C: Care au fos primele măsuri pentru a cristaliza o presa cu caracter religios?

R: Noi ziaristii religioși de după 1989 am aparut pe un vid total. Practic timp de 45 de ani
acest tip de presă nu a existat, adica presa religioasa administrată de laci și erau acele
publicatii perioadice eparhiale, pateiarhale, etc. Practic ziariștii care au aparut imediat după
1989 nu au venit din nicio traditie, nu avem parinti, noi avem eventual bunici. Nu am avut de
unde sa ne reinventam siăa continuam ceva ce practic nu exista pentru ca fusese o specie a
presei oprita de catre puterea comunista. Existau ziaristi sportivi, culturali, economici, deci
toate speciile de ziaristi, singurul tip de ziarist care nu exista era acest ziarist crestin.
Practic a trebut sa ne inventam sau să ne reinventam calcand timid pe urmele mai marilor
maești din peoada intrebelică. Una este ce scriau si la ce se raportau cei din intrebelic si
altele erau realitatile noastre dupa 45 de ani de comunism. Eram cu totii marcati de
miracolul din 1989 pt ca a fost un miracol, si pe cealata parte eram oripiladi de represiune
din acele zile si de toti cei 45 de ani in care biserica si cetatenii au stat cu bornita pe gura . +
++

Ințiatorul acestui prim strigat, act de nastere al presei crestine, al vocii Bisericii in
spatiul media romanesc a fost Sorin Dumitresu, el avand atunci o relatie foarte buna cu
Petre Mihai Băcanu de la Romania Liberă. Ei au stabilit ca trebuie sa faca o pagina de
religie in acel cotidian de mare tiraja. La începutul anilor 1990 tirajele erau fabuloase.
Aceasta pagina de religie s-a numit Lumea Creștină, pentru că am vrut sa aiba un caracter
deschis catre toate cultele crestine, deci sa nu fie o foaie de reprezentare pentru Biserica
Ortodoxa, dar încet încet ne-am redus câmpul de activitate în aceasta zona a BOR. pt ca
asta era ceea ce stiam noi destul de bine. Tin minte ca m-am strecurat cu primele manuscriste
printre taburile care erau in fata Casei Scanteii, acolo era sediul Cotidianului. Era iarna, sfarsit de
ianuarie, de nici o luna nu cazuse Ceausescu, nici nu se asezasera bine lucurile, partriarhul
plecase, Sf Sinod fierbea, etc. M-am strecurat cu manuscrisele le-am dus la corectura si ziarul
apărea sambata si am vazut ca a produs o surpriza foarte mare. Foaia nostra mergea la Petre
Mihai Băcanu care nu ochelarii pe nas si era atent la text și noanțe. Dansul vedea de cate
ori apare BOR, apoi Biserica Romao-Catolica, apoi cea Greco-Catolică și spunea că trebuie
sa avem teamatici echilibrate. Nu era o cenzura ci o grija de a asigra un echilibru
informativ. Mai era acolo un ziarsit Ioan Zubașcu, un Greco catholic fervent, care publica in alte
pg ale ziarului si el se procupa cu dezvalurile in ceea ce priveste Biserica Ortodoxa. Biserica nu
era prea simpatizata in spatial public fiind acuzata că a colaborat cu vechiul regim. A
trebuit sa facem fata acestei presiuni prin texte echilibrate si inclusiv prin anumite
dezvaluiri pe care am considerat ca trebuie sa le face, din interior vorbind. Una dintre teme
a fost povestea lui Emilian Birdaș, episcopul de la Alba Iulia care a fost fortat sa
demisioneze din motive de colaborare evidenta cu Securitatea. Ca el mai erau si alte cazuri,
începusera sa apara dosare, acte, etc. Pe de cealta parte am simtiti ca era un inters pentru
povestea Bisericii Ortodoxe Române, pentru forma ei de rezistenta, pentru ce a facut bine,
zona de manastiri, de spiritualitate, zona de exil, adica nu erau doar aceste atacuri, dar era un
interes real al oamenilor de a afla povestea Bisericii Ortodoxe Române, partea ei
luminoasa. Am incercat sa o promovam in paginile ziarului acele persoanlitati care puteau
spune aceste lucruri. Unul dintre cei mai fervenți colaboratori era părintele Galeriu, care
regulat scria sau dadea cate un interviu pentru pagina noastra de religie. Tehnic vorbind ne-
am format din mers, insinctiv, avand o viata religioasa am inteles cat trebuie sa intinzi coarda si
cat trebuei sa o slabesti, pe de cealta parte er si elanul jertfel din 89 care nu-ti permitea sa nu vezi
anumite lucruri. Au fost si cateva critici la adresa ierarhiri, aici insa erau si anumite difrentieri pt
ca unii au avut curajul sa spuna ca au gresit, au cedat, altii din contra, nu au avut nicio forma de
penitenta publica, ceea ce dupa parerea noastra era o circumstanta agranvanta. +++++

C: De câte ori aprea?

B: Odata pe saptamana ceea ce era un ritm bun. Eu eram cel care faceam bucatăria
paginii, Sorin Dumitrescu era cel care avea strategia, linia editoriala. Atunci luam foarte
multe interviuri si scriam cu libertatea omului care nu are nimic pe constiinta, nu eram
incadrat in nicio structura bisericeasca sau nici macar in presa pentru ca nu eram platiti
pentru asta, faceam benevol. Avem 27 de ani atunci, eram profesor de Gorgrafie aici in
Bucuresti si nu avem nicun feld e frana, conditionare si conform a ceea ce convenem cu Sorin
asta era.+++

Trebuie sa amintim si numele catova colaboratori. Părintele Galeriu era una din
persoanele care semna adesea, apoi era Alexandru Horia, Boris Buzilă, Părintele Petru
Moga de la Câmpina, Gheorghiță Ciocioi, Costion Nicolescu. Erau cativa oameni care scriau
adesea in paginile noastrea.+++

R: Cum erau receptate aceste pg si care era profilul cititorului de atunci?

B: Ne citea cam tota tara si diaspora. Eram cititi de la varful bisericii pana la talpa ei, de la
varfu llumii politice pana la cel din urma om care vrea sa se informeze asupra mersului
tarii. Era perioada marilor dezvoluiri si toti voiau sa afle adevarul istoric care ne-a fost ascunsa.
Cand am revenit la Romania Libera sub egida Fundatiei Anastasia pagina s-a numit Calea,
Adevarul și Viata. +++

R: În viata publica de dupa 89 mai era si alti mireani care mizau pe revitalizarea vietii religioase?

B: Eram foarte curtati adica primeam de la multi preoti din toata tara multe articole, multa
corespondenta. Acest grup de reflexie care se crease dupa 89 care era format din laici
exceptionali ca Andrei Plesu, Sorin Dumitrescu, Horia Bernea, Bacosnki, Octavian Ghibu, de
alta parte Pr Staniloae, decie ra un grup de oemni extremd e inteligenti si multi veneai din cultura
interbelica si pg asta era singrul debuseua in car omenii acestia puteau sa scrie.

R: In 2003 ati pus pe piciaore Lumea Credintei cu ce ganduri ati pornit aceasta initiative?

B: Nevoia de informare se schimbase, gustul publicului se schimbase si presa religioasa era

intr-o formă de anchilozare. Aparuse deja internetul, lucrurile se miscau iute si noi
ramasesem ca nivel de dezvolare al presei eram la fel ca în anii 1990 adică aceleași reviste
alb negru, prafuite, ilustratii mai deloc, aratau graoznic. Asa ca ma spus ca e cazul sa
abordam piata cu un ghid ilustrat de mare tiraj, adica sa talcuim realitatile credintei unui
public cat mai numeros, adica sa facem o forma de alfabetizare teologica și o cateheza la
firul ierbii. Primul tiraj a fost de 70 de mii de exemplare, iar pe coperta era Cristian
Tabara. Pe atunci consumul de presa scrisa era foarte mare. Tarabele gemeau de presa, era
greu sa mai intri cu ceva nou si de impact major. Lumea Credintei s-a batut parte in parte cu
PlayBoy, National Geographic, etc. Pariul era acesta: Gasim la tarabe un public interesat de
Lumea Credintei? Nu stiam pana nu faceam prima incercare. Efectul a fost peste asteptri
si din acea clipa am inteles ca se poate face presa de calitate si pozitiva pt ca cele mai multe
trusturi de presa ca si acum erau axate pe stiri negative. Am vrut de mai multe ori sa inched
revista, de mai mutl eori sa o vand , cativa ani a fost data altora si ca un bumerag se intorce ala
noi. +++

R: Cum s-a inchegat echipa de contributri? Si care a fost contribtia celoralti doi Razvani?
B: Cu Razvan Codrescu colaborasem pe vremuri la Anastasia si am avut parte de cateva
luni impreuna. Erau un gazetar cu nerv polemic si constiinta crestina iesite din comun.
Plus ca scria atat de bine si un orator neîntrecut. L-am luat in echipa, era prieten si cu
Razvan Ionescu si colegul meu de la televiziune Dan Micu. Initial s-a numit Credinta
Ilustrata, asa s-au numit primle trei numere si era finantata de un prieten care avea o
companie de publicitate foarte mare. Dupa care voia tiraje si mai mari, dorea sa facem
anumite lucuri si ne-am despartiti. Am luat-o pe cont propriu fara nici un ban cu doar din gloria
celor patru numere anterioare. Acum vorbind despre nume, ei bine Lumea Credintie nu este atat
de puternic, nu are carlig. ++

R: In 2007 vede lumina tiparului Lumea Monahilor. Cum v-ati decis sa dedicati o publicatie
monahisului?

B: Ne-am gandit sa facem o publicatie pentru monahi scrisa de monahi, un fel de glas al lor
din interior. Ne interesa foarte mult sa aflam opinia calugarilor despre marile teme care
erau la orizont. Este vorba de integrarea Nato, in UE, scandalul cipurilor, etc. Si vazand ca
moanhii se implicau in aceste dezbateri ideologicie si aveu un punct de vedere am zis ca am
pute organiza acest discurs public sub forma unui periodic. Ulterior Lumea Monahilor cu
contributia lui Cristian Curte, el a fost redactorul sef, am inteles ca zona duhovniceasca e mai
usor de comunicat in spatiul public. George Craznan, a fost o prezenta importantă pentru ca
el a asigurat un suport foto de exceptie. Am avut si aici multi colaboratori, Ciprian Voicilă,
etc. Cand am facut 100 de nr din Lumea Credintei am facut un ilant si scrisesera peste 150 de
persoane, toata flaorea intelighenttiei crestine, toti marii preoti, marii calugari care au ceva de
spus.++

R: Despre aportul misionar al ed Lumea Credintei ini ogorul Bisericii?

B: Asta a fosr pasiunea mea dintr-u inceput. Am infintat ed Anasatasia si din 1991 scoatem
carti. Expeinta acumulalta la ed Anastasia mi-a ajutat la editura Lumea Credintei.++

R: Despre experinta la Pax tv.

B: Pax a fost una din cele mai frumoase povesti pentru ca era ceva curat. Irina Sas a
asigurat contentul si a inteles ca poate fi o nisa de impact. Era o televiziune relaxata
confessional, iar principalul public pe care il viza era cel ortodox, asta chair daca acolo
lucrau oameni care erau de alte credinte. Unul dintre formatele abordate a fost Dosarele
Maicii Silauna. Ea era la Craiova si umbla prin penintenciare si umba sa salveze suflete de
la pieire si la fiecare editia venea cu cate un caz, ala a fost un tip de format pe care l-am initiat
la Pax TV. Atunci Pf Teoctist a primit pe tava Pax tv si am mers cu o delegatie la Pf si acesta a
spus ca nu o vrea, a ezitat, deci Pax putea fi televiziunea Patriarhie inainte de Trinitas si de
asemenea cel care ne-a ofertat a fost IPS Teodosie. ++

Dupa ce am plecat de la Pax, pana sa ma intorc in tvr, am fost la un grup de presa pe interent
NCH, care era crestin ortodox.

R: Cum ati ajuns la Universul Credintei?

B: Dupa ce am plecat de la Pax TV si NCH, s-a scos un post la concurs in TVR, director
coordonator pt religie, istorie, scociologie, deci un fel de redactori sef. Titi Dincă a fost cel
care m-a chemat in TVR dupa ce ma citise in Romania Libera și după ce a aflat ca sunt
fara contract. Titi mă aduese prima ora in tvr in anul 1998. Titi era director la redactia de
religie, si cauta in piata oameni. In 2006-2007, dupa ce s-a terminat aventura Pax si dupa ce
am plecat si de NCH, m-am dus la concurs la tvr. Am fost producatorul emisiunii
Universul Credintei in vreo doua randuri, dar in tvr am coordoant foarte multe, de la
canale pana la redactii si pe unde m-am dus am facut in asa fel incat partea de religie sa fie
foarte bine acoperita. Spre exemplu la TVR3 am facut caravana liturgica, unde in fiecare
duminica transmiteam Sfânta Liturghie dintr-un alt loc al țării. Acum sunt un simplu
producator.++

R: Slujbele si predicile video. Cu ce ochi priviti implicarea mirenilor in Biserica? Este suficient
cat fac sau e nevoie de mai mult?

B: Am fost complet importiva transmisiiilor online a slujbelor. Se poate transmite online predica
sau poate oa lta lsujba de genu sf masulu, dar liturgia este o crima sa o transmit online. S-au
transmis cu camera de supraveghere, din ungiurimoarte, sunetul prost, lumina nu mai zic, a fost
un macel visual care trebuia orpit. Laicii trebuei safaca mai mult in Biserica mai ales in ceea ce
priveste purtarea unui mesaj. In clipa in care vezi ca un proet este timis sa comunice un lucru
este parte a problemei, prin tot cea ce el comunica rebuie sa arate ca este parte a problemei si
ca .....
Dupa parerea mea laicii trebuie sa aiba aceasta harimsa de a spune adevaruri pe limba
oamenilor, in tinuta lor. Preotii trebuie sa comunice adevarurile eterne, mai ales in
interirorul bisercii, dar in clipa in care scoti un preot din interorul bisericii si il pui sa
comunice in diferite medii este ca pestele pe uscat. Sunt doua tipuri de mesaj, doua tipuri
de abordare. Dupa parea mea preotii nu trbuie sa fie amestecati nici in a face presa pe un
anumit nivel. Amestecul in presa vizuala a preotilor mie mi se pare ca dauneaza. Preotii
pot sa faca presa audio, au voci bune, dar in clipa in care apar in video atunci lucurile nu
arata bine deloc. ++