Van, Soția Dușmanului Său

Pagina
Text original
Contribuie cu o traducere mai buna
https://www.facebook.com/novelasgratis
Pagina 2
MERGE
soția dușmanului său
Bronwyn Jameson
Pagina 3
Argument:
Era hotărât să se răzbune... dar acea femeie era

complet nevinovat.
Amnesia îi furase amintirile, dar doar privind
Frumusețea perfidă a Susannah Horton, Donovan Keane a evocat
imagini pasionale ale weekendului fără de care împărtășiseră
da-te jos din pat. Susannah plănuise această aventură pentru
distruge o afacere importantă, dar acum Van ar avea șansa să o facă
răzbuna. Într-o singură noapte ar reuși să rupă angajamentul de
Căsătoria Susannei, avea să-și recupereze afacerea și să plece cu
toate amintirile de care ai nevoie pentru a merge mai departe.
Ceea ce nu și-a imaginat era cât de greu i-ar fi fost să o uite.
Pagina 4
unu
Deci plecasem. Înainte de ceea ce avea Donovan Keane

anticipat, ținând cont de vreme și de călătorie necesară
pentru a ajunge în stațiunea îndepărtată. Van a verificat cu
satisfacție că eram singur.
Bine.
O jumătate de zâmbet îi răsuci buzele în timp ce contempla cum

A respins umbrela uriașă de bellboy și a urcat treptele pe scări,
spre recepție. Sub acoperișul porticului, s-a oprit pentru a-l saluta pe
portar și ceva în mișcarea părului lui blond roșcat și al lui
mâna îi dădu un sentiment ciudat de déjà vu . In timpul
fracţiune de secundă, oscila între trecut şi prezent, între vis şi
realitate.
Apoi a intrat în clădire, ca un furtun de picioare lungi și
pelerina de ploaie de design, lăsându-l pe Van singur și fără un zâmbet.
Cu un pumn înmănușat, și-a lovit palma celeilalte mâini și

și-a căutat memoria, fără succes.
„Ce surpriză”, a spus el unui public prost de gadgeturi.

gimnastică.
O identificase pe Susannah Horton de îndată ce o văzu sosind

prin fereastra udă de ploaie. Dar asta a fost din cauza fotografiilor
Văzusem în ultimele săptămâni de cercetări intense, la
Fotografii din societatea australiană o adorau pe moștenitoarea bogată; nu să
weekend pe care îl petrecuse în compania lui. Van se întoarse de la
fereastra, s-a scuturat pentru a elibera tensiunea din mușchi și a înconjurat
sac de nisip pe care îl lovise cu câteva minute înainte.
A zburat din San Francisco cu dimineața înainte, dar

douăzeci şi patru de ore fusese la Palisades din Stranger's Bay, the
Stațiunea de vacanță din Tasmania unde se presupunea că trecuseră
în acel weekend nu umpluseră gaura neagră a lor
4
Pagina 5
memorie. La naiba, fusese pe cale să cumpere locul și încă

nimic nu era familiar. Nici zborul spre Australia, nici transferul în interior
elicopter spre complexul izolat. Nici măcar primul minunat
vedere la cabanele punctate în vârful promontoriului stâncos
cu faţa spre oceanul de sud.
Orice. Paf. Orice. Paf. Orice.
Van a lovit prin sacul de nisip cu o succesiune letală de pumni.

că nu-și puteau alina frustrarea. Arsura persistentă
intern nu s-a datorat doar weekendului uitat sau a pierdut
opțiunea dumneavoastră de a cumpăra complexul, depășită de un grup hotelier
Australian. Era din cauza felului în care o pierduse.
Primise acea lovitură joasă în timp ce era inconștient

în UTI, incapabil să se apere și cu atât mai puțin să lupte. Paf. A
Contraofertă de neoprit, perfect prezentată și calculată. Paf. ȘI
totul din cauza unei roșcate perfide pe nume Susannah Horton.
Pafpafpaf.
În ciuda amenințării voalate pe care o lăsase în cutia poștală a

vocea aseară, nu se așteptase să apară atât de curând.
În cel mai bun caz, se așteptase la un apel. În cel mai rău caz, altul
„Nu îndrăzni să suni din nou” de la mama lui. Singura Susannah
mers acolo neanunțat și neînsoțit, ia sugerat că el
Nu interpretase greșit indiciile pe care le avea.
Își pusese degetul pe el și nu pierduse niciun minut

adu-l de la sala exclusivistă din complex.
Nu a auzit-o intrând, dar a surprins reflexia unei mișcări în
fereastra imensa. Un fior i-a străbătut șira spinării, destul de puternic
astfel încât următorul pumn a pășit doar pe o parte a pungii de
nisip. Și-a recăpătat calmul și a aruncat o ultimă combinație de
Lovituri rapide, puternice și precise care i-au tăiat răsuflarea.
Și-a scos mănușile de box și și-a pus un tricou. A apucat

prosop și sticlă de apă și, evitând sacul de nisip, încă
oscilând în aer, s-a dus în zona luxoasă de recepție. In timp ce
a mers, a băut apă și a băut imaginea femeii.
Pagina 6
De aproape, Susannah Horton a impresionat chiar mai mult decât după a

sticla uda. Nu a fost orbitor; frumusețea ei avea mai mult de-a face cu
clasă. Înalt, zvelt și feminin. Buze generoase echilibrate de
un nas lung drept. Păr roșu auriu și piele deschisă, dintre care
s-au înroșit la soare. Ochii verzi înclinați în sus și întunecați
nelinişte.
Până în acel moment avusese îndoieli cu privire la modul în care trecuseră

zilele și nopțile, acel weekend din iulie. nu mi-am amintit a
al naibii de detaliu. Am avut doar cuvântul lui Miriam Horton, după a
conversație telefonică diabolică și instinctul lui. Și a crezut în a lui
instinct. Când privirile lor s-au întâlnit, când el a detectat
căldură reprimată în adâncurile verzui ale ei, ale lui
corpul a reacționat cu un fulger puternic de recunoaștere. ȘI
Când s-a oprit în fața ei, instinctele lui bâzâia ca un nebun.
Da, se culcase cu el, fără îndoială.
Și apoi îl lovise cu piciorul.
Susannah crezuse că era pregătită pentru acel moment. Din

care auzise mesajul vocal cu o seară înainte, avusese
timp să se pregătească. Nu o dată se blestemase pentru a lui
reacție impulsivă și nesăbuită. De mai multe ori
posibilitatea de a se întoarce și de a merge acasă.
Dar la ce ar fi fost de folos? Nu mi-am imaginat tonul agresiv

a mesajului, nici amenințarea inerentă cuvintelor sale. Nu
a fost la fel de analitic ca odinioară atunci când a decis să zboare acolo
impulsivitatea părea să-i domine relațiile cu Donovan Keane,
dar luase decizia corectă.
După cinci ore de călătorie și analiză, anxietatea inițială a

Susannah căpătase un strop de indignare. După ignorarea lor
apeluri de săptămâni, a apărut, două luni mai târziu, cu
6
Pagina 7
amenințări care s-au apropiat periculos de mult de șantaj. Ea a avut

multe de regretat despre acel weekend și despre acesta
consecințe, dar nu a fost vinovat. Cu cât mă gândeam mai mult
mesajul vocal, au fost ridicate mai multe întrebări.
Asta a avut în vedere când a intrat în sala de sport de la The

Palisades și l-am întâlnit pe Donovan, gol de la brâu în sus,
zdrobind nefericitul sac de nisip. Toată indignarea ta a fost
s-a evaporat când a văzut umflarea muşchilor. Se simțea gol, rău
pregătită și foarte susceptibilă la senzațiile pe care i-a provocat-o văzându-l
din nou.
Când s-a întors și privirile lor s-au întâlnit, i-a lovit pe ai lui
simțurile mai puternic decât sacul de nisip.
A fost la fel ca prima dată când s-au întâlnit și ea a devenit

în singurul focar al acelei priviri fascinante cenuşii argintii. El a experimentat
aceeași emoție, aceeași răsturnare în stomac, aceeași
explozie de căldură pe piele.
Fermecat Pierdut. Încet să reacționeze.
Atât de încet încât el era deja înaintea ei înainte ca ea să înțeleagă ce

a eșuat la fața locului. Semăna prea mult cu acea primă întâlnire; aceasta
a văzut în felul în care o privea în tăcere, nu ca un iubit sau ca un
cunoscut, dar aproape de parcă ar fi fost un străin.
Se întreba ce se întâmplă. Dacă era posibil ca

va aminti. Dacă el era într-adevăr bărbatul de care se îndrăgostise
fulgerător în acel weekend rece din iulie.
— Donovan? spuse el nesigur.
— Te aşteptai pe altcineva?
Capul înclinat, își miji ochii într-un gest atât de familiar

pentru ea ca unghiul pomeților ei și grosimea buzei inferioare.
Da, a fost Donovan Keane. Cu părul foarte scurt, fața cea mai ascuțită
și dură, expresie rece ca vântul antarctic, dar fără îndoială
Donovan.
Pagina 8
„După tonul mesajului tău, nu știam la ce să mă aștept”, a răspuns ea,
luptându-se să-și recapete calmul. Dar desigur, nu asta
mă privești în sus și în jos de parcă nu mă cunoști.
Își ridicase prosopul în jurul gâtului pentru a șterge transpirația

a feței ei, dar asta nu ascunde licărirea emoției din ochii ei.
— A fost mesajul meu neclar? El a intrebat.
— Sincer, nu.
Prosopul s-a oprit. Prin tensiunea maxilarului și buzelor tale

Strânsă, Susannah și-a dat seama că se controla. Nu a fost
un comportament rece și îndepărtat; se strădui să-şi ascundă furia.
„Ce parte trebuie să clarific?”
„Partea în care ești atât de supărată pe mine”, a spus ea, uluită.

pentru ostilitatea lor.
— Poți să nu te mai joci nevinovat, Goldilocks. Deja știi

despre ce este vorba
Să joci nevinovat? Bucuri de aur? Confuzia de

Susannah s-a transformat în iritare.
— Te asigur că nu îmi fac nimic.
— Atunci lasă-mă să-ți clarific. Imediat după ce am trecut noi

un weekend împreună, un weekend ca angajatul meu deja
salariu bun, oferta mea de achizitionare a acestui complex a fost respinsa.
„Licitarea ta a fost îmbunătățită”.
„De către Carlisle Hotel Group, condus de bunul tău prieten și

partener de afaceri, Alex Carlisle.
„Oferta lui Alex a fost legitimă”, a spus ea.
Pagina 9
— M-au făcut să cred. Până când am descoperit, acum o săptămână,

care este și logodnicul tău. Spune-mi, „a continuat pe un ton prietenos”, vrei
Ți-a sugerat să încerci să obții detaliile ofertei mele de la mine? A fost așa
Cum ai pregătit o contraofertă atât de repede?
„Asta nu are sens”, a răspuns ea, uluită de incredibil

acuzare-. Amintirea ta din acel weekend pare gravă
distorsionat.
— Poate că ar trebui să-mi împrospătezi memoria, spuse el calm,

deşi faţa i se încorda.
— M-ai angajat. Trebuia să mă convingi să accept
treaba. V-am avertizat că ar putea exista un conflict de interese, dat fiind
că mama mea deținea o mare parte din Palisades.
Dar ai insistat. M-ai iubit
Privirile lor se ciocniră o clipă lungă. Aerul care i-a despărțit

sfârâit de animozitate și totodată de căldura care
ultimele cuvinte implicau: „M-ai iubit”. Era adevărat, nu a făcut-o
putea să se certe cu realitatea dorinței sale fizice, dar așa fusese
secundar motivului real pentru care căutase
serviciile companiei dumneavoastră.
„M-ai iubit pentru că mama mea era acționar”, a continuat ea.

Ai vrut să te recomand ei, ca să voteze tot consiliul
va rog oferta dvs. Dar când m-ai avut, ai avut încredere în tine. Doar ai avea
Te-aș fi făcut un pic mai drăguț și oferta ta ar fi câștigat.
— Nu am fost drăguţ? Își miji ochii.
„Când te-ai întors în America, n-ar fi trebuit să-mi știi

apeluri. Nu te-aș fi urmărit. Trebuia doar să spui „Avem
ne-am distrat bine, Susannah, dar nu căutăm același lucru. Să-l lăsăm
a fi". Dacă nu ai fi crezut că ai afacerea în buzunar
ai fi acceptat apelurile mele în loc să te ascunzi în spatele tău
Secretar…
Pagina 10
S-a oprit, supărată că dezvăluise cât de mult o durea durerea ei.

liniște. Dar apoi și-a îndreptat umerii și l-a privit drept în ochi.
demnitate.
— Ar fi trebuit să răspunzi la telefon, Donovan. Pentru

cel putin odata.
El a continuat să se uite la ea, ceva asemănător cu frustrarea în fundul minții lui.

ochii ei și Susannah se pregăti pentru următorul atac. Dar
A clătinat din cap și a mers la fereastră. Ploaia a avut
s-a transformat în burniță, iar cerul a fost vopsit într-un gri cețos.
Ea a crezut că are aceeași culoare cu ochii ei de la

dimineaţă. Apoi s-a întors și a găurit-o cu acei ochi, fără urmă de
moliciune de care își amintea.
— Să vedem dacă pot să clarific. Îmi spui că am pierdut o afacere

mai mult de opt cifre, în care lucra de luni de zile, pentru nu
returnați apelurile? Donovan pufni neîncrezător.
Așa spus, suna a răzbunarea copiilor, fără îndoială. Susannah era

stomacul i s-a învârtit când și-a dat seama că avea dreptate. În decizia ta
fusese o anumită parte de răzbunare, dar și multe altele
factori. Și-a ridicat capul mândru.
„A fost mai complicat decât atât”.
„Complicația se numește Alex Carlisle”. Logodnicul tău.
— Ăsta a fost doar un lucru, răspunse ea precaută. Mai era altul care
Donovan Keane nu ar trebui să știe.
„Asta ne readuce la întrebarea mea inițială”.
Cu mișcări îndelete, se întoarse la ea. Determinarea de

chipul lui o făcu pe Susannah să tresară de anxietate. Nu
avea nevoie să-i spun ce întrebare. Se referea la acela
lăsat pe robotul ei cu o seară înainte: — Logodnicul tău știe asta
te-ai culcat cu mine?”.
10
Pagina 11
Întrebarea se ridica între ei ca un zid. Susannah nu avea

a spune orice. Știam că el citise răspunsul în ochii ei și
că nu merita tăgăduit. Dar mai era un lucru de spus și
foarte important.
— Deci nu era logodită cu Alex.
— Totuşi ai venit. Pot doar să presupun că vrei

protejează-ți secretul întunecat și murdar.
Susannah făcu ochii mari la aceste cuvinte.

Au devalorizat ceva ce ea a crezut special, chiar dacă așa era
a fost un prost de campionat să creadă că au împărtășit ceva
mai mult decât o aventură de weekend.
„Din moment ce nu l-ai contactat pe Alex, am presupus asta

vrei ceva de la mine, in schimbul tacerii despre mine... greseala
de judecată.
Ochii lui străluceau dură. Un punct pentru ea, care i-a dat
aripi pentru ego-ul lui bătut.
— Pentru ce te-ai întors aici, Donovan? -Întreb-. Acea

Vrei de la mine?
„Vreau să știu cum și când s-a implicat Carlisle în asta”. The

Palisades nu a fost oficial pe piață. Am făcut toată treaba,
I-am convins să vândă - și-a fixat ochii asupra ei,
nemilos. I-ai oferit afacerea?
— Da, recunoscu Susannah o clipă mai târziu. Doar daca…

„Fără dar sau singur”. Dacă l-ai băgat în afaceri, poți
scoate-l din nou.
"Cum te astepti sa fac asta?" Ea ridică vocea neîncrezătoare. Horton

a acceptat oferta lui Carlisle. Contractele sunt deja întocmite.
„Elaborat, nesemnat”.
unsprezece
Pagina 12
Bineînțeles că nu au fost semnate, nu ar fi fost până când

Au păstrat ambele părți ale înțelegerii pe care o negociase cu Alex.
— Nu-mi pasă cum faci asta, spuse el. Și-a pus un hanorac. Este
problema ta.
Uimită de îndrăzneala comenzii ei, Susannah îi luă câteva secunde

să înțeleagă ce însemna acel hanorac.
-Tu pleci? întrebă el alarmat.
„Am spus ce este necesar pentru moment”. te las pe tine sa faci

apeluri necesare.
Toate instinctele lui strigau să-l oprească, să-i explice

imposibilitatea de a face ceea ce a cerut dar, deși nu-i plăcea
recunoaște, avea dreptate. Trebuia să se gândească, să-și ia în considerare opțiunile și
decide cui să sune.
„Unul dintre acele apeluri ar trebui să fie către mama ta”, a spus el de la
uşă-. Întreabă-l ce știe despre dacă ți-am răspuns sau nu apelurile. ȘI,
de altfel, n-ar strica dacă ai fi de acord cu ce poveste
te bazezi pe angajamentul tău.
Da, a sunat.
În urmă cu o săptămână, potrivit lui Miriam Horton, era la birou

Companie de recrutare de servicii din Melbourne
Concierge și călătorie a lui Susannah. Mama lui nu era angajată
permanent, Slavă Domnului, dar a ajutat când a fost nevoie.
De multe ori cea care avea nevoie de ajutor nu era Susannah, ci

Miriam. În ciuda apartenenței la mai multe comitete caritabile și regizor
Horton Holdings, Miriam trebuia să facă și mai mult pentru a umple golul
părăsită de moartea soțului ei, cu trei ani mai devreme.
12
Pagina 13
Trebuia să fie nevoie de ea, ceva ce Susannah a înțeles foarte bine.
Ceea ce nu a înțeles a fost că Miriam nu a comunicat

apel de la Donovan. Acum o saptamana. O săptămână acolo
petrecut lucrând cu ea, pregătindu-o să preia conducerea în timpul
absența lui, care avea să dureze două săptămâni.
Susannah se duse la fereastră, întrebându-se cum ar putea

mama lui i-a ascuns asta.
— Mergeai cu Alex să vizitezi ferma familiei, se justificase el.

mamă-. Știu că erai nervos să-ți cunoști mama și
să-și convingă frații că și-a ales soția
adecvat. Nu am vrut să adaug o altă povară.
„Un client nu este niciodată o povară”, spusese Susannah.
-Un client? Miriam pocnise limba cu

dezaprobare-. Amândoi știm că Donovan Keane a transmis asta
frontieră.
— Ar fi trebuit să-mi spui că a sunat.
— La ce ar fi fost bun, dragă?
— Aș fi fost pregătit pentru reapariția lui. Ar putea avea

Pregătește o explicație și nu arăta prostesc, se gândi ea.
— Nu m-ar fi prins neprevăzut când a sunat din nou.
— I-am spus, destul de clar, să nu te mai sune niciodată...

spusese mama ei după un moment de tăcere.
— Nu aveai dreptul să faci asta.
„O mamă are întotdeauna dreptul să-și protejeze fiica”, a răspuns el.

Miriam—, după cum vei descoperi când vei deveni mamă. Omul acela
folosit și apoi te lasă deoparte. Acum sunteți angajat în a
om onorabil al cărui cuvânt poți să-l crezi. Ai nevoie
tine minte
13
Pagina 14
Nu a făcut nimic, dar ultimele cuvinte ale lui Donovan au răsunat

în urechile tale.
— Ce i-ai spus despre logodna mea?
— Nu-mi amintesc cuvintele exacte.
— Ai menționat când am acceptat propunerea lui Alex? - când dvs

mama scoase un sunet vag, nesigur, Susannah
îngheţ. Miriam Horton avea o abilitate legendară de a-și aminti
nume, locuri și date. Asta a făcut-o valoroasă, totuși
enervat, membru al echipei At Your Service, Your Company. Tu
ai spus că eram deja logodită când ne-am cunoscut?
„Poate că a ajuns la această concluzie, dar nu văd ce

importanta ar putea avea.
Susannah îşi apăsă puntea nasului, între exasperare şi

demisionat. În sfârșit, a înțeles de ce se uitase la ea cu atât de mult
dispreţ.
— Ai spus că te-am sunat, comentă Miriam.
-Aseară. E aici, mamă. In Australia.
— Te rog, spune-mi că nu o să-l vezi, Susannah. Te rog spune-mi ce

Nu este motivul pentru care Alex a sunat astăzi pentru a te întreba unde ești.
Părea nervos, tăios și puțin... enervat.
Susannah a prezis că va fi mult mai mult decât puțin. Si nu

blamat. După ce se hotărâse să zboare acolo, ea încercase să sune pentru a-i spune
că mergea într-o călătorie să se gândească la lucruri, dar nu răspunsese...
asta devenea povestea vieții lui.
În graba de a se organiza și de a ajunge la aeroport la timp, a fost

a rugat-o pe sora lui vitregă să-i povestească despre călătoria lui. Nu m-am îndoit
că Zara i-ar fi dat mesajul și că n-ar fi dezvăluit mai mult decât
strict esenţialul.
14
Pagina 15
Cu toate acestea, Susannah tocmai își dăduse seama cât de nesigură

ar putea fi transmisia de mesaje... și consecințele. Ideea
înfruntarea cu un alt bărbat înfuriat o făcea să se simtă inconfortabilă, dar făcuse
să o facă. A trebuit să-i spun lui Alex că e în regulă, că nu
abandonat și intrase în panică doar când a
problema din trecutul lui. Încă intenționa să se căsătorească
el.
S-a dus la birou și a luat receptorul. În acel colț îndepărtat al

telefoanele mobile nu au avut acoperire, care a fost pozitivă sau negativă,
in functie de client. Mi-am imaginat că atât Alex, cât și Zara aveau
a încercat să o localizeze și ar fi surprins de dispariția ei,
că nu și-a oprit niciodată telefonul mobil și nu a spus unde se duce.
Având în vedere acumularea de neînțelegeri, nu-și dezvăluie soarta a avut
fost foarte norocos. O întâlnire între Donovan și Alex ar duce doar
la o confruntare urâtă. Ea încurcase lucrurile și
ea trebuie să le descurce.
Începând cu apelul telefonic către Alex și terminând cu

explicația pe care Donovan o merita.
cincisprezece
Pagina 16
Două
Ferit de privirile din afară, în jacuzzi-ul cabanei sale, Van

urmărea progresul umbrelei galbene ridicându-se și coborând între ele
tufișuri și margini stâncoase. Pe lângă drumurile asfaltate care
asigurat acces la vehicule, o serie de trasee pt
pietonii au traversat întreaga proprietate. Dar se îndoia că Susannah
făcea o plimbare revigorantă în ploaie.
Van încercase după ce părăsise sala, mai mult ca o cursă

decât o plimbare, înainte de a-ți scufunda mușchii obosiți în apă.
Pentru a-i facilita relaxarea, avea lângă ea o sticlă de pinot roșu. The
combinația făcuse minuni până când văzu asta
umbrelă.
Trecuse o oră și jumătate în care vorbiseră. Nouăzeci de minute pentru

ea își suna, compara opinii și își pregătea oferta.
Dacă miza ar fi fost mare, nu aș fi călătorit acolo. Nu ar exista
a reacționat la acuzațiile sale. Ar fi ridicat din umeri şi
I-aș fi dat un card Alex Carlisle.
Înainte fusese încordat și în gardă, încercând să-și ascundă punctul de vedere

slab. Dacă ar fi profitat de inexactitatea amintirilor ei despre
în acel weekend, ar fi câștigat un mare avantaj. Dar trecut
întâlnirea inițială, dacă ați pus întrebările și observațiile potrivite,
avea să umple niște goluri din memoria lui. Și, după ce o am
văzut, voia mai mult ca niciodată să-și amintească anumite lucruri.
Nu numai din cauza frumuseții ei, că a așteptat fotografiile pe care le avea

văzut, ci prin atitudinea lui. Nu știa dacă a folosit expresia „cum
îndrăznești să mă acuzi?’, dar postura lui defensivă și privirea trufașă aveau
a sugerat exact asta.
L-a surprins că acea ipostază a demnității rănite l-a încântat atât de mult.
Ca să nu mai vorbim de ochii verzi care îi aprinseseră sângele.
În ciuda alergării de kilometri în ploaie, în ciuda vântului

Înfrigurată pe pielea lui, căldura întâlnirii lor a continuat să-l mângâie. Nu a fost
16
Pagina 17
Ciudat că ea îl ademenise în patul ei în acel weekend în care el nu a făcut-o

putea aminti. Sau, dacă credea versiunea ei, cât de mult se bucurase
seducându-o. Cu siguranță, indiferent cine a avut
Când problema a fost adusă, concluzia fusese glorioasă.
Un salut și o mângâiere din acei ochi l-ar fi doborât la picioarele lui.
Incapacitatea lui de a-și aminti unde, când sau

de câte ori, dar cu mai puțină forță decât înainte. Frustrare
a fost temperată de desfăşurarea primei întâlniri şi de
anticiparea cum ar fi urmatorul.
Intenționa să se distreze puțin.
Când a văzut-o trecând pe lângă tufișurile care o ascundea

cabana din vedere, a iesit din apa. Pentru o clipă răuvoitoare, el
A pozat mergând la uşă aşa cum era: gol, ud şi, ştiind
cine a fost vizita lui, entuziasmat.
Dar și-a pus halatul de baie, nu din modestie, ci din același motiv
că pusese un tricou când a ajuns ea la sală; Nu
voia ca ea să vadă cicatricile sau să se gândească la originea lor. Preferat
ține cardul acela ascuns în mânecă, l-aș scoate în caz că
necesitate absolută.
S-a dus la ușa terasei și a deschis-o. Briza a lovit

halat de baie împotriva coapselor umede.
Susannah purta o haină de ploaie închisă de sus în jos și ea

înfruntă hotărârea exprimată. A ezitat o secunda cand a vazut tinuta
despre el, dar apoi ea se uită în ochii lui, fermă, dar îmbujorată.
— Scuză-mă, spuse el. Ai fost la duș.

— În jacuzzi. Ai vrea sa mi te alaturi?
— Mulţumesc, spuse ea, după ce clipi surprinsă. eu prefer
lăsați-l într-o zi fără ploaie.
17
Pagina 18
Frumos, inteligent și ironic. Van și-a simțit admirația pentru

Susannah Horton a crescut al doilea după secundă.
— Jacuzzi-ul este acoperit, apa fierbinte, sticla de vin

deschis.” El a ridicat paharul spre ea. Și e bine.
— Nu mi-am adus costum de baie.
— Nici eu, spuse Van. Nu mi se pare o problemă.
„Nici eu, dar zilele noastre cu jacuzzi aparțin trecutului...”

a afirmat ea, deși roșul de pe obraji i se ridica în ton.
— Presupun că compania mea este pe care o respingi, dar ești aici.
- Voi fi repede. Plec la patru.
— Ești mereu atât de strictă în privința programelor tale?
„Numai când am un zbor rezervat”, a răspuns ea. Merge

Își dădu seama că vorbea despre părăsirea complexului, nu ușa lui.
Furtuna împiedicase elicopterele să decoleze toate
zi, dar el a presupus că ea va afla mai devreme sau mai târziu. Nu a spus nimic.
„Păcat că refuzi jacuzzi-ul, dar vinul este încă acolo”.

De ce nu intri și bei ceva? A aruncat ușa larg.
Ea se uită la el de parcă ar fi invitat-o într-o bârlog de

Lupii. I-a fost greu să nu-și arate dinții ca un câine nebun.
— Trebuie să fii cald în haina de ploaie, dar eu

îngheață... piesele, aici.
— Poate ar trebui să te îmbraci, sugeră ea. Aveți grijă să le evitați

„Părți” au intrat în casă.
Nu, gândi Van cu răutate, prefer halatul de baie pentru că te face

agitat".
18
Pagina 19
— De ce nu îți dai jos haina de ploaie? a sugerat el, admirând

clătinarea șoldurilor -. Esti acasa. iti voi servi unul...
— Nu este o vizită socială, spuse ea, plimbându-se de parcă prin cameră

Dacă nu știa unde să-și planteze pantofii ei sexy cu cizme. Nu
vreau vin
„Atunci e treaba.” Van își puse paharul pe masă. eu

impresionezi. Nu credeam că poți să vorbești așa cu Carlisle
Rapid.
Asta a făcut-o să se oprească la canapeaua din piele. Nu s-a așezat.

Ea îşi îndreptă umerii şi îşi ridică bărbia înainte de a se întoarce spre el.
— Încă nu am vorbit cu Alex. Probabil că nu o vei găsi până când

pe luni.
Van și-a sprijinit șoldurile pe masa din sufragerie și și-a făcut cruce.
arme.
— Nu-ți poți găsi logodnicul în weekend? -

Întreb.
„Nu răspunde la telefoane și asta înseamnă că nu este la telefon

birou sau acasă. Voi continua să testez mobilul dvs., dar dacă nu aveți
acoperire… ” a ridicat din umeri ”… Nu pot face mai mult.
-Foarte convenabil.
„Nu în mod special”, a răspuns ea fără să clipească, deși ochii ei

s-au ascutit. Aș prefera să-l găsesc.
-Și mama ta? Răspunde ea la telefoanele lor?
-Da. Am vorbit cu ea și mi-a spus că ai sunat săptămâna

trece. Îmi pare rău că nu mi-a dat mesajul și chiar mai mult că ți-a dat
o idee greșită despre logodna mea.
— Îmi spui că nu ești logodit cu Alex Carlisle?

întrebă Van după ce i-a cercetat fața pentru câteva secunde.
19
Pagina 20
— Nu a fost în iulie. Acum da ”, a clarificat el. De ce am

simți că nu mă crezi?
„Pentru că, în afară de mama ta, nu am reușit să găsesc pe nimeni

lasă-l să știe. Mulți oameni te menționează pe tine și pe Carlisle
afaceri și societate, dar nu se vorbește de angajament.
— Așa ne place să fie, spuse ea furioasă. După,

parcă ar regreta acea etapă de temperament, îşi strânse buzele
și s-a adunat înainte de a continua. Familiile noastre sunt foarte
cunoscuți, în special Carlisle, și nu vrem ca planurile noastre să o facă
se transformă într-un circ. Alex a decis, am făcut-o amândoi -
corectă ea, „făcând anunţul decât după nuntă”.
- Și când va fi asta?
„Eu... încă nu am hotărât data.” El flutură cu mâna stângă.

neclar.
-O sa fie in curand? Ochii lui Van i-au cercetat mâna și,

mulțumit, se ridică.
— Da, spuse ea. In curand.
* * *
De când deschisese ușa, Susannah simțise înăuntru

dezavantaj. Totul, de la halatul de baie cu nasturi prost până la sclipiciul batjocoritor al
ochii lui și sugestia că se dezbrăcă în jacuzzi,
i-a adus în minte amintiri pe care nu le dorea. Fiind în cabană a făcut ca
chestie. Nu se putea concentra cu toate locurile la vedere
unde se sărutaseră, se mângâiaseră și se dezbrăcaseră.
Se forțase să-și țină ochii pe fața ei, iar

Conversația o ajutase să nu gândească.
Până în acel moment.
douăzeci
Pagina 21
Când s-a apropiat, ea a fost foarte conștientă de cât de puțină îmbrăcăminte era
O purta și cât de expusă s-a simțit. Bătăile inimii
împotriva coastelor tale. Nu știam ce vrea, de ce avea
stând în picioare sau de ce se uitase atât de atent la...
— De ce nu porți un inel?
Susannah deschise gura, nu găsi niciun răspuns și o închise din nou.

El o apucă de mâna stângă.
„Nu asta e norma atunci când cineva este logodit

sa te casatoresti? Purtați un diamant pe acest deget?
Și-a mângâiat degetul inelar cu degetul mare. A fost o atingere ușoară, dar
Era atât de aproape de ea încât a prins căldura masculină a pielii ei și a lui
Corpul zguduit de amintiri mult mai puțin inocente. știu
s-a înroșit ușor.
„Nu am un inel de logodnă”.
— Carlisle nu ți-a cumpărat un diamant? Ce ți-a dat

asa de? Un pachet de stocuri? Capital de extins? A
acord de exclusivitate pentru a utiliza serviciile companiei dumneavoastră în cadrul acesteia
lant de hoteluri?
Vocea lui suna blândă și batjocoritoare, dar nu încetă să se uite la ea o clipă.

al doilea. Și-a amintit că venise acolo să-i spună
adevăr. Pentru a-i explica de ce nu i-a putut da ceea ce a cerut. Cu toate că
stomacul îi furnică, a trebuit să încerce.
„Mi-a oferit ajutor să-mi salvez afacerea”.
— Ai probleme financiare?
Susannah și-a eliberat mâna, dar căldura contactului a rămas

gâdilându-ți pielea. Asta a stânjenit-o la fel de mult ca și a recunoaște
problemele companiei dvs. Știam că roșise.
douăzeci și unu
Pagina 22
—M-am extins prea repede, am avut idei grozave și mi-am dorit

arăta că ar putea reuși singură. Am cerut un împrumut neprofitabil și,
Da, îmi este foarte greu să plătesc datoria.
— Pare greu de crezut. Ești un Horton. Parintii tai…
— Nu am vrut ajutorul tău, îl întrerupse ea. Nu am vrut să folosesc bani

a tatălui meu. Despre asta era vorba. Știi de ce.
Ea îi povestise despre viața secretă a tatălui ei și de ce a făcut-o

a părăsit afacerea familiei pentru a-și începe propria afacere, dar
expresia lui o făcea să creadă că era un alt lucru care avea
uitat de acel weekend.
— Acceptarea ajutorului părinților tăi este diferită de acceptarea ta

viitor sot?
— Da, spuse ea cu înverșunare, desigur. Aceasta este o afacere între

Două părți.
— Ce primește Carlisle în schimb?
-Mie.
Privirile lor s-au întâlnit. Ceva scânteia în ochii lui Donovan,

un indiciu de furie sau de negare pe care l-ai acoperit rapid. S-a aplecat spre
înapoi și a studiat-o cu dezaprobare evidentă.
— Așa că și-a cumpărat o soție. Un Horton cu sânge albastru
cu cele mai bune acreditări și un complex de vacanță.
Dargetul și-a găsit semnul, dar Susannah nu clipi. Știa ce fel

a contractului de căsătorie acceptase. A înțeles termenii, a avut
petrecut o săptămână disecându-le înainte de a lua o decizie.
Și-a ridicat bărbia.
"Alex crede că este o afacere foarte avantajoasă."
— Dar el nu știe totul despre tine, nu-i așa?
22
Pagina 23
-Nu stiu la ce te referi.
„Știi.” Vocea lui mătăsoasă era dezacordată cu privirea lui.

de oţel. Ce simte Alex despre soția lui care se culcă cu
Clienți?
„Este posibil ca soția ta să fi făcut alegeri proaste în trecut,

dar a fost înainte de a lua jurămintele de fidelitate. Când este livrat la a
omule, nu te va păcăli. Știți bine ce daune pe care acest lucru le provoacă tuturor
implicat.
— Ai făcut prea multe alegeri proaste ca asta?
— Îmi amintesc doar una.
„Nu se poate să fi fost deloc rău”, a spus el. Aspectele lor sunt
au înfruntat o secundă. Nu putea să mintă, dar nu i-a trecut prin cap
un raspuns. Nici măcar nu știa dacă își ia ochii
nu reflectau adevărul care era ascuns în pieptul lui.
"Salutari. Nu sunt altceva decât amintiri înșelătoare”, își spuse el, înainte
a vorbi.
-Nu. Nu totul a fost rău. Am învățat câteva lecții valoroase despre

decizii pripite: ce este mai bine pentru mine când mă las ghidat
natură precaută. Și ce ar trebui să mă gândesc despre consecințele finale
a acțiunilor mele. Am învățat să mă întreb „De ce face asta
om?" Și să răspund sincer.
— Nu crezi că aş fi putut să te vreau doar pe tine? -o flacără

scânteia în ochii ei argintii.
— M-ai vrut și te-ai asigurat că mă primești. Dar nu

ți-ai dezvăluit adevăratele motive până după ce m-ai avut.
Buzele i se strânseră și un mușchi i se mișcă pe obraz.

Pentru o fracțiune de secundă, i s-a părut că a văzut un fulger de
regret în ochii lui. Apoi s-a întors și s-a dus la
bucătărie. Făcuse o jumătate de duzină de pași când se întoarse.
23
Pagina 24
Expresia lui era din nou de nepătruns, dar pomeţii lui ascuţiţi şi
gura lui dreaptă îl făcea să pară periculos și dur. Ea a intrat într-o stare
alertă din nou.
„Nu ai pomenit de asta.” El făcu un gest în jurul ei cu mâna.

Cum se încadrează în fuziunea Carlisle-Horton?
— Nu a venit la început, până când Alex a cerut în căsătorie.
- Și când a fost asta?
Susannah și-a strâns buzele și a oprit „Nu e treaba ta”, care

se chinuia să iasă din gură. Voia date și i le dădea. Poate
atunci avea să înțeleagă imposibilitatea a ceea ce căuta.
— La sfârșitul lunii iulie, după weekendul nostru. am fost un

puțin... furios pentru acea experiență.
„Dar ai fost receptiv la o afirmație rece, echivalentă cu a

contract de afaceri?
„Am fost receptiv la onestitate”, a răspuns ea. Era bucuroasă să vadă o

fulger de iritație în ochi; merita o lovitură joasă, o făcuse deja
dat suficient. Am cântărit argumentele pro și contra. Am vorbit cu mama
și, de altfel, i-am povestit ce s-a întâmplat între noi. Să spun nu
a făcut-o fericită ar fi un eufemism.
— Mama ta este cea care aprobă iubiții tăi?
„Nu i-a plăcut că m-ai folosit pentru a o recomanda

oferta dvs. Și-a retras aprobarea.
„Ea este doar un membru al acelui consiliu de administrație”.

duritate-. Vrei să spui că toți ceilalți au fost de acord
acord?
„Nu imediat, dar în calitate de văduvă a lui Edward Horton, părerea ta

are o greutate mare. Argumentat împotriva ta lipsită de scrupule
Afaceri; Au ascultat-o, dar au vrut să vândă. Așa că a întrebat mama
să i se acorde o săptămână pentru a găsi un alt cumpărător.
24
Pagina 25
„Așa că l-a găsit pe Carlisle și a adăugat o clauză la contract.

căsătorie: «O vei avea pe fiica mea numai dacă vei îmbunătăți oferta pe care o avem
de The Palisades.” A scos un râs aspru, răgușit. Și acolo ai intrat
că ai cunoscut perfect oferta mea.
— Nu, obiectă Susannah vehement. Nu aveam ce să

ceas.
— Vrei să-mi spui că mama ta și Carlisle au rezolvat totul?

Fără știrea ta?
„Am acceptat contractul de căsătorie”. Am acceptat toate clauzele,

inclusiv cel al Palisadelor. Nu am vrut să păstrezi asta
loc. Nu am vrut să te mai văd niciodată.” A văzut o obiecție în ochii ei.
el și s-a grăbit să-l urmeze. Dar nu am dezvăluit nimic despre oferta ta.
De unde trebuia să știu ce să divulg, pentru numele lui Dumnezeu? Crezi că ți-am citit
crezut, sau că ai murmurat cifre milionare în timp ce dormi, sau
că m-am uitat la fișierele tale?
Susannah a tăcut și ochii i s-au mărit la expresia lui.

pietros. Da am făcut. Clătină din cap și scoase un râs
neîncrezător.
— Cum crezi că aş fi putut s-o fac? Petrecem tot timpul

aici... „făcu un gest în jurul ei cu brațul”... în cabana care
m-a rezervat. Crezi că după ce te-ai epuizat în dormitor,
Am scos cheia camerei tale din buzunar și am coborât pe stâncă
în miezul nopții să-ți spionezi laptopul?
Se încruntă consternat, dar Susannah nu mai voia

diseca ceea ce a crezut, a simțit sau s-a prefăcut că nu simte. Mereu să fii
se mândrea cu capacitatea sa de a-și stăpâni emoțiile,
pentru a-ți prezenta argumentele logic și clar. Cu toate acestea, în
în acel moment am simțit furie și dezamăgire.
Când a spus că nu totul ar fi putut fi rău, a făcut-o

permis să-și amintească trecător binele. Cât de stimulatori au fost
au fost conversațiile lor, fie că erau în glumă sau
dezbate. Plăcerea de a merge lângă tine, mână în mână. Mai mult placere
25
Pagina 26
complex de a-și simți trupul unit cu al ei, transportând-o în locuri

și sentimente necunoscute până acum.
Crezuse că ceea ce s-a întâmplat în continuare, consecințele,

răspunsul la apelurile lui distrusese amintirile bune, dar
nu a fost asa. Unii erau încă în viață și el obișnuise cu ele
aruncă asupra lui acele acuzații jignitoare. În acel moment s-a simțit
furios, amar și profund dezamăgit de el și de ai lui
propria judecată proastă. Trase aer în piept pentru a spune ce mai rămânea de spus.
„Eram pe cale să vă spun de ce am fost de acord să adaug The
Palisade la contractul de căsătorie, dar îmi voi salva respirația. Este
Evident că nu-ți amintești nimic despre caracterul meu, trecutul meu, sau ce
pe care îl împărtășim în acel weekend. Încep să mă întreb dacă eu
iti amintesti deloc.
Brusc, a simțit o oboseală rece și intensă. Îmi doream o casă și

siguranţa vieţii pe care o alesese, sensibil, plăcut şi
îngrijit. A rotunjit masa din sufragerie si s-a dus la usa.
A strigat-o, dar a continuat să meargă. Când îi auzi pașii pe pământ

a fost mai rapid. Cu degetele tremurânde, deschise ușa. Dar unul
O mână uriașă s-a sprijinit de sticlă și l-a închis din nou.
Ea s-a uitat la degetul mare, în timp ce inima i-a bătut viteza și corpul
ea surprinse căldura familiară a lui în spatele ei. Prea aproape,
prea familiar. Furia năvăli în el.
— Dă-mi drumul, mormăi el. Strânse din dinți.
„Nu încă.” Vocea lui era joasă și conciliantă. Ea îi simți respirația

pe obraz.
Răspunsul perfid al corpului său i-a sporit și mai mult furia.

Ea a refuzat să se convingă cu scuze false.
„Ai trei secunde înainte să încep să țip ca un

nebun. Chiar dacă ai uitat totul, măcar îți vei aminti puterea
unul dintre țipetele mele.” A închis ochii și a început să numere. A început să
vorbesc când s-a dus după cei doi.
26
Pagina 27
— Nu-mi amintesc, Susannah. Nu-mi amintesc de tine, nu-mi amintesc de tine

țip, nu-mi amintesc nimic.
27
Pagina 28
Trei
Uimită, Susannah se dădu înapoi de la uşă şi se întoarse spre el. Merge

nu se mișca, așa că abia avea loc de manevră. Impactul de
cuvintele ei se încețoșară odată cu intrarea genunchilor lui
Contactul cu coapsele lui, cotul ei cu pieptul lui. Simt din nou
o furnicătură intensă de căldură pe piele.
Și-a strâns pleoapele și s-a forțat să-și controleze amintirile,

spunându-şi că ei erau doar atât, să se concentreze asupra
Prezent. În amintirea sau lipsa amintirii lui. Dar cand
A deschis ochii și a întâlnit vârful în V a pieptului care a dezvăluit
halat de baie. Pielea goală, punctată cu păr întunecat, linia cărnii
umflat...
A înghițit aer și, fără să se gândească, a împins halatul. Am avut un lucru grozav
cicatrice care nu existase cu zece săptămâni înainte.
— Doamne, Donovan. Ce ți s-a întâmplat?
El nu răspunse, iar ea ridică privirea. Se concentra pe mâna care

strângând halatul și degetelor sprijinite pe pielea ei goală.
Ea a scăpat halatul și el și-a ridicat capul și i-a mângâiat fața
acei ochi argintii. Susannah recunoscu privirea, dar nu voia
ține minte asta.
Fără să răspundă, se duse la masa unde lăsase sticla de

Vin rosu. O ridică și ridică o sprânceană întrebătoare. Susannah dădu din cap și
familiaritatea schimbului tăcut a atras o expresie confuză
pe faţă în timp ce turna două pahare.
„Nu-mi amintesc de tine, nu-mi amintesc strigătul tău, nu-mi amintesc nimic”.
— Nu-ţi aminteşti... Are legătură cu ce a cauzat acea cicatrice?

Mintea i s-a grăbit cu posibilitățile. Ai avut un accident?
28
Pagina 29
— Nu un accident. Am fost jefuit.” El a ridicat din umeri, ca și cum

nu a contat. Sau ca și cum preferați ca alții să nu o facă
da. M-am trezit cu amnezie parțială.
Ea se uită în jos la pieptul lui, la cicatricea din nou ascunsă. Lins

buze uscate.
- Distributie?
„Una dintre armele lui, se pare, era o sticlă spartă”.

calm, i-a oferit paharul cu vin. Susannah a reușit să dea
zeci de pași necesari pentru a o accepta, deși ai lui
picioare.
— Unde s-a întâmplat asta?
-Pe drumul spre casa.
— Mi-ai spus că nu ai casă.
Surpriza l-a făcut să oprească mâna cu care luase

ceașcă la buze.
— Am o casă temporară în San Francisco.
-Cand s-a intamplat?
Ochii lor s-au întâlnit deasupra ochelarilor și a inimii

Susannah a sărit o bătaie, anticipând un răspuns.
-În iulie. În ziua în care am plecat de aici.
— Ai fost la spital? De aceea nu...? — Trebuia să se oprească și

scutură din cap pentru a șterge imaginea lui bătut și rănit. Nu
Mi-ai răspuns la apeluri
— Nu până nu m-am întors la birou.
— Cât timp ai fost internat?

29
Pagina 30
— În total, două luni.
De aceea fusese întotdeauna „indisponibil” sau „din cutie”.

birou". Ea presupuse că secretara ei îi monitoriza apelurile și
că se hotărâse să ignore mesajele ei. După câteva săptămâni
renunţase.
Două luni să-și revină după rănile sale, Doamne, se gândi el.
Neputând să-și stăpânească tremuratul picioarelor și al mâinilor, lăsă jos paharul și
Se aşeză pe scaunul pe care Donovan i-a pus deoparte.
— E mult timp, murmură el.
„Spune-mi despre asta”, a spus el cu aceeași falsă indiferență ca înainte,

încercând să-și mascheze tensiunea din față. Pentru prima dată de atunci
îl văzuse din holul sălii de sport, Susannah
permis să-l examineze de sus în jos. Părea atât de înalt, puternic și sănătos
că nici nu voia să-şi imagineze gravitatea rănilor pe care le avea
a fost internat atât de mult timp.
„Arăți în formă acum”, i-a spus el. Nu aveam nevoie de detalii despre acestea
leziuni. Nu trebuia să întrebe de ce nu făcuse secretara lui
nu a dat nicio informatie. Era imposibil să schimbi ceea ce s-a întâmplat și
prea târziu să regret. Am decis să ușurăm puțin tensiunea
atmosfera și strângerea din piept. Acel sac de
nisipul pe care îl loveai azi dimineață... era chipul lui pictat
de la unul dintre atacatorii tăi?
— Așa ceva, spuse el cu un zâmbet pe jumătate. S-a aşezat la al lui

latură.
-Te ajut?
— Nu la fel de mult ca să-l lovești pe tip în persoană.
— Ai căzut luptând? Susannah ridică surprinsă din sprâncene.

simulat. El știa răspunsul.
În ziua de iulie în care apăruse brusc în biroul lui și

ea îi spusese că nu era disponibilă să-l ducă la Stranger's
30
Pagina 31
Bay, o avertizase să nu renunțe niciodată fără luptă. Dupa ce

arătase oferind o sumă pe care nu o putea
respinge, convingând-o să ia masa cu el și seducând-o cu
cuvinte directe și zâmbetul argintiu din ochii lui. Se prăbușise
apărarea lor înainte de sfârșitul primei runde.
Și acum se întorcea să continue lupta, o luptă care

a implicat învingători și învinși.
„Așa îmi spun ei”, a spus el ca răspuns la întrebarea ei. Nu

Îmi amintesc, dar se pare că unul dintre ei a ajuns și el în spital.
Susannah nu-și putea controla expresia de groază de pe chipul ei.

Își ridică privirea la părul mai scurt. Era ciudat să nu ai
fixat mai înainte în acel detaliu.
— Te-au lovit în cap?
„Și m-au lăsat inconștient”, a confirmat el.

Luptă.
Ea a dat din cap și a înghițit. Își trecu privirea peste el, înainte de a se întoarce
să te concentrezi asupra ochilor tăi.
— Îți amintești ceva de înainte de accident?
„Totul, până am plecat din America”. Îmi amintesc câteva momente de

zilele pe care le-am petrecut în Melbourne. O întâlnire cu directorul executiv
de la Horton Holdings. Hotelul unde am stat. A fost Big Carlisle -
spuse Van cu un zâmbet ironic. O alesesem înainte să știu ceva
Alex Carlisle și lanțul hotelier al familiei sale: Tocmai știam că el
Le-au plăcut paturile și că atenția a fost impecabilă.
— Nu-ți amintești că ai venit aici în Stranger's Bay în weekend-ul acela?

săptămână?
-Nu.
Ea clătină din cap, sceptică.
31
Pagina 32
— Crezi că mă inventez? Van miji ochii. Pe

pauza ei și în ridicarea ei ușoară din umeri, el o citi
Îndoieli. Se ridică și se îndepărtă câțiva pași.
„Te cred, îmi este foarte greu să-mi imaginez cum

n-ar fi amintit nimic.
Acel comentariu l-a făcut să se întoarcă spre ea. Ea stătea

foarte dreptă pe scaunul ei, cu haina de ploaie fildeș încă nasturii
până la gât. Părul ei era o pată strălucitoare de culoare împotriva
geamurile ude de ploaie. Ochii lui exprimau un amestec de
compasiune și îndoială.
Dintr-o dată știind că petrecusem acolo un weekend întreg

El însuși, odată cu ea, l-a lovit ca o explozie de ploaie. Ar putea fi bine
să fi desfăcut fermoarul și să fi scos haina aceea de ploaie. Că tu
aș fi scos cizmele. Că aș fi sărutat-o în toate locurile
se gândise în timp ce o ţinea prinsă de uşă.
— Te văd stând acolo, spuse ea, cu vocea nuanțată de frustrare că nu

știu — și îmi este greu să cred că nu-mi pot aminti de tine.
Ea clipi. O mișcare lentă a genelor întunecate împotriva

obraji palizi.
— Trebuie să fie puțin... ciudat.
„Ai putea spune așa.” Van a râs sec.
„Cum ați gestionat situația?”
A amestecat vinul din pahar, întrebându-se cum să răspundă. Cat de mult

a împărtăși. Dar apoi și-a amintit de compasiunea din ochii și gândurile ei
cu care cu siguranță împărtășise deja mult mai mult decât atât
Susannah Horton.
„Am vorbit cu oamenii pe care i-am văzut în acea săptămână”. Am revenit

pașii mei. am reconstruit. Am blestemat mult.
„Blestemul ajută uneori”.
32
Pagina 33
Van a studiat-o stând acolo, atât de corect și modest, și și-a imaginat-o

blestemând cu acea voce clară și cu accentul lui de școală privată. The
Imaginea era intrigantă. L-a intrigat.
—Am un coleg, un mentor, care crede că blestemă

sunt sarea limbii noastre.
— Mac, spuse ea încet.
— Ți-am spus despre ea? Mâna lui Van s-a strâns pe tija lui
pahar de vin.
— Da, dar nu trebuie să-ți faci griji. Nici măcar nu mi-ai spus
secretele familiei tale și nici nu am avut acces la informații despre tine
bunuri.
Deși a spus-o cu nonșalanță, a sunat ușor usturător. El stie

Am meritat critica și ea scuze.
— Îmi pare rău că te-am insultat cu acea insinuare. Nu am vrut să fac

acea.
-Serios? Ce ai vrut?
„Aflați ce s-a întâmplat cu oferta de cumpărare”. Cand eu

Am plecat din Melbourne, era o afacere pe masă. Cand eu
m-am trezit, o săptămână mai târziu, a dispărut.
Am văzut un fulger de vinovăție și poate remuşcări pe chipul ei

a ei, care păli și mai mult.
„A-mi povesti despre amnezia ta de la început ar fi fost mai ușor

multă conversație.
— Pentru tine, da.
-Și pentru tine?
33
Pagina 34
—Susannah, am venit aici știind asta despre tine: ești fiica Miriamului
Horton, te-am angajat să-mi arăți Stranger's Bay, ai fost
logodit cu Alex Carlisle.
„Nu am mâncat...
„Este ceea ce știam de la mama ta și de la toți oamenii pe care i-am întrebat

le-au lăudat integritatea. Dar ceea ce vreau să spun este — continuă el, privind-o.
în ochi—, că am venit aici gândindu-mă la cel mai rău despre tine. Daca ai fi avut
stiu ca nu imi amintesc nimic, cum as fi putut sa cred ce
ai zice?
— Și acum, crezi ce ți-am spus?
-Da.
Ochii ei s-au mărit de surprindere și fața ei a căpătat puțină culoare.

Părea aproape mulțumită și Van simți un înțepăt de satisfacție, genul
te-ai simțit când ai avut un profit extraordinar la bursă sau
a avut succes într-o negociere.
-De ce? Ea a intrebat.
— Cine ar putea inventa o asemenea poveste?
Ochii lor s-au întâlnit și au împărtășit umorul sec al

răspuns, într-un moment ciudat de conexiune. După neliniște
S-a întors și a șters zâmbetul Susannei. S-a ridicat cu a
mișcare bruscă, spre deosebire de grația lui naturală, și putea vedea,
momentan, genunchi, coapsă și fustă. Nu a fost nimic sexual sau
obraznic, dar imaginea l-a dezechilibrat.
Mai văzusem acea imagine. A apărut și a dispărut în
întuneric care ar fi trebuit să-i adăpostească amintirea acelui sfârşit de
săptămână.
— Dar asta nu schimbă nimic, nu?
Van a ridicat capul și sentimentul a dispărut, lăsându-l să nu știe

dacă și-ar fi amintit sau și-ar fi imaginat să-și amintească.
3. 4
Pagina 35
-Faptul că? întrebă el, încruntat.
—Amnezia ta, faptul că am aflat de accidentul tău, nu se schimbă

nimic”, a spus ea.
„Nici măcar percepția ta despre motivul pentru care am pierdut achiziția

complex?
Ochii Susannei s-au întunecat de o emoție pe care Van

Uram. Milă. Simpatie. Compasiune. Orice ar fi fost, a existat
văzut prea des în ultimele zece săptămâni.
„Un lucru nu s-a schimbat”. Încă îmi plac Palisadele. Si dupa

Auzi de ce am pierdut, vreau și mai mult
— Îmi pare rău, spuse ea cu o voce crăpată. E prea tarziu. Nu

Il vezi? Există o înțelegere cu Alex, contractul a fost deja întocmit.
— Dar nu va fi semnat până nu te vei căsători cu Carlisle.

pauză. A mutat paharul și vinul s-a mișcat în cercuri, în timp ce ideea aceea
s-a înrădăcinat în capul lui. Ce se va întâmpla cu vânzarea The
Palisade dacă nu se celebrează căsătoria?
„Asta nu se va întâmpla”, a spus ea. Alex este un om de lume.

Nu renunță la înțelegere, indiferent cât de mult ai face sau ai spune. Amenințarea ta de
dezvăluirea aventurii noastre nu vă va răzgândi.
„Totuși ai venit aici, presupun că pentru a preveni

făcut.
„Am venit să aflu ce se întâmplă și de ce te-ai întors”. Alex

Știi că nu ne-am logodit în acel weekend, știi asta
Nu l-am mințit și nu i-am fost infidel, așa că nu se va răzgândi
casatoreste-te cu mine.
— Și dacă tu ești cel care te răzgândești?
— Sugerezi să rup logodna?
35
Pagina 36
— Nu vorbim despre un meci de dragoste, Susannah. E o

contract comercial. Nu ești altceva decât un instrument de troc înalt
Preț.
Fața i s-a întunecat pentru o clipă, dar apoi ochii

scânteiau cu înverșunare și ea ridică bărbia.
-Poate că nu m-am explicat bine înainte, am făcut-o

greșit înțeles. Știu că este o alianță neobișnuită, pecetluită și legată
ca un contract de afaceri, dar nu a existat nicio constrângere. Vrei
căsătorește-te cu Alex. Această uniune îmi va oferi ceea ce am nevoie. Un soț să
pe care îi respect și admir, copii și avantajele de a fi Carlisle
va acorda companiei mele.
Se ridică și se îndreptă.
— Îmi pare rău, Donovan, într-adevăr. Dar nu există nimic din ceea ce eu sau oricine
pot face pentru a schimba ceea ce sa întâmplat. Trebuie să plec acum, sau voi pierde
zborul. Dar când mă voi întoarce la civilizație, voi vorbi cu Alex. E o
om corect. Poate vei reconsidera acea parte a contractului.
„Ai spus mai devreme că nu se va da înapoi.” Miji ochii.
„Nu cred că voi face, dar mă ofer să încerc”. Este cât

Pot face, în afară de a sugera alte proprietăți care
V-ar servi scopurilor la fel ca Palisades.
— Nu mă interesează alte proprietăți. Am venit să-l cumpăr pe acesta.
— Deci totul depinde de Alex.
„Nu dacă mă pot abține”, își spuse Van când ea a plecat. El

îşi conducea întotdeauna propria navă. Nu avea de gând să-și lase soarta în mâinile lui
un concurent. Alex Carlisle ar putea fi un om drept, dar și
era un om de afaceri cu reputația de a face afaceri
inteligent.
36
Pagina 37
De ce aș renunța la Palisades?
Sigur, dragă, voi rupe contractul pentru ca ultimul tău iubit să poată
optați pentru o proprietate de primă clasă.
Asta nu avea să se întâmple. Carlisle a vrut proprietatea și el a vrut

Susannah ca soție; De ce aș renunța la oricare dintre acestea
chestie?
De pe terasa lui, Van a urmărit progresul lent al

prin amabilitatea complexului pe poteca noroioasă, înapoi la
clădiri centrale. O ridicase de la ușa ei, probabil
să o ducă la eliport și la elicopterul care a decolat la patru.
Van se îndoia că ar putea merge foarte departe pe vremea aceea. În ultima oră
vântul se ridicase și ploua mult mai mult.
Cel care nu a putut să plece și să se întoarcă la logodnicul căruia

respectat și admirat, nu a alinat nemulțumirea lui Van. A fost un amestec
de frustrare, de ocazie ratată, de tot ce avea ea
spus și tot ce-i mai rămânea să știe.
Și-a sprijinit mâinile pe balustradă și a privit peisajul pustiu,

Părea făcut pe măsură pentru starea ei de spirit. În spatele întunericului
stâncă zări creasta valurilor în apa întunecată a
dafin. Departe, ascunsă de perdeaua ploii era Isla
Charlotte Insula exclusivistă și privată a fost inima stațiunii
vacanță și motivul pentru care nimic nu l-ar putea înlocui.
Fusese acolo în iulie, nu avea nicio îndoială, deși nu avea

amintiri sau fotografii. Le pierduse pe amândouă datorită trioului de
hotii. Îi luaseră și mai mult decât bunurile sale
furaseră timp prețios.
Loviți balustrada de oțel cu mâna, condusă de un acces

de furie.
În fiecare săptămână, fusese internat în spital în timp ce ei sudau

oase rupte și organe deteriorate recuperate, Mac a avut
cu o săptămână mai aproape de sfârșitul ei. Mai mult ca oricând, le-am dorit
37
Pagina 38
pământurile revenite în stăpânirea lor. Ar fi ultimul și singurul lui dar

semnificativ pentru femeia care transformase un tânăr
obraznic pe un Titan respectat al Bursei de Valori.
Și-a ridicat fața spre ploaia înghețată și a luat în considerare opțiunile sale. Ar putea
spune-i lui Susannah de ce era atât de hotărâtă să cumpere
proprietate. Poate că asta ar conduce-o să lupte pentru cauza lui, iar ea avea să vorbească cu
Carlisle, așa cum am promis; dar compasiunea nu era o monedă de schimb
schimbare în lumea afacerilor. Și oricât de mult a spus ea asta
căutând fericirea cu un soț și copii, căsătoria ei a fost a
acord de afaceri.
Evident, a avut o singură șansă și o singură noapte să se întoarcă

intra in joc.
A trebuit să oprească o nuntă.
38
Pagina 39
Patru
„Ascultă ploaia aceea!” Pun pariu că ești bucuros că ai făcut-o

stânga.
Managerul rezervărilor a ieșit din baie, unde era

am verificat că Susannah avea articolele de la
toaleta necesara. De când plecase de acasă doar cu unul
geanta mica, am apreciat tot ceea ce i-a putut oferi complexul
șederea lui neașteptată peste noapte.
Înainte să poată răspunde la comentariul lui Gabrielle, the

zgomotul de ploaie pe acoperișul de fier al cabanei s-a intensificat
până devine asurzitoare. Susannah închise gura. Nu a fost
bucuros că a rămas, dar vremea o jefuise
orice alta varianta.
Gabrielle s-a alăturat ei în dormitor și și-a încrețit nasul în timp ce se uita

Prin fereastra.
„Am făcut bine, convingându-te să nu conduci”.

Susannah fusese dispusă să meargă oricum. Zaruri
că elicopterul nu a putut decola, dorise să închirieze o mașină;
Îi oferise chiar lui Jock, portarul și șoferul complexului,
cumpără-i SUV-ul lui. Dar toți, de la Jock până la directoare
spuseseră că este o nebunie să faci o călătorie atât de lungă cu asemenea
vreme rea.
Ei sugeraseră posibilitatea unei bărci care să iasă de acolo, dacă era

„Chestiune de viață și de moarte” și Susannah se înfiorase. A fost
o diferență între „a dori” și „a avea nevoie” de a merge. Pentru ea limita
se afla în vastul spaţiu de valuri turbulente care o despărţea de
Appleton.
„Te vei simți confortabil aici în seara asta.” termină Gabrielle.

pernele de pe pat și s-au îndreptat. Dacă lucrurile se înrăutăţesc
vom studia mâine posibilitatea navei.
39
Pagina 40
— Există vreo șansă ca elicopterul să nu poată zbura? -

întrebă Susannah, îngrijorată.
„Sper să nu ajungem la asta”, s-a pierdut zâmbetul femeii

putere-. Îmi pare rău că nu te-am putut instala în cabana ta obișnuită. De
Din păcate, celălalt oaspete rezervase deja The Pinnacle.
— Nu trebuie să-ți ceri scuze, Gabrielle. Nu am avut nicio rezervă și eu

știi destule ca să știi că nu mă aștept la un tratament preferențial
doar din cauza numelui meu de familie.
— Știu, dar mulțumesc că ai spus-o. Ce zi am avut.
— Da, confirmă Susannah, crezând că ziua nu fusese încă

finalizarea-. Am auzit bine când te-ai referit la „celălalt oaspete”?
Suntem singurii care rămânem aici în seara asta?
—Am avut o anulare de ultim moment, din cauza vremii; un grup

că rezervase aproape întregul complex pentru o întâlnire
model de motivare a angajaților.
„Cât de proastă este prognoza meteo?”
— Pentru jocuri pe plajă și plimbări pe munte? Gabrielle se ridică

capul ei de parcă ar asculta ploaia. Aș spune că da.
Pentru orice activitate în străinătate, Susannah a recunoscut,

privind pe fereastră la priveliște. Se gândi la singurul oaspete
și în intențiile tale. Se întreba de ce se întorsese de fapt la
Stranger's Bay și dacă chiar a încercat să reconstruiască acel capăt al
săptămână.
Și-a accelerat pulsul. Se uită la pat și la amintirea vie despre cum

petrecuse o mare parte din timp a provocat o erupție în a lui
burtă. El a respins-o, amintindu-și unde era
seară. Flacăra s-a transformat într-un fior.
— E ceva în neregulă cu patul? întrebă Gabrielle, intrigata.

Dacă ai nevoie de mai multe perne sau ceva...
40
Pagina 41
— Nu, nu, spuse Susannah. Eram la kilometri depărtare

gândindu-mă la altceva. Am avut o... întâlnire... în seara asta.
— Sunt sigur că va înțelege.
Susannah nu era deloc, dar a urmat-o pe Gabrielle până la

bucătărie, unde femeia a verificat conținutul cămarei și
Frigider.
„Sunt toate elementele de bază, dar voi comanda un coș cu mâncare de la catering și
Îl voi trimite de îndată ce ploaia dispare. Cat despre cina...
„Te rog să nu te mai chinui pentru mine”, a implorat Susannah.

Sunt sigur că coșul va fi mai mult decât suficient, nu este necesar
comanda cina.
„Știi că nu te deranjează niciodată.” Gabrielle se duse la

uşă-. Dacă te răzgândești sau dacă ai nevoie de altceva,
trebuie doar sa suni. Și dacă dau un raport meteo cu
noutăți, vă voi anunța.
-Asta ar fi bine. Mulțumiri.
După ce a închis ușa, Susannah a mers din cameră în cameră.

cameră, având în vedere consecințele nevoii de a rămâne acolo
mai mult de o noapte. S-a spus optimist că cel puțin asta va întârzia
înfruntă mânia lui Alex. Din păcate, nu a atenuat bântuirea
Omologul: ea și Donovan Keane erau acolo singuri.
Știind că stătea în cabana luxoasă pe care o împărțiseră

în acel weekend a făcut-o neliniștită. Era un sentiment pe care îl știam
bine. Din momentul în care îl cunoscuse pe Donovan Keane, el
îi destabilizase simţurile şi echilibrul.
41
Pagina 42
Chiar și în acel moment, când perdeaua de ploaie a adăugat o

strat de izolație plus cabanele împrăștiate, fiecare celulă
femininul trupului i-a simțit prezența.
La fereastra, și-a ridicat mâinile pentru a se freca

bratele; avea pielea de găină. Avea nevoie de căldură și să fie uscată. Dar
Aveam nevoie de un duș lung și fierbinte înainte.
Când a ieșit din baia plină de aburi, o jumătate de oră

după aceea, cu părul înfășurat într-un prosop, se simțea atât de fierbinte și
relaxat cât se poate, având în vedere că halatul era
identică cu cea pe care o purta Donovan. Și-a atârnat hainele
scaune de sufragerie și a luat în considerare aprinderea șemineului. Mai curând
hainele ei erau uscate, putea să-și scoată mai întâi halatul de baie, asta
Mementoul lui Donovan.
În mod inconștient, întinse mâna după reverul lui și al lui

stomac amintindu-şi clipa descoperirii. Cicatricea, a lui
istoria, rănile pe care și le imaginase.
O bătaie în uşă a scos-o din introspecţie.
Primul său gând, „Este el”, a lăsat loc unui pufnit. Ar fi

serviciu de catering cu cos de mancare. Oftă uşurat şi al lui
stomacul urlă de nerăbdare. Luasem un mic dejun slab și
asta a fost acum multe ore.
— O secundă, spuse el, îndepărtându-și prosopul din păr. Era spre

usa si deschise. Mă așteptam să văd un angajat în uniformă zâmbitor al
serviciu de catering la hotel, dar l-am văzut pe Donovan Keane sprijinindu-se
tocul ușii.
Îmbrăcat cu pantaloni întunecați și o cămașă albă, l-a găsit

teribil de familiar. La fel ca în prima noapte pe care au petrecut-o
Stranger's Bay, a apărut în pragul ei neinvitată.
În timp ce se îndreptă, ochii lui argintii se uitară la ea

jos. De la picioarele goale la bucle umede și ciufulite. Toate
sângele din creierul Susannei s-a mutat la suprafața ei
42
Pagina 43
piele. A enervat-o și a stârnit acel răspuns necontrolat și nedorit de la

hormonii tăi feminini.
Opreste-te acum, i-a avertizat. Nu vrei să-l vezi. Și mai puțin proaspăt afară
de duș, fără lenjerie, fără machiaj, fără apărări ».
-Ce faci aici? întrebă ea sec.
Își înclină capul, arătând spre un coș imens, de tip picnic, care
întins la picioarele lui.
„Cina, sper.” Profitând de nedumerirea lui Susannah,

Van apucă coșul greu și intră în casă.
-Aşteptare. Oprindu-se - revenindu-si, ea a apucat-o de maneca

cămaşă.
Dacă ar fi vrut, Van ar fi putut scăpa de această încercare

împiedică-l să intre. Dar s-a oprit, cu un picior în casă deja
la jumătate de pas de faţa lui. Pentru prima dată, a observat pistruii care
i-au stropit nasul, vizibil pentru că nu era machiată.
Se uită în jos la gâtul și pieptul lui. Abia vizibil, sub

înroșirea pielii ei, mai mulți pistrui au punctat în V adânc care a părăsit-o
priveliștea halatul de baie. Ar fi pariat pe întregul său portofoliu de acțiuni
fără să poarte nimic pe dedesubt... doar pielea roșită presărată de pistrui
de aur.
Simţea pulsul rapid al venei la baza gâtului ca

ea îi eliberă cămașa pentru a strânge halatul. O băgase înăuntru
dezavantajată prin apariția neanunțată, așa cum a fost
pretins.
Furnizorul i-a adus înainte coșul cu provizii și,

În timp ce vorbeau despre vreme, chelnerul, Rogan, a făcut-o
a dezvăluit că nu mai trebuia decât să predea unul.
„Un vizitator în timpul zilei care a trebuit să rămână din cauza

furtună. Elicopterul nu a putut decola.
43
Pagina 44
Van își formulase planul într-o secundă.
Ca să nu se ude, îi rugase lui Rogan să-l ducă la

van, rafinându-și planul pe parcurs. Răbdare, finețe și tragere
se potrivesc cu compasiunea pe care o văzuse înainte în ochii lui. Nu a fost
considerat că, de altfel, se putea bucura.
Privind-o în acel moment, văzând tremurul degetelor ei subțiri

ținând halatul și nervozitatea cu care o umezea
buzele, Van știa că avea să se bucure mai mult decât merită. L-a sprijinit pe al lui
greutate împotriva ușii întredeschise. Se pare că ținea butonul cu
la fel de puternic ca halatul de baie. A pus mai multă presiune până la uşă
s-a închis. Deși coșul de răchită era o barieră între a lui
trupurile, se lipi de ușa de cedru, de parcă ar fi vrut
încălca-l.
Ridicându-se un zâmbet, Van se dădu înapoi de la uşă. Inainte de,
când o întemnițase pe o altă ușă, nu-și permisese
mai mult decât să-i inspire parfumul. De data aceasta, a apucat unul dintre buclele ei și
și-a pus după ureche, periându-și obrazul cu degetul unui deget,
scop.
Pielea lui era la fel de netedă și mătăsoasă ca și sunetul pe care îl scotea la

ia aer, la fel de cald ca reacția sângelui din venele lui.
-Ce crezi ca faci? întrebă ea repede. The

îngrijorarea a tras o rid între ea perfect conturată
sprancene.
„Nu-ți face griji, Susannah.” El îi aruncă un zâmbet de lup și

și-a pus degetele pe acea ridă. Am venit la cină, nu să te mănânc.
A lăsat-o acolo, cu gura căscată și revoltată, și s-a dus la

living bucatarie. A pus coșul pe blat și a început să-l golească.
-De ce?
Van ridică capul. Nu auzisem pașii picioarelor ei goale,

Dar a văzut-o înconjurând insula centrală a bucătăriei, împletindu-o între ele
amândoi. Obrajii îi erau încă nuanțați de fard de obraz.
44
Pagina 45
"De ce ce?" întrebă el, examinând eticheta de pe sticlă.

de vin, înainte de a-l pune pe blat. El a observat neîncrederea în
Ochii lui-. De ce merg la cină, sau de ce nu mănânc...?
— De ce ești aici, o întrerupse ea. Și de ce mi-ai adus

coș, în loc de catering.
Rogan avea să o predea, dar îmi pare rău că bietul om

alergat în ploaie.
— Nu avea maşină? Ea a intrebat.
„Da, dar nu e ușor să rămâi uscat.” Van se uită prin cameră, a lui
înapoi unde hainele ei atârnau de toată mobila
disponibil. Se pare că ați avut o problemă similară.
"Tu ai făcut-o."
— Ah, dar sunt rapid.
„Nu întotdeauna…” Ea se opri și își strânse buzele. Van a înghețat.
-Nu intotdeauna? s-a aventurat.
Da, asta fusese pe cale să spună. El a văzut adevărul în

ochii ei chiar și când clătină din cap. Pentru o secundă
posibilitatea de a explora acele picioare lungi și acei sâni a agresat-o
creier.
„Voiam să spun că nu tuturor angajaților le deranjează să se ude.

mic.
Van a trebuit să-și admire capacitatea de a improviza.
— Nu cred că lui Rogan i-ar fi păsat, continuă ea. Eu cred

Suntem singurii oaspeți, așa că nu am avut mare lucru de făcut.
Patru cinci
Pagina 46
— Întrucât suntem singurii, ți-am sugerat să te duci acasă.

tirbușon din sertarul bine aprovizionat cu ustensile și se uită la ea
semnul întrebării-. Ce vin deschid, roșu sau alb?
— Uite, Donovan, nu cred că aceasta este o idee bună, spuse ea.

privind de la o sticlă la alta.
-De ce nu? Nu ai destulă încredere în tine

ia cina cu mine?
„Nu am încredere în tine”, a răspuns ea. Ai apărut neanunțat și știu

Asta nu are nimic de-a face cu cina sau cu evitarea slujbei lui Rogan.
Ai mereu o agendă ascunsă.
„Și ce crezi că ar putea fi pe agenda mea, în afară de a

cina, companie și conversație?
— Ce te-a adus la Stranger's Bay inițial. O achiziție pentru a

suma de opt cifre, pentru care ai muncit mult si pe care nu o vrei
domnisoara.
— Sunt multe lucruri pe care nu-mi place să le pierd, Susannah, spuse el.
. Mai ales când bătălia nu este corectă.
— Înțeleg că ai acest sentiment, dar...
-Da? Înțelegi ce înseamnă să pierzi zile din viață? Nu stiu ce

a spus, a făcut sau a împărtășit cineva?
Ochii i-au strălucit pentru o secundă și apoi și-a întors privirea.
— Presupun că vom împărți cina, prânzul și conversația asta

weekend, într-o cabană ca aceasta.” S-a concentrat pe deschiderea
sticlă de vin, în timp ce și-a ales cuvintele astfel încât să aibă
cel mai mare efect posibil. Logodnicul tău nu se poate plânge de ce
circumstantele au provocat. Spui că este un om drept. știu
M-aș împotrivi să iei cina cu mine și să mă ajuți să recuperez ceva
ce am pierdut?
— Te ajut... cum? întrebă ea, cu vocea neliniștită.
46
Pagina 47
— M-ai întrebat cum mă descurc cu acest gol din mine

memorie. Ți-am spus că am dat înapoi, reluând
informare, recrearea evenimentelor. am recuperat aproape totul...
Cu excepția zilelor pe care le-am petrecut aici
— Îmi pare rău, Donovan. Nu pot face asta. Nu te pot ajuta

recreați acel weekend.
— Îți cer doar să vorbești cu mine, să-mi spui unde ne-am dus,
ce am făcut.” A turnat un pahar de vin auriu și l-a alunecat pe jos
blat-. Îmi poți spune unde am mâncat, ce am băut.
A văzut-o clătinându-se și puterea de voință scăzând. Întins

brațul și și-a atins dosul mâinii cu degetul arătător, pentru a o face
să-l privești.
„Poate că nu mă poți ajuta cu nimic mai mult decât ce am pierdut, dar

mă poți ajuta în asta.
Deși nu a răspuns imediat, a văzut că ochii lui expresivi

Verzii au capitulat. Simțea un pulsat satisfăcut în vene, dar
a așteptat, făcându-și liniște, ca ea să vorbească.
„Pot să încerc.” Ea și-a ridicat puțin bărbia. Dar vreau să plec

bineinteles ca iti voi da doar date.
-Nu mai astept.
— Și nu pot promite că îmi voi aminti totul.
— Sunt sigur că îți amintești lucrul important.
S-a uitat în jos și și-a frecat brațul cu o mână. Se întreba dacă

era de la frig sau de la nervi.
„Putem vorbi la cină, dar apoi am lucruri

a face.
47
Pagina 48
— Spală-ți părul, spală rufele, murmură Van. Ea plecase deja

să ridic hainele care erau în jurul mesei. O fustă roz
și un pulover alb. Un sutien alb din dantela. Ceva minuscul asta
trebuie să fie un tanga.
Ea ținea hainele la piept și se uită la el de peste cap.

tabel, evident suparat de comentariul tau.
— Am apeluri de făcut.
Carlisle, gândi Van, omul care a câștigat ceea ce am eu.

pierdut".
Acest gând a pus capăt satisfacției lui. Nu a putut rezista

dă-i o ultimă batjocură înainte să plece cu hainele pe ei.
arme.
— Nu trebuie să te schimbi pentru mine. Îmi imaginez că te-am văzut înăuntru

halat de baie înainte... și fără.
„Tocmai de aceea această cină pare a

idee proastă”, a răspuns ea de la ușa dormitorului.
— Cine te-a văzut gol?
Ea a roșit, dar privirea ei a rămas rece și neclintită.
— Cel în care nu am încredere că nu îl vei menţiona.
— Și asta te face să te simți inconfortabil?
„Sunt logodită să mă căsătoresc cu alt bărbat”. De

Bineînțeles că mă deranjează.
— Crezi că aş încerca să seduc logodnica altui bărbat? -

întrebă Van, nefiind nevoie să-i amintească acest fapt.
— Cred că ai face orice pentru a obține Palisades.
48
Pagina 49
Cu uscătorul de rufe la explozie maximă, Susannah a îndepărtat umezeala

a fost lăsat pe haine înainte de a-și usca părul. Am făcut-o de nevoie
nu din vanitate. De asemenea, i-a dat ceva timp să-și recapete
calm. Poate dacă s-ar fi distrat bine închisă în dormitor
baie, „oaspetele” ei pleca și o lăsa în pace, regretând
greșelile tale în pace.
Sau poate nu.
Și-a permis să-și amintească pe scurt acel weekend, a

conversație în care ea îl descrisese drept un „Eu
Pot sa". Zâmbise și clătină din cap. "Eu nu sunt
mai amabil și o voi face.
Nu voia să se gândească la modul în care demonstrase această calitate.

A profitat de memorie pentru a-și întări apărarea. fusesem de acord
ajută-l pentru că îi era milă de pierderea memoriei şi
împrejurări care l-au determinat să piardă afacerea.
Dar a fost doar o afacere. Aș trece peste asta și aș începe cu alta

altă proprietate, alt site. Alex nu a avut luxul timpului.
Aveam nevoie de o soție acum, iar Palisades făcea parte din acel contract
matrimonial.
Cina ar fi doar pentru a-l ajuta pe Donovan să umple câteva

găuri în memoria ta. Aș putea să o fac și să rămân rece și
calm, neafectat de insinuările lui incendiare.
Nu l-a lăsat să uite că era logodnica altui bărbat.
Și-a studiat imaginea în oglindă și și-a încrețit nasul. Nu a dat

impresia de seninătate și răcoare pe care și-o dorea. În ciuda lui
eforturi, părul ei căpătase o viață proprie. Vena de bază
gâtul îi pulsa tare. Pielea îi era roz din aerul
uscător.
Cel puțin se potrivea cu fusta.
49
Pagina 50
A traversat dormitorul, întrebându-se dacă să-și pună cizmele ude sau

ramane descult. Calm sau confort? Cum mă gândeam la asta
auzi o voce adâncă vorbind de cealaltă parte a ușii.
Poate că furtuna se domolise. Poate al lui

mântuirea. Și-a uitat cizmele și s-a întors în sufragerie. Donovan era atât de singur
așa cum o lăsasem. Cuptorul cu microunde toarcă în spatele ei. The
masa a fost pusă. Și-a ridicat capul din pâinea care
tăia.
— Îți este foame?
— Tocmai nu te-am auzit vorbind cu cineva? întrebă Susannah.

ignorând vuietul stomacului său și cât de confortabil părea în
bucătărie.
„Telefon.” Arătă spre dispozitivul cu cuțitul. Era Gabrielle. A

apel de curtoazie pentru a verifica dacă mâncarea a ajuns și
că totul a fost pe placul tău.
Se uită la farfuriile de pe masă și dădu din cap. Desigur,

mâncarea ar fi grozavă; a fost unul dintre punctele forte ale The
Palisade.
— Ai spus ceva despre transport?
— Da, dar nu e vestea la care te aşteptai. Elicopterul nu

se intoarce pana luni cel putin.
„Cât de proastă este prognoza meteo?” A întrebat ea cu

gât uscat.
„Prognoza nu este rea, dar a plouat mai spre sud”. Sunt

inundații într-o zonă largă și elicopterul care face asta
serviciul a fost necesar pentru operațiunile de salvare.
vedere la pâine. Cum suntem aici uscați și în siguranță, i-am spus asta
am putea aștepta până când urgența a fost rezolvată.
— Vrei să sugerezi că suntem prinși aici?
cincizeci
Pagina 51
„Gabrielle a menționat barca pe care o folosesc pentru excursii turistice”. da

marea se calmează, ne poate duce pe cealaltă parte a golfului, a spus el,
calm iritant. În timp ce vorbea, a adus pâinea și ce a luat din
cuptorul cu microunde la masă și puneți-l lângă un castron de salată.
El a scos un scaun pentru ea. Mai bine te faci confortabil.
Susannah, țeapăn și arătând orice altceva decât

confortabil, s-a așezat pe scaun. A fost deosebit de atent să evite
Contact cu mâinile lui, care erau pe spătar.
- In cat timp? întrebă el, cu vocea răgușită

nervi.
„O zi sau două, top.” El se aşeză vizavi de ea. Strălucirea de

Ochii lui erau la fel de oțel și ascuțiți ca cuțitul pe care îl avea
mânuite înainte. A simțit un fior pe șira spinării când el
el a zambit. Dar cine știe? Este în mâinile zeilor. De ce
nu te relaxezi și te bucuri?
51
Pagina 52
Cinci
Relaxează-te și bucură-te? Mă îndoiesc de asta".
Dar când îl privi turnând o porție generoasă de supă

pește în castronul ei, stomacul ei a decis că da, se putea bucura.
A fost la fel de delicios pe cât indicau aspectul și mirosul său. O dată
compensat cel mai rău din foamea lui, a fost capabil să se relaxeze suficient pentru a vedea
partea pozitivă a situației.
Atâta timp cât nu puteau pleca, nimeni nu putea sosi. Și singurul lucru
mai rău decât să fii acolo prins cu Donovan Keane ar fi de descoperit
acolo cu el, de exemplu, de Alex. El nu a sunat și mama lui
Nici nu îi răspunsese apelul. Am sperat să aud de la
acele înălțimi... dar poate că nu era nicio linie.
— Gabrielle a menționat dacă au fost probleme cu linia telefonică?
-Nu. De ce intrebi? a spus el, întinzând unt pe o

felie de pâine.
„De vreme ce a plouat atât de mult, iar al meu a fost atât de liniștit”.
acea direcție și apoi s-a îndreptat brusc. Nu l-am auzit sunând
inainte de.
— Cu zgomotul pe care îl făcea uscătorul?
Era adevărat, dar totuși...
„Mă întreb că Gabrielle nu a menționat inundația când

vorbeste cu ea. Părea foarte optimist cu privire la ziua de mâine.
— Sugerezi că am inventat telefonul lui? -

el a intrebat. Puse cuțitul pe masă și se lăsă pe spate în scaun.
De ce aș face așa ceva?
— Să mă țină aici, răspunse Susannah.

52
Pagina 53
- Răpire? Nu este o exagerare?
În ciuda tonului ușor amuzat al vocii lui, a intensității sale

Privirea făcu inima lui Susannah să bată mai repede. Al lor
cuvintele anterioare îi răsunau în minte.
Ai face orice pentru a obține Palisades.
— Până la ce crezi că aş fi în stare să te reţin?

Aici? Crezi că te-aș lega, de exemplu?
—Ipotetic vorbind, aș opta pentru șantaj sau altceva

formă de constrângere verbală. Ești prea bun cu limba
au nevoie de forță fizică sau de constrângeri.
El o studie în tăcere pentru o clipă lungă, iar ea roși

intens. S-a mustrat pentru că i-a permis să o ia pentru asta
cale. Era prea sugestiv, prea senzual.
„Acum mi-ai stârnit curiozitatea.” Se aplecă înainte și

i-a captat privirea. Deci nu am făcut nimic din toate astea? nu am avut
ce sa te leg sa profiti de tine?
„Am participat voluntar”.
"În trecut."
-Desigur.
Buzele lui s-au curbat cu acel jumătate de zâmbet pe care îl avea

bătut de atâtea ori. Ridică paharul de vin, aproape cu un gest
salut, parcă le-ar aprecia răspunsurile sincere. Dar ochii lui
Ei și-au exprimat o apreciere diferită, una de care nu ar trebui să se bucure,
dar era o provocare pe care nu o putea refuza.
„Acum, la timpul prezent, dacă aș vrea să te țin aici, poate că ar trebui să o fac
te lega. Sau urcă-te în barca pe care a menționat-o Gabrielle și te duce la
Insulă.
Susannah s-a prefăcut că se gândește la asta.
53
Pagina 54
„Cum te simți în legătură cu captivii care amețesc teribil de ei
o barca?
— Nu e ipotetic? întrebă el, arcuind o sprânceană.
-Din pacate, nu.
— Atunci voi ține cont de asta, dacă vreau să te răpesc vreodată.
„Aș aprecia.” Cu un zâmbet senin, se uită la castronul ei.

Ai terminat primul curs?
Le-a luat și, în drum spre bucătărie, a observat că el privea

fiecare dintre pașii tăi. Inima îi batea încă și el
pielea îi ardea, dar îi plăcea intensitatea senzației. A fost
a uitat cât de mult îi plăceau jocurile de cuvinte, privirile și
zâmbete Uitasem că câteva fraze simple cu acel bărbat
a făcut-o să treacă de la rece, precaută și calmă la inteligentă, ascuțită și
sexy.
Și asta a fost greșit. Se bucurase deja mai mult decât ar fi trebuit. A pune
bolurile din mașina de spălat vase, l-au închis și s-au întors la masă, la sensibil
și sigur salata care a fost a doua.
— Sunt intrigat de navă, spuse el.
-De ce? întrebă Susannah, fără să ridice privirea din farfurie. The
inima a sărit o bătaie.
„Din moment ce ești în afaceri de călătorii, am presupus că vei fi

expert în toate mijloacele de transport.
„Le contractez, nu trebuie să le testez”. De asemenea, călătoriile sunt doar

o parte din La dispoziția dumneavoastră.
— Și ce sunt ceilalți?
„Orice dorește un client, îl primim pentru el”. Călătorii,

transport, cazare, divertisment, cumpărături, ajutoare.
54
Pagina 55
— Așa l-ai cunoscut pe Carlisle? El a intrebat. Prin

a companiei tale?
Susannah nu voia să vorbească despre asta, dar ar fi întotdeauna mai bine decât
glumă despre răpiri și constrângeri. promisesem
conversație și avea sens ca el să se concentreze asupra conflictului care
ocupat. Alex Carlisle, contractul ei de căsătorie, contractul ei
Afaceri.
„Da și nu.” Luă o înghițitură de vin și puse paharul pe masă.

Ne-am văzut de multe ori la evenimente sociale și de afaceri
de-a lungul anilor. Când mi-am înființat compania, astfel de contacte
erau vitale. Creșterea inițială rapidă a fost determinată de recomandări
din gură în gură și să mă prezinte pe oameni care ar putea oferi
calitatea serviciilor la care se așteaptă clienții mei. Anul trecut am început o
alianță cu Carlisle Hotels.
— Ei te zgârie pe spate și tu le zgârie? a subliniat el

cu ton rece.
„Doar atunci când este în interesul unui client”.
„Hotelurile Carlisle au propriii lor concierge”.
— Da, dar serviciile noastre sunt la un alt nivel. Uneori mă sună

să ajute la hotel, sau să recomande clienților lor că ei
contactați-mă dacă aveți o solicitare neobișnuită.
Văzu în ochii ei o expresie pe care o cunoștea bine și pe care se pregătea să o facă

auzi un alt comentariu din partea lui disprețuitoare. Eventual referitor la
Cererea soției lui Alex.
"De ce o companie de contractare de servicii personale?"

a spus în schimb.
—Pentru că aici se află punctele mele forte: un nume de familie cunoscut,

o viață de experiență pe piața serviciilor de lux și a
agenda electronică plină de contacte bune.
55
Pagina 56
— Ăsta ar fi răspunsul evident, dar îți iei

companie. Sau nu te-ai strădui atât de mult să o salvezi.
Deși părea relaxat și lipsit de grijă, Susannah simți un interes

real. Pentru ea, femeia, independentă de afaceri.
Ai grijă, își spuse ea, observând reacția corpului ei la acel interes.

Nu vă lăsați păcăliți de acei ochi și de acea limbă argintie.
„Este important pentru că este al meu”, a răspuns ea simplu, deși

Nu a fost chiar atât de simplu. L-am conceput, am căutat capitalul să
creează-l și succesul sau eșecul lui depinde de mine.
— Crezi că poți avea succes într-un domeniu atât de specializat,

cu o gamă limitată de perspective?
„Așa diferă compania mea”, a spus ea, dându-se pe mâna ei

subiect favorit-. Clientela mea nu se limitează la piața milionară.
La dispoziția dumneavoastră este disponibil pentru toată lumea, pentru orice
serviciu, nu doar extravagante de lux care se cumpără cu a
cec exorbitant.
„Servicii de asistență pentru publicul larg?” Așa a spus-o
Îndoielnică Susannah a zâmbit și a punctat descrierea ei.
„Bine, nu pentru „oricine”. Majoritatea clienților mei

sunt profesioniști cu un program prea încărcat sau directori
vizite cu probleme de timp. Meseria mea nu este doar despre
satisface cerinte specifice dar si acceseaza ceea ce clientul
chiar vrei... chiar dacă nu știi asta.
-De exemplu?
— Un loc ca Stranger's Bay. O experiență de izolare și

frumusețea naturală, evadarea din civilizație fără a se simți necivilizat. știu
Satisface orice dorinta, dar fara ostentatie. Serviciul este de primă clasă și
discret. Acest lucru este atractiv pentru unii clienți, în timp ce
alții își doresc pe cineva mereu în spate și atenție continuă. Pe mine
abilitatea este de a ști care experiență funcționează cel mai bine cu fiecare client.
56
Pagina 57
- Abilitatea ta este de a satisface nevoile altor oameni -

el a sugerat.
— Da, a zâmbit el. Presupun că ai putea spune asta.
A fost un moment de conexiune și onestitate, până la Susannah

Și-a amintit, din nou, că nu putea cădea în capcana împărtășirii
prea mult cu el, să simt prea mult și să reacționezi la bărbat
gresit.
Cina se terminase. Era timpul să ne întoarcem în lumea reală. știu

S-a ridicat în picioare cu intenția de a începe să degajeze masa, dar el
a încetat să-și pună o mână pe braț.
- Lasă-o în pace. Stai și vorbește cu mine.
— Nu pot, șopti ea. Se ridică în picioare și, înconjurând-o

încheietura mâinii cu degetele, o trase de partea lui a mesei.
-Dacă puteți. Mi-ai spus că îmi vei spune lucrurile importante.
— Am spus că o să încerc, o corectă Susannah, în timp ce o trăgea mai aproape.

la corpul tău centimetru cu centimetru. Căldura mâinii lui străpunse
pielea ei și i-a trecut prin vene.
A ajuns să stea lângă pantofii ei de piele neagră. Desculță, ea

abia îi ajungea la bărbie, iar ochii ei erau la nivelul gâtului deschis
de cămașa lui. Se simțea ridicol de slab, chiar înaintea lui
eliberează încheietura mâinii, glisează palma în jos brațul până la cot și
apoi o va coborî ca să o apuce de mână.
— Asta e partea pe care aveai să-ți amintești cu probleme? -

murmură el împotriva tâmplei ei. Pentru că atunci când sunt atât de aproape de tine, eu
greu de crezut că orice am făcut împreună nu este
memorabil.
Susannah nu uitase. Orice. Nici de ce nu

Ar trebui să fiu acolo, gândindu-mă să-l ating. Gândindu-mă să-l sărut. A ridicat
mâna liberă până la piept și împins până a fost forțat
dă-i drumul.
57
Pagina 58
„Aceasta este partea pe care nu îmi voi permite să mi-o amintesc”, a spus el.
Acum, ar trebui să pleci.
— Ai de făcut apeluri telefonice.
— Așa este, încuviință Susannah. Dacă voi petrece mai mult de o noapte
aici, sunt oameni care ar trebui să știe.
-Familia?
-Sora mea. Sora vitregă”, s-a corectat ea. Și vecinul meu. știu
griji.” Și-a închis degetele, prinzând căldura pe care o simțea încă în ale lui
palma mâinii pentru atingerea lui. Noapte bună, Donovan.
El a surprins-o întorcându-se să plece. Dar atunci știu

Se opri și se uită la ea.
— Dacă te gândești să o suni pe Gabrielle, e liberă în seara asta.

A spus că poți suna în continuare oricând vrei. Recepția are ea
număr.
— Mulţumesc, dar nu te voi deranja acasă. Știu că mă va suna dacă

sunt vești noi.
— Nu vrei să-mi verifici povestea?
-Eu cred. Cine avea de gând să inventeze o astfel de poveste?
O spusese ca o referire batjocoritoare la comentariul său despre

crede povestea cum se terminase Palisadele
integrarea în contractul tău de căsătorie. După ce ușa este
s-a închis în spatele lui, a pus deoparte rămășițele cinei și a încercat să ajungă
în contact cu Alex, Zara și Rafe, fratele lui Alex, dar și cu
suita Melbourne Carlisle Grande, unde ea și Alex ar trebui
petrecut noaptea; a primit un răspuns doar de la mama lui, care
58
Pagina 59
I-a promis că îl va suna pe Alex. Odată făcut asta, nu mai era nimic de făcut
face decât să gândești.
Iar gândurile lui erau un vârtej centrat pe Donovan Keane.
A analizat dacă are încredere în el. Pe tema transportului, da. A fost una
istoric pe care l-ați putea verifica cu ușurință sunând la recepție sau la
companie care deține elicopterul.
Într-un sens mai larg, nu. Deși a trebuit să recunosc că nu

profitase când o avea atât de aproape de trup. Ar putea
după ce a sărutat-o. Aș fi putut insista să rămân și să întreb
detalii intime despre ceea ce făcuseră în acel weekend. Dar stiu
plecase fără să ofere prea multă rezistenţă şi asta o intrigă şi
a stârnit suspiciuni.
Ce intenții avea?
Stând lângă fereastra uriașă, privind în întuneric, Susannah

se cutremură cu un amestec de frig şi teamă. nu m-am putut opri de la
să se gândească la faptul că fusese de acord să încheie seara fără
a protesta. Cina nu i-ar fi putut împrospăta prea mult memoria, sau
să-l fi ajutat să reconstruiască în acel weekend.
Vorbiseră, dar el nu ceruse detalii specifice sau

întrebase ce mâncau sau unde mergeau, spre deosebire de ce
ea aşteptase. Am înțeles nevoia ei de a ști; a fost unul dintre aceia
bărbați care aveau nevoie de toate datele, care le controlau pe ale lor
viață și nu a renunțat niciodată.
Zilele acelea pierdute trebuie să fi fost ca o rană la psihicul ei. A fost

se temea că nu va renunța; că după ce o atrăgea în căldura ispititoare a lui
organismul a insistat să-i ceară detalii despre cum se dezvoltase
aventura ta.
Amintirile intime îi gâdilau pielea; s-a apropiat de

fereastra și și-a sprijinit obrazul de sticla rece. M-am întrebat de ce nu
insistase mai mult, de ce o părăsise fără să profite de
situatie.
59
Pagina 60
Poate că noaptea aceea fusese doar un început. Poate s-ar trezi

dimineața și ne întâlnim cu el la ușă, de data aceasta cu el
mic dejun. Planul lui ar putea fi să profite de izolare, de neliniștea lui și
compasiunea lui de a-și dărâma apărările până când fiecare
din ascunzătoarea lui au ieşit din sentimentele sale secrete.
Ploaia încetase și liniștea intensă era aproape înfricoșătoare. The

izolarea și liniștea locului au agresat-o, la fel ca hoții
Donovan fusese jefuit. Dacă aș fi bătut la ușă în asta
moment, ar fi găsit-o expusă și vulnerabilă la orice
pentru a atenua sentimentul de singurătate care o cuprinse.
Gânduri periculoase.
Se întoarse de la fereastră. Ea a fost destul de sinceră

recunoaște acel pericol, în ea însăși și în răspunsul ei la Donovan.
Avea capacitatea de a-l face să simtă un amestec curios de forță și
slăbiciune, securitate și nesiguranță, știind ce voia și
teamă de implicațiile sale.
Trebuia să plece. Întoarce-te la Alex și la sanctuarul lui a

viitor care să vă satisfacă toate nevoile. Ar pleca a doua zi, da
Doamne ferește, încetase să plouă.
„Ai atâta nevoie să fugi încât să te urci pe nava aceea care

Ți-a oferit Gabrielle?
Se gândi cât de mult riscase să meargă acolo în ziua aceea. A fost

a eșuat Alex, mama lui, totul cu adevărat important.
Da, ar risca excursia cu barca. Chiar aș vâsli acasă

într-o canoe dacă este necesar. A fost doar o barcă, o scurtă călătorie până la
traversează golful. Asta nu ar ucide-o.
— Nu am întâlnit niciodată o femeie punctuală care să merite,

așa că sunt dispus să aștept încă cinci minute
60
Pagina 61
„Acesta îl merită”, l-a asigurat Van pe proprietarul navei.

care se prezentase drept Gilly. Eu calculez asta dacă nu a ajuns
ora unsprezece, nu va veni.
— Vei ști, spuse Gilly amabil. Dă-mi un strigăt când

fii gata de plecare.
A sărit la bord, cu o agilitate surprinzătoare pentru un bărbat așa

imens și a dispărut în cabină. Barca cu motor de lux era mai mult
decât se aşteptase Van, dar Gilly îi explicase că a lui
afacerile erau îndreptate spre pescuit și excursii de agrement, nu spre
duce oamenii de cealaltă parte a golfului.
Van a ghicit că Susannah și-ar fi aranjat o mașină
aștepta să o ducă la aeroport, de unde avea să zboare
înapoi la Melbourne.
Brațele încrucișate pe piept, se uită în sus dealul abrupt

care duce la statiune. spusese Susannah în
recepție care avea să coboare singură la navă, dar începea
întrebându-se dacă se răzgândise. Deși cu o seară înainte
ar fi vorbit pe un ton de glumă despre răul de mare, am avut
simțind că aversiunea lui față de nave era destul de gravă.
Dar dacă ar fi vrut cu adevărat să iasă de acolo...
A văzut un fulger de culoare apărând și dispărând pe poteca care

cobora dealul. Nu umbrela galbenă obișnuită, ci sclipiciul
păr roșcat. În spatele lui, Van auzi picioarele lui Gilly lovind
podea de doc din lemn, urmată de un zgomot de satisfacție.
— Se pare că celălalt pasager al nostru vine.
Van nu răspunse. Atenția lui era încă concentrată asupra Susannah și era
Inima i-a năvălit când și-a imaginat chipul când l-a văzut. A fost
sigur că va fi surprins și ghicit corect. Ea a coborât ritmul, a ridicat
capul şi degetele lui strânseră pe geanta atârnată de a lui
umăr.
61
Pagina 62
Gilly a strigat salut și și-a îndreptat umerii și a urcat în

andocare. Purta aceeași haină de ploaie ca cu o zi înainte și
Aceleași cizme, dar era ceva diferit la ea. Van a studiat-o
interes. Când briza i-a ciufulit părul și ea și-a ridicat mâna spre
Punându-l la loc, a simțit un alt val de déjà vu .
Era părul ei care bătea în vânt. Sau cum l-a luminat soarele
o duzină de nuanțe de aur. Sau că l-ar ridica cu o mână și
ține-o aproape de gâtul lui.
Orice ar fi fost, o mai văzuse. L-a adus mai aproape de acea fântână
de momente uitate și era un alt motiv bun pentru a rămâne alături de el.
„Bună dimineața, Susannah”, a salutat el zâmbind. Îți place

al Soarelui?
-Ce faci aici? — Ochelarii de soare au ascuns o mare parte

chipul ei, dar nu tonul iritat al vocii ei.
— La fel ca tine, presupun.
— Pleci azi?
— Nu are sens să rămâi dacă pleci.

Gilly și-a dres glasul pentru a le aminti prezența lui și că ar trebui să poarte
În curs de desfășurare.
— Bună dimineața, domnișoară Horton. Dacă e gata, o voi ajuta să urce

barcă. Asta e tot bagajul tău?
-Da…
— O voi ajuta, se oferi Van. Se uită la Gilly. Trebuie să admiri

o femeie care călătorește atât de ușor.
Ea și-a strâns buzele, dar nu a protestat. Van îi cercetă fața și

A înțeles că nu numai că era surprinsă să-l găsească acolo sau
furios că o interceptase în zborul ei. am fost chiar mai mult
62
Pagina 63
palid ca cu o zi înainte și degetele care strângeau cureaua poșetei

reflectau aceeași tensiune ca și rictusul gurii lui.
— Navele chiar te sperie, nu-i așa?
— Doar călărește-le, mormăi el. îşi dădu umerii înapoi şi

a deschis nările. L-a evitat pe Donovan și i-a permis lui Gilly
ajută-l să urce la bord.
Van a oprit-o înainte să ajungă la cabină și și-a pus mâna pe ea

înapoi și o întoarse spre platforma de la pupa. Ea a dat în cuie
tocuri pe podea.
„Aș prefera să stau înăuntru”, a spus el.
— Stomacul tău nu va aprecia.
— Am avut ceva pentru asta.
— Deci ai luat Dramamine?
-După cum știți…? Ea s-a încordat sub mână și și-a stins răsuflarea.
bate-. L-ai trimis?
„Ajutor.” Van a ridicat din umeri. Și, de asemenea, fiind în aer liber.
Puteți să vă fixați ochii asupra unui punct anume...
— Te referi la toată apa aia? -ea a spus.
— Ai încredere în mine, spuse el. Te vei simți mult mai bine pe punte
superior.
A avea încredere în el, după surpriza de a-l găsi acolo, nu
nu a fost deloc usor.
-Sus sau jos? întrebă el cu oarecare nerăbdare.
63
Pagina 64
— Sus, hotărî el. În ambele locuri, ar avea compania lui. În

ar fi singuri, sus cu căpitanul. Dacă avea de gând să se umilească vărsând
Aș lua micul dejun înaintea publicului complet.
Cinci minute mai târziu, s-a bucurat de decizia lui. Fie că a fost pentru
pastile, sau aerul proaspăt de pe fața ei, sau cât de mult o neliniștea
fiind langa Donovan adevarul era ca daca isi apleca capul spre
înapoi și concentrat pe un punct de la orizont, în loc de pe
bărci pe valuri, se simțea capabil să supraviețuiască.
"Te simți bine?"
„„A te bucura” ar fi o exagerare, mormăi ea cu a

grimasă. Nu a putut să zâmbească din nou până nu a ajuns pe un teren solid.
— Pentru prima dată după zile, soarele ne mângâie pielea.

Poseidon ne-a binecuvântat cu o mare calmă, un iaht frumos și
mile și mile de apă deschisă. Uită-te in jur. Cum
nu te poti bucura?
Susannah și-a strâns mâinile pe balustradă. Avea priveliștea

bătut în cuie pe peticul îndepărtat de pământ pe care îl alesese drept al său
referinţă. Nu risca să se uite la Van pentru a vedea dacă fața lui
reflecta plăcerea și reverența pe care le indica vocea ei. A fost de ajuns
rău cum a mângâiat-o vocea înăuntru, topindu-o.
— Mă duc să stau jos, spuse el.
„Stai.” El și-a pus mâna pe a ei, caldă și solidă. Aproape

am ajuns.
Deși navigau cu viteză mare, nu puteau fi nici măcar un sfert

de distanţa care îi despărţea de Appleton. Dar în acel moment
barca a încetinit și și-a dat seama că s-a oprit
să vadă punctul de pământ pe care-l alesese. Ieșeam din apă, corect
In fata lor.
Insula Charlotte. Cu un semnal de alarmă, se întoarse încet

spre Donovan.
64
Pagina 65
— De ce ne oprim aici? Ce se întâmplă?
65
Pagina 66
Şase
„Acesta”, a fost răspunsul lui Van la întrebarea ei. S-a întors spre el
micuță bucată de pământ în mijlocul Stranger's Bay.
Până în acel moment își ținuse ochii ațintiți asupra Susannah, nu
Nu l-a costat niciun efort, dar uitându-se la insulă pieptul i s-a strâns
cu frustrarea obişnuită. În ciuda importanței sale, în ciuda
fiind acolo înainte, nu am recunoscut linia stâncoasă a ţărmului sau valurile care
lovind ușor nisipul și nici acoperișul care se profila deasupra
din vârfurile copacilor.
Nu a încercat să se scuture de emoția care îl cuprinse. Lăsați-l să fie

apucă-l în timp ce nava se îndrepta spre doc. O figura
singur așteptat, făcând cu mâna.
— El este managerul, spuse Van, întorcându-se către Susannah. Gilly

mergând să-l ducă în oraș.
— Ne-am oprit să luăm un pasager?
— Și să las unul. O să stau aici câteva nopți...

El a văzut cum ea s-a relaxat când a auzit asta. Apoi și-a ridicat ochelarii
în soare și îi aruncă o privire confuză.
„Ce ai vrut să spui prin „asta”?
„De aceea vreau Palisadele”. Deci nici alta

proprietatea ar face.
— Vrei insula, nu stațiunea? A scăpat balustrada

să-și lase părul deoparte, exact când nava se opri.
Ea și-a pierdut echilibrul pentru o clipă, dar Van a ținut-o cu o mână
sub cot. Susannah s-a liniștit, dar Van nu a lăsat-o să plece.
— Nu ai venit aici cu mine ultima dată?
-Nu.
66
Pagina 67
— Din cauza aversiunii tale pentru nave?
— Nu ai venit cu barca, ci cu elicopterul. Și nu m-ai invitat să vin

Adăugă ea, ridicând din umeri. M-am gândit că vrei o
răgaz.
-De tine? Că trebuie să mă îndoiesc.
Privirile lor s-au întâlnit și implicația cuvintelor lui Van

vibra între ei. Ochii i s-au luminat și Van simți că a
val de căldură în abdomenul inferior. A ridicat mâna și a pus o șuviță din ea
de părul ei ciufulit din spatele urechii.
"De ce este insula atât de importantă?" -Întreb.

„Vino să-ți întinzi picioarele pe uscat și-ți voi spune despre asta”, a spus el.
Van și-a alunecat mâna pe antebrațul ei și a prins-o degetele.
Punându-ți picioarele pe o podea care nu se mișcă și un răspuns pentru

ce a insistat să cumpere The Palisades... Susannah nu a putut
rezista unei invitații duble ca asta.
Odată ajuns la pământ, a constatat că îi tremurau picioarele, deci

a fost de acord când Donovan a sugerat o plimbare la plajă. Mic
apoi picioarele și capul lui au revenit la normal.
— De aceea te-ai întors, șopti ea.
-Aici? El a intrebat.
— Spre Stranger's Bay. Dacă ai vrut doar să apeși pe

oferta, ai fi putut să apară la mine acasă din Melbourne sau să fii vizitat
Alex.
„Trebuia să mă întorc aici”. Ca să văd dacă și-a amintit.
„Repetă-i pașii, recreează weekendul”. Anxietatea care

simțise în acest sens cu o noapte înainte reapărut sub forma unui
67
Pagina 68
frig care i-a curmat pe coloana vertebrală și o furnicătură în palmă

mână. Chiar în punctul pe care îl atinsese cu câteva clipe înainte.
Fusese o perie nesemnificativă, având în vedere intimitatea

pe care le împărtăşiseră deja. Dar nu s-a simțit așa. Poate pentru că știu
omiseră preliminariile în prima noapte pentru a merge direct la
pat, poate pentru că se întorsese ca străin, fără
amintiri din acea intimitate sau pentru că acea atingere nevinovată l-a făcut
amintiți-vă fiecare detaliu în mod viu și visceral.
Își băgă mâinile în buzunarele hainei de ploaie și se întoarse la

concentrează-te asupra lui.
„Trebuia să vii aici pe insula Charlotte să vezi dacă

ți-ai amintit de prima vizită?
Nu a răspuns imediat. Au parcurs o distanţă

considerabilă, nava fusese lăsată mult în urmă, legănându-se în
Apă.
— Ai spus că am menționat Mac.
„Doar în treacăt, când te-am întrebat cine era MacCreadie în

consorțiul Keane MacCreadie.
„Elaine MacCreadie”, a clarificat el. Au continuat să meargă. A fost a mea

client când lucram pe Wall Street, o femeie de afaceri cu
multe investiții și un creier privilegiat. Mi-a plăcut pentru că nu
ma prosteam; când unul dintre șefi m-a lovit cu piciorul,
m-a încurajat să lucrez pe cont propriu. Ea a pus capitalul initial si
sfat. Am contribuit la orele de lucru.” El s-a uitat la ea. V-am spus ce este
Australian?
-Nu.
„E de aici.” Făcu un gest în jurul lui cu mâna. Născut și

crescut la Charlotte.
— Vrei să-l cumperi pentru ea, se opri brusc Susannah.
68
Pagina 69
„Vreau să i-o cumpăr”, a corectat el. Este cineva în tine

viata pentru cine ai face orice ar fi nevoie?
— A fost, răspunse ea fără ezitare. Bunicul meu, Pappy Horton.
— Atunci ai înţeles.
— Nu sunt sigură, începu ea. Există multă diferență între

fă ceva și cumpără ceva.
— Crezi că asta este? Un cadou scump? A pufnit și

și-a pierdut privirea asupra mării. Când a vorbit din nou, vocea i-a răsunat
sfâşiat, sfâşiat. Mac nu este în regulă. Nu a fost de mult timp.
Aceasta este probabil ultima mea șansă de a face ceva pentru ea,
și singurul lucru care ar avea adevărată semnificație ar fi ca ea să se întoarcă
Vedeți această insulă în mâinile familiei MacCreadie.
-Are familie?
-Un nepot.
„Aceasta ar fi moștenirea lui pentru el, o legătură cu strămoșii săi

Australienii”, și-a dat seama ea.
— Înțelegi de ce nu voi renunța fără luptă?
— Cred că da, spuse Susannah, cu un nod în gât. Dar

Nu înțeleg de ce nu mi-ai spus despre Mac mai devreme.
„Nu este ceva despre care îmi place să vorbesc”, a spus el. Era adevărat că el
ea se retrăsese mereu când îi întreba ceva personal.
— Și de ce ai făcut-o acum? Ea a insistat. Am vrut să-l cunosc pe

bărbat înăuntru.
-Trebuia să fac ceva. Aveai de gând să pleci.

Ea a înțeles ce a vrut să spună. Plea, urma să se căsătorească
alt bărbat și ar pierde ultima șansă slabă de a face orice pentru
69
Pagina 70
Mac. Dar inima lui și-a imaginat altceva în cuvintele lui, în ardere
de privirea lui cenuşie.
„Nu va schimba nimic”. Nu pot opri ce se întâmplă deja.
-Dacă puteți. Dacă nu te căsătorești cu Carlisle.” El se uită la buzele ei.

Rămâi Susannah. Convinge-mă că îți dorești asta cu adevărat
căsătorie.
Asta așteptase cu o seară înainte și așa făcuse

pregătit pentru asalt. Dar în acel moment a prins-o
nepregătit. Avea nevoie să respire, să se calmeze, să gândească.
— Nu pot să stau, Donovan. Nu poti.
— Mă tem că nu ai de ales.
„Nu știu...” Vocea i s-a stins când a detectat determinarea că

își exprima chipul. S-a întors repede. Docul era
goală și barca cu motor se îndepărta de insulă.
* * *
„M-ai adus aici, m-ai convins să cobor din

navă și ați aranjat deja cu Gilly să plecați fără mine?
Van știa că va fi supărat. Eram dispus să înfrunt

la mânia lui și răspunzând acuzațiilor sale, dar dezamăgirea în care a văzut
ochii ei îl loveau cu putere.
— Hei, şopti el, avea un motiv întemeiat.
Cedând tentației de a o atinge, de a o liniști și de a o ține în brațe, el a dat a

pas spre ea, care a dat înapoi până la malul apei, ridicând-o
mâinile într-un gest de respingere.
„Mi-am petrecut mult timp aseară întrebându-mă de ce ai făcut-o

a fost de acord să plece fără să se certe. Nu se potrivea cu un bărbat care
70
Pagina 71
el merge mereu pentru ceea ce vrea. Inteleg acum. Ai plănuit deja

acest. Ai glumit despre constrângeri, forță și răpiri...
— Așteaptă o secundă, îl întrerupse el.
— Dar nu a fost nevoie să folosești forța, nu-i așa? Ea a continuat.

A fost mult mai ușor să-mi manipulez emoțiile. Trimite-mi pastile
împotriva răului de mare, fiți atenți pe barcă și culminați scena cu
Povestea Mac. Știi ce? Aș fi preferat să mă aduci la
putere. Cel puțin asta ar fi fost sincer.
— Crezi că te-am minţit?
— Cred că m-ai manipulat.
Van miji ochii la acea acuzație.
— După ce tu și mama ta l-ați manipulat pe Carlisle, am făcut-o.

M-aș gândi înainte de a arunca pietre dintr-o casă de sticlă, Susannah.
După un moment de tăcere, ea și-a ridicat bărbia și el a văzut că

Dezamăgirea de mai devreme se transformase în dispreț.
— Cât timp ai de gând să mă ţii prizonier?
"Tot ce este nevoie."
-Pentru?
— Te împiedic să te căsătorești cu Alex Carlisle.
Bagajul lui Van, geanta Susannei și rechizite pentru ea

ședere fusese deja trimisă la casa de pe stâncă
cel mai înalt de pe insulă. Casa de lemn în care Mac îi petrecuse pe a lui
copilăria devenise reşedinţa managerului. Spre
in urma cu cativa ani, statiunea adaugase cabina luxoasa a
cheresteaua către insulă privată; ultimul refugiu al civilizatiei, fara
telefoane, televizor sau conexiune la internet.
71
Pagina 72
"Ai fost vreodată aici?" întrebă Van, întâlnindu-se cu

Susannah pe veranda largă. Vederea panoramică a apei
a crescut sentimentul de izolare maiestuoasă, de a fi în
centrul turbulentului ocean sudic. Ea nu a răspuns și el a lăsat-o să treacă.
El a presupus că furia va trece, mai devreme sau mai târziu. Aș dori
iti cer o mica favoare.
-O favoare? Părea aproape ca o insultă.

— O să fac câteva fotografii.
-A se distra.
„Vreau să fac fotografii pe Mac”.
— Nu ți-a trecut prin cap de altădată? Ea îl privi neîncrezătoare.

Ai adus camera când ai venit.
— Da, avea un aparat de fotografiat. Am avut fotografii. Ultimul.
— Ți-au luat camera? întrebă ea, înțelegând

brusc. El nu a răspuns.
— Mă vei ajuta cu fotografiile?
- Pentru ce ai nevoie de ajutorul meu?
— Mac vrea să vadă poze cu mine aici.
- O să ajut. Dar știi că o fac pentru Mac, nu ca o favoare

Pentru dumneavoastră.
Van a prelungit excursia fotografică cât a putut, până când

și-a pierdut calmul și a explodat. O ajutam să coboare a
drum abrupt, spre o plajă virgină pe care o văzuse de pe
verandă. Ea i-a pus camera în palmă, cu o bubuitură.
72
Pagina 73
— Cred că ai mai mult decât suficiente fotografii. Nu sunt o capră

Munte. Nu sunt îmbrăcat pentru marș. Mă duc acasă să mă dau
un duș.
Două ore mai târziu, Van a bătut la ușa dormitorului său. La

sosit, îi oferise dormitorul matrimonial, la etaj, şi
după o clipă de ezitare, o acceptase.
A sunat din nou, dar nu a primit niciun răspuns. Cu groaza ei de

nave, se îndoia că va încerca să scape, dar totuși se simțea sigură
îngrijorare. Deschide usa. Poate era pe balcon...
Nu. Înfășurată într-un prosop uriaș, stătea în mijlocul

patul, picioarele lungi goale și părul transformat într-o
masă de bucle umede, cu fața întoarsă spre priveliștea excelentă
de copaci și oceane oferite de ferestre. Imaginea care
a prezentat, nu frumusețea și pielea parfumată după duș, ci ea
fragilitate, au făcut ceva să se miște în interiorul lui Van.
El simțise ceva asemănător pe plajă, când ea simțise
privit cu dezamăgire; apoi dorise să o consoleze pe ea şi pe ea
refuzase. Așa că a înghițit dorința de a o face și a așteptat
să-l salut. Nu a făcut-o.
— Încă te îmbufnești? întrebă el nerăbdător.
-Ma gandesc.
-In ce?
— În conversația noastră de pe plajă.

centimetri; razele soarelui i-au atins părul și l-au transformat în
foc curat. Gâfâi când văzu umezeală pe genele ei.
Plânsese.
„Când m-ai întrebat dacă există cineva pentru care aș vrea

orice, am răspuns gânditor. Există mai mult de ce
73
Pagina 74
aș merge pe jar. Zara spune că ar trebui să mă dezvolt puțin

egoism sănătos. i se par foarte moale.
— Zara este sora ta?
-Da. De asemenea, pe lista mea de oameni pe care i-aș face

orice, dar Pappy a fost primul la care m-am gândit
a murit acum zece ani. Poate pentru că nu am avut ocazia să fac
nimic pentru el. A murit brusc.” Ea s-a uitat în ochii lui. știu
este pe moarte, nu?
Întrebarea sinceră l-a lăsat pe Van fără cuvinte. Nu a fost necesar să răspund,
expresia lui spunea totul.
„Am ghicit.” Își strânse buzele și întoarse din nou capul.

Ai venit doar să mă întrebi despre starea mea de spirit sau altceva?
— Ți-am adus haine. M-am gândit că poate ai vrea să te schimbi

pentru cină.” L-a lăsat pe dulap și s-a dus la ușă ca să nu facă
dezvăluie emoția care începea să se dezlănțuie în interiorul ei.
— Mac este bunica ta, nu? Tu ești nepotul, a spus ea când

Am ajuns în prag
El, uimit de înțelegerea ei, nu a răspuns. Nu s-a întors.

A continuat să meargă.
74
Pagina 75
Șapte
Când umbrele crepusculare au căzut asupra casei, Van

A făcut un foc în șemineul uriaș deschis care domina camera.
Susannah nu coborâse, nu știa dacă o va face și pentru o vreme
care îl înveselise. Aveam nevoie de timp și singurătate pentru a-l calma
emoții pe care le stârnise cu întrebările ei.
Reușise deja, datorită mai multor CD-uri Vivaldi și a

Beneficiile terapeutice ale tăierii legumelor. Despre bucătărie
Sosul clocotea pentru o paste simple marinara. O sticlă de
Vin roșu a suflat pe tejghea. Și își amintise
același lucru care a contat cu adevărat.
Nu-ți umple mintea cu detalii de la Susannah Horton; șterge din dvs

minte dezamăgirea sau lacrimile din ochi; protejează-ți mândria
bărbat cu răni noi.
Dacă Susannah venea la cină, ar profita de compasiune

și-ar fi generat revelațiile pentru a-și urmări scopul. Dar
a coborât, avea opțiunea de a ridica o tavă. Acea dată aș fi
pregătit. Nu ar permite ca vulnerabilitatea ei goală să-l supere;
l-ar folosi în scopurile sale.
Oricât de mult l-a atras ideea de a lua masa lângă șemineu, atât
imaginea ei întinsă pe pat cu hainele pe care i le adusese,
Hainele lui strângându-i pielea... a aprins un alt fel de foc în ea
interior. A simțit o înțepătură de dezamăgire când a auzit pași pe scări.
Alternativa de dormitor fusese foarte atractivă.
A închis uşa cămarei după ce a scos un pachet de linguine .

Privind-o coborând scările i-a șters dezamăgirea dintr-o singură lovitură.
Se întrebă ce ar fi crezut ea despre intimitatea implicată.

pune-i hainele... mai ales chilotii. Dar acolo erau
aruncând o privire de sub tivul hanoracului ei. A fost aproape până când
genunchii, dar încă la vedere suficient de lung și zvelt
picioarele astfel încât i s-a uscat gura.
75
Pagina 76
Când a avut doi pași de coborât, ea a văzut cum el

se uită la picioare și se opri. Tensiunea sfârâia în
atmosferă, până când Van își întoarse privirea. Dacă ai vrut să-ți câștigi
compasiune, trebuia să o facă să se simtă confortabil. Păstrați privirea
deasupra gâtului tău ar fi un început bun.
„Ți se potrivește”, a spus ea, dând din cap spre ținuta ei și

lăsând pastele pe blat.
„Apreciez să am ceva curat de îmbrăcat”. Mulțumesc, spuse ea.

încă cu o expresie neliniştită.
„Am momentele mele”.
„Acesta a fost unul dintre cei buni”, a recunoscut ea. Ochii lui sunt
Ei au gasit. Al ei denota un amestec de prudență și
recunoștință. Van a crezut că a fost un început bun. Dar după
Își îndreptă umerii și se îndreptă cu hotărâre spre bucătărie.
O să iau ceva de mâncare în dormitorul meu.
-Inutil. Cina este aproape acolo. De ce nu stai în fața lui

foc? Există aperitive pentru a vă deschide apetitul. Și vin, bere sau
băuturi răcoritoare de băut, orice preferi.
Ea a ezitat și a adulmecat aerul.
- Linguini marinara. Specialitatea mea.
— Ai gătit? Chiar de la început? întrebă ea surprinsă.
„Nu este chiar atât de uimitor”.
„Mi-ai spus în iulie că ai călătorit prea mult pentru a menține a

Acasă. Că ai mâncat afară sau ai comandat mâncare acasă. Da ma uimeste
că abilitățile tale culinare au trecut de la încălzirea ceva în
cuptorul cu microunde pentru a avea o specialitate.
„Petrecerea săptămânilor libere de la muncă trebuia să aibă un avantaj”.
76
Pagina 77
— Mă bucur că ai obținut ceva pozitiv din acea experiență
A spus ea serioasă.
„Să învăț să mă descurc în bucătărie a fost unul dintre ele”, a răspuns el.
el-. De ce nu te așezi? Chelnerul va fi aici în cel mai scurt timp.
Ea a ezitat doar câteva secunde înainte de a merge la șemineu și

stai pe o perna, pe podea. Van a văzut întrebările care
S-au uitat în ochii ei și ea știa că asta îi stârnise curiozitatea. știu
se întâlnea cu el la cină și vorbeau. Le-aș șterge teama din ochii lor
exact ca cu o seară înainte.
Cu diferența că nu avea să plece.
- A venit?
„Da, mulțumesc.” Ea se întoarse de la talie și se uită la el peste

umăr. Curiozitatea pe care o surprinsese mai devreme în ochi a renascut
în timp ce ea îl privea turnând paharele și le punea pe o tavă.
Servirea meselor este o altă abilitate pe care ați dobândit-o când erați
imobilizat... sau nu trebuia sa inveti?
— Trăiesc singur, dacă asta mă întrebi.
„Am crezut că, date fiind circumstanțele...
„Ar fi fost nevoit să angajezi serviciul intern?”
S-a repozitionat pe perna, cu siguranta ca sa nu se distruga

gâtul privindu-l peste umăr. Noua funcție i-a oferit-o
o perspectivă fantastică a picioarelor ei, dar distracția a durat foarte mult
mic.
„De fapt, mă întrebam dacă te-ai fi stabilit cu Mac. Este al tău

numai familie, nu?
El a presupus că ea va reveni la subiectul relației ei cu Mac,

dar nu se așteptase la acel ton ușor acid din vocea ei.
— De ce am impresia că nu vei crede răspunsul meu?
77
Pagina 78
— În iulie ai spus că nu ai familie. Te-am crezut.
„În iulie nu aveam familie”.
— Și acum, deodată, da?
„Este un alt lucru pozitiv pe care l-am scos din asta”.
— Ai primit o bunică? Ea clătină încet din cap, între

confuz și exasperat.
Asta a rezumat destul de bine situația. Dacă s-a concentrat pe ce
ei bine, în loc de vârtejul de furie și frustrare care fierbea în a lui
înăuntru, putea să vorbească calm.
„Mac a avut o sarcină neplanificată când era adolescent”. A

fiica la care a dat-o spre adopție. Nu a căutat-o decât acum zece ani. Pentru
atunci mama mea murise cu mult timp în urmă.
— Dar te-a găsit?
„M-a căutat și a devenit clientul meu”. Nu am avut de gând să mărturisesc

rudenia noastră.
-De ce nu? Ea îl privi cu ochi plini de emoție; doar

Genul pe care voia să-l evite, pentru că l-a întors pe dinăuntru. De ce
te-a deranjat să te caute dacă nu a vrut să te revendice ca familia lui?
— A vrut să mă cunoască și să mă ajute, dar a văzut că mă descurc destul de bine

fara familie.
„De ce să-ți spun acum?” Ea a insistat. O secundă

apoi a pocnit pe limba în semn de înțelegere. am raspuns ca
întrebi înainte, în dormitor, nu?
„Da, este pe moarte.” El a ridicat din umeri, dar asta nu l-a uşurat
tensiune în muşchii lui. Dar nu a fost doar din cauza asta. Cand eu
m-am trezit cu amnezie, în spital, m-a ajutat să-mi dau seama ce
amintit și ce nu. Cât îmi revenim am vorbit mult. Nu
78
Pagina 79
doar afaceri, politică sau economie. Mi-a povestit despre trecutul lui. A lui
greșeli. Când a început să vorbească despre mama mea, totul a ieșit în prim-plan.
— Trebuie să te fi șocat foarte mult.
A venit cu paharul de vin și s-a aplecat să i-l dea. Atunci știu

S-a așezat pe podea, suficient de aproape pentru ca genunchii lor să se atingă.
A apreciat răspunsul fizic la contact, pe care îl putea controla și nu
străinii îl strângeau.
— Nu-ţi pare rău pentru mine, Susannah. După cum ai spus foarte bine,
Am o bunica.
— O bunica pe care o vei pierde, spuse ea entuziasmată. Avea de gând să

se distanţează de acea emoţie când ea se aplecă în faţă şi
s-a uitat în ochii mei. Ai spus că nu pot înțelege pentru ce ai avut
trecut, dar această parte o înțeleg.
— Din cauza bunicului tău?
Ea a dat din cap.

— Îi plăcea să pescuiască. Acesta era modul lui de a scăpa de tensiunea lui
viața de afaceri și cerințele sociale. Evenimente urâte
că era obligat să participe... și conversațiile superficiale. A
weekend a mers la pescuit si nu s-a mai intors.
— De asta aversiune pentru nave?
— Nu, asta pentru că am ameţeală. Deși legătura cu un psiholog

Ar arăta ca o mină de aur pentru el.” A zâmbit ușor. Pappy
Horton era... mult mai mult decât magnatul exploatat pe care îl intenționau
descrie mass-media.
- Scuze.
— Și eu am simțit asta. Mi-a lăsat cabana lui în munte, unde

am dormit când m-a dus la pescuit la păstrăv.
Dorul după chipul lui a declanșat o emoție necunoscută în Van. Pe
79
Pagina 80
parțial din empatie cu ea, parțial pentru că dorea să-i aline durerea,
șterge norii întunecați care i-au întunecat ochii.
"Pescuit?" Dacă crezi că o să cred asta...” El clătină din cap,

exagerându-şi surpriza.
„Bunicul meu m-a învățat să pescuiesc când eram puțin mai înalt decât un
lăcustă.
Van a ridicat din sprâncene și a privit-o din acea nouă perspectivă.

Chiar și cu hainele ei, Susannah emana clasă și fler cosmopolit.
Nu și-o putea imagina pescuind.
-Sunt impresionat.
— Nu pe jumătate cât când m-ai văzut prind peștele ăla de pe stânci!
Era o referire la weekend pe care Van nu-și amintea. Ar putea

după ce am continuat cu acest subiect, am cerut mai multe detalii. Dar contempland
reflexele focului în părul ei și umbrele din ochi, se opri
te interesează în trecut. Am vrut să o cunosc, nu să o iau înapoi
memorie sau gândire să cumpere Palisades; Am vrut asta
moment pentru el.
— Te duci des în cabana aia? -Întreb.
„Se pare că sunt mereu prea ocupat.” El clătină din cap.

și a pocnit pe limbă. Dar nu este o scuză. Am luat-o odată pe Zara. Tu
Am predat modul tradițional de pescuit cu muscă, precum Pappy Horton.
Era foarte bun la asta.
— Nu l-a învățat bunicul tău?
„Nu a cunoscut-o pe Zara”. E sora mea vitregă.” Zâmbetul ei a devenit roșu.
tristeţe-. Ne-am cunoscut acum câțiva ani când a venit să caute
tatăl lui.
— Și te-a găsit?
— Da, din fericire.
80
Pagina 81
Și-a întors privirea și s-a pierdut în introspecție. Vinul și

Aperitivele au fost uitate. Van a vrut să continue să se hrănească cu
reconstrucția femeii din spatele acelui exterior lustruit. Femeia
care arăta mai confortabil într-un hanorac și desculț, decât cu o
haină de ploaie cu design cu nasturi până la gât.
— Sora ta este ca tine?
Ea a luat o înghițitură de vin și s-a uitat la el peste pahar, înainte

coboara-l. Ceva se schimbase în mediu în ultimele două
minute. Neîncrederea fusese temperată cu înţelegere şi
empatie.
— Mi-ai pus aceeași întrebare prima dată când ți-am spus despre mine.
familie.
— Și ce ai răspuns?
— Am spus deloc. Zara este uluitoare. Înalt, blond,

Frumos. Studiază medicina, este foarte inteligent și vrea să se dedice
Investigatii medicale. De parcă nu ar fi de ajuns, este și atletică și
lucrează ca antrenor de fitness part-time. Dacă nu aș iubi-o
Atât de mult, cu siguranță ar ura-o pentru că este atât de fantastică.
— Presupun că semănați mai mult decât vrei să recunoști.

a zâmbit în sinea lui.
— Este același răspuns pe care l-ai dat prima dată.
— Sugerezi că sunt previzibil? Neoriginal?

Plictisit?
Ea scoase un râs blând, adânc, care îl făcu să arate

buzele ei strălucind de vin. A simțit satisfacția de a ști că
vibraţia care exista între ei la acea vreme, era unică şi
personal.
-Oh nu. Sunteți multe lucruri, dar niciunul nu este plictisitor.
81
Pagina 82
După acea recunoaștere, privirile lor s-au întâlnit într-un val de

energie senzuală, la fel de delicată, multifațetă și îmbătătoare ca
Pinot Noir că ea a ridicat la buze.
— A mai fost și asta între noi înainte? A fluturat mâna,

indicând tensiunea subtilă care se întindea între ei și că nu putea
definiți cu cuvinte.
-Da. Mereu.
Sinceritatea răspunsului lui îi lipsea artificiul sau ezitarea. Si bun

pentru că a înțeles că fusese prea naivă sau pentru că
văzu intenția în privirea lui, expresia lui deveni precaută ca Van
I-a luat paharul din mână și, fără să-și ia ochii de la ea, l-a pus pe podea.
A simțit o satisfacție intensă când a văzut cum îi priveau ochii

s-au lărgit. Căldura pe care a simțit-o când și-a pus mâna pe genunchi,
a trezit ceva mult mai primitiv în abdomenul ei inferior.
S-a aplecat spre ea.
— Nu, şopti ea.
Nu a permis alte obiecții. Nu am vrut să aud numele

a promis că va intra între ei. Și-a ridicat bărbia cu mâna și
a redus la tăcere orice plângere cu buzele. Se încordă, cu surprindere sau
respingere și și-a schimbat ținta. Nu mai voia doar s-o încerce, ci o dorea
răspuns, colaborarea și participarea dumneavoastră.
Sărutul lui.
I-a luat fața în mâini și a scăzut presiunea inițială a lui

gură. El a trasat forma buzelor ei, i-a sărutat colțurile gurii, ea
bărbia și a ținut-o captivă cu privirea lui, înainte de a-i revendica gura cu
o seducție lungă și lentă. S-a pierdut în timp ce
el a memorat gustul ei și textura mătăsoasă a pielii ei.
Ea, care inițial ridicase mâinile pentru a-l împinge, l-a apucat
cămașa și a scos un torc mulțumit de capitulare. Cel evocator
sunetul și prima atingere a limbii i-au provocat un scurtcircuit
82
Pagina 83
Neuronii lui Van. Își aminti gura ei sub a lui, mâinile ei

încurcat în buclele ei în timp ce el o băga sub trupul lui și sub lumină
prin sticlă și transformându-și părul roșu auriu în
un foc echivalent cu pasiunea care îi pulsa în vene. Și amintit
ecoul vocii lui.
Acum te am exact unde mi-am dorit.
A rupt brusc sărutul și a scos-o pe Susannah din ea

reverie senzuală cu sclipirea unei blesteme. Ea se uită la el
nedumerit. Cu o secundă înainte de a fi dat sărutului,
mângâindu-l pe picior; următoarea a eliberat-o.
-Ce s-a întâmplat? -Întreb-. Ce s-a întâmplat?
„Cred că...” Se opri, lovi cu piciorul în cal și expiră tare.

A început să se întoarcă, dar Susannah l-a prins de mânecă și l-a forțat
să-i acorde atenție. Pentru o clipă, mai puțin de o secundă, am avut
O viziune.
"Ți-ai amintit?"
-Nu stiu. Nu știu dacă a fost o amintire reală sau o...” A ridicat un umăr
și l-a scăpat de frustrare. Nu știu ce am recunoscut. Era ca o
impresie despre tine și o frază.
-Nu am spus nimic. Nu putea – altfel decât făcuse limba lui

fost ocupată, impactul sărutului îi îndepărtase capacitatea de a
a gandi-. Ți-ai amintit ceva ce am spus?
— Nu, nu tu, eu. Și nu știu dacă este ceva ce ți-am spus. A apărut în mine
mintea, limpede ca o lumină, și apoi a dispărut...” El pocni din degete.
… Asa de. A fost ca un punct de lumină într-un întuneric mare și nu știu dacă
Este o amintire sau o fantezie.
Reflecția acelei fantezii pâlpâi în ochii ei și Susannah

a înțeles că era de natură erotică. Și-a eliberat mâneca. Nu am vrut să
afla mai multe. Voia să se ridice și să fugă; fugi de tot ceea ce
bărbatul evocat în ea, fizicul, emoțional, înainte și după.
83
Pagina 84
Știa că nu o poate avea; că nu ți-aș putea spune niciodată ce

se împărtăşiseră în acel scurt interval de timp.
Dar văzând frustrarea din ochii lui l-a făcut să se micșoreze.

inima. Nu putea să-i întoarcă spatele fără să încerce să-l ajute.
— Poate că a fost o amintire, a subliniat ea cu prudență. Ascuns

degetele îi tremură în spatele pernei de sub ea. El a strâns
coapse și își ridică picioarele într-o încercare zadarnică de a stinge focul
că se aprinsese în trupul lui. Vrei să-mi spui ce
sentinta?
A privit-o îndelung, cu o tensiune evidentă.

— Spune-mi doar un lucru. Ți-am făcut vreo promisiune?
Inima lui Susannah îi bătea cu putere în piept. Nu putea

spune-i. Să redeschidă acea rană din inima lui nu avea sens.
Și-a făcut tot curajul, l-a privit în ochi și, pentru prima dată în viața ei,
l-a mințit.
— Nu au fost promisiuni, Donovan. Nici unul.
Van nu a crezut-o, dar și-a controlat dorința de a respinge minciuna.

Apăsați-o pentru a stabili adevărul despre promisiunile trecute
L-ar pune din nou în defensivă. În acel moment
avea nevoie și voia să se concentreze asupra prezentului; primi ce
a rămâne cu el în acea cameră era esențială pentru planurile lui.
Prevenirea căsătoriei lor devenise mai mult decât un simplu

înseamnă a obține înțelegerea. În timpul cinei, a urmărit cum mânca,
a băut și a vorbit, încă gândindu-se la acele buzele de sub ale ei. Nu
din cauza trecutului, ci pentru că era ceea ce și-a dorit. În acel moment.
Dorința creștea minut cu minut, cu fiecare pauză,

de fiecare dată când pierdeau contactul vizual. Și în fiecare minut știu și eu
84
Pagina 85
îi întărea certitudinea că simțea aceeași dulce agonie a dorinței.

O vedeam în roșul pomeților ei, în jocul degetelor
fața de masă, în comentariile superficiale, și fals zâmbitoare, că
Au scăzut în frecvență pe tot parcursul cinei.
Van ar fi putut lua frâiele conversației, dar a

o parte rea din el savura tensiunea tăcerilor, fiecare
din ce în ce mai lung. Ea a lăsat situația să dureze până ea
începu să cureţe vasele.
— Lasă-i, spuse el. Vasele nu merg nicăieri. Va urma

acolo dimineata.
— Și noi la fel, spuse ea cu o scânteie de rebeliune în urechi.

ochi-. Câte dimineți încă?
„De ce nu vorbim despre asta lângă șemineu”, a sugerat el.

Merge-. O să fac cafea.
-Nu, mulțumesc.
— Bine, fără cafea.
„Fără conversații lângă foc”, a adăugat ea. Vă rog,

Donovan, răspunde la întrebarea mea. Când se va întoarce Gilly
ne alege?
— Când vom rezolva această problemă.
-Această problemă? Ea se aplecă în față, fără a da drumul la vase.

că încă ţinea. Cum vom rezolva această mizerie aici
prins?
— Nu vorbesc doar despre afaceri. Avem și noi probleme

a rezolva.
Când a înțeles ce vrea să spună, ochii ei au devenit

Într-o mare furtunoasă verde închis A scuturat din cap.
85
Pagina 86
— Negi că există ceva între noi? După acel sărut? -

Vocea lui Van trosni de memorie, de șoc, de
asigurarea că acea gura va fi din nou sub a ei. Încă
imi pare rau Susannah. Gustul tău continuă să-mi bată în vene.
— Asta nu schimbă nimic.
-Nu? Dacă nu m-aș fi oprit? Dacă sărutul ar fi avut

a urmat cum a inceput? Dacă ai fi ajuns gol cu mine
înăuntrul tău?
„Atunci aș ști că ai avut succes”, a răspuns ea. eu

ai adus aici cu un motiv. Vrei să închei planurile mele de nuntă.
Ce modalitate mai bună de a face asta decât să mă seduci?
— Nu e vorba doar de afaceri, Susannah. Ignorați focul

ce e intre noi.
— Nu este evident. Cum as putea sa o fac? — Pasiunea i-a pătat ochii,

obrajii ei, vocea ei. Dar oricât de mult te vreau, Donovan Keane,
Există un lucru pe care nu îl voi face Tatăl meu a fost infidel, cu mama lui Zara și
Doar Dumnezeu știe câte mai multe femei, am rănit o mulțime de oameni în
proces.
Ea îl privi hotărât înainte de a continua.
— Nu i-aș face asta lui Alex. N-aș face niciodată asta nimănui căruia
L-aș respecta și mă îndoiesc că ți-ar plăcea dacă aș face-o. Nici măcar pentru a obține
insula pentru Mac.
86
Pagina 87
Opt
Van nu avea argumente împotriva asta. Dacă ar fi forțat problema, și-ar pierde pe a lui
respect și, cândva în ultimele douăzeci și patru de ore, dvs
Respectul devenise extrem de important.
Totuși, totul despre el s-a răzvrătit la ideea de a renunța. A fost

a fost paralizat de aproape două luni. Nerăbdare, neputință, dorință
reprimate și încă o duzină de ingrediente detestabile au fermentat
în stomacul tău. Noaptea lungă fără somn, în timpul căreia a fost
A auzit-o pe Susannah, sus, învârtindu-se până în zori,
perspectiva lui nu se îmbunătățise.
Nici norii furtunosi care întunecau cerul nu au ajutat.

Au sosit brusc în mijlocul dimineții, ca și cum starea lor tulbure de
curajul i-ar fi chemat. Am încercat să mă relaxez alergând
plaja. Dar efectul durase doar până când se întoarse acasă.
Gândindu-se la mâncarea pe care urma să o pregătească după mult timp

duș, a început să-și scoată tricoul umed de transpirație de îndată ce
Eu intru. Susannah era ghemuită pe canapea. Era o carte deschisă
în poală, dar se uita în gol până auzi
Pași.
Se uită la trunchiul său gol și relaxarea lui Van s-a evaporat sub
examinare.
Când ochii verzi de mare s-au uitat la fața ei, ea trebuie să fi citit
sensul expresiei sale. Femeie deșteaptă, n-a spus niciun cuvânt
cicatrici, dar a observat că acei ochi îi urmăreau pe fiecare dintre ai lui
pași în drumul spre dormitor.
— Va veni Gilly azi? Ea a intrebat.
„Nu”, starea lui proastă l-a făcut să se oprească cu mâna pe clanță.

a ușii-. Dacă ești îngrijorat de vremea rea, există un
mica barca cu motor in magazie. Putem merge acum.
87
Pagina 88
— Cât de mic?
S-a întors. Degetele ei prinseră cartea, dar tot o ridică

bărbie cu mândrie. În ciuda fricii sale, se gândea
opțiune. În timp ce Van făcea duș, își aminti conversația de după-amiază
anterior: bunicul său ieșise la pescuit și nu se mai întorsese niciodată.
A părăsit dormitorul un sfert de oră mai târziu, cu scuze

gata, dar ea dispăruse. Din pridvor a văzut-o lângă
magazie. Se întrebă dacă verifică dimensiunea bărcii
și s-a blestemat că a menționat-o.
Două ore mai târziu, încă nu se întorsese. The

îngrijorare. Nu ar fi putut face ceva atât de stupid. Nu numai tu
îi plăceau corăbiile, o îngrozeau.
Apoi a văzut mișcare pe drum. Albul cămășii

că, în pantaloni scurți, plecase pe la ușa lui
dormitor în acea dimineață. Se întorcea, dar nu se grăbea.
Pieptul i se strânse cu un amestec contradictoriu de ușurare și furie.

Dacă nu și-ar mai accelera ritmul, furtuna o prindea. Chiar în asta
moment, s-a auzit un tunet și primele picături au început să cadă.
Van coborî scările la trap.
A găsit-o câteva minute mai târziu, exact așa cum începea

potop. Au venit acasă îmbibați și Van avea chef de luptă. The
Terenul insulei era în cel mai bun caz accidentat. Ar fi fost
ușor să te pierzi sau să cazi.
— Nu ai instinct de supraviețuire? — A atacat deja

acoperit sub pridvor.
— Cred că da, spuse ea, ținându-și părul ud pe spate cu mâna.

mână-. Nu am mers pe barca.
88
Pagina 89
„Diavoli. Vorbea serios, se gândi Van. Frică

a paralizat o clipă. Când a întâlnit-o la uşă, a văzut asta
Tremuram de frig. A deschis ușa și a condus-o înăuntru.
„Încreți”, închise el și dădu din cap spre dormitorul gol.

. Acel duș este cel mai apropiat. Incalzeste-te sub apa. Ceai
Voi căuta haine uscate.
-Pot folosi…
— Nu te certa, sau te iau și te pun eu în duș.

la fel.
Văzându-și buzele strânse cu încăpățânare, a făcut un pas spre ea. Ea

S-a dat înapoi și și-a ridicat mâinile pentru ca ea să se oprească. Au tremurat.
-Mă duc. O pot face singur.
Van nu era atât de sigur. Miji ochii și se uită la ea. În ciuda

din tremuratul mâinilor, a început să-și descheie cămașa la
cale.
— Te descurci cu butoanele? -Întreb.
Ea s-a întors în prag și el a observat ce nu mai fusese acolo înainte.

vizualizate. Ploaia se înmuiase prin țesătura, care se lipise de pielea ei și
a arătat forma sutienului ei din dantelă și generos
curbele sânilor tăi. Ea a simțit o astfel de dorință între coapse încât
A rămas blocat la fața locului.
O imagine i-a fulgerat în creier. Mâinile lui deschizând nasturii

nasturi, umbra unui halou de mamelon sub dantelă, sărutul
de pielea ei mătăsoasă de sub limbă.
Încet, își ridică privirea. Ochii lor s-au întâlnit. Ea l-a înfruntat
mândru și a răspuns la întrebarea pe care o uitase deja.
— Da, mă descurc cu ele.
89
Pagina 90
* * *
Susannah a stat doar în duș suficient de mult pentru a intra înăuntru

in caldura. Nu putea fi distrat să nu-și amintească acea privire din nou și din nou
din nou. Nu voia să se gândească la el ud, cu cămașa lipită de
trunchiul... sau să-l scoată.
Nu. Nu avea de gând să se gândească la Donovan Keane să se dezbrace. nu aș face-o.
A închis robinetul de la duș, dar a tot auzit zgomotul apei,

chiar lângă. Îl imagina înalt, întunecat și gol. Să știi că am fost
Pe cealaltă parte a peretelui subțire, el i-a tăiat răsuflarea pentru câteva secunde.
Apoi a luat un prosop ca să alerge sus și să se încuie

în dormitorul lui până a trecut furtuna, sau cel puţin cea care
luptat pe trupul lui. Când a ieșit din baie, a găsit haine curate
pe pat, fără îndoială ales de el pentru ea, din moment ce nimeni
folosit camera aceea.
A luat-o și a alergat sus, în dormitorul lui. El a aruncat

A șurubat și s-a sprijinit cu spatele de uşă. Gâfâia, și nu doar de la
Carieră. Țesătura moale de bumbac a tricoului și a pantalonilor scurti
pe care îl ținea de piept i se părea incredibil
intim.
Erau curați, dar el purtase acele haine pe piele

goi înainte. Dacă aș avea cel mai mic bun simț,
își arunca și își purta propria lenjerie, deja spălată, care era uscată
pe suportul pentru prosoape din baia ta.
Dacă ar fi avut bun simț, și-ar aminti că o prinsese acolo

împotriva voinței ei, că era prizoniera lui și că nu avea
Drept să o certați pentru că a fost afară când a început furtuna. am avut
zeci de motive pentru a fi supărată pe el, dar ea nu putea fi
pentru că le-a înțeles motivația.
Există cineva în viața ta care ai face orice?

lucru?".
90
Pagina 91
Cu o seară înainte, când ea a făcut apel la respect, el o părăsise

sa marsaluiasca. În dimineața aceea ieșise s-o caute, ca să fie sigur
revenind cu bine. Apoi îi lăsase hainele curate.
În mod fatal, și-a dat seama că astfel de lucruri reprezentau un pericol mai mare.
Pentru rezoluția ta, trebuie să-ți imaginezi mușchii lui puternici și moale.
Furtuna năvăli de furie și de geamuri

tremurau. S-a îmbrăcat repede, în hainele lui. Și în ciuda
după ce a jurat că se va retrage acolo, știa că urletul vântului
Ar reduce siguranța și căldura de la parter. Nu avea sens
amâna inevitabilul.
Jos ar găsi ceva cu care să se distreze... sau cel puțin

redirecționează-ți gândurile. Casa avea o bibliotecă bună
Aprovizionat, muzică și jocuri de societate tradiționale.
pe cine glumesti? Jos este Donovan, el vei fi tu

divertisment".
Stomacul i se strânse de teamă când o coborî

scări. Nu întârziase să se îmbrace; renuntasem
îmblânzește-i părul nestăpânit strângându-l într-o împletitură liberă. știu
Îmi pusesem o cremă hidratantă cu ceva culoare, dar nimic altceva.
Chiar și așa, era deja în cameră. ghemuit înaintea șemineului,

A lovit un chibrit de așchii și focul a pufnit.
Susannah a simțit aceeași senzație în interiorul ei când i-ai sunat
i-au luminat profilul cu lumină aurie.
Nu știam ce o chema atât de mult despre acel bărbat, despre frumusețea lui
masculin. Am simțit cu el o legătură, o înțelegere profundă și
dori.
S-a întors, a văzut-o și și-a întins corpul lung de mai bine de un metru
optzeci, șocând-o. Furtuna urlă, instigându-i
refugiază-te, pentru a fi în siguranță. Mintea ei striga la fel, dar
tunetul inimii lui a înecat strigătul.
91
Pagina 92
— Ți-ai pus hainele la loc, spuse el, uitându-se la fusta, puloverul ei,
ciorapi si cizme. Sper că ești confortabil.
— Nu chiar, a recunoscut ea. După sărutul cu o noapte înainte,

nu avea nici un rost să negăm atracția dintre ei.
Dar lucrurile tale... mulțumesc. Dacă vremea continuă așa, atunci
nevoie de mâine.” Instinctiv, ea s-a îmbrățișat.
-Ti-e frig? Vino să stai lângă...
„Nu, nu mi-e frig”, îl asigură ea. Este furtuna. Vânt. Nu

Îmi place să tremure ferestrele.
— Din cauza unei experiențe proaste?
— Una dintre acele călătorii la cabana bunicului meu. Este o cabană

Autentic, o camera si o baie afara. Rustic și fără
facilități moderne. A fost metoda lui Pappy de a urma
contactul cu rădăcinile sale.
— Un om care s-a făcut pe sine?
„Da.” Ea a părăsit scara și a intrat în sufragerie.

Proprietăți, dezvoltare, investiții. Adevărul este că într-un weekend
eram în cabină a fost o furtună mare și a doborât o
copac imens, care a căzut până la marginea pridvorului. Pentru o clipă am crezut asta
nu ar avea nouă ani.
„Ar fi fost păcat”, a spus el. Îmi imaginez că

Zilele de naștere la soții Horton trebuie să fi fost foarte speciale.
-Oh da. Spectacole grozave.” Vocea lui suna mai cinic decât
ea se prefăcuse și el a observat. A chicotit dispreţuitor. Cum vedeți,
Am supraviețuit nevătămat. Bănuiesc că furtuna nu ar fi trebuit să fie așa
groaznic din câte îmi amintesc. Cu siguranță o briză, în comparație cu
acest. Sus, cu fereastra aia mare... Am crezut că jumătate din insulă
ar ajunge în camera mea.
92
Pagina 93
De parcă ar fi vrut să fie de acord, vântul și ploaia au lovit cu

de pe peretele de est. Susannah tresări, dar Donovan continuă
neînfricat.
„Acest adăpost non-rustic a fost construit pentru a rezista

mult mai mult decât asta.
-Daca spui tu.
-Știu. Chiar dacă nu-mi amintesc să fi venit, aveam toate rapoartele

și evaluări. Știa exact ce cumpără.
o privire liniştitoare. Aici ești în siguranță.
-Eu sunt?
Cu o seară înainte, când ea i-a pus această întrebare, el îi răspunsese

plecând. În acea noapte, înainte de a se instala, înainte de a avea încredere,
avea nevoie de cuvântul lui.
— Te-am adus aici, Susannah. Te voi ține în siguranță.
Susannah avea încredere în el. Acea noțiune surprinzătoare și plăcută

terifiant, a colorat atmosfera pe măsură ce trecea timpului. Ea a refuzat
stai langa foc fara a face nimic in timp ce el o servea; el nu
putea să stea pe loc.
Nu era nevoie de explicații; făcea parte din natura lui activă şi

spirit neliniştit care-l ţinea mereu în continuare, în căutare
noi provocări de afaceri. Un alt motiv pentru care nu
avea nevoie de o casă.
A pus o altă piesă a puzzle-ului la care lucrase

o jumătate de oră și apoi s-a dus să-l caute în bucătărie.
— Nu, nu, spuse el. Astăzi trebuie să fac cina.
93
Pagina 94
- Bucătării?
— Destul de bine, de fapt.
Și-a sprijinit șoldurile pe insula bucătăriei, și-a încrucișat brațele peste

piept și zâmbi.
-Nu-mi spune.
„Pentru ce este zâmbetul?” întrebă ea suspicioasă.
-Pentru tine.
Ochii lor s-au întâlnit. A cere explicații a fost pur masochism,

dar ea nu se putea abține.
— Pentru mine... în ce fel?
„Ești o surpriză constantă”. Cand te-am vazut prima data

Chiar înainte să te văd, te-am imaginat ca pe o prințesă.
— Cu ghete și tiara?
Zâmbetul lui se lărgi pe buzele ei; adâncit în inima lui.
— Asta e o imagine bună.
„Întotdeauna m-am simțit mai confortabil în sandale de apă”, a recunoscut ea.

ea, cu un accent de înaltă clasă. Tiara se încurcă în părul meu.
„Sunt multe în care să te încurci”, a spus el, uitându-se la împletitură.

zdrobit. Culoarea este naturală?
Se întrebase înainte. Prima noapte. Înainte de a descoperi

adevărul în felul lui.
A simțit o furnicătură caldă pe piele și și-a amintit senzația pe care o avea

degetele în sus pe fustă, mângâindu-i coapsa. Și, tenul lui al naibii de
roșcată și-a vopsit un fard de obraz, permițându-i să ghicească imaginile
care îi treceau prin minte.
94
Pagina 95
— Da, spuse ea răguşită. Totul este firesc.
— Și buclele? întrebă el, strâmbând ochii în timp ce el

se gândi la răspunsul ei.
-Ceea ce vezi este ceea ce sunt eu.

— Fără ajutor sau artificii, murmură el cu o voce mătăsoasă, apreciativă,
și o privire care a reînviat fiecare nerv din corpul Susannei.
Asta nu e prea printesa.
„Nu totul este la alegere”. Aceasta... ”Ea a împletit-o

spate—... în mod normal ar fi netezit cu ajutorul unui uscător.
Aș purta machiaj. Zara spune că trebuie să mă îmbrac și să mă înfrumusețez
pentru Australia.
— Nu ai nevoie.
-Oh da. O prințesă care crește cu părul roșu nestăpânit,

pistrui și picioare stricate, învață să te înfrumusețezi!
Scoase un râs profund care răsuna prin fiecare celulă din interior
Susannah. Și-a dat seama că în tot timpul care trecuse
cu el, era prima dată când auzea acel râs. Tocmai începusem
savura noutatea, când vorbea.
— Ai crescut fantastic, prințesă.
La final au făcut cina împreună, un proces plăcut care

A durat mult timp datorită atmosferei de glumă pe care o stabiliseră.
Ea i-a spus că o preferă pe Prințesa în loc de Buci de aur. A primit și mai mult
în inima ei întrebând cum o chemase Pappy.
95
Pagina 96
— Prințesă, recunoscu ea. Apoi, pentru a atenua tensiunea bruscă,

Ea a devenit serioasă și a adăugat. Sau după titlul meu complet: Prințesa Susannah
din Iazurile Horton.
„Asta se potrivește bine cu șuruburile și undița”.
-Exact.
Au continuat să pregătească cina, glumând și certându-se. Au dezbătut

despre combinația optimă de ierburi pentru pește copt,
gustat ingredientele salatei în timp ce tăiai și
zdrobiți, au disputat presa de usturoi, dar nu sarcina tăierii
ceapa.
Dar sub suprafață zăcea fiara atracției sale, așteptând

timpul să-i prind. De exemplu, când Susannah a respins un
pahar de vin.
„După noaptea trecută... nu, mă abțin”, a spus el. Și amintirea lui
sărutul era evident în ochii lui.
Sau când împletitura ei s-a desfăcut în timp ce batea ouăle pentru

Crema.
— O să o repar, spuse el. Își puse mâinile în părul ei și se întoarse la

împletind pletele, făcând-o să-și dorească mult mai mult.
Apoi s-a uitat la el și a văzut că el se uita cu dor la sfarcurile ei.
Ridica.
Trupul ei a fost atras de al lui ca un magnet. A

atracție intensă și necesară.
Dar brusc, scârțâitul unui buștean de despicat a pus capăt

moment. Susannah a strigat puțin și a scăpat vasul pe
blatul de lucru. Donovan alergă spre uşă.
96
Pagina 97
O creangă căzuse în fața casei, făcându-i niciun rău. Merge

a apreciat întreruperea. Dacă Susannah ar fi continuat să se uite la el așa,
dacă aș fi atins vreo parte a corpului ei, nu ar fi fost
Responsabil pentru acțiunile lor. Înainte de a intra înapoi, a fost nevoie de zece
minute de vânt înghețat pentru a-ți calma arsurile corpului.
Două ore mai târziu mâncaseră și furtuna se potolise,

dar nu înainte ca o altă creangă să cadă pe marginea casei.
„Înțeleg ce ai vrut să spui când m-ai amenințat cu

țipă, a spus Van. Nu era o idee bună să ne amintim, pentru că
mirosul pielii lui, căldura furiei, dorința
să fiu din nou atât de aproape de ea.
— Nu a fost un țipăt, îl contrazise ea. Mai degrabă... un mic plâns.
Van se lăsă pe spate în scaun și se uită la ea cu un amestec de

distracție și dorință. Prințesa Susannah a fost uimitoare. În fiecare oră că
ceea ce s-a întâmplat cu ea a descoperit ceva nou.
„Din curiozitate... ce te-a făcut să scoți acel țipăt înfiorător care

sfârșit de săptămână?
A terminat de lins mai devreme zahărul caramelizat din linguriță

a raspunde.
-O broască. Urât. Poate a fost o broască râioasă ”, a clarificat ea. Eram

în jacuzzi și s-a întors să apuce ceva; era pe marginea căzii.
Chiar acolo.
— Prințesele nu sărută broaște râioase?
„Prințesele sărută prinți”.
Ar fi trebuit să râdă. Sau au continuat să glumească despre

broasca sau broasca. Dar s-a pierdut în amintirea gustului sărutului său și al
Frustrarea pe care o ținuse la distanță a reapărut.
— Un prinț ca Carlisle? -Întreb.
97
Pagina 98
„Nu l-am sărutat niciodată pe Alex”, a răspuns ea, cu lingura pe ea

mână.
Inima lui Van aproape că s-a oprit la asta. Nu a avut niciodată

întins cu Carlisle.
— Și tot ai de gând să te căsătorești cu el?
-Nu stiu. Este posibil să nu ai de ales.
— Asta vrei, Susannah? O alternativa? -Ochii lui

s-au îngustat ca niște fire de argint. O altă propunere?
-Nu! Ea și-a ridicat bărbia și l-a privit cu ceea ce părea o furie autentică.
Știu că nu vrei să te căsătorești. Că îți prețuiești prea mult independența.
-Atunci ce vrei? Vrei să-mi iau alegerea de

mâinile? Lasă-mă să mă ridic de pe scaun, să mă întorc la masă și să te duc la mine
pat la...?
-Nu!
— Nu mă vrei? El a coborât vocea. Mincinos.
„Știi că te vreau”, a răspuns ea cu o voce care vibra de agonie.

Și știi de ce nu îmi voi permite să fiu cu tine.
— Din cauza tatălui tău, necredinciosul?
-Da. Tatăl meu, trădătorul. Nu voi fi ca el. Și mă voi ține de cuvânt

cu Alex.
Cu inima în gură, Susannah îl privi ridicându-se.

Se întrebă dacă o să vină în jurul mesei, dacă o va apăsa, după ce nu a avut
făcut cu o seară înainte.
„Mă duc să văd dacă există vreo pagubă afară”, a spus el.
-Pot sa ajut?
98
Pagina 99
„Poți ajuta mergând la culcare”, a spus el zâmbind între ele

amuzant și amar. Puteți folosi dormitorul gratuit al acestei plante,
dacă te simți mai în siguranță.
Ea aruncă o privire spre ușa de lângă dormitorul lui.
— Da, spuse el ironic. Poate ar trebui să vă gândiți să luați

șurub.
El a plecat și ea a decis să doarmă jos, dar apoi și-a amintit de dușuri

despărțite de un zid subțire și cât de vulnerabilă și ispitită era
simțit acolo. Toată noaptea, atât de aproape, a fost prea periculos.
Aș putea dormi sus. Era doar vânt. Și cu o zi înainte făcusem

o excursie cu barca fara a te umili. Dacă aș putea cu acea noapte, poate ceva
zi în care ar putea înfrunta o broască.
A urcat scările și a început să se dezbrace imediat ce a închis ușa.

În curând se putea târâ sub cuvertură și stă acolo, acoperită și
sigur. Și-a scos lenjeria, s-a spălat pe față și și-a pus cămașa de noapte
improvizat.
Cămașa lui Donovan.
Țesătura îi mângâia pielea, fină și rece ca mătasea. Foarte adecvat

pentru prințesa Susannah. Un zâmbet îi curba buzele ca
și-a împăturit manșetele și a început să-l nastureze.
Purta doi nasturi când o lovitură teribilă de lemn împotriva

cristal i-a oprit degetele; zâmbetul s-a transformat într-un țipăt.
99
Pagina 100
Nouă
Furtuna se potolise, noaptea devenise tăcută, numai că

prin scârţâitul lemnului umed şi prin picurarea apei din
acoperiş. Van a înconjurat casa frustrat. Ar trebui să te bucuri că
casa care avea să fie în curând proprietatea lui nu ar fi fost deteriorată, dar
înăuntrul lui furtuna încă năvăli.
O trimisese pe Susannah la culcare, dar o parte rea din el

Speram că nu a făcut-o. Să o găsesc
ghemuit pe canapea, cu focul pictând umbre aurii
corpul ei. Dacă s-ar fi întâmplat asta, încrederea pe care ea o pusese în el ar dispărea.
toci.
Se opri sub fereastra dormitorului liber, care era întunecat și

tăcut. Poate că era încă trează. Pulsul i s-a accelerat și a continuat
înconjurând casa cu pași fermi și repezi.
Din partea de est a casei se auzi zgomotul unei crengi care se rupea
și impactul loviturii sale. Dar a fost un țipăt, care a sfâșiat noaptea în două,
ceea ce l-a făcut să alerge înapoi în casă... să descopere că întregul
parterul era gol.
Panicat, a făcut pașii câte trei. Deschide usa

sa smucit si sa oprit cand a vazut ramura care patrunsese in
cameră, spargând geamul. Bucăți de lemn și cioburi
Sticlă acoperea podeaua și patul, care, slavă Domnului, era goală.
— Susannah! Numele i-a smuls din gât. M-am gândit poate

era jos și nu o văzuse.
Ușa băii s-a deschis, iar lumina a luminat scena

distrugere. Van a auzit-o gemetele, i-a văzut paloarea feței.
-Stai aici. Nu misca.
100
Pagina 101
Creierul lui Van a procesat informația că era sănătoasă și

salvează, dar tensiunea lui nu s-a risipit. Cristalele scârţâiau sub lor
picioarele când traversa camera.
Fără ezitare, o ridică în brațe. Oftat lui de uimire o mângâie

obraz, dar nu s-a oprit să se bucure de senzație. S-a întors unde
el sosise, iar ea îl strânse de gât.
Acel gest de încredere i-a ușurat tensiunea. Suficient pentru a vedea

purtând cămașa și pantalonii scurți albi. Suficient pentru a observa
gâdilatul unei bucle pe gât, mângâierea mătăsoasă a picioarelor
goală pe braț, presiunea sânilor ei pe pieptul lui.
„Pot să merg”, a șoptit ea când au ajuns la parter. Nu

trebuie să mă iei.
„Peste tot erau cristale”.
— Nu aici jos, a subliniat ea, dar vocea îi tremura atât de tare încât el
O ținu la piept și se duse în dormitorul lui.
— Sunt bine, insistă ea. A înghițit aer. Unde ma duci?
— Trebuie să verific dacă ești bine, spuse el, împingând cu

umăr ușa de la baie.
-Eu sunt. Serios”, a spus ea. Dar era încă prea palidă, ea
ochii erau bălți de întuneric și vocea ei tremura. M-a speriat
vezi-mi patul cu toate acele cristale.
Înjurandu-i pe sub răsuflarea, el a trecut pragul și a așezat-o pe dulap.

pat care se întindea pe toată lățimea camerei. Ți-a capturat imaginea
în oglindă; fața lui era atât de strânsă încât era aproape înfricoșătoare.
Nu l-a surprins că voia să o pună jos, sau asta

Am avut puls. Creanga o speriase, fără îndoială, dar
reacţia lui îi sporise frica.
— Îmi pare rău, murmură el. Lasă-mă să verific dacă nu ai

fără așchii sau cioburi de sticlă pe picioare...
101
Pagina 102
"Am fost la baie."
„Arată-mi-le”, a întrebat el, neputând să o creadă.
Fără să aștepte permisiunea ei, o lăsă pe spate până la picioare

iar picioarele erau luminate de lumini. A auzit-o gâfâind când a luat
picioarele tale în mâini. Ea îi puse o mână pe umăr.
Când se uită la arcul zvelt al piciorului ei, la oasele delicate ale ei

glezne, unghii vopsite cu perle, simțit un val de posesie așa că
atât de intensă încât genunchii ei aproape că i se îndoiră. Parțial ca reacție la a lui
îngrozit alergă în sus pe scări, parțial de la descărcarea de
adrenalină să știi că a fost în regulă. Dar mai era ceva: dorința,
sălbatic și primitiv.
În cele din urmă, avea pielea ei mătăsoasă pe mâini, picioarele goale,

cald și nesfârșit care se termina sub chiloții lui. Când și-a dat drumul
Pie a văzut că tremura și că nu purta nimic sub cămașă. Jumătate
descheiată, haina se desfăcuse pentru a dezvălui degetul roz
a unuia dintre sânii tăi.
Ori era foarte rece, ori era entuziasmată.
Van simți un zgomot de dor. Voia să-și rupă cămașa

captează acel sân cu gura, bucură-ți vederea și gustul și atingerea
acel trup pe care îl avusese înainte, chiar dacă nu-l amintea. Forţat
mâinile să pună cămașa la loc, deși căldura pe care o simțea
sub degetele ei îl ispiti. El se cutremură și ea la fel. Când a crescut
Vederea lui văzu că ea îl privea cu ochii plini de dorință.
O ridică din nou și o duse în patul lui. Aș putea să o țin în brațe

încălzi-o și liniștește-o până se simți din nou în siguranță.
Mai târziu, își va da seama că era în patul ei,

ghemuită în brațele lui, cu nasul ei pe gâtul lui și pe fața lui
îngropată în părul ei parfumat. As intelege asta desi as fi vrut
mângâind-o, trupul ei era sfâșiat între control și dorință.
Și ar ști că nu era în siguranță cu el...
102
Pagina 103
Dar pentru moment…
Își întinse mâna și scoase buclele ciufulite de pe fața ei. Ea

suspin. El îi sărută coroana, o mângâie pe spate și murmură
cuvintele pe care trebuia să le audă și mesajul de care avea nevoie
reaminti.
— Ești bine, Susannah. Acum ești în siguranță. Dormi.
Eram sigur că da, dar nu era corect.
Când a închis ochii, inima lui arăta ca un iepuraș speriat care

nu putea decât să se mângâie cu bătăile constante și lente ale inimii
Donovan. Întinse degetele mâinii care încă îl strângea de cămașă
să sprijini toată palma pe bătaia aceea mângâietoare.
Asta a funcționat pentru o secundă sau două. Frica i-a dispărut sentimentul
presiunea buzelor ei pe cap, căldura care iradiază din corpul ei,
mângâierea mâinilor pe spate și ritmul lent al ei
inima. Apoi și-a mișcat degetele câțiva milimetri, a periat cicatricea și
totul s-a oprit.
El, ea, timpul.
Nu-l mai mira că părea atât de afectat în

baie, nici nevoia lui să verifice dacă era bine. Nu a fost singur
pentru că se simțea responsabil pentru siguranța lor.
"Te simți bine?" Se sprijini de un cot și se uită la profilul ei și la ea
expresie voalată.
„Ești în patul meu.” Își strânse maxilarul. Sunt foarte bine.
— Știi de ce întreb.
103
Pagina 104
Da am făcut. Făcuse acel comentariu inflamator

distrage atenția. Ca să nu întrebe despre ceva care l-a făcut
te simti vulnerabil.
Ea surprinse sclipirea hotărâtă din ochii lui. A observat că presiunea de

mâna lui pe spate a crescut și a fost ca un șoc electric
pentru celulele tale feminine.
— Am cicatrici, Susannah, spuse el răguşit. Au fost tăieturi,

puncte, diverse operații. Ne putem juca să mi le arătăm, da
vrei, dar dacă pui mâna pe corpul meu, oriunde, asta
Voi interpreta că vrei ceva mai mult.
Susannah i-a întâlnit privirea și a fost pierdută într-o agonie a dorinței. Tu

au durut acele săptămâni pierdute, să fi crezut ce e mai rău despre el și nu
ai avut încredere în inima ta. Știam că este greșit și asta știu
Ar regreta, dar nu putea să-i întoarcă spatele. L-am văzut întins acolo
cămașă albă, pantaloni întunecați și ochi argintii și toată ființa lui
dorit.
Ea a ridicat o mână pentru a-i atinge fața și el a interceptat-o, apucând-o

degete tremurate
— Vreau să fii foarte sigură, Susannah.
Ea dădu din cap, cu un nod în gât. Am vrut să spun cuvintele

să știe că a făcut acea alegere, dar l-a luat de mână
pe buze și i-a sărutat palma. Nu a fost nevoie de mai mult.
Și-a coborât pleoapele pentru a se bucura de acea secundă erotică și s-a întors la
ridică-le când el și-a pus mâinile pe umerii ei și a doborât-o.
spatele. Apoi a acoperit-o cu trupul și sărutul lui.
Plinătatea acelui contact de ochi, buze și trupuri, o cuprinse

ca un val de căldură. A devenit conștient de toate punctele de
contactul dintre ei. Presiunea buzelor ei, căldura mâinilor ei,
textura pantalonilor lui pe coapsele ei goale.
104
Pagina 105
Mângâierea lentă a limbii lui a făcut-o să deschidă gura, invitându-l,

ca să-și șteargă ultimele urme de panică din inimă, astfel încât
confirmă că a fost acolo și păstrează-o în siguranță.
El și-a alunecat gura în josul maxilarului ei, a ciugulit gâtul ei și

apoi lobul urechii. Ea și-a arcuit spatele și el i-a șoptit
o promisiune erotică, pierdută în zgomotul respirației ei
frânt și tunetul inimii lui.
Dar cuvintele nu contau. A fost suficient că era Donovan.

Mângâierea respirației lui pe pielea ei, sunetul răgușit al murmurului lui,
să știi că el, și numai el, ar putea să-și dea viață trupului și să umple cele dureroase
singurătatea inimii tale.
O sărută din nou, alunecându-și mâinile până la șoldurile ei și

făcându-le trupurile să se topească unul în altul cât
era posibil fără să-ți dai jos hainele. Apoi, fără să iasă din gură, s-a întins
pe spatele lui și a pus-o deasupra lui.
Sărutul a luat o nouă întorsătură, a devenit o explozie de

pasiune. Își coborî mâinile de la șoldurile ei până la fese, atragând-o înăuntru;
ea se lupta cu nasturii de la cămașă, frenetică să o dezgolească
piept și mângâie-l. I-a lăsat gura să ciugulească delicatul
pielea unde umărul și gâtul se întâlneau.
„Unul dintre punctele mele erogene”, a șoptit ea,

scuturat din cap până în picioare la contact. Cum ai făcut
cunoscut? Ți-ai amintit?
Van acționase din instinct. Nu am recunoscut acea intensitate, aceea

trebuie să-i facă pe plac, să-și petreacă restul vieții în ea.
A fost total și extraordinar de nou.
Pentru a scăpa de necunoscut, s-a aplicat la ceea ce știa. Dorinta

ardere. Ea și-a deschis ultimul nasture de la cămașă, expunându-și sânii.
Cu o mângâiere lungă și lentă a limbii, udă fiecare mamelon și apoi
și-a folosit dinții ușor, până când ea îi strigă numele.
— Donovan.
105
Pagina 106
Îi plăcea să o audă rostindu-și numele, iar când ea îl repeta accentul ei

Australian a pătruns în bariera minții sale și a rezonat în memoria lui
iar și iar: strigătul febril al unei femei care ajunge la punctul culminant
Din nevoia disperată de a o auzi din nou, el a doborât-o.

spatele și mângâia pielea mătăsoasă de pe interiorul coapselor.
Și-a strecurat degetele în chiloții ei și a găsit-o udă și fierbinte.
O văzu strângând cearceaful de parcă avea nevoie de un punct
ancoră; imaginea era extrem de erotică.
Corpul ei vibra sub degetele lui, iar ochii ei ardeau

dori. Nu mai avea nevoie de nicio invitație. Cu eficiență rapidă, el a îndepărtat
pantaloni și s-a așezat pe călcâie pentru a o admira.
Totul, de la curba cotului până la cea a taliei, era pur

perfectiunea feminina.
Voia să urle ca un câine pe lună plină, dominat de

frustrare. Nu-şi putea aminti acea imagine îmbătătoare, care
era vrăjitor. Cum să nu-și amintească de ea?
O mângâie încă o dată cu privirea, păstrând fiecare detaliu

mintea ei, apoi s-a dus la baie să stingă lumina.
Susannah uitase cât de intens era întunericul în asta

un loc atât de retras, ferit de milioanele de lumini ale orașului și de
flash de gadgeturi electronice.
Întuneric total.
În iulie făcuseră dragoste noaptea și în plină zi. Nu

în Stranger's Bay fusese justificată modestia și mai puțin
era pe insula Charlotte. În timp ce se dezbraca, Susannah era
i-a micșorat inima.
106
Pagina 107
Se întrebă dacă el o considera atât de zadarnică încât să-l disprețuiască.

pentru cicatricile lui. A înțeles că problema nu erau cicatricile
în sine, ci cum ar reacționa ea. După o zi atât de intensă, am avut
nervi la suprafață și nici măcar ea nu știa care va fi reacția ei. Astfel de
Poate s-a gândit la rănile sale, la durere, la mortalitatea lui.
— Te deranjează întunericul? întrebă el, observând asta

tremurat.
„Doar dacă te împiedică să mă găsești”, a răspuns el.
Salteaua s-a lăsat de greutatea lui; era alături de el, grăbindu-i pe a lui
inima. Îi puse o mână pe șold și îi întoarse partea spre el.
-Te-am găsit.
Merita un răspuns batjocoritor, dar Susannah nu s-a gândit

nici unul. El era acolo, gol, al lui, iar enormitatea aceea a invadat fiecare
celula corpului ei, inflamand-o de dorinta. Voia să-i demonstreze asta.
Mâinile lui alunecară pe brațele ei, pe umerii ei, pe spatele ei.
Când a coborât mai departe, și-a închis unul dintre picioare cu al lui
a lui. Ochii lui au căutat și au găsit, în ciuda întunericului;
trupurile lor erau atât de aproape încât nu se putea îndoi de reacţia lor virilă.
Coapsele lor s-au întâlnit și au început un dans al pasiunii și al dorinței
incontrolabil.
— Trebuie să fiu în tine.
Întunericul și dorința îi îndepărtaseră timiditatea

Susannah, care a privit cum își punea prezervativ, ochii
sentimente ferme și haotice. O secundă mai târziu, mâna lui
i-a mângâiat fața, buzele, în timp ce se așeza între coapsele ei.
Ochii lor s-au întâlnit când el s-a mutat încet în ea
corp; Susannah a uitat totul când dorul și dragostea s-au contopit
într-un vârtej care a pus stăpânire pe trup, minte și suflet.
A acceptat-o, dur și puternic și vital. Pentru ea era doar acel bărbat;

nimeni altcineva nu putea să se potrivească astfel corpului ei, să o completeze în dorința ei.
107
Pagina 108
El a văzut o sclipire argintie în ochii ei, mulțumit, ca și

a pătruns până în adâncul ființei sale. Apoi a rămas nemișcat
și a scos un mârâit, moale și sălbatic în același timp, care i s-a părut
delicios. Acesta este ceea ce mi-a ratat, se gândi el,
s-au sărutat și trupurile li s-au unit. Sărutul era un ecou al ritmului lui
Sexele unite și nu s-a oprit până când plămânii lui au avut nevoie de aer
iar gâfâiturile lui au rupt întunericul și tăcerea.
Când credea că mângâierile lui rafinate nu puteau

ca să o apropie de cer, i-a prins buza de jos cu dinţii şi
rămas nemișcat. Rigid asupra ei, pe punctul de a-și pierde controlul, el se uită la ea. ȘI
știa că își amintise ceva.
El întinse mâna și îi mângâie fața; a început să se miște din nou,

pătrunzând-o cu forță. Susannah s-a opus să dea drumul, nu a vrut
până la capăt, îl dorea în ea, voia ca momentul să dureze
veşnic.
Apoi ar fi cuvinte, vinovăție, mărturisiri și tot

s-ar schimba din nou.
Își puse picioarele în jurul lui posesiv. Și cu asta a putut

amândoi. Orgasmul a venit repede, prinzând-o în dulcele lui și
țipăt sălbatic și aruncându-l în infinit. În acel zbor, el și-a repetat numele
iar și iar, ca o ectenie.
El a pătruns adânc în ea încă o dată și s-a încordat când și-a eliberat-o pe a lui
Descarca. Ea l-a îmbrățișat, cu brațele, picioarele și o inimă plină de viteze;
a mângâiat-o pe spate și și-a frecat fața de gât, inspirându-i parfumul
viril, impregnându-se cu el.
După aceea, trupurile lor săturate s-au împerecheat într-o fuziune perfectă
de unghiuri si curbe. Brațul lui Donovan o lega de partea lui și de ea
suflarea pe tâmplă îi făcu să cadă câțiva fire de păr peste ochi.
Dacă Susannah ar fi avut energie, i-ar fi îndepărtat. Dar

era fericită epuizată, incapabil să se miște mai mult decât degetele
mâna sprijinită pe piept.
108
Pagina 109
— Asta ți-a adus aminte? întrebă el cu o voce blândă,

amintindu-şi momentul de tensiune pe care îl văzuse pe chipul ei.
„Nu”, a răspuns el, relaxat și neclintit.
— Și nu te deranjează?
-Nu mai.
Ea nu știa cum să interpreteze acel răspuns. În Stranger's Bay, cel

frustrarea de a nu-şi aminti se răsunase în jurul lui ca o
câmp electric. Și-a coborât palma și a observat marginea uneia dintre cicatrici
care i-a traversat abdomenul. Deși l-am avertizat că nu
intreaba, in acel moment era relaxat. A fost un moment bun.
— Și asaltul? Te deranjează să nu-ți amintești?
—Mă deranjează că m-au prins neprevăzut și au câștigat jocul

Brațul din jurul taliei ei se strânse. Susannah s-a oprit
respirând până s-a relaxat din nou. Acum măcar știu de ce
Aș fi putut să fiu necunoscut.
-Pentru mine?
— Pentru un weekend întreg cu tine. Da.
„Îmi place ideea că te gândeai la mine, dar o urăsc.

asta ti s-a intamplat din acest motiv.
— Cicatricile?
— Rănile care au cauzat cicatricile, a corectat ea. Ce

a trebuit să suferi și tot ce s-a întâmplat după aceea.
„Putem rezolva asta”, a spus el.
-Noi putem?
-Mâine.
109
Pagina 110
-Si acum?
Susannah simți mâna de la talie desfăcându-și degetele

și a ars-o. Picioarele lui o prinseră de patul cu ale lui
greutate.
„Acum…” Vocea lui s-a transformat în ceva ca un mârâit.

felină—... sunt alte lucruri pe care prefer să le amintesc.
110
Pagina 111
Zece
Van nu dormise niciodată bine, dar pentru o dată îi era recunoscător

insomnie. În lumina palidă a zorilor, o privi pe Susannah dormind
cu o satisfacție pe care nu o mai simțisem niciodată... sau nu
Mi-am amintit sentimentul.
Nu-și amintea să fi fost cu ea. În ultimele zile au existat

avea fulgerări de amintiri neclare; iar orele explozive care
tocmai trecuseră în pat nu transformaseră acele fulgerări
în amintiri reale.
Dar chiar acum lipsa amintirilor nu-l deranja. Dat fiind

O avea, îi păsa doar să o facă să rămână cu el. În patul lui,
casa ta, viata ta. Permanența pe care o implica această idee ar trebui
l-a îngrozit, dar nu a fost.
Nerăbdător să se îndrepte către un viitor comun, el a părăsit-o

dormind și îmbrăcat. Ca urmare a furtunii, direcția The
Palisade ar trimite o navă. Intimitatea lor era pe cale să se termine și
S-ar putea să nu mai am o șansă să obțin răspunsuri care
Necesar.
A făcut turul insulei pentru a evalua pagubele. Când a văzut dimensiunea

Creanga care intrase prin fereastră îi făcu stomacul să se strângă. LA
la întoarcere, uşa de la pridvor era deschisă.
A văzut-o pe verandă. Lumina dimineții îi străbătu corpul

de cămașă, iar când a ridicat o mână pentru a-și îndepărta părul de pe
fata, frumusetea ei l-a lovit direct.
Se încorda cu mai mult decât poftă sau apreciere pentru imaginea pe care o vedea.
Era ceva legat de limbajul trupului lui, de tensiunea din gât și de
cum se agăța de balustradă, ceea ce denota tensiunea lui interioară și
pe care l-a absorbit.
111
Pagina 112
La lumina zilei, trebuie să regrete ceea ce au făcut

in intuneric. El a presupus că ea îl va învinovăți, dar nu avea
sentiment de vinovăție. Ceea ce s-a făcut s-a făcut.
O dusese acolo ca să o seducă, să-i dea motive care

duce la anularea nunții. Cu o seară înainte nici măcar nu era
M-am gândit la asta, dar nu putea pretinde că regretă ceea ce se întâmplase.
Se întrebă dacă Carlisle era în complexul central, așteptându-l pe al lui

Întoarcere. Se îndoia că nu era așa. Am bănuit că mă voi lupta cu unghiile și
dinţii ca să nu o piardă pe Susannah.
Ea întoarse capul și l-a văzut. Zâmbi, dar era un zâmbet strâns și

fragilă, regretul i-a acoperit ochii.
— Te-am văzut mergând, spuse ea. Se pare că mulți au căzut

copaci. Sunt multe pagube în căsuța de dedesubt?
Van ura recriminarea din ochii ei și nota falsă a ei chicotită

voce.
— Ai de gând să te prefaci că aseară nu s-a întâmplat?
— Deocamdată, da, spuse ea, încordată și implorând. Nu acum

Pot sa…
— Trebuie să fie acum.
Ea îl privi cu ochi mari, neliniștiți.
-De ce?
— Sunt nave în golf. Îmi imaginez că unul dintre ei se apropie

Aici.
"Ah." Atunci mai bine fac un duș.
— După ce vorbim, Susannah.
112
Pagina 113
Și-a interceptat mișcarea de a intra în casă, a încercat să nu o facă

distras de trupul gol de sub cămașa lui și a așteptat ca ea să o facă
uite. Ea a văzut în ochii ei că era supărată pe ea însăși.
„Hei,” șopti el, „nu te bate.” Cu o mână, a pus

părul în spatele urechii și și-a mângâiat maxilarul cu degetul mare. A fost
inevitabil.
„Nu.” Ea clătină din cap și se îndepărtă. Mi-ai dat

oportunitatea de a te respinge. Și nu am făcut-o.
„Ești pe această insulă din cauza mea”.
„Sunt aici pentru că am ales să fiu”, a răsuflat ea.

Nu ar fi trebuit să vin. Ar fi trebuit să rămân în Melbourne.
Ar trebui să fiu în luna de miere.
Van se uită la ea câteva secunde, îndoindu-se că auzise corect.
A auzit un bâzâit și a văzut un elicopter apropiindu-se de insulă.
— Nu te vei căsători cu Carlisle, spuse ea, concentrându-se asupra lui

Susannah.
— După noaptea trecută? Ea a șoptit cu ochii plini de

remuşcare-. Nu, presupun că nu.
Donovan prezisese că nu vor mai putea vorbi odată ce

grup de salvare, pe bună dreptate. Când au ajuns la complex, au fost
mereu înconjurat de angajați grijulii. Apoi elicopterul
I-a condus la aeroport pentru un zbor spre Melbourne. A fost tot
atât de eficient și de rapid, încât nu puteau vorbi până nu intrau în el
avionul. Apoi s-a uitat la ea și ea a știut că era inevitabil să vorbească despre
viitor.
— Ce se va întâmpla când vom ajunge la Melbourne? El a intrebat,

înclinând capul.
113
Pagina 114
— Vom rezolva problema contractului Palisades. După

vom vorbi… ”se apropie și i-a bătut mâna”… de
ne.
Inima lui Susannah năvăli și ea a trebuit să se stăpânească să nu o facă

vezi o promisiune în cuvintele lui. Înainte trebuia să rezolv
lucruri cu Alex. Apoi a fost firma lui, care ar da faliment dacă nu ar primi
o injecție de fonduri.
— Am o întâlnire cu Armitage în această după-amiază, spuse el.
Nu pierduse timp să se întoarcă la muncă. Ea nici măcar nu știa

când îl telefonase pe directorul general al Horton. Entuziasmul
că simţise cu acel „din noi” a dispărut.
-Cât de curând? El a protestat. Nu ar trebui să aștepți până

vorbesc cu Alex?
„Trebuie să pun totul în mișcare înainte de a pleca”.
-Te duci? Ea se îndreptă și îl privi în ochi. Cand?
— Depinde de întâlnire, dar cât mai curând posibil.
— De la Mac? Ea a ghicit.
Stewardesa a întrerupt schimbul, cerându-le să asculte
instructiunile de siguranta. Susannah, privind pe ecran, a digerat
informație. Nu crezuse că va pleca atât de curând. N-a avut
permis să gândesc dincolo...
„Vino cu mine”, îi spuse el la ureche, cu vocea profundă. Umită, ea întoarse

cap și întâlni ochii lui argintii, ascuțiți și intensi.
— Nu pot, spuse ea, cu inima bătând cu putere. trebuie să vorbesc

cu Alex și am compania mea. Nu pot să las totul și să plec fără
la care se adauga.
— Nu aveai de gând să o faci în luna de miere?
114
Pagina 115
„Da, dar…” Vocea i se stinge și se uită înapoi la ecran. A

luna de miere a durat două săptămâni. O întreba... nu știam
ce a însemnat acel „Vino cu mine”? Putem aștepta
ai vorbit cu Alex?
-Cand?
-Nu stiu. Cât de repede pot.
A tăcut; și-a petrecut restul zborului făcând cerc

conversatia. Donovan îi spusese să nu se învinovăţească, dar aşa era
imposibil să nu. Acționase dezonorant, fără forță
Voi. Nu se putea scuza punând acțiunile sale pe seama fricii,
adrenalina sau bucuria de a fi în viață. A trebuit să-i spun lui Alex că
Amânarea temporară a nunții a fost definitivă.
Nu se putea căsători cu el când un alt bărbat o deținea

inima.
Mama ei o aștepta la aeroport și îmbrățișarea efuzivă asta

a dat Susannah în contrast cu răceala primirii lui către Donovan.
Din curtoazie, Miriam s-a oferit să-l conducă în oraș.
„Aș prefera să merg pe cont propriu”, a spus el. Sună-mă, i-a spus el
Susannah.
Ea a citit restul propoziției în ochii lui «După ce a vorbit cu

Carlisle ». Văzându-l plecând cu pași hotărâți, a simțit o senzație
de panică și pierdere. Mama lui trebuie să fi văzut pe chipul lui, pentru că
a pocnit limba.
— O, Susannah. Nu ți-ai învățat lecția data trecută?
— Nu știu ce vrei să spui.
115
Pagina 116
— Poți încerca să mă păcăli, dragă, dar nu te păcăli

Mama lui i-a reproșat. Te-a folosit prima dată și s-a întors la
te folosesc.
-Ce vrei sa spui cu asta?
— Știi că se întâlnește cu Horton în după-amiaza asta? A sunat

când a ajuns pe insulă, căutând o înțelegere. Potrivit lui Judd, este sigur
că Carlisle nu vor merge mai departe cu achiziționarea The Palisades.
Înseamnă asta că te-ai răzgândit cu privire la căsătorie?
Alex?
Susannah dădu din cap și, deși mama ei se încruntă, nu spuse nimic.
„Nu veți încerca să mă convingeți că este o decizie

grabit si prost? întrebă Susannah, deja lângă mașină.
— Din păcate, sunt de acord cu tine. Nu te poți căsători

el.
„Credeam că îl vrei pe Carlisle ca ginere.” Susannah clipi.

uimit.
„A fost, dar...” El flutură mâna, respingând ideea. Nu

contează.
Dar lui Susannah îi păsa, iar când au fost în

autostradă, a insistat el.
-De ce nu îmi spui? Ce se întâmplă?
„Unele lucruri este mai bine să nu știi”.
-Am douăzeci şi opt de ani. Te rog, nu-mi ascunde lucruri pentru mine
bine.
— Bine, încuviinţă Miriam strâns, după reflecţie. nu aveam de gând

să-ți spun, dar cred că vei afla mai devreme sau mai târziu. nu știu
cum nu este prima pagină a presei inimii în acest moment.
116
Pagina 117
— Vrei să spui Donovan și cu mine? Eu nu cred acest lucru…
-Nu, nu vrei. Alex Carlisle. A petrecut weekendul cu altul

femeie.
Susannah deschise gura, dar nu putea vorbi. L-a închis. A mutat

cap. A încercat din nou.
-Nu. Alex nu. Nu ar face asta.
— I-am văzut la intrarea în Carlisle Grand duminică după-amiază.

Femeia era înaltă, blondă, izbitoare în sensul vulgar al cuvântului.
Mergea pe o motocicletă.” Miriam tresări cu dispreț. A sărutat-o,
în fața portarului hotelului. În plină zi, oricine ar putea
L-am văzut. Și a urmat o îmbrățișare indiscretă. Scuze draga,
Înțelegi că nu vreau să-ți spun?
Susannah, care încerca să prelucreze informația, nu a răspuns.

Alex și Zara? Era imposibil. Dar ea o rugase pe sora ei
duce mesajul la hotel. Și asta ar explica de ce Alex nu a făcut-o
chemat sau dorit. Dacă a fost adevărat, încalcă contractul de căsătorie
ar fi mult mai ușor decât se așteptase.
— Ești sigur că a fost Alex?
— Era Alex. Să vedem ”, a adăugat rapid Miriam. Donovan ăla

Keane. Il vrei?
Nu avea rost să zăbovim. Mama lui citise adevărul în al lui

fata la aeroport.
„Nu m-aș fi dus în Tasmania dacă nu ar fi fost”.
— Mi-a fost frică de asta.
„Nu mă judeca, mamă.” Susannah și-a îndreptat spatele. Nu

tu stii. Nu știi prin ce a trecut sau cât de mult vrea să cumpere The
Palisade.
117
Pagina 118
„Cred că da.” Privirea întunecată a mamei ei o făcu

Inima lui Susannah va îngheța pentru o secundă. Întrebarea este,
In ce masura il vrei?
Să merg la hotelul lui Donovan nu a fost cel mai deștept lucru de făcut decât Susannah
făcuse în viața lui. Ar fi trebuit să fie timp să se gândească
să se gândească la reacţia care provocase comentariul lui
mama lui. Dar acolo era el, în holul Lindrom, așteptând
pune-l pe Donovan să răspundă la telefonul camerei sale. Cand
robotul telefonic, a închis ochii disperat. Asta avea să fie povestea
a vieții lor.
Susannah Horton a trăit nouăzeci și nouă de ani, dar, de

Din păcate, a petrecut jumătate din acești ani lăsând mesaje și așteptând
Răspuns".
Își imaginase că va suna și va spune „Trebuie să te văd”.

Aș spune „Urcă-te”, apoi...
— Susannah?
Ea a sărit, cu inima bătându-i viteză.
— Te chemam în camera ta.
-Nu sunt acolo.
Nu, era în fața ei. Frumos, la naiba, într-un costum

întuneric și cravată. A privit-o în sus și în jos, luând în rochie, ciorapi,
pantofi. Parul perfect pliat.
Simțea o gâdilă nervoasă în stomac, dar asta îi plăcea

examinează-l. Chiar dacă era supărată pe el, petrecuse timp
sa alegi rochia neagra si chiar mai mult sa te pregatesti.
118
Pagina 119
„Când te-am văzut acolo, mă așteptam să văd o valiză lângă tine”. Acest…
El o privi în sus și în jos: „Pare mai mult un citat decât un început de
excursie.
-Imi pare rau ca te dezamagesc.
„Nu sunt dezamăgit, dar dacă aș fi știut că ești

Așteptarea mea ar fi scurtat întâlnirea.
Asta ia amintit de ce era acolo. Ea trase aer în piept și se uită la el cu

frig.
-Mă întreb că întâlnirea a prelungit, având în vedere cât de clar

că ai avut lucrurile.
— Știrile zboară în Horton, spuse el.
„Dacă vorbești cu Judd Armitage despre ceva despre Horton,

mama mea află.
„Trebuie să presupun că aveți o problemă cu înțelegerea pe care o am
propus?
— Nu crezi că ar fi trebuit să verifici cu mine înainte? -

întrebă ea indignată. Poate chiar ai fi putut să aștepți
că mi-aș fi rupt logodna.
-Nu am timp de pierdut. A trebuit să încep negocierile

spuse el calm.
— Ceri același tratament și condiții ca și Alex?
„După cum am spus, un punct de plecare”.
Susannah clătină din cap și chicoti.
— De ce ar fi de acord cu un alt contract de căsătorie? -Întreb,

fluturând mâinile. Cum ai putut veni cu așa ceva?
119
Pagina 120
— Ce ai împotriva ideii? întrebă el, după o clipă

de tăcere. Aveai de gând să te căsătorești cu Carlisle. Dacă nu m-aș fi întors,
te-ai fi căsătorit cu el sâmbăta trecută. Presupun că obiecția ta este
că nu vrei să te căsătorești cu mine.
Căsătorește-te cu Donovan. Inima i s-a fulgerat doar gândindu-se la asta;

trebuia să tragă aer în piept.
„Cu Alex știa exact unde se află”.
— Și ai vrut să te căsătorești cu el.
-Da. Îmi doream tot ceea ce presupunea nunta aceea.
„Așa că te întreb, ce parte din acel întreg nu îți ofer?”

Nu sunt banii sau salvarea companiei tale. Și nu este sexul.
Făcu o pauză și îi surprinse privirea, amintindu-i de pasiunea lor împărtășită.
Numele de familie este Carlisle? Sau marea familie fericită? — Cum nu a obținut
răspuns, se apropie de ea cu o sclipire de furie în ochi. De
ce el, Susannah, și nu eu?
— Pentru că m-a întrebat, răspunse ea pasională. Este ca asta

simplu, Donovan. Nu a luat afacerea cu Horton din nerăbdare. Da,
Se grăbea și el, dar nu căuta calea ușoară. Mi-a făcut a
propunere și mi-a dat timp să mă gândesc la ea.
„Totuși, nu ai făcut pasul...
„În acest moment mă întreb de ce nu am făcut-o!”

S-au uitat unul la altul. Vederea Susannei s-a întunecat de la
intensitatea momentului; atât de mult încât nu a văzut recepționerul apropiindu-se.
— Mă scuzaţi, domnule Keane.
Ea uitase unde se afla; M-am uitat în jur și, din fericire,

erau doar ei și recepționera din hol.
120
Pagina 121
„Aveți un apel, de la domnișoara O’Hara”, spunea bărbatul.

A insistat să-l caut, este o urgență. Poți să-mi folosești
birou.
— Trebuie să răspund, îi spuse Donovan lui Susannah, încruntat.

încruntat, uitându-se la ceas.
„Voi aștepta”, a răspuns ea.
A dat din cap și a plecat. Ea a făcut conversia timpului mental.

Era prea devreme în California pentru ca secretara lui să o facă
apelează la o problemă de afaceri.
Când Donovan a părăsit biroul, dăduse deja un

o duzină de ture pe hol. Văzând expresia ei a confirmat ce e mai rău
suspiciuni.
— Este vorba despre Mac?
„Au dus-o la spital”, a răspuns el, mergând direct la

lift. A apăsat butonul. Mă duc.
Susannah nu trebuia să ceară detalii.
— Pot să ajut în vreun fel? Suna companiile aeriene?

Găsiți un zbor?
-Nu e nevoie.
-Este munca mea. Te pot duce cu primul zbor spre

San Francisco, fie din Melbourne, Sydney, Auckland sau...
„Mulțumesc, dar Erin este deja pe ea.” Sunetul unui mic clopoțel
anunta sosirea liftului. De aceea mă grăbeam
repara totul. Înainte să fie prea târziu.
— Voi vorbi cu Alex și Judd. Mă voi asigura că dvs

oferta initiala.
121
Pagina 122
În lift, el s-a întors spre ea și a privit-o cu ochi care

și-au dezvăluit furtuna lor interioară. Susannah înțelese brusc
că cuvintele lui sugeraseră ceva ce nu intenționa. Le-a avut
înțeles ca o confirmare că nu voia să se căsătorească cu el.
122
Pagina 123
Unsprezece
Ploaia a venit odată cu noaptea, un potop care a încețoșat vederea pe care Van
A ieșit din golf și l-a prins în închisoarea propriilor gânduri.
În acea după-amiază își luase ultimul rămas bun de la Mac, la o scurtă înmormântare
privat. Apoi se întorsese la casa în care închiriase
Sausalito după spitalizarea.
S-ar fi mulțumit cu o cameră de hotel lângă

Birourile lui Keane MacCreadie, dar Mac aranjase închirierea.
El susținuse că priveliștile la mare, plimbările pe plajă și a
Sala de sport din apropiere a meritat. Van cedase pentru că Mac
locuia foarte aproape de acolo și era mai ușor să o viziteze.
Dar nu o vizitase suficient. Cheltuise mai multe

săptămâni recăpătând puterea fizică. Și mai investigând de ce
nu-și pierduse oferta și își pregătea a doua călătorie în zonă.
O călătorie care își pierduse sensul odată cu moartea lui Mac.

s-a stins din viață liniștit, fără să-și recapete cunoștința, slavă Domnului.
Van sosise prea târziu să-și ia rămas bun și l-a copleșit
să ştie că în cele din urmă ea l-a eşuat.
Petrecuse prea multe zile în Australia. S-ar fi putut închide

afacerea din prima zi, dacă nu și-ar fi stăpânit instinctul
răzbunare. Și hotărârea lui de a o menține pe Susannah Horton nerăbdătoare și
cald in patul tau.
Ar fi trebuit să fiu acasă cu Mac; Eram singura familie care

ea a avut.
Opera pe care o ascultam s-a încheiat cu a

Crescendo sfâșietor , acompaniamentul perfect pentru cină care
nu se atinsese. Se ridică să aleagă o piesă mai senină
când a auzit soneria. S-a încruntat. Inelul era
constantă, de parcă cineva ar fi apăsat butonul de mult timp. Cu
opera cântând la volum maxim nu aș fi auzit-o.
123
Pagina 124
Se gândi să-l ignore. Nu se aștepta la vizitatori, nu i-a dat adresa

nimeni. Dar curiozitatea a câștigat jocul și s-a dus la ușă.
Când a deschis, nu a văzut pe nimeni. El a cercetat prin ploaie și la marginea zonei

luminată din verandă, ea prinse mişcare. O haină de ploaie colorată
fildeșul și o umbrelă galbenă s-au oprit, s-au întors și s-au schimbat
abordare.
Inima lui Van a sărit o bătaie și pulsul i-a crescut. Nu putea

a fi acolo. Nu după rămas bun de la Melbourne, a făcut un
săptămână.
Dar acolo era, alergând spre casa de pe potecă. Brusc,

perspectiva companiei lui nu părea atât de rea. Avea statutul
în starea perfectă pentru o confruntare.
Deja pe verandă a coborât umbrela și lumina i-a transformat părul

într-un halou de foc. Un zâmbet tentativ îi curbă buzele și Van
a simțit din nou nevoia de acea căldură, de acel foc.
„Se pare că avem o legătură cosmică cu ploaia”, a spus el.

ea, scoţându-şi apa de pe mânecă. Apoi i-a văzut chipul și ea
zâmbetul întunecat. Îmi pare rău, nu am vrut să par... insensibil -
a clătinat din cap și a pufnit.
Van se ura pentru că o parte din el dorea să atenueze momentul,

întoarce-ți zâmbetul pe față. O altă parte a lui a vrut să intre în
casă și a închis ușa în față. Opriți emoțiile care
s-a dezlănțuit în el doar fiind acolo. Fiind ea.
O parte și mai mare, dorea să o bage în casă, o susține

la uşă, desface-şi haina de ploaie şi uşurează furtuna rece de
ziua aceea cu căldura trupului său.
„Știam că ar fi incomod să arăți așa...
124
Pagina 125
— Atunci de ce nu ai sunat?
— Am încercat, de mai multe ori. Ori nu raspunzi la telefon, ori nu raspunzi

răspunzi la apelurile mele. Erin a fost destul de amabil să-mi dea a ta
abordare.
— Ești sigur că a fost Erin? Van ridică o sprânceană. Erin era totul
mai putin prietenos.
— Da, înalți, cu părul negru, ochi drăguți. Neplăcut, până la tine

Am spus de ce am nevoie de adresa ta
— Nu ți-a trecut prin cap că s-ar putea să nu fie acasă?
„Am văzut lumina și am auzit muzica înainte să dau drumul taxiului”.
— Și dacă nu aș fi deschis ușa?
„Am crezut că da”, a recunoscut ea. Am ieșit să văd dacă taxiul era în loc
în apropiere, apoi s-a aprins lumina pridvorului — în ciuda lui
O expresie a puținilor prieteni, sau poate din cauza ei, își îndreptă umerii.
Dar m-aș fi întors mâine.
"De ce ai face asta?"
Ea și-a întors privirea și și-a strâns buzele, de parcă ar fi vrut să-și revină
calm. Când se uită înapoi la el, ochii ei verzi erau
umede.
-Știi de ce.
Da, știa, dar acele lacrimi și răgușeala din vocea ei

se înfiorară.
„Îmi pare rău pentru Mac.” Ea făcu un pas spre el, dar Van
a păstrat distanţa cu răcoarea cuvintelor sale.
— Am presupus că ai fi aflat. S-a întâmplat la foarte

inoportun, nu?
125
Pagina 126
Ea și-a ridicat capul și ochii i s-au mărit cu un amestec de

durere și confuzie.
— Am venit cât de repede am putut.
-Serios? — Amintirea ultimelor cinci zile, the

vinovăție, recriminare și inutilitate și dorința de a o avea la ea
partea lui, au ars ca acidul. Ți-ai pierdut timpul. Acum
Mac a dispărut. Nu am de ce să merg înainte cu
achiziționarea The Palisades. Nu am nevoie de nimic de la tine.
Susannah știa că și-a asumat un mare risc. Luase

încă una dintre acele decizii instinctive și supărătoare, lăsându-te purtat de tine
pentru inima lui. În ciuda primirii reci, tot credea asta
făcuse bine.
În acea zi și-a îngropat mentorul, partenerul și bunica, persoana

Aș fi făcut orice pentru, iar durerea a fost gravată
fiecare rând de pe chipul lui. Dacă aș evita pe toată lumea ca
Erin sugerase, dacă acesta era modul ei de a face față pierderii,
ar trebui să încerce mai mult. Ea nu ar accepta.
„Nu plec, Donovan.” Ea își ridică bărbia și se uită la el.

ochi-. Nu am venit pentru contract; Am venit pentru tine. M-am gândit că
Ai putea folosi un prieten în seara asta.
-Prietenie? El a râs sec. Consideri ca al nostru
relaţie?
„Am crezut că suntem mai mult decât atât”. Cel puțin am crezut că avem
a trecut de stadiul vorbirii pe verandă. Nu mă inviți să intru?
Pentru o clipă a crezut că va refuza, dar a deschis ușa și

a cedat. Dar strălucirea oțelului din ochii ei nu era nimic
126
Pagina 127
prietenos. Susannah se cutremură de un fior pe care nu-l avea

nimic de-a face cu noaptea ploioasă.
— Pot să iau haina de ploaie?
Ușa s-a închis trântit și nervii lui Susannah au sărit.

barcă. Și-a desfăcut centura și nasturii. El, în spatele ei, a ajutat-o
a da jos haina de ploaie.
— Mulţumesc, murmură el privind în jur.
Era casa lui, temporară, dar tot voia să o vadă. In timp ce eu eram
afară îi mistuseră nervii şi angoasa muzicii care
suna înăuntru. Avea doar o impresie de pereți văruiți și
teracotă; a constatat că tema mediteraneană a rămas în
interior. Pereți albi texturați, arcade între camere,
covoare țesute, ghivece de flori cu palmieri și note de roșu, auriu și
negru pe mobilă.
Era irezistibil atrasă de bucătărie și de mirosul de mâncare.

Nervii i s-au calmat când își amintea ultima noapte pe insula Charlotte și
camaraderia pe care o împărtăşiseră lucrând cot la cot.
„Ce ai gătit miroase delicios”.
Sperând să identifice vasul, a inspirat adânc și

a înțeles că mirosul de carne înăbușită era nuanțat de ceva
dulce. Apoi a văzut florile. Crinii albi. Calmul a părăsit-o din
nou. Se învârtea pe călcâie; Donovan era încă lângă uşă,
privind-o.
— Îmi pare atât de rău, spuse el. Când ai plecat din Melbourne nr
M-am gândit că mai avea atât de puțin timp.
„Nimeni nu și-a imaginat asta”.
"Nici macar tu?"
„Crezi că aș fi călătorit în Australia și aș fi pierdut zilele pe

insula a cunoscut?
127
Pagina 128
Întrebarea răsuna în inima Susannei. A regretat

zile petrecute împreună.
„Nu au fost zile pierdute”, i-a spus el.
„Zile petrecute urmărind o afacere fără sens?”
— Nu, nu a fost o afacere fără rost. Cum poți spune că? Făcut
excursia pentru Mac, pentru a-i da înapoi dreptul de proprietate asupra locului pe care l-a iubit.
Crezi că ea ar fi vrut să renunți la asta? Nu ar exista
ați vrut să văd din nou insula Charlotte în mâinile lui MacCreadie?
— Nu sunt un MacCreadie, mormăi el.
— La asta se gândea Mac? Mi-ai spus cât de mult am făcut

Te-am găsit. A recunoscut adevărul după ani de tăcere despre tine
relaţie. Bineînțeles că te consideram ca familie. Spune-mi dacă îl cumperi
ajunsese la termen după iulie, ce s-ar fi întâmplat
acum? Cui i-ar fi lăsat proprietatea?
„Sunt singurul lui moștenitor”, a răspuns el de parcă ar fi ceva

nedorite și nemeritate.
Susannah a înțeles. A simțit durere pentru regretul său și furie pentru sentiment
de parcă ar fi fost din nou jefuit. Nu voia moștenirea lui Mac
voia timp să dea înapoi o parte din ceea ce îi dăduse ea.
„Înțeleg cât de mult a însemnat Mac pentru tine și cum trebuie să te simți...
-Serios? Ai idee despre ce nimeni nu crede în tine?

cu excepția unei femei dispuse să te întrețină cu toate bunurile ei?
Știi cum este să petreci treizeci de ani fără să știi de unde vii?
găsiți răspunsurile și familia dvs. și pierdeți totul timp de săptămâni
după?
Vocea lui era sumbră și fierbinte.
— La naiba, Susannah. Nici măcar nu am fost lângă el. Singura dată

Avea nevoie de mine, nu eram acolo.
128
Pagina 129
Susannah nu a avut niciun răspuns. Ceea ce și-a dorit cel mai mult era să-l salveze
distanța care i-a despărțit, înfășurează-ți brațele în jurul lui și mângâie-l,
anunta-l ca nu era singur. Că persoana care pierduse
nu era singura care îl iubea. Dar a împiedicat-o cu postura lui rigidă și
privire ostilă.
— Te-ai gândit la asta din punctul de vedere al lui Mac? -tu

Întreb-. Sau doar de la a ta?
— Mac a murit singur, spuse el cu o față strânsă. Este punctul de vedere

Ce consider eu.
Oh, Donovan, se gândi ea. El se cutremură. Cum nu a răspuns

la telefon, bănuise că era lângă patul lui Mac.
spera că va ajunge la timp, măcar pentru a-și lua rămas bun.
-Nu știam, nu știam. Imi pare foarte rau.
Nu răspunse, dar văzu un mușchi strâns în maxilar.

Apoi s-a întors de la uşă şi s-a dus la ferestrele care se deschideau
Golful.
— Din altă perspectivă, spuse ea precaută. Și-a imaginat că Mac

Am fost foarte mândru de succesul tău. Nu aș fi investit cât aveam,
cu ani în urmă, dacă nu aș fi crezut în tine. Nici nu ți-aș fi încredințat secretul ei
nici moştenirea lui dacă nu te-ar fi iubit.
— Totuşi, a murit singură.
— Nu, Donovan. Am fost singur înainte să te găsesc. A murit știind

că a avut un nepot care a iubit-o și care, fără îndoială, a susținut-o în toate
simțurile în ultimii săi ani.
Privirea i s-a pierdut în gol.
— Nu suficient, spuse el. Afaceri, călătorii, nu am petrecut aici

destul timp.
129
Pagina 130
Van a văzut în sticlă cum se apropie, mișcarea părului

și rochia albastră verzuie care îi mângâia curbele corpului.
Voia să se concentreze pe acele curbe, pe picioarele ei, pe amintirea lui
pielea ei goală și netedă de sub corp. Dar asta a cauzat
nevoie de brațele lui, de confortul lui, de privirea lui care îl asigură
asta era acolo pentru el.
Era un sentiment prea intens și Van s-a retras

mintal. Dezvăluise prea multe, se expusese. A fost foarte
ușor cu ea, deși nu făcuse nimic pentru a merita încrederea ei.
Ea a venit lângă el. A simțit cum se pregătea pentru unul nou și

zadarnic, încearcă să-l consolezi. Când și-a pus mâna pe umăr, a simțit
un zgomot de răspuns și o dorință intensă de mai mult contact.
„Dacă vrei cu adevărat să mă simt mai bine”, a spus el, „în dormitor
se află în spatele acelui arc.
— Asta te va face să te simți mai bine?
„Cu siguranță nu va înrăutăți lucrurile”.
— Bine, spuse ea după o mică pauză, surprinzându-l. da

asta ne trebuie.
„De ce este nevoie pentru ce?” întrebă Van, îngustându-l pe al lui

ochi.
„Pentru ca tu să accepți că sunt aici pentru tine”.
Știa ce ar fi trebuit să facă. Ar fi trebuit să pun capăt

conversația i-a cuprins gura. Ar fi trebuit să prind
mâna pe care o retrase și o puse înapoi pe corp. Într-o
loc mult mai volatil decât umărul tău.
Ar fi trebuit să încep să desfac fermoarul rochiei discrete și

să-și lase deoparte lenjeria de dantelă. Chiar acolo, lângă fereastră.
Dar la naiba, afirmația aceea simplă îi stimulase pe a lui

neîncredere în ceea ce priveşte motivele prezenţei lor acolo.
130
Pagina 131
„Spui că ești aici pentru mine.” Se întoarse spre ea și se uită la ea.

ochi-. Dar cum rămâne cu propriile tale interese?
-Interesele mele? Ea îl privi confuză.
„Mama ta, tu și Compania Horton veți pierde multe dacă nu o faceți

Mă convingi să reevaluez achiziția The Palisades. Ai
l-a pierdut pe Alex Carlisle ca cumpărător și ca soț. Nu poate fi
ușor de găsit cumpărători care să se lase păcăliți
clauze contractuale.
— Nu e corect, a contracara ea. Ochii lui verzi au strălucit.

Ai cerut călăreții. Nu era treaba noastră.
— Am comandat la fel ca Carlisle. Nici mai mult nici mai puțin.
— Dar nu m-ai întrebat.
Ea s-a întors să plece, dar el a oprit-o. Și-a pus mâinile pe ale lui
umeri, el a condus-o la fereastră și i-a blocat retragerea. A fost
prea multe întrebări la care trebuia să afle răspunsul.
— De ce Carlisle? Care a fost atracția, Susannah? -Pentru a vedea
că ea nu răspunse, el se apropie, cu privirea ațintită pe curbă
de pe buzele ei. Nici măcar nu te-ai sărutat și aveai de gând să...
— Ți-am spus săptămâna trecută. Mi-a oferit tot ce mi-am dorit.

Totul și un copil.
Chiar și în timp ce rosti cuvintele, Susannah și-ar fi dorit să fi tăcut.

A văzut impactul pe care l-au avut asupra lui, și-a simțit mâinile strânse.
— Aveai de gând să te căsătorești cu el pentru a avea un copil?
— Avea să se căsătorească cu mine pentru a avea un copil, a corectat ea.

Când a continuat să o examineze în tăcere, a adăugat ea. Poate arata ca o
joc de cuvinte, dar există o mare diferență. Alex avea nevoie de o
copil pentru ca familia lui să poată primi moștenirea tatălui său.
131
Pagina 132
„Un motiv frumos pentru a avea un copil”.
—Am fost motivat de la fel ca tine, de o persoană pentru care

As face orice. În cazul lui Alex, a fost mama lui.
„Am căutat o bucată de pământ”, a spus el, „nu un fiu”.
— Copilul nu era doar un pion, Donovan, spuse ea. A trebuit să

se explică, fă-l să înțeleagă. Amândoi ne doream unul
familie; nu un copil ci mai mulți, crescând împreună, luptându-se și
ar vrea. O familie ca soții Carlisle, care ar face orice
lucru unul pentru celălalt. Nu era o chestiune de bani sau de prenume. știu
s-a alăturat dorinței de a crea o familie, pe care mi-aș fi împlinit-o
Douăzeci și nouă de ani și ce am presupus când nu mi-ai răspuns la apeluri.
— Ce legătură are asta cu mine? întrebă el, îngustându-se

ochii.
Inima lui Susannah bătea cu putere. Nu am vazut alta varianta

decât să-i spună totul. Inclusiv ceea ce i-a provocat cea mai mare dezolare.
132
Pagina 133
Doisprezece
— Te-ai întrebat vreodată de ce te-am sunat de atâtea ori?

De ce eram atât de disperat să te găsesc, în ciuda faptului că credeam
ce m-ai evitat?
Donovan rămase nemișcat. Nemiscat.
— Ai fost însărcinată?
Ea dădu din cap și înghiți în sec pentru a se elibera de nodul care o strângea
gât.
"Pentru o perioadă scurtă de timp." Da.
— Nu am folosit protecție?
„Am folosit prezervative, dar data trecută... a existat o posibilitate”.
El i-a studiat fața pentru o clipă înainte de a se îndepărta. Tăcut,

și-a pierdut vederea în întunericul din afara ferestrei.
Susannah nu putea decât să-și imagineze ce trebuie să simtă. Uimire,
neîncrederea, neputința de a înțelege ce ar fi putut fi.
-Am știut că? Ți-am promis că te sun?
-Da.
„Dar nu am făcut-o și nu am putut să-ți răspund la apeluri”.

spre ea și a atacat-o cu o frază rece și tare ca grindina. ȘI
Carlisle a sosit la momentul perfect, cu oferta perfectă, pentru tine și
pentru copilul meu.
-Nu! Susannah clătină vehement din cap. A fost

am încercat să te găsească, am încercat să decid ce să faci dacă nu vrei să știi
nimic pe subiect. Am pierdut copilul și mi-am dat seama cât de mult îmi doream.
Atunci Alex mi-a făcut propunerea lui. De aceea am fost deschis față de el
sugestie.
133
Pagina 134
— La sugestia ta de a concepe un alt copil? Spune-mi așa cum

te întorci pe bicicletă după o cădere? Mai bine fă-o
cât mai curând posibil, pentru a nu uita cum se face.
— Nu, gemu ea, devastată de analogia dură. Nu accepta

căsătorește-te cu el imediat. Am cerut timp. Nu m-am culcat cu el.
"De data asta ai vrut o verigheta pe deget?"
— Am vrut să mă gândesc, să mă gândesc când nu

M-am simțit atât de gol și fără speranță. Am vrut să mă asigur că
raționamentul meu a fost valid, nu o reacție emoțională la pierderea mea.
Trebuia să fie sigură.
-Sigur? Pentru prima dată, controlul ei înghețat a rupt,

arătându-și furia în ochi. Despre ce ai vrut un copil? Nu
A contat dacă era al lui sau al meu, sau dacă relația ta se baza pe dragoste sau
lăcomie sau pe o grămadă de foi de contract. Ai vrut-o pentru tine. Nu
te-ai gândit la copil sau cum ar vedea el relația cu părinții lui.
-Nu este adevărat. Aveam motive temeinice...
— Atât de solid încât ai fugit de ziua nunții tale. Atât de solid încât
ți-ai petrecut luna de miere în patul meu.
Uimită, Susannah se strădui să-și țină capul sus.

Pentru controlul lacrimilor.
— Știi de ce m-am dus în Tasmania.
—Pentru că ți-am pus în pericol șarada de nuntă... sau pentru că ai căutat

o scuză pentru a nu sărbători?
„Pentru că m-ai sunat, pentru că ți-am auzit vocea la telefon, de ce nu

M-aș putea abține”, a replicat ea, cu vocea răsunătoare și plină de ea
putere-. La naiba, Donovan. Nu m-am lăsat să cad în tine
pat. Erai acolo. Tu stii.
— De ce te-ai culcat cu mine?
134
Pagina 135
„Din același motiv pentru care am venit astăzi aici, pentru același lucru
motiv pentru care nu am plecat când am văzut primirea ta. Pentru același
motiv pentru care mă cert aici pentru ceva ce nu vrei să auzi.
Pentru ca te iubesc.
-Tu mă iubești? Pufni cinic. Dar nu acceptați a
contract care te-ar lega de mine?
— Nu vreau să fiu legat de tine prin afaceri, răspunse ea. Cu

Alex nu conta, cu tine contează. Totul este amplificat. Scurtul
bucurie când am crezut că voi avea copilul tău. Neputând să mă bag
să te contactez și să înțelegi că m-ai folosit acel capăt de
săptămâna, nu aveai de gând să fii mulțumit de vești. A avut căsătoria
viață perfectă, perfectă... în mâinile mele până te-ai întors.
Era atât de încordat încât ea se întrebă dacă avea ceva

A spus că a pătruns acea barieră de rezistență. Ori nu am crezut-o, ori nu am crezut-o
Am vrut să cred. Nu conta dacă era una sau alta.
Încercase să explice de ce a fost dificil să respingă

Cererea în căsătorie a lui Alex. Dacă nu accepta asta, cum avea de gând să facă
să-l convingă de ceva la fel de inexplicabil ca dragostea lui?
„Știu că nu este cel mai bun moment să-mi dezvălui sufletul”.

spus-. Nu acesta este motivul pentru care ai venit; nu a fost pentru mine sau pentru mine
sentimente, dar acum știi totul și nu regret
zicală.
-De ce nu-mi spui înainte?
— Poate pentru că știa că se va ajunge la asta.
Pentru o clipă, antagonismul acelui „acest” s-a ridicat între

ei și a fost prea mult. Înainte ca el să poată spune mai multe, ea se mișcă
cap negativ, pentru a o opri.
— Cred că amândoi am spus destule. Voi chema un taxi.
— Arunci acele bombe și le lași așa?
135
Pagina 136
— Până când am reflectat amândoi, da.
— Trebuie să te gândești mai mult la asta? Te răzgândești din nou?

Decizi dacă aceasta este dragoste adevărată?
Susannah nu avea niciun răspuns la acele întrebări crude. A fost

saturat Ea nu putea să rămână acolo în timp ce el își rupsese promisiunea
iubea și râdea de deciziile grele pe care trebuia să le ia
ultimele luni. A preferat să plece cât mai avea puțin
demnitate. Înainte ca lacrimile să înceapă să curgă.
Ea a scos telefonul din geantă. Înregistrasem numărul și aveam doar

Controlezi tremurul degetelor pentru a apăsa tasta.
— Nu trebuie să chemi un taxi. Unde stai?

— La Carlisle.
— Te iau eu, spuse el, strângându-și buzele.
Voia să-i spună ce să facă cu oferta ei... dar a preferat

nu discuta. De la sosirea lui, el căutase confruntare. Astfel de
Odată, ca un animal rănit, a trebuit să atace de durerea
pierderea lui Mac. Ea îi permisese, crezând că putea absorbi
parte a durerii cu dragostea ta. Dar nu am mai suportat.
În mașină, a închis ochii și și-a șters din minte, învelindu-se

tăcerea în timp ce mașina trecea prin noaptea ploioasă. La
hotel, când a coborât să-i deschidă ușa, ea a fost forțată să se uite la el...
și să înfrunt faptul că acesta ar putea fi ultimul rămas bun.
În acel moment, curajul i s-a dizolvat. Nu l-am putut privi în ochi.

Nici nu putea să se întoarcă și să plece fără să spună nimic.
Era mai ușor, mult mai ușor, să te apleci în corpul ei și să o săruți

obraz. Îi simți imobilitatea, tensiunea din maxilarul ei și textura
aspră a pielii ei sub buze. Și-a încremenit degetele peste reverul
jacheta lui: o ultimă atingere, un ultim val de parfum.
136
Pagina 137
— Ai grijă, spuse el. Nu avea rost să-i spun să o sune sau

păstrăm legătura. Făcuse deja asta de două ori, fără niciun rezultat.
Îmi pare rău pentru pierderea ta.” Când ea s-a îndepărtat pentru a pleca, el a apucat-o de braț.
iar privirile lor s-au întâlnit pentru o clipă.
— Îmi pare rău pentru a ta, Susannah. Mi-aș fi dorit să nu fi trebuit

treci singur prin asta.
Lacrimile i-au usturat ochii imediat, dar știa că dacă

a dat afară unul, nu s-a putut opri. Dădu din cap, dădu drumul și
a reușit să plece cu o oarecare demnitate.
— Poți să dai naibii de apel? lătră vocea supărată a

Erin la interfon. Este treaba ta, afacerea ta, ea nu poate
înrăutăți starea de spirit proastă pe care am îndurat-o în ultimele săptămâni!
Van a bănuit că era de la Horton, relativ la Palisades. Ea

trebuia să fie Miriam Horton. Și secretara lui avea dreptate, imposibil
agrava.
— Dă-mi-o, spuse el.

— Bună, Donovan? Eu sunt Susannah.
Van se îndreptă pe scaun, încordându-se la vocea neașteptată. știu
a gâfâit, de parcă ar fi fost lovit cu pumnul. Nu a fost
spera să aud din nou de la ea. M-am gândit să-i spun multe
ori, dar ce naiba putea să-i spună? Nu am stiut cum sa repar
chestie. Dacă nu putea să-i dea tot ce își dorea ea, ce trebuia să facă
a oferi?
— Donovan? Ești acolo?
„Susannah, da, sunt aici.” S-a uitat la ceas și a simțit o înțepătură de

alarma-. Este dimineața devreme în Melbourne. Este totul în regulă?
137
Pagina 138
-Nu sunt acasă.
— Mai ești aici în San Francisco? — Au fost aproape două

săptămâni, dar ar putea fi.
— Nu, răspunse ea repede. Prea rapid-. sunt în

Munte. Cum mă aranjasem să ies câțiva din birou
zile... am decis să iau o vacanță.
Nu știa ce naiba să răspundă la asta. "Sper ca esti

bucurându-te de ceea ce ar fi trebuit să fie luna ta de miere.
"A reflecta?" a subliniat el.
Urmă un moment de tăcere, suficient de lung pentru el

ură pentru cuvintele lui.
— Da, să spun adevărul. Mersul până aici este foarte bun pentru
limpezește-ți mintea și gândește-te.
— Pe insulă, mi-ai spus că nu îți place să faci mișcare.
„Nu sunt, dar trebuie să-mi întăresc forța vitală”, a răspuns ea

o ironie care sugera că nu se referea doar la aspectul fizic. Dar
Nu am sunat să vorbesc despre mine.
-Nu?
— Am vorbit cu mama despre contractul Palisades.

Am vrut să-ți spun că Judd te va suna pentru a discuta despre noi condiții,
similar cu oferta dvs. inițială.
— Nu poți găsi alt cumpărător?
—Nu cred că este o problemă, dar meriți prima opțiune.

cumpărături.
— Ți-am spus că nu mă mai interesează.
138
Pagina 139
„Și sper că ți-ai reconsiderat părerea.” Ea respiră adânc, iar el

îşi imagina expresia ei destul de clar. Cum și-a ridicat puțin bărbia
centimetri și străfulgerarea ochilor ei verzi. Nu cred că ești
suficient de prost încât să lași părerea ta despre mine să te influențeze
decizie, dar vă asigur că nu mai am niciun plan.
— Vrei doar să te asiguri că nu semnează versiunea veche?
-Exact.
— Dar afacerea ta? El a intrebat. Mai ai nevoie de capital?

acoperi împrumutul?
„Am ajuns la o înțelegere cu mama”. Acum este acționar al A

serviciul dumneavoastră.
-Imi pare rau sa aud asta.
— De ce ar trebui să-ţi pară rău? Ea a atacat. Ai idei

excelent pentru a diversifica afacerea și a o face mai profitabilă.
Van a vrut să-l întrebe despre ideile lui, despre mândria pe care o avea
simți că își conduce propria afacere fără controlul familiei, dar el
şi-a muşcat limba. A preferat să pună o altă întrebare.
— Și cealaltă clauză a vechiului contract?
- Scuze?
— Și dacă aș vrea să fii soția mea?
Ea respiră. A fost aproape un gâfâit.
-Tu nu vrei.
— Am cerut aceleași condiții ca și Carlisle.
—Pentru că ai vrut să accelerezi procedurile. Tot ce ai vrut a fost

proprietate.
139
Pagina 140
— Nu, Susannah. Te-am vrut. ”Cu receptorul lipit de ureche, el

S-a ridicat și s-a dus la fereastră. În fața lui stătea un magnific
panoramică a orașului de lângă golf, dar el i-a văzut doar fața,
zâmbet, păr și ochi verzi. Ai spus că mă iubești.
— Da, spuse ea tristă, dar nu este suficient.
„Pentru că nu-ți pot oferi viitorul perfect pe care l-ai avut

planificat?
„Mă gândeam, dar poate că m-am înșelat”. Poate merita

ceva mai bun.” Vocea i s-a ridicat la ultima propoziție. La revedere, Donovan.
Mult succes cu Judd. Sper ca totul merge bine. Insula Charlotte
ar trebui să fie al tău.
Nu a putut să o împiedice să închidă, dar conversația s-a repetat.

în mintea lui iar și iar: timbrul miros al vocii sale, accentul
Australian, a părăsit superioritatea când i-a spus că poate el
merita mai bine.
Pentru câteva secunde a crezut că acesta din urmă este adevărat. A fost
a respins o căsătorie care credea că le-ar putea îndeplini toate
dorurile. Trecuse jumătate din lume pentru a-și oferi sprijinul. Tu
a spus că îl iubește și el a renunțat la onestitatea asta
dar, prea ocupat să-și lingă rănile și să se protejeze de
o altă întâlnire cu dragostea.
Nu o putea învinovăți că credea că merită mai bine. Nu

ar da vina dacă ar refuza să-l asculte. Dar i-aș spune cât de mult era necesar
Adică, tot ce spusese greșit prima dată.
Atunci ea ar putea decide ce merita el.
La naiba, Susannah a lovit și a ratat. al naibii de sac

de nisip”. A mai dat o lovitură și de data aceasta s-a conectat cu un impact puternic
140
Pagina 141
A reverberat de la pumnul înmănușat la umăr. „La naiba

om".
A dat o serie de lovituri sălbatice. Unii dintre ei au făcut-o

Diana. Majoritatea nu. Dar satisfacția de a conecta unii
a continuat să lovească câteva minute, până a început să gâfâie și a lui
muschii au avut de suferit.
Evitând geanta, și-a dezbrăcat mănușile și a apucat prosopul și
sticlă de apă. Aș folosi banda de alergare un pic și apoi aș recunoaște
mușchii lui obosiți o baie lungă fierbinte. Ideea aproape a făcut-o
zâmbi, în timp ce se întoarse spre uşă.
Și apoi a văzut-o. Rezemat de perete lângă ușa din față

de la sala de sport a complexului Tahoe. Costum închis, cămașă albă, ochi
gri argintiu bătut în cuie.
Totul din interiorul lui a înghețat când a închis distanța

care îi despărţea cu paşi înceti şi siguri. Pe măsură ce se apropia,
a observat cum își examina jambierele, crop top și noua croială a
păr. Buclele scurte erau încă greu de gestionat, în ciuda
banda care trebuia să le asigure.
„Bună, Susannah.” Se opri în fața ei, suficient de aproape pentru ea

ea văzu amestecul de admirație și amuzament în ochii lui. imi place
noul tău aspect. Ți se potrivește.
„Așa cred.” Ochii li s-au întâlnit pentru o clipă, dar apoi

Susannah își întoarse privirea. Trecuse doar o zi de la a lui
conversație telefonică, dar ea și-a împietrit inima înainte
orice speranta. Ești departe de casă”, a spus el rece.
— Am treburi neterminate.
— De unde ai știut unde să mă găsești? — Și-a încrețit fruntea,

luând în considerare posibilitățile. Mama mea este singura persoană care...
S-a oprit brusc. Miriam ți-a spus unde este?
A ridicat un umăr, un gest familiar, elocvent și eficient. ȘI

ridicol de atractiv.
141
Pagina 142
— Asta a fost partea ușoară. Găsindu-te aici... „Înclină capul, indicând

sala de sport... a fost mai complicat.
—Plouă prea mult ca să merg la plimbare și trebuia să cheltuiesc ceva

de energie. Sacul de nisip părea modalitatea ideală de descărcare
tensiune.
— Ți-ai imaginat fața mea în geantă? El a intrebat. Un zâmbet

se îndreptă spre ochii ei și Susannah strânse din dinți. A fost de ajuns
rău că apăruse deodată și că o observase
Doar Dumnezeu știa cât timp. Să cred că i-a spus mama lui
unde era și nu a sunat-o să o anunțe...
— Ar fi trebuit să-mi imaginez pe a mamei mele, spuse ea sec.

Trebuie să fi făcut o ofertă foarte bună pentru The Palisades
câștig-o.
Zâmbetul a dispărut și a devenit serios, dar nu doar din cauza lui.
impactul comentariului cinic. Vezi tensiunea pe care a avut-o maxilarul tău
că inima i-ar trage.
— Asta nu are nimic de-a face cu afacerile, spuse el cu vocea lui

cald. Mama ta știe. În fond, ea este o romantică.
-Mama mea? Nu. Era căsătorită cu un bărbat care a mințit-o și

A fost infidel timp de treizeci de ani, dar nu a dezvăluit niciodată că știa asta. Temut
consecințele. Îi plăcea să fie căsătorită cu Edgard Horton. Tu
le-a plăcut poziția și prestigiul și au decis să suporte negativul. Pe mine
mama este pragmatică. Mă îndoiesc că a fost vreodată o romantică în toată viața ei.
— Vrea să fii fericit.
— Și de aceea te-a trimis?
— El spune că mă iubești.
— Și tu o crezi? Privirile lor s-au întâlnit din nou și, pentru

prima dată, a văzut tensiunea, vulnerabilitatea care stătea în spate
142
Pagina 143
poza lui. Pulsul i se accelera cu un fulger de speranță. De

Ce aveai de gând să o crezi, Donovan, când nu m-ai crezut?
— Mi-a fost frică să te cred.
— Ți-a fost frică să lași pe altcineva să se apropie de tine? Ea a ghicit.
„Da, a fost asta”, a recunoscut el. Și mi-a fost frică să nu vă pot oferi nimic
asemănător cu ceea ce te aşteptai să ai cu Carlisle. „Se uită la ea cu
serios. După ce am vorbit cu tine ieri, am înțeles adevărul. Pe
De fapt, știam asta în noaptea în care te-am dus la hotel. Te-am uitat cum te-am uitat
ai plecat si...
Vocea i s-a stins, de parcă nu ar fi putut găsi cuvintele pentru a descrie ce anume
că simțise, dar nu era nevoie de cuvinte. Susannah a văzut cât de mult
Aveam nevoie să văd în fața ei, în ochii ei, în faptul că, în sfârșit,
a fost sincer cu ea.
„Nu am vrut să pleci”, a continuat el, „dar nu știam ce

spune să rămâi.
— Câteva cuvinte ar fi fost de ajuns.
„Spuneți de parcă ar fi ușor.” El și-a ridicat un colț al gurii,

dar ochii lui au rămas serioşi. Nu am spus niciodată acele cuvinte.
— Nici măcar Mac?
„Nu te pot pierde și pe tine.” Chipul ei exprima o intensitate

angoasa.
Cu inima plină de optimism, îl privi luând-o de mână

între ai tăi. Pentru prima dată, părea nervos. Cu frică.
Îngrozit. O parte din ea tânjea să-și aline suferința, dar alta
i-a spus să aştepte până când va auzi ceea ce tânjise să audă
din gura aceea.
— Cineva a sugerat recent că meriți mai mult decât mine. Acest

Aceeași persoană a spus că Charlotte Island a fost menită să fie a mea - the
Se uită cu o sinceritate care i-a tăiat răsuflarea. Nu sunt Carlisle, nu
143
Pagina 144
Am o familie pregătită să te primească. Nici măcar nu am casă

Dar asta vreau să am cu tine Nu-mi pasă unde trăim.
Pot lucra de oriunde. Sunt adaptabil.
„Ești independent”, a subliniat ea. În acel weekend eu

Ai spus că nu ai nevoie de o casă
„Am crezut atunci, dar a fost înainte ca Mac să-mi spună adevărul,
înainte de a trebui să mă opresc și să mă gândesc la ceea ce este cu adevărat important.
Înainte să mă faci să mă reconsider sensul tuturor...
i-a strâns mâna. Era transfigurată, așteptând, tânjind.
M-am întors în Stranger's Bay doar cu scopul de a obține Palisades.
Apoi te-am cunoscut. te-am vrut Mi-am pus scuze. Mi-am spus doar asta
a vrut să pună capăt nunții pentru a obține contractul. Dar nu pot
suportă ideea că ești cu un alt bărbat.
— N-ai putea suporta gândul de a pierde, spuse Susannah.

descurajat.
— Te-ai apărat pe tine și principiile tale și asta te-a făcut

aș dori și mai mult.
— Să mă dorești nu este dragoste, Donovan.
— Te iubesc, spuse el, încet și clar, cu convingere. Ieri eu

ai spus că trebuie să-ți îmbunătățești puterea interioară, dar puterea ta este a
din lucrurile pe care le iubesc la tine.
Ea a început să scuture din cap, dar el a oprit-o cu o

uite.
„Ești puternic când contează”. Ai părăsit compania tatălui tău

pentru că nu l-ai mai respectat. Nu ai mers pe calea ușoară, acceptându-i pe a lui
bani. Ai renunțat la acordul de căsătorie perfect pentru că eu
vrei.
— Da, a spus ea, citind întrebarea în ochii lui. L-a atins pe al lui
obraz-. Dar…
144
Pagina 145
„Nu există dar”. Meriți un bărbat care să te iubească cu tot

fii, cine vrea să-și creeze o casă și o familie cu tine - chiar acolo, între
echipament de gimnastică, a căzut într-un genunchi. Te iubesc,
Susannah și te rog să fii soția mea.
— Există o clauză specială? a întrebat ea solemn, totuși

inima i se batea.
„Există unul, ia-mi inelul.” Ca un magician, a luat un

Solitaire alb perfect — pe degetul tău, în semn de angajament.
El a pus inelul pe ea și ea și-a ridicat mâna astfel încât diamantul

va capta lumina.
— Este perfect, şopti ea, cu ochii umezi.
— E pentru totdeauna, spuse el.
„Da”, a reușit ea să spună, stăpânindu-și lacrimile de bucurie că

s-au înecat. Știu.
„Este un da și vrei să te căsătorești cu mine?” Tu vei fi sotia mea?
-Da. Da, te iubesc, Donovan. Te-am iubit dintotdeauna.
— Și eu te iubesc, Susannah, spuse el. Tensiunea din chipul ei

a lăsat loc unui zâmbet. S-a ridicat, a îmbrățișat-o și apoi a ridicat-o în interior
aer.
-Unde ma duci? strigă ea surprinsă.
— În dormitorul tău.
"A impacheta?" întrebă ea, înfășurându-și gâtul în jurul gâtului lui.

arme.
-În cele din urmă.
-MMM. Te gândești la un exercițiu care este mai mult

plină de satisfacții decât sala de sport?
145
Pagina 146
El râse, un râs jos, răutăcios, care se reflectă în ochii lui în timp ce o privea.
— Mă gândesc că acum te am acolo unde am vrut să te am. Si nu

Nu te voi lăsa să pleci niciodată.
Sfarsit
146

Van, Soția Dușmanului Său

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Van, Soția Dușmanului Său

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pagina

soția dușmanului său

Era hotărât să se răzbune... dar acea femeie era

Ceea ce nu și-a imaginat era cât de greu i-ar fi fost să o uite.

Deci plecasem. Înainte de ceea ce avea Donovan Keane

O jumătate de zâmbet îi răsuci buzele în timp ce contempla cum

Cu un pumn înmănușat, și-a lovit palma celeilalte mâini și

„Ce surpriză”, a spus el unui public prost de gadgeturi.

O identificase pe Susannah Horton de îndată ce o văzu sosind

A zburat din San Francisco cu dimineața înainte, dar

memorie. La naiba, fusese pe cale să cumpere locul și încă

Orice. Paf. Orice. Paf. Orice.

Van a lovit prin sacul de nisip cu o succesiune letală de pumni.

Primise acea lovitură joasă în timp ce era inconștient

În ciuda amenințării voalate pe care o lăsase în cutia poștală a

Își pusese degetul pe el și nu pierduse niciun minut

Și-a scos mănușile de box și și-a pus un tricou. A apucat

De aproape, Susannah Horton a impresionat chiar mai mult decât după a

Până în acel moment avusese îndoieli cu privire la modul în care trecuseră

Da, se culcase cu el, fără îndoială.

Și apoi îl lovise cu piciorul.

Susannah crezuse că era pregătită pentru acel moment. Din

Dar la ce ar fi fost de folos? Nu mi-am imaginat tonul agresiv

După cinci ore de călătorie și analiză, anxietatea inițială a

amenințări care s-au apropiat periculos de mult de șantaj. Ea a avut

Asta a avut în vedere când a intrat în sala de sport de la The

A fost la fel ca prima dată când s-au întâlnit și ea a devenit

Fermecat Pierdut. Încet să reacționeze.

Atât de încet încât el era deja înaintea ei înainte ca ea să înțeleagă ce

Se întreba ce se întâmplă. Dacă era posibil ca

— Donovan? spuse el nesigur.

Capul înclinat, își miji ochii într-un gest atât de familiar

Își ridicase prosopul în jurul gâtului pentru a șterge transpirația

— A fost mesajul meu neclar? El a intrebat.

Prosopul s-a oprit. Prin tensiunea maxilarului și buzelor tale

„Ce parte trebuie să clarific?”

„Partea în care ești atât de supărată pe mine”, a spus ea, uluită.

— Poți să nu te mai joci nevinovat, Goldilocks. Deja știi

Să joci nevinovat? Bucuri de aur? Confuzia de

— Te asigur că nu îmi fac nimic.

— Atunci lasă-mă să-ți clarific. Imediat după ce am trecut noi

„Licitarea ta a fost îmbunătățită”.

„De către Carlisle Hotel Group, condus de bunul tău prieten și

„Oferta lui Alex a fost legitimă”, a spus ea.

— M-au făcut să cred. Până când am descoperit, acum o săptămână,

„Asta nu are sens”, a răspuns ea, uluită de incredibil

— Poate că ar trebui să-mi împrospătezi memoria, spuse el calm,

Privirile lor se ciocniră o clipă lungă. Aerul care i-a despărțit

„M-ai iubit pentru că mama mea era acționar”, a continuat ea.

— Nu am fost drăguţ? Își miji ochii.

„Când te-ai întors în America, n-ar fi trebuit să-mi știi

S-a oprit, supărată că dezvăluise cât de mult o durea durerea ei.

— Ar fi trebuit să răspunzi la telefon, Donovan. Pentru

El a continuat să se uite la ea, ceva asemănător cu frustrarea în fundul minții lui.

Ea a crezut că are aceeași culoare cu ochii ei de la

— Să vedem dacă pot să clarific. Îmi spui că am pierdut o afacere

Așa spus, suna a răzbunarea copiilor, fără îndoială. Susannah era

„A fost mai complicat decât atât”.

„Complicația se numește Alex Carlisle”. Logodnicul tău.

„Asta ne readuce la întrebarea mea inițială”.

Cu mișcări îndelete, se întoarse la ea. Determinarea de

Întrebarea se ridica între ei ca un zid. Susannah nu avea

— Deci nu era logodită cu Alex.

Ea se uită la el de parcă ar fi invitat-o într-o bârlog de