerințelor de tratament parodontal al colectivitiății (CPITN), recomandat de OMS
Cerințele de tratament parodontal sunt înregistrate pe sextanți (grupe de dinți frontali sau laterali), care
reprezintă o șesime a dentației existente; molarii de minte nu sunt luați în considerare decât ca
înlocuitori ai molarilor secunzi, în absența acestora
Sextanții cuprind următorii dinți:
17-14 13-23 24-27
47-44 43-33 34-37
Pentru fiecare sextant examinat se codifică valorile:
0. nici un semn de îmbolnăvire
1. sângerare gingivală la atingerea cu sonda
2. tartru supra- sau subgingival
3. pungi parodontale adânci de 4-5,5 mm
4. pungi parodontale adânci de 6 mm sau mai mult
Pe baza valorilor înregistrate, subiectul examinat se încadrează în una din urmatoarele clase de necesar
terapeutic parodontal:
0 = nu este necesar tratament parodontal
I = instituirea sau îmbunătățirea igienei bucale
II = igiena bucală, detartraj, tratament antimicrobian
III = I + II și tratament complex parodontal chirurgical, de reechilibrare funcțională și ocluzală

Gingivită cronică (simplă, necomplicată) prin inflamație de cauză microbiană (placa bacteriană)
Semne clinice obiective:
1. Principalul semn clinic obiectiv este sângerarea gingivală pe seama microulcerațiilor de la nivelul
epiteliului gingival și al meiopragiei (fragilității) capilarelor din corion
Sângerarea poate fi provocată de:
- atingerea și presiunea exercitată de alimente în cursul masticației
- periajul dentar sau folosirea scobitorii
- succiune voluntară sau involuntară a papilelor gingivale și a marginii gingivale Iibere, în afara
masticației, prin mișcările buzelor, obrajilor și ale Iimbii, cu scopul de autocurățire sau în mod reflex
- explorarea cu sonda
Sângerarea gingivală este unul din semnele precoce ale inflamației gingivale și precede chiar și
modificările de culoare ale gingiei
2. Culoarea roșie deschisă a gingiei, expresia hiperemiei active a vaselor din corion
3. Tumefacție, mărirea de volum a papilelor gingivale și a marginii gingivale Iibere, cu apariția de pungi
false, produse prin edem inflamator reversibil prin tratament antimicrobian. Epiteliul joncțional nu este
desprins de suprafața dintelui. Pungile false au dimensiuni variabile și pot acoperi suprafețele coronare
până aproape de marginea incizală/ suprafața ocluzală
4. Modificări ale aspectului suprafeței gingivale. Suprafața gingiei își pierde aspectul de gravură punctată
sau de „coajă de portocală", este netedă și lucioasă
5. Consistența gingiei este variabilă: mai redusă, moale, ușor depresibilă în formele inflamatorii exsudative
și mai fermă în formele cu tendințe proliferative

Din punct de vedere radiologic, in gingivita cronică propriu-zisă nu sunt semne de interesare a osului
alveolar
Tratament
• depistarea factorilor locali cauzali: placă bacteriană (prin teste de colorare) și favorizanți: tartru,
obturații in exces, coroane de înveliș neadaptate, alte lucrări protetice incorect realizate sau adaptate,
îndepărtarea acestora și refacere corespunzătoare a restaurărilor compromise
• instruirea pacientului asupra unui periaj corespunzator și controlul acestuia prin colorarea plăcii după
periaj
• instruirea pacientului privind folosirea unor mijloace secundare de igienă, mai puțin folosite: firul de
mătase, stimulatoarele gingivale și clătirile orale de două ori/zi după periaj cu clorhexidină 0,12%, timp de
2-3 săptămâni
• debridare glngivală
• detartraj efectuat cu grijă pentru îndepărtarea depozitelor subgingivale din zonele distale și orale mai
greu accesibile și completat prin lustruirea suprafețelor dentare cu paste și benzi fin abrazive; detartrajul
poate fi precedat de un tratament cu antibiotice administrate pe cale generală pentru reducerea riscului
de infecție
• pentru reducerea microulcerațiilor se face chiuretajul mecanic al peretelui moale al șanțului gingival sau
în cazul în care acestea nu pot fi accesate pe cale mecanică din cauza dimensiunilor foarte mici, se poate
face o cauterizare chimică cu ZnCI2 soluție 30%
• aplicarea după debridarea gingivală și detartraj a unor substanțe antimicrobiene (antiseptice,
astringente, oxidante, extrase vegetale) prin badijonaj
• tratamentul bolilor generale asociate

Gingivita hiperplazică prin inflamație microbiană (indusă de placa bacteriană)

Tratamentul este același ca în gingivita cronică și urmărește reducerea componentei hipertrofice.
Pentru desființarea hiperplaziei propriu-zise se practică:
1. gingivectomie
2. gingivectomie gingivo-plastică
3. operație cu lambou și excizia gingiei fibromatoase
Gingivita hiperplazică idiopatică se tratează chirurgical prin aceleași metode; uneori este necesară
extracția dinților cu pungi parodontale și migrări patologice accentuate

Gingivita de pubertate
Tratament:
• îndepărtarea și prevenirea acumulării de placă bacteriană
• debridare gingivală
• îndepărtarea tartrului supra- și subgingival
• tratament antimicrobian

Mărire de volum condiționată medicamentos

Tratamentul local constă în reducerea fenomenelor acute sau subacute prin spălături cu soluții
antiseptice: apă oxigenată, clorhexidină, extracte vegetale cu acțiune antibacteriană, precum și aplicații de
colutorii complexe cu antibiotice
- utilizarea medicației alternative ori de câte ori este posibil
Tratamentul chirurgical constă in remodelare chirurgicală în măririle de volum importante induse de
fenitoină (numai cu acordul medicului internist); nu se recomandă intervenția chirurgicală în cazul
măririlor de volum induse de ciclosporina A (predispoziție crescută la infecții).
Pentru dirijarea în bune condiții a vindecării se cauterizeaza microburjoanele gingivale persistente în
primele zile de intervenție chirurgicală și se instituie în continuare un tratament local antimicrobian și
antiinflamator. De asemenea, trebuie programate controale frecvente la care se rezolvă prin mijloace
locale, fără întreruperea medicației generale, eventualele recidive.

Gingivita și gingivostomatita ulcero-necrotică

1. Tratamentul de urgență constă în:
• spăIături bucale largi, efectuate des, chiar din jumatate în jumătate de oră în primele ore de la
prezentarea bolnavului, cu soluții antiseptice de: cloramină 3%, permanganat de potasiu 1/5000-1/10000
• depozitele infectate de fibrină se îndepărtează prin ștergere cu tampoane sau comprese îmbibate în apă
oxigenată, acționate cu blândețe
• se dislocă numai blocurile mari de tartru, de preferință prin detartraj cu ultrasunete
• se aplică local colutorii complexe cu antibiotice, corticosteroizi, antihistaminice, antibiotice, anestezice
de contact
2. Tratamentul de eliminare a factorilor favorizanți:
• în formeIe cu alterare a stării generale se indică repaus la pat pana la dispariția febrei și a celorlaltor
semne de suferință generală
• se contraindică consumul de alcool și se reduce fumatul
• dupa amendarea fenomenelor acute se practică un detartraj minuțios supra- și subgingival cu
ultrasunete și chiurete GRACEY + badijonari folosind colutorii cu antibiotice, produse apifitoterapice
• se continuă aplicarea colutoriilor cu antibiotice timp de zece zile
 3. Tratamentul definitiv, de prevenire a recidivelor:
• se tratează leziunile carioase existente și se refac obturațiile incorecte
• se reduc lucrarile protetice nejudicios concepute sau incorect efectuate
• se extrag resturile radiculare irecuperabile
Conturul gingival anatoform se restaurează prin gingivectomie și gingivoplastie
Pacienții sunt examinați periodic, pentru a se depista și înlătura factorii favorizați în vederea evitării
recidivelor

Gingivita de erupție
Tratamentul constă în:
• îmbunătățirea igienei orale în formele ușoare
• asocierea de lavaje orale cu soluții neiritante în formele dureroase
• administrarea de antibiotice în pericoronarita asociată cu tumefacție și adenopatie
Gingivita alergică
Tratament: După precizarea diagnosticului se administrează antihistaminice local și general și se va
exclude contactul cu agentul alergizant incriminat

Gingivita la respiratorul oral

Tratamentul este complex, necesitând colaborarea cu medicul ORL și ortodont pentru decondiționarea
obiceiului vicios
Obiective:
- îmbunătățirea igienei orale
- protejarea țesuturilor uscate excesiv prin vaselinizarea lor în cursul nopții și prin purtarea unui scut de
protecție
- decondiționarea respirației orale abordată interdisciplinar

Gingivita prin deficit de acid ascorbic

Tratament – pentru stabilirea conduitei terapeutice se precizează dacă gingivita se datorează unui aport
insuficient de vitamina C sau este determinată de cauze sistemice. Dacă anamneza amănunțită asupra
alimentației pacientului evidențiază un aport alimentar redus de vitamina C, se recomandă administrarea
de vitamina C în doză zilnică de 250-500 mg.
- îmbunătățirea igienei orale
- îndepărtarea factorilor locali favorizanți
- alimentație bogată în vitamina C

Gingivostomatita herpetică
Tratament
• spălături bucale cu soluții antiseptice
• ștergerea cu tampoane îmbibate în apă oxigenată a ulcerațiilor bucale
• se aplică unguente cu antibiotice: tetraciclină, Negamicin B
• medicație antivirală: Zovirax sau Acyclovir, administrat local sub formă de cremă 5% sau pe cale generală
sub formă de tablete
• imunoprofilaxia specifică cu vaccin antiherpetic
• vitaminoterapie: C, B1, B2 , E

PARODONTITE AGRESIVE
La copii se descriu două forme de parodontită marginală avansată care apar:
a) până la vârsta de 11 ani și mai rar peste aceasta vârstă: parodontita prepubertală
b) între 11 și 19 ani uneori și mai târziu: parodontita juvenilă, puberală sau adolescentină
Tratament
• debridare gingivală, detartraj
• tratament antimicrobian (Augmentin, Metronidazol și tetraciclină în formele susceptibile la antibiotic)
• chiuretaj subgingival, operații cu lambou, amputație radiculară, extracția dinților nerecuperabili
• examinări periodice