Vrăjitoarea cea poznașă

În ultima zi la școala vrăjitoarelor...

Micuța vrăjitoare a luat examenul final cu note foarte bune
Și acum nu are alt gând, decât sa se distreze de minune.
- Uraaa! Sunt liberă să fac ce pozne îmi trec prin cap !
Să-i necăjesc pe alții după plac !

Și cum mergea voioasă ce i-a ieșit în cale?

O broască grasă, verde, ce sta pe-o piatră mare.
- Ohoo, acum a sosit timpul s-arăt ce sunt în stare !
Atâtea vrăji pe care le-am învățat cu spor
Îmi dau de azi putere asupra tuturor
Și primul meu descântec ce-l voi încerca
Îl fac să se abată direct asupra ta !
Cu puterea vântului, prin vraja cuvântului
Cum vreau eu așa să fie,
Să te transformi acum în pălărie !
Dar, ea a rostit blestemul cu avânt,
Și când să spună ultimul cuvânt,
A strănutat atât de tare,
Că și-a îndreptat bagheta spre o floare.

Nu știu ce s-o fi întâmplat,

Dar broasca nu s-a transformat.
- Pisicuțo, tu ce zici?
E vreo pălărie-aici?
Ea pleacă mai departe și vede-n calea sa
Un mic păianjen negru ce pânza și-o țesea.

Micuța vrăjitoare stă și chibzuiește

Căci de puterea vrăjii un pic se îndoiește

1
Dar amintindu-și cât de mult a exersat,
Își spune mândră - Sigur știu ce fac !
Și următoarea vrajă ce-o voi încerca
Se va abate acum asupra ta !
Cu puterea vântului, prin vraja cuvântului
Cum vreau eu așa să faci,
În mătură să te prefaci
Dar, ea a rostit blestemul cu avânt,
Și când să spună ultimul cuvânt,
Din nou din răsputeri a strănutat,
Bagheta spre-o ciupercă s-a îndreptat.
- Oh, nu se poate
N-am izbutit nici de astă dată
Păianjenul e tot la locul lui
Dar mătura pe unde-i? Poți să-mi spui?

Micuța vrăjitoare tot mai mânioasă,

Vede pe mal o salamandra grasă și lucioasă
Și-și spune hotărâtă – Îi vin pe loc de hac!
Căci dacă nici acum nu reușesc
Nu știu ce să mai fac...
Iar ultimul descântec ce-l voi încerca
Se va abate acum asupra ta !
Cu puterea vântului, prin vraja cuvântului,
Cum vreau eu așa să faci,
În oală să te prefaci !
Ea a rostit blestemul cu avânt,
Și când să spună ultimul cuvânt,
Din nou din răsputeri a strănutat,
Bagheta spre o piatră s-a-ndreptat !
Privind în jos, nici vrăjitoarea nici pisica
Nu mi înțelegeau nimica.

2
Salamandra nu s-a preschimbat,
Dar unde-i oala? Ai aflat?

- Asta este, acum s-a terminat !

Nimic nu-mi folosește din tot ce am învățat !
M-am străduit sa am răbdare,
Dar după ultima încercare
De ce n-a mers mă tot gândesc,
Sunt sigură că nu greșesc !
Trântește jos bagheta supărată !
Eu cred că numai ea e vinovată
Nu e baghetă magică adevărată !

Deodată vede cum în poieniță,

Sosește cu pași repezi o fetiță
Duce cu ea o pălărie mare,
O mătură și-o oală încăpătoare.
Fetița-i spune cu glas liniștit
- Am mers în urma ta, și iată ce-am găsit !
Eu pot să-ți spun acuma lămurit
De ce-ai pățit nu-i nimeni vinovat,
Dar trebuie sa scapi de strănutat.
Atuncea vrăjitoarea a-ntrebat
- Chiar ai putea să știi cu-adevărat
De ce strănutul îmi încurcă descântecul mereu ?

- E simplu, îți spun eu! Nu poți să faci o vrajă rea,

Căci sa fii bună e ursita ta.
Strănuți că ești alergică la rău,
Vrăji bune poți să faci, nu-ți va fi greu!
- Numai vrăji bune, Ai luat-o razna?
Ești într-o ureche? Nu mai vreau sa aud nimic !

3
- Te rog așteaptă să-ți explic mai bine,
Vezi tu... păianjenul micuț,
Nu este un animal pufos, drăguț,
Nici broasca nu e mătăsoasă,
Nici salamandra drăgăstoasă.
Dar toate au o viață înfloritoare,
Se bucura de aer și de soare
De ce să le prefaci în lucruri fără viață?
Să stingi scânteia vie care-ți stă în față?
Rostește vrăji ce nimănui nu fac rău
Și vei vedea că la cuvântul tău
Cele dorite se vor făptui cu spor,
De alergie vei scăpa ușor.
În capul vrăjitoarei mii de gânduri roiesc,
Ca-ntr-o morișcă se învârt, se răsucesc,
Apoi se hotărăște – O să-ți fac pe plac,
Și dacă-mi iese bine, voi ști ce să mai fac !
Iar noul meu descântec ce-l voi încerca
Îl fac să se abată direct asupra ta !
Cu puterea vântului, prin vraja cuvântului
Vreau să schimb rochița de fetiță
În rochie elegantă de domniță !
Acum descântecul a funcționat,
Căci vrăjitoarea n-a mai strănutat

Iar rochia nouă i se potrivește fetiței ca turnată

E chiar fără cusur, e minunată !
De atunci cele două se joacă împreună,
Și se distrează zilnic cu câte-o vrajă bună
Iar strănutul a dispărut fără urmă.