Sunteți pe pagina 1din 2

Roma Antică

Periodizare:
1. Regat 753-509 iHr
2. Republică 509 -27 î Hr
3. Imperiu 27 îHr-476 d Hr

Roma Antică a fost un oraş –stat a cărui istorie se întinde în perioada cuprinsă între 753 î. Hr şi 476 d.
Hr.
Romanii erau descendenţii eroului troian Enea care potrivit Eneidei lui Virgiliu a debarcat în Italia şi
a fondat oraşul Alba Longa, oraşul din care va lua naştere Roma. Conform tradiţiei, Romulus este considerat
fondatorul şi primul rege al Romei 21 aprilie 753 BC.
În realitate, Roma a fost iniţial colonie etruscă. Ea a fost condusă la început de 7 regi, ultimul fiind
Tarquinus Superbus, detronat în anul 510 BC. Căderea acestuia s-a datorat răpirii Lucreţiei, soţia nobilului
Collatinus, de către fiul regelui.
Societatea era împărţită în patricieni, plebeii (oameni liberi, fără drepturi politice, dar cu obligaţii
militare şi financiare) şi sclavii.
Istoria Romei este profund marcată de competiţia dintre patricieni şi plebei. Lupta de clasă s-a
încheiat abia în jurul anului 300 BC, când plebeii au câştigat accesul la posturile superioare în stat
(magistraţi) şi la cele clerice putând devein preoţi. Se crează funcţia de tribun al plebei care primeşte drept
de VETO= dreptul de a anula orice decizie a Senatului (alc. din 300 de senatori, recrutaţi din rândul
patricienilor).
În secolele III-II î. Hr., Roma şi-a început expansiunea preluând controlul întregii Italii, Spaniei,
Greciei, Cartaginei (N. Africii), Marea Mediterană devenind “mare nostrum”.
Sec. I î.Hr. războiul civil a distrus structurile Republicii romane. Armata nu mai recunoaşte
autoritatea înstituţiilor republicane. Sunt create pe rând 2 triumvirate (instituţie politico-militară format din
3 generali ce preiau puterea politică în Republică)≈ trium=3, viris=barbaţi.
Crassus (cel mai bogat om din Roma), Pompei şi Caesar au creat primul triumvirat împărţindu-şi
puterea între anii 60-59 î. Hr. Crassus a preluat Siria, Cezar Iliria şi Galia, iar Pompei Spania. Când Crassus
a fost ucis în luptă împotriva parţilor în 53 î. Hr, Pompei şi Cezar au început bătălia pentru supremaţie.
Cezar l-a înfrânt definitiv pe Pompei la Pharsalus în Thesalia în 48 î. Hr. şi se proclamă dictator pe viaţă.
Unii senatori care nu renunţase la idealurile republicane l-au înjunghiat de moarte pe Cezar, în timp ce se
îndrepta spre Senat pe 15 martie 44 î. Hr. Printre asasini se număra şi nepotul său Brutus, de aici expresia καὶ
σὺ, τέκνον; Și tu, copile? în latină „Tu quoque, Brute, fili mi” („Și tu, Brutus, fiul meu”).
Marc Antoniu, unul dintre generalii lui Cezar, împreună cu Octavian, nepotul lui Cezar şi consulul
Lepidus i-au învins pe republicani şi au format al doilea triumvirat. Octavian i-a învins în 31 î. Hr. la
Actium pe Marc Antoniu şi pe Cleopatra VII, ocupând Egiptul.
În anul 27 î. Hr. Octavian se proclamă Imperator Romanorum (Împăratul Romanilor). Senatul i-a
conferit 3 funcţii republican (Princeps Senatus, Consul şi Tribun al Plebei) şi 3 titluri religioase: Augustus
(slăvitul) Pontifex Maximus (Mare Preot) şi Pater Patriae.
Augustus Octavian (31BC-14 AD) a reorganizat administrativ Imperiul, a introdus legi morale, a
instaurat “pax augusta”, pacea în întreg Imperiul, a înfiinţat o armată permanent format din 28 de legiuni.
Caligula (37-41 d. Hr) a terorizat Senatul şi şi-a numit calul consul.
Nero (54-68) a incendiat Roma în anul 64 dând vina pe creştini, fiind persecuaţi din această cauză.
Nero s-a sinucis punând capăt dinastiei Iulio- Claudiene.
A urmat dinastia Flaviană până în anul 96. Au mărit impozitele, tax ape sistemul de scurgere a
devenit cunoscută prin fraza Pecunia non olet “banii nu au miros”. Între anii 79-81 oraşele Pompei şi
Herculane au fost distruse de erupţia vulcanului Vezuviu.
În timpul dinastiei Antoninilor (Traian, Hadrian) Împeriul Roman ajunge la dimensiunile sale
maxime. Ultima dinasntie a fost cea a Severilor după care a urmat anarhia militară-peste 60 de generali au
ajuns împăraţi.
Începând cu secolul III, Roma a intrat în defensivă întrucât triburile germanice ameninţau Imperiul.
Regiunea danubiană, Asia Mică şi Grecia fuseseră déjà pierdute. În Orientul Mijlociu, Imperiul Persan al
Sasanizilor îi alingase pe romani din zonă. Împăratul Valerian (253-260) cel care îi persecutase pe papa Sixt
II, pe episcopul Ciprian al Cartaginei, pe Sf. Laurenţiu din Roma, împaratul a fost luat prizonier de perşi
după o înfrangere zdrobitoare în bătălia de la Edessa. A fost singurul împărat roman făcut prizonier de o forţă
străină.
Diocleţian (284-305) a redat Romei forţa şi strălucirea de odinioară. El se proclamă Domine et Deus
(stăpân şi zeu) inaugurând DOMINATUL.