Testul numărul 12 Sîrbu Daniela 22SC

 Asociază situația Basarabiei cu trei termeni istorici

1. Rusificare
2. Hoardă de robi
3. Imperiul Rus
 Demonstrează prin două exemple importanță strategică a Basarabia pentru Imperiul Rus,
pornind de la harta de la sfârșitul testului şi instrucțiunile lui Ciceagov.
1. Ocupând Basarabia, Imperiul Rus ocupa o mare parte din Marea Neagra ,la fel ei erau mai
aproape de Imperiul Otoman, pe care voiau sa o cucerească.
2. Pământul Basarabiei era excelent pentru agricultura, iar rușii urmăreau si să
deznaționalizeze românii din Basarabia, schimbând numele proprii ale orașelor, zonelor
geografice etc.
 Compară opiniile autorilor cu referire la situația Basarabiei, evidențiind doi factori care au
contribuit la formarea opiniei autorului sursei B.

-Autorul sursei ,,A” era de părerea că poporul Basarabiei trebuie să se simtp liberi în țara lor
chiar și după ocupare, drepturile acestora nu trebuie să fie răstrînse și în nici-un caz călcate în
picioare.Este obligația lui Sturdza și a organelor conducătoare să lupte pentru prosperitatea
poporului.Pe când autorul sursei ,,B” a ajuns la concluzia că Basarabia se află întro situație
critică.Locuitorii nu vedeau și nici nu aveau nici-un avantaj în urma atașării de Rusia , ba din
contra situația se înrăutățea. Unul dintre factorii care au contribuit la formarea opiniei autorului
surei ,,B” a fost faptul că rușii au transformat poporul Basarabiei într-o hoardă de robi muți și
ignorați ale căror drepturi și dorințe erau călcate în picioare la fel ca și mândria acestora. Alt
factor ar fi faptul că poporului i s-a interzis să învețe și să vorbească limba maternă sau să i se
roage lui Dumnezeu . Poporul era gata să lase pământurile roditoare și să plece în locuri mai
greu de populat doar pentru a scăpa de aspra conducere .

 Formulează o relație de cauzalitate, utilizând informația din sursa B. Argu- mentează răspunsul.
- Rusificare silnică
După cum spunea și Eminescu „Sute de ani românii au fost, cel puțin indirect, stăpâniți de turci;
niciodată, însă, în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuțiune limba și naționalitatea
română. Oriunde românii au căzut sub stăpânire directă sau indirectă a slavilor, dezvoltarea lor
firească s-a curmat prin mijloace silnice.” In urma anexării Basarabiei de către trupele țariste în
1812 și a reanexării sale în 1944 de către trupele bolșevice. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
a impus abuziv modelul propriei sale civilizații: formarea și educarea unui „om nou” – homo
sovieticus prin lipsirea românilor din stânga Prutului de limbă, alfabet, cultură, istorie și tradiții.
Cel mai eficient mijloc de rusificare a fost școala pentru tineri și instituțiile cultural-educative
pentru populația adultă. Instituțiile cultural-educative din sistemul suprastructurii totalitariste
sovietice au avut ca scop propagarea comunismului, conținutul spiritual fiind înlocuit de cel
politic, bazat pe atitudinea de clasă în aprecierea fenomenelor și evenimentelor, prioritatea
politicii partidului comunist, concepția moralei comuniste.Astăzi, după două secole de
deznaţionalizare în galop a Basarabiei, dacă ne luăm după nume, se creează impresia că am fi mai
degrabă o ţară de ruşi moldovenizaţi. Unul dintre scopurile celora care s-au lăţit peste noi a fost să
ne fure numele şi identitatea şi să ne pricopsească cu nume şi identitate false. Pentru că nu au
putut să ne schimbe sufletul, ei au făcut ceea ce le-a fost mai la îndemână: au atentat la numele
noastre. Timp de 200 de ani acestea au fost rusificate, ucrainizate, polonizate, slavonizate etc., s-a
făcut totul ca ele să nu rămână româneşti. Această campanie neîntreruptă făcea parte dintr-o
politică de stat atât în Rusia ţaristă, cât şi în cea sovietică, astfel încât Moldova de dincolo de Prut
să nu aibă niciodată vreo pretenţie de a recupera cealaltă Moldovă, care urma să lase impresia a fi
locuită de nemoldoveni. Actiunea de schimonosire  a numelor moldovenesti de catre ocupantii rusi
dau acum multă bătaie de cap tuturor celor care doresc să-şi recupereze  cetăţenia românească:
părinţii sunt Cojocaru, iar fiii – Cojuhari; tata e Ciocanu, fiul – Cecanu, fiica – Cecan, iar nepoţii
– Cecanov: e aproape imposibil să dovedeşti că toţi aceştia sunt rude între ei…În aceeaşi perioadă
au fost batjocorite şi prenumele noastre. Toate prenumele care nu se pretau rusificării erau
interzise.
 Valorificând sursele A și B, identifică valorile general-umane și naționale de care au fost privați
basarabenii, formulând o concluzie personală argu- mentată.

-Valorile general-umane și naționale de care au fost privați Basarabenii după atașarea la Rusia
au fost - Valori general-umane:Onestitatea,Respectul,Dragostea ,Credința și Valori
nationale:traditii și obiceiuri. În urma ocupației Basarabiei de căte Rusia , poporul Basarabean a
fost supus unor măsuri drastice obligândui pe aceștia să devina robi a căror drepturi nu se luau
în considerare și a căror viață era egalată cu 0 , pe melegurile lor natale,în țara lor pentru
prosperitatea căreia au luptat strămoșii lor ani și veacuri de-a rândul. Toate averile si
pământurile acestora au fost înpărțite fără nici-un drept coloniștilor ruși, bulgari și germani, cei
care puteau plecau în Siberia pentru a o coloniza lăsând în urmă pământuri roditoare pentru că
s-au săturat să fie robi în țara lor,

 Exemplinca prin procesului de colonizare al Basarabiei. enunțuri, utilizând termenii coloniști și

țarism, scopul

-Scopul de bază al coloniștilor Ruși era colonizarea Basarabiei. Țarismul a schimbat radical
economia acesteia
  Pornind de la sursele propuse și harta de la sfârșitul testului, argumentează o schimbare care s-a
produs în evoluția economică a Basarabiei.

Dezvoltarea economică a secolului XIX, chiar dacă era mai înceată decât în restul Europei, a contribuit și
ea la procesul de rusificare a regiunii, chiar dacă nu toți noii veniți erau ruși. Afluxul de Evrei, Armeni,
Greci, Germani și alții a făcut din gubernia Basarabiei un ținut în care orașele erau foarte pestrițe, rusa
fiind singura limbă comună, iar băștinașii nu mai erau decât 70 % din populație în 1910 .Autonomia
guberniei, garantată în 1816, este desființată în 1828 în urma războiului ruso-turc, încheiat cu tratatul
semnat în Adrianopol, în 14 septembrie 1829,ca o consecință, guvernatorii boieri moldoveni au fost
înlocuiți prin guvernatori militari ruși.
 Apreciază veridicitatea afirmației: Colonizarea era calea mai fină de subjuga- re totală a
românilor basarabeni, susținând-o prin două argumente.

Sunt în totalitate de acord cu afirmația respectivă deoarece –

1.În urma colonizării rușii au putut fără vreo greutate careva să pună stăpânire pe pământurile bogate
ale poporului Basarabean.

2.La fel coloniștii i-au transformat pe Basarabeni în robi muți pe pământul natal.

 Demonstrează impactul politicii țariste asupra societății basarabene, eviden. ind două domenii.

Guvernatorii boieri moldoveni au fost înlocuiți prin guvernatori militari ruși. În 1829, biserica este
trecută, în ciuda protestelor clerului, din obediența mitropoliei moldovene care ținea de
patriarhia Constantinopolului, în subordinea patriarhiei Moscovei ; șerbia și robia, care fuseseră
desființate în 1749 de domnul moldovean Constantin Mavrocordat sunt restabilite (până în 1861), iar
limba română este interzisă în administrație. 

 Formulează două argumente pentru a demonstra contribuția unei personalități istorice în

păstrarea valorilor naționale din Basarabia anexată.

Anexarea unei părți a Principatului Moldovei la 16 mai 1812 -aflat sub suveranitate otomană- a dus
și la o dezrădăcinare cultural-lingvistică, împiedicând evoluția firească alături de poporul care în
1859 s-a unit cu Valahia prin dubla alegere a domnitorului român Alexandru Ioan Cuza. După
realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail
Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme interne:
secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864),
reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării. Legea secularizării
averilor mănăstirești a fost dată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate
proprietățile și averile anumitor Biserici și mănăstiri și a le trece în proprietatea statului, pentru „a
spori avuția țării”. 
  Reformele burgheze din Basarabia-modernizare sau ultima etapă de rusificare ?

Reformele „liberale" din anii 60-70 ai secolului al XIX-lea, ce au avut pentru Rusia o mare
semnificaţie şi care reprezentau pentru ea un progres decisiv, au avut impact şi asupra Moldovei de Est
(Basarabia).

Perioada reformelor sociale din anii 60-70 ai sec.XIX poate fi considerată etapa finală a procesului
de implementare a sistemului rusesc de administrare în Moldova de Est (Basarabia) într-o gubernie.
Astfel, la 22 noiembrie 1873 Senatul a examinat raportul ministrului de interne despre transformarea
Basarabiei în gubernie rusească şi despre lichidarea Consiliului regional. Această propunere a obţinut
avizul favorabil al Consiliului de Stat al Rusiei şi a fost aprobată de Alexandru II, la 28 octombrie 1873.
Basarabia își pierde caracterul ei de provincie „privilegiată”, devenind  simplă gubernie țaristă (1873);
apar însemne de progres în viața Basarabiei: linia telegrafică Odesa-Chișinău (1861), primele segmente
de cale ferată (1868). În anul 1861 a fost creată o altă comisie specială, cu scopul elaborării unui proiect
privitor la ţăranii din Basarabia, formată din reprezentanţi ai nobilimii, clerului, doi reprezentanţi ai
ţăranilor, câţiva reprezentanţi ai unor instituţii centrale şi ai administraţiei locale. Potrivit acestui proiect,
moşierii aveau dreptul de a alunga ţăranii de pe pământurile pe care aceştia le lucrau. Majoritatea
nobililor a fost contra împroprietării sătenilor cu pământ. În final, proiectul nu a fost aprobat, fiind
respins de reprezentanţii ţăranilor şi o parte a proprietarilor care foloseau pe larg forţa de muncă
salariată.În anul 1866, ministerul de Interne a propus un nou proiect de reformă ţărănească în
Basarabia. Proiectul prevedea răscumpărarea pământului de către ţărani, cu susţinerea guvernului. Dar
nici acesta nu a fost aprobat.Pentru a-şi susţine interesele, nobilimea a trimis la împărat o delegaţie
condusă de marii latifundiari Constantin Moruzi şi Nicolae Cantacuzino. Vreme de câţiva ani, nobilii
basarabeni au reuşit să blocheze reforma. Inevitabil, opoziţia moşierilor faţă de împroprietărirea
sătenilor a provocat nemulţumirea ţărănimii. De la 1861 şi până la 1868, când s-a trecut la
împroprietărirea sătenilor, în provincie au fost înregistrate 46 răzmeriţe ţărăneşti. Coloniştii au devenit
proprietari conform Regulilor din 14 iunie 1871. Ei au primit «nadel»-uri mai mari (10,9 desetine de
persoană recenzată), iar suma de răscumpărare a fost mai mică decât cea a ţăranilor statului.În sfârşit, la
4 februarie 1875, a fost soluţionată problema răzeşilor. Această categorie socială a fost cea mai
dezavantajată, primind pământ mai puţin decât ţăranii la 1868, dar cu aceleaşi niveluri de răscumpărare.
Răzeşii au primit între 3,3 şi 8 desetine de fiecare familie (ţăranii primiseră între 8 şi 13,5 desetine de
familie). În perioada pregătirii reformei militare în Basarabia au avut loc revolte ale bulgarilor care, în
calitate de colonişti, fuseseră scutiţi de serviciul militar. în multe sate bulgăreşti sau cu populaţie mixtă
(Chirsovo, Avdarma, Tomai, Comrat) tulburările au început chiar în timpul întocmirii listelor de
recruţi.Situaţia grea din economie s-a răsfrânt şi asupra armatei: soldaţii ruşi duceau lipsă de alimente,
erau bătuţi de către superiori, batjocoriţi, mulţi dintre ei încercând să dezerteze. În decembrie 1861, s-a
înregistrat un caz interesant: câţiva soldaţi ruşi care executau serviciul militar la hotarul cu Principatele
Unite, în Basarabia de sud, au fugit în Principate, stabilindu-se în oraşele Bolgrad şi Ismail.

Ca şi în alte ţări, în Imperiul Ţarist reformele au modificat treptat structura instituţională şi bazele
de organizare a societăţii ruseşti, făcând posibil ca în decursul a câteva decenii Rusia să se debaraseze în
mare parte de tarele feudalismului. Pentru Basarabia, pe de o parte, ele au semnificat o integrare mai
profundă în cadrele Imperiului, pe de alta, au permis afirmarea elitelor indigene în viaţa politică, social-
economică şi culturală a provinciei.