Revista Geniu 1 - 2019

FONDATĂ ÎN ANUL 1927 SUB DENUMIREA „REVISTA GENIULUI”
Anul XIX - Nr. 1 (28) - SERIE NOUĂ

REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2016
RÂMNICU1 VÂLCEA
2019
Revistă editată de
CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU GENIU,
EOD ŞI APĂRARE CBRN „PANAIT DONICI”
sub egida
STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
Fondată în anul 1927 sub denumirea „REVISTA GENIULUI”
Nr. 28 / Mai 2019 - Serie nouă - Anul XIX
Coordonator: În atenţia colaboratorilor !

Lt.col.ing. Cristian-Gabriel Arinton
 Articolele trimise de colaboratori vor
Redactor şef: avea indicată bibliografia (cu numele
Lt.col. Marius Gâju autorilor) folosită la realizarea lor;
Redactor şef adjunct:  Articolele trimise spre publicare vor fi
redactate, dactilografiate sau
Lt.col. Claudiu Ţolea tehnoredactate în orice editor de text care
Redactori: se conformează normelor Academiei
Lt.col.ing. Cătălin Săracu Române privind lexicul, gramatica şi
Lt.col. Silviu Stănculescu ortografia;
 Articolele se vor trimite la redacţie
Lt.col. Liviu Boscagini listate şi semnate de autor; se recomandă
Cpt. Mihai-Alexandru Radu colaboratorilor să trimită articolele la
Plt.maj. Marin Grecu redacţie şi pe suport electronic, care se va
returna expeditorilor;
Pcc Corina Stan
 Manuscrisele nu se înapoiază;
Foto coperta 1: La datorie, sub drapel  Articolele vor fi semnate, chiar dacă
Autor: Plt.maj. Laurenţiu Dinescu autorii doresc să apară în revistă sub
Foto coperta 4: Monumentul „Leul”, Bucureşti, pseudonim;
acuarelă, 2019.  Articolele apărute în alte publicaţii nu
Autor: artist plastic Violeta Scrociob pot fi reproduse în Revista Armei Geniu;
Fotografii: arhiva Editurii Revistei Armei  Pentru articolele care nu sunt originale
Geniu Rm.Vâlcea; arhivele U.M. colaboratoare; se va menţiona dacă sunt traduceri sau
arhivele personale ale autorilor. comentarii, citându-se sursa şi autorul;
Adresa redacţiei:  Traducerile vor fi însoţite de autorizaţia
RÂMNICU VÂLCEA autorului sau a editurii;
 Articolele nu vor conţine informaţii
Str. Tudor Vladimirescu, nr. 31
clasificate;
Telefon: 0250/739601 int. 0173  Articolele se vor publica sub
Fax: 0250/735673 responsabilitatea autorului;
Web: www.cpge. ro  Corespondenţa se va trimite la ,,Revista
Armei Geniu”, str. Tudor Vladimirescu, nr.
E-mail: sagcf_vl@yahoo.com 31, Râmnicu Vâlcea, telefon 0250.739601
ISSN 2066-1169 sau 0250.739602, int. 0173 sau prin poşta
Tiparul a fost executat la electronică la adresa din caseta
CENTRUL TEHNIC redacţională, cu menţiunea „Pentru Revista
EDITORIAL AL ARMATEI Armei Geniu”.
Redacţia
REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU
NR. 1 / 2019
Ordinul şefului Statului Major al Apărării privind sărbătorirea a 160 de ani de la înfiinţarea Armei
Geniu
Mesajul şefului Statului Major al Forţelor Terestre cu prilejul aniversării a 160 de ani de la
înfiinţarea Armei Geniu
Geniul – arc peste timp 7
 Locotenent-colonel ing. Cristian-Gabriel ARINTON
Arma geniu în contextul operaţional modern 16
 Locotenent-colonel Ciprian BALICA
Baza de Instruire pentru EOD – structură indispensabilă la ceas de bilanţ 18
 Locotenent-colonel Angel-Cătălin FLOREA
Militarii Batalionului 136 Geniu „Apulum” - salvatori, scriitori sau ctitori de monumente - o
sinteză a activităţilor dedicate sărbătoririi centenarului Marii Uniri 21
 Căpitan Iulian GORUN
Batalionul 3 Geniu „General Constantin Poenaru” - oriunde, oricând 27
 Sublocotenent Nicoleta PANĂ
Centrul 70 Geniu „General-Maior Gheorghe Teodorescu” - în pas cu modernizarea 29
 Sublocotenent Iulia-Ştefana SĂCĂDAT
Arma geniu în Batalionul 17 Vânători de Munte 31
 Plutonier Cătălin HUSA, Plutonier Georgel MUZICIUC
Cercetaşii de geniu din Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos” 33
 Locotenent Mircea Adrian PETRIDEAN
Păstrătorii cerului senin 34
 Căpitan Adrian NECHIFOR
Prietenie dincolo de bariera limbajului 35
 Sergent-major Cristian LENGA
Activităţi internaţionale în domeniul C-IED organizate în România 37
 Locotenent-colonel ing. Cătălin SĂRACU
Priorităţi pe agenda NATO: controlul accesului în zonele protejate 39
 Locotenent-colonel Claudiu ŢOLEA
Tendinţe privind aplicarea tehnologiei „stealth” 45
 Locotenent-colonel Marius GÂJU
Stabilirea unei metode unice NATO de determinare a capacităţii portante a podurilor 49
 Maior Ovidiu DAMIAN
Implementarea la nivel naţional a modalităţilor de calcul a clasei militare de încărcare
pentru poduri şi autovehicule 53
 Locotenent-colonel Liviu BOSCAGINI
Roboţii EOD – trecut, prezent şi viitor 55
 Locotenent-colonel Mihai GHIȚĂ, Maior Alexandru MINCIU
Integrarea exoscheletului în câmpul de luptă modern 59
 Locotenent-colonel Constantin EFRIM
1
Dispozitivele explozive improvizate (DEI) - „arma de oportunitate” a reţelelor teroriste 67
 Colonel Cristian STANCIU, Căpitan Raluca POPESCU
Aspecte privind exploatarea informativă a incidentelor ce implică utilizarea dispozitivelor
explozive improvizate 71
 Locotenent-colonel Ştefan IOVĂNESCU
Evoluţia minelor terestre de la apariţie şi până în prezent 74
 Colonel Cristian STANCIU
Pionierii 79
 Colonel dr.ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU
Crezul pionierului 80
 Colonel dr.ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU
Generalul Constantin N. Hârjeu - valoare şi simbol spiritual al armei geniu 84
 Colonel (rtr.) Marian GARGAZ
Genişti şi pontonieri în trecerea Dunării, la 20 august 1877 87
 Profesor dr. Florin EPURE
In memoriam: General de brigadă Constantin Savu 94
Regimentul 2 Vâlcea în „Memoriile” căpitanului Dumitru Păsat 97
 Dr. Ionela DINESCU
Risc şi succes în selecţia şi promovarea personalului 100
 Locotenent-colonel ing. Nicolaie GOGHIU
Factorii cheie care trebuie luaţi în considerare de şefii care îşi doresc subordonaţi motivaţi 104
 Locotenent Iulia ANTON
Principiile după care se ghidează un tânăr comandant de pluton 106
 Sublocotenent Adrian FÎŞÎC
PESCO – cooperarea structurată permanent 108
 Locotenent-colonel Codruţ-Cristinel NEDELEA, Maior Dragoş-Florentin DAMIAN,
Locotenent Ionuţ-Cătălin BANU
Evoluţia conceptului de război hibrid 112
 Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU, Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU
Consideraţii generale privind sprijinul medical în operaţii ONU 116
 Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU, Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU
Importanţa practicării exerciţiilor fizice în timpul liber, în procesul de formare multilaterală
a viitorului personal militar 120
 Locotenent Alina-Elena NEGOESCU
Militarii genişti – parte a comunităţii vâlcene 123
 Colonel (rz.) Florian MARIN
Parada militară de 1 decembrie 2018 de la Râmnicu Vâlcea – un eveniment care a unit
comunitatea locală 124
 Inginer Mircia GUTĂU
Ceremonie militară, religioasă şi cultural-istorică desfăşurată la cimitirul eroilor de la
Călineşti – Vâlcea 125
 Profesor Eugen PETRESCU
Râmnicu Vâlcea – onoare şi armată 128
 Violeta SCROCIOB
Ziua Porţilor Deschise – eveniment al comunităţii vâlcene 131
 Căpitan Mihai-Alexandru RADU
În propriul ritm 132
 Plutonier major Laurenţiu DINESCU

2
ORDINUL
Şefului Statului Major al Apărării
privind sărbătorirea a 160 de ani

de la înfiinţarea Armei Geniu
La 31 mai 2019 se împlinesc 160 de ani de când, prin aprobarea dată de

domnitorul Alexandru Ioan Cuza pe raportul Consiliului de Miniştri, a fost consfinţită
în mod oficial înfiinţarea unei noi arme în Armata României moderne, prin înfiinţarea
la Iaşi a primului batalion de geniu, comandat de căpitanul inginer Panait Donici.
Dezvoltarea şi modernizarea organismului militar românesc au făcut necesară
înfiinţarea acestei arme. Totodată, era nevoie de genişti pentru realizarea unor lucrări
publice de mare importanţă. Astfel, arma geniu a devenit, aşa cum aprecia generalul
Constantin Nicolae Hârjeu, „folositoare în timp de pace şi indispensabilă la război” şi
a beneficiat, încă de la început, de calităţile şi profesionalismul unui corp de personal
cu pregătire superioară care, în timp, au transformat forţele de geniu într-o armă de
elită, care a dat societăţii româneşti personalităţi de certă valoare, cu o contribuţie
deosebită atât pe plan militar, cât şi în alte domenii ale vieţii sociale – politic,
economic, ştiinţific şi cultural.
Istoria armei geniu s-a identificat cu cea a Armatei Române prin participarea la
marile evenimente militare din istoria românilor, începând cu Războiul de
Independenţă, Primul Război Mondial, campaniile celui de Al Doilea Război Mondial,
dar şi cu activităţi de mare anvergură desfăşurate pe timp de pace, pentru amenajarea
teritoriului, dintre care menţionăm: realizarea fortificaţiilor Cetăţii Bucureşti, a
regiunii fortificate Focşani – Nămoloasa – Galaţi, a fortificaţiilor din zona Banatului,
Olteniei şi de pe Litoral, refacerea, după război, a reţelei de drumuri, poduri, căi
ferate şi aerodromuri, participarea la realizarea Transfăgărăşanului, a canalelor
navigabile Dunăre – Marea Neagră şi Poarta Albă – Midia – Năvodari şi construcţia
sistemului de irigaţii. De asemenea, construcţia de locuinţe, obiective industriale şi
turistice, participarea la prevenirea şi înlăturarea efectelor calamităţilor naturale
constituie tot atâtea dovezi de îndeplinire a menirii acestei arme, de eroism, abnegaţie
şi spirit de sacrificiu.
După 1990, geniştii români au participat la misiuni de menţinere a păcii şi
reconstrucţie în teatrele de operaţii din Angola, Bosnia-Herţegovina, Afganistan şi Irak,
unde prin efort şi profesionalism au demonstrat capacitatea de a colabora cu
structurile NATO, modul de îndeplinire al misiunilor fiind apreciat de înalţi
responsabili militari şi politici ai Alianţei.
3
Toate acestea, precum şi rezultatele deosebite obţinute la exerciţiile militare cu
participare multinaţională, au reprezentat o contribuţie importantă la efortul general
de integrare militară europeană şi euroatlantică.
Domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi profesionişti,

personal civil contractual,
Fiţi mândri de bogatele şi frumoasele tradiţii ale armei din care faceţi parte.
Aveţi faţă de înaintaşii dumneavoastră înalta datorie de a fi demni de ei, de a le purta
mesajul şi de a-i adăuga valoare, responsabilitate şi dăruire, contribuind astfel la
întărirea spiritului de corp de elită pe care îl moşteniţi şi pe care trebuie să-l duceţi
mai departe.
Depuneţi toate eforturile necesare pentru creşterea competenţelor profesionale,
condiţie de bază a îndeplinirii obiectivelor Armatei României de asigurare a securităţii
naţionale şi de integrare euroatlantică.
Cu prilejul aniversării a 160 de ani de la înfiinţarea armei geniu în Armata
României, vă felicit şi vă doresc tuturor multă sănătate, putere de muncă şi cât mai
multe realizări profesionale şi personale.
La mulţi ani!
ŞEFUL STATULUI MAJOR AL APĂRĂRII

General NICOLAE-IONEL CIUCĂ

4
MESAJUL
Şefului Statului Major al
Forţelor Terestre
cu prilejul aniversării a 160 de ani

de la înfiinţarea Armei Geniu
Împlinirea, la 31 mai 2019, a 160 de ani de existenţă a armei geniu în Armata

României, constituie un prilej de evidenţiere a importanţei sale deosebite în peisajul
militar românesc, dar şi a tradiţiilor deosebit de bogate ale acesteia, de omagiere a
tuturor geniştilor care, prin eroism şi spirit de sacrificiu, au contribuit la îndeplinirea
idealurilor poporului român.
Apărută iniţial ca un corp tehnic de lucrători, pe structură militară, dar cu
atribuţii şi în domeniul lucrărilor publice, arma geniu s-a impus în rândul celorlalte
specialităţi militare, atât prin importanţa misiunilor sale, din ce în ce mai complexe, cât
şi prin calitatea deosebită a personalului. Armă preponderent tehnică, a creat şi a fost
deservită de-a lungul întregii sale istorii de oameni de excepţie, cu o înaltă pregătire
profesională şi o ţinută morală incontestabilă.
Este o realitate faptul că, de la înfiinţarea armei, militarii genişti şi-au adus o
contribuţie deosebită la toate momentele importante ale istoriei militare a poporului
român, plătind un important tribut de sânge şi sudoare pe câmpul de luptă, dar şi pe
frontul reconstrucţiei ţării după conflictele militare şi a realizării unor importante
lucrări de fortificaţii, lucrări de amenajare a teritoriului, construcţii industriale sau
civile etc.
Totodată, o ţară întreagă a fost martoră la manifestarea spiritului de
solidaritate, devotamentului, curajului manifestat de către genişti pentru salvarea
vieţilor oamenilor, a bunurilor acestora cu ocazia recentelor inundaţii, precum şi
pentru refacerea drumurilor şi podurilor grav avariate sau distruse de puhoaiele
dezlănţuite.
Prin modul cum au înţeles să-şi îndeplinească misiunile încredinţate, prin
dăruirea şi spiritul de sacrificiu, aceşti oameni, de multe ori anonimi, au câştigat stima
şi preţuirea atât a camarazilor, cât şi a întregii populaţii.
Astăzi, la ceas aniversar, geniştii militari urmează cursul ascendent, convinşi
că numai prin muncă, seriozitate şi profesionalism vor putea face faţă provocărilor
viitoare.

5
Domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, soldaţi şi gradaţi profesionişti,
personal civil contractual,
Este necesar să continuaţi să vă pregătiţi cu aceeaşi dedicare şi seriozitate

pentru că, numai cu sprijinul şi implicarea dumneavoastră, Armata României va putea
să continue ambiţiosul program de înzestrare şi consolidarea capacităţii naţionale de
apărare.
Achiziţia de tehnică modernă, dar şi programele de înzestrare presupun, în
continuare, un efort uriaş din partea fiecăruia, pe care trebuie să ni-l asumăm cu
responsabilitate şi profesionalism. Pentru a putea opera cu noile tehnologii trebuie ca
modul de gândire să fie unul flexibil şi să rămânem permanent conectaţi la noutăţile din
domeniu.
Acum, la ceas aniversar, adresez tuturor geniştilor îndemnul de a vă
perfecţiona continuu, de a dobândi noi competenţe, pentru ca, împreună cu militarii din
celelalte arme şi specialităţi militare, să fiţi în măsură să răspundeţi misiunii nobile de
apărare a securităţii naţionale.
Daţi dovadă în continuare de realism, spirit prospectiv şi capacitate de
adaptare la schimbările determinate de evoluţia situaţiei politico-militare interne şi
internaţionale.
Fiţi demni de înaintaşii voştri, manifestaţi-vă prin fapte recunoştinţa ce le-o
datoraţi, iar prin eforturile dumneavoastră continuaţi tradiţiile deosebite ale armei
geniu şi slujiţi cu devotament neamul românesc.
Cu prilejul sărbătoririi a 160 de ani de la înfiinţarea armei geniu, vă felicit
pentru realizările dumneavoastră, vă urez multă putere de muncă, noi şi însemnate
succese profesionale în activităţile viitoare, sănătate şi bucurii.
La mulţi ani!
ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

General-maior OVIDIU-LIVIU UIFĂLEANU

6
GENIUL – ARC PESTE TIMP
 Locotenent-colonel ing. Cristian-Gabriel ARINTON

În anul actului înfăptuit la 24 Ianuarie 1859, „Mica unire” a celor două
Principate – Moldova și Țara Românească, prin alegerea colonelului Alexandru Ioan
Cuza ca domnitor al acestora, au fost demarate reforme în toate domeniile, printre care
și reforma armatei. În urma acestei reforme iau ființă unități și comandamente militare,
Statul Major General (al Apărării, în prezent) fiind unul dintre ele și sunt puse bazele
unor noi specialități și arme.
În acest context, ia ființă și arma geniu prin crearea, în anul 1859 în Moldova, a
primei unități de geniu – Batalionul 1 Geniu, ca urmare a rezoluției „Se încuviințează”
a domnitorului Alexandru Ioan Cuza pe raportul cu numărul 1902 al Consiliului de
Miniștri, raport ce arăta, citez:
„În urma resoluțiunii Înălțimii Voastre, însemnat asupra raportului Consiliului
de Miniștri sub No 1837 atingetor de a se statornici de către Ministrul Lucrărilor
Publice în unire cu cel ostășesc principiile înființării unui corp de geniu pentru
lucrările publice Domniile lor Miniștrii ai dziselor departamente pe lângă referatul sub
No 4898 supuind Consiliului spre observare deviz de costul înființării și întreținerii
unui Batalion de Geniu, care este de nevoe spre înaintarea lucrărilor publice: Consiliul
a încuviințat mesurele propuse Domniile Lor pentru a se putea utiliza încăsuirea
sumelor ce vor proveni din dispozițiile luate prin hotărârea Consiliului din 27 ale
curentei, înalt încuviințată: pentru care cu respect aduc la cunosciință Înălțimii Voastre
spre definitiva hotărâre.”
La comanda batalionului este numit căpitanul
Panait Donici, nimeni altul decât ministrul lucrărilor
publice din acea vreme. În septembrie 1860, căpitanul
Panait Donici este chemat la București de către
colonelul Ioan Emanoil Florescu, ministrul de război
(care fusese, între timp, şi şef al Statului Major
General), pentru a organiza şi aici un batalion de geniu
după principiile şi asemănarea celui de la Iaşi, acţiune
ce se finalizează cu înaintarea în gradul de maior a
acestuia. Împreună, cele două batalioane aveau să
constituie primul regiment de geniu.
Încă de la înfiinţare, arma geniu a beneficiat de
profesionalismul şi calităţile unui corp de cadre
deosebit, care în decursul anilor au dovedit ceea ce
spusese despre ele, generalul Constantin N. Hârjeu:
„Create pentru a satisface niște trebuințe de folos
obștesc, trupele de geniu organizate militărește, care
nu au întârziat de a lua caracterul unor „trupe
adevărat tehnice” și de a deveni un factor important al
armatei noastre, folositoare în timp de pace,
indispensabile în timp de război”.

7
Arma geniu a fost greu încercată încă de la înfiinţare. Istoria armei geniu se
identifică cu cea a armatei române şi se concretizează atât prin misiunile şi lucrările
executate, cât şi prin jertfele de sânge. Participarea la războiul de independenţă din 1877
- 1878, evidenţiază geniştii prin lucrările de întindere a podului de vase peste Dunăre la
Siliştioara - Măgura şi fortificaţiile destinate „investirii” Plevnei. Campaniile războiului
pentru întregirea neamului 1916-1919 fac victime în rândul geniştilor, în memoria
cărora şi din inițiativa generalului Constantin Ștefănescu Amza, comandantul „Școalelor
și Centrului de instrucție al geniului” din acea vreme, a fost ridicat în București și
dezvelit în 29 iunie 1929, monumentul eroilor din arma geniu - Leul. Realizarea
regiunii fortificate Focşani - Nămoloasa - Galaţi, dar şi a fortificaţiilor Cetăţii Bucureşti,
sunt lucrări impresionante cu dovezi ale existenţei lor şi în prezentul zilelor noastre.
În perioada interbelică, geniştii participă la edificarea sistemului de fortificaţii de
la graniţa de vest a ţării, urmând apoi să îşi aducă aportul și să treacă cel mai greu
examen prin participarea la cel de-al Doilea Război Mondial, atât în campania de est,
cât și în cea de vest. Pierderile suportate de arma geniu se înscriu în totalul pierderilor
suferite de armata română în acest război. În campania de est se estimează pierderi de
9961 oameni aparținând armei geniu în timp ce, în campania de vest, obolul geniștilor
este de 1735 de vieți omenești.
După Al Doilea Război Mondial, trupele de geniu au cunoscut diferite
modificări, au îndeplinit numeroase misiuni, perfecţionându-şi necontenit pregătirea de
specialitate. De la înfiinţarea lor, trupele de geniu - în paralel cu desfăşurarea pregătirii
militare - au participat în proporţii mereu crescânde la construirea unor mari obiective
economice si sociale, la pregătirea teritorială pentru nevoile de apărare. Astfel, geniştii
au participat efectiv la
executarea unor lucrări de
utilitate publică şi a unor
obiective economice,
activitate care s-a împletit
armonios cu activitatea de
instrucţie şi de pregătire
militară a efectivelor.
Prestigiul armei geniu este
în mod onorant completat
şi de participarea acesteia
înainte de 1990 la marile
construcţii realizate în
acea perioadă istorică:
platforme industriale, modernizări portuare, irigaţii, Transfăgărăşanul şi Canalul Dunăre
- Marea Neagră, metroul bucureştean, dezvoltarea sau întreţinerea reţelei de drumuri şi
căi ferate în toată ţara etc.
Istoria militară a românilor de după momentul Revoluţiei anticomuniste din
1989, consemnează în paginile ei noi evenimente la care geniştii iau parte.
Participarea militarilor români, în anul 1996, la misiunea UNAVEM III în
Angola a reprezentat un pionierat al participării la operații de menținere a păcii. Printre
militarii batalionului de infanterie s-au aflat şi reprezentanţi ai armei geniu.

8
În 1996, în baza rezoluţiei 1031 a Consiliului de Securitate al ONU, NATO a
fost mandatat să asigure aplicarea în fosta Iugoslavie a prevederilor Acordului de pace
de la Dayton. Pentru aceasta, NATO, prin ARRC (Allied Rapid Reaction Corps/Corpul
Aliat de Reacţie Rapidă), a lansat o vastă operaţie, numită „Joint Endeavour”. La data
de 20 octombrie 1995, a fost constituită forţa internaţională IFOR (Implementation
Force/Forţa de Implementare), la care au fost invitate să participe şi state din afara
NATO. Între acestea, şi România care participă cu un batalion de geniu. Începând cu 08
martie 1996, România a participat la misiune cu un batalion de geniu, cu un efectiv de
200 militari. În baza Ordinului de zi nr. 2 din 18 februarie 1996 al Ministrului Apărării
Naţionale, Batalionul 96 Geniu a primit de numirea de „Dr. Joseph Kruzel”. Joseph
Kruzel, diplomat american decedat pe timpul unei misiuni de pace în fosta Iugoslavie, a
fost unul din susţinătorii intereselor de securitate ale României.
Chiar în anul declanşării acestei misiuni, arma geniu se înregistrează cu primul
erou căzut la datorie - sublocotenentul (p.m.) Remus Brânzan. Acesta cade la datorie în
data de 17 septembrie 1996, în timp ce conducea excavatorul pe o pantă abruptă din
Bosnia-Herzegovina, pentru a participa la o misiune de lărgire a coridorului Goradze. În
memoria acestuia, în 2016, au fost ridicate şi dezvelite două plăci comemorative
dedicate memoriei sublocotenentului - una amplasată în Parcul memorial amenajat în
Camp Butmir, şi o a doua aflată pe coridorul Goradze, în dreptul localității Trnovo,
locul în care eroul a căzut la datorie.
Din anul 2000, ca urmare a stabilizării păcii în Bosnia, Batalionul 96 Geniu
„Joseph Kruzel” a fost reorganizat şi, în urma acesteia, au luat fiinţă două detaşamente
în cadrul SFOR (forţa de stabilizare): Detaşamentul Naţional „Bosnia” cu un efectiv de
68 de militari, staţionat la Butmir şi Detaşamentul Naţional „Olanda” care a acţionat în
cadrul contingentului olandez cu un efectiv de 38 de militari, cuprinzând şi o echipă
EOD pentru neutralizarea dispozitivelor explozive.
În Teatrul de Operaţii Irak,
geniştii au desfăşurat misiuni în
cadrul unui detaşament de geniu
în perioada august 2003 şi iulie
2006, timp de şase rotaţii,
însumând un total de 850 militari.
Pe perioada prezenţei lor în Irak,
militarii genişti au acţionat sub
control operaţional polonez, în
cadrul Diviziei Multinaţionale
Centru-Sud.
Cele şase detaşamente,
comandate succesiv de maiorul
Paul Nuţulescu, maiorul Adrian
Iloiu, maiorul Florin Cucu,
locotenent-colonelul Gheorghe Soare, maiorul Dan Cosma şi maiorul Mircea Misceag
au fost dislocaţi în taberele de la Al Hillal, Ad Diwaniyah şi Al Kut şi au îndeplinit
misiuni specifice de construcţie şi revitalizare a căilor de comunicaţii, heliporturi,
lucrări terasiere şi de fortificaţie, de inspecţie a podurilor logistice.

9
O nouă provocare a constituit-o prezenţa geniştilor în Teatrul de Operaţii
Afganistan. Arma geniu a fost reprezentată la noua misiune, începând cu data de 24
iunie 2009, de două plutoane - Plutonul Geniu Sprijin General şi Plutonul Geniu Luptă -
cu un efectiv de 38, respectiv 23 de militari, aflate în subordinea batalioanelor de
manevră. Principalele obiective ale subunităţilor în zona de responsabilitate ZABUL au
fost reprezentate de asigurarea sprijinului de geniu pentru forţele batalioanelor de
manevră care au executat misiuni în TO Afganistan. De asemenea, grupele EOD au
acţionat în sprijinul batalioanelor de manevră în cadrul misiunii ISAF (Zabul),
executând misiuni de neutralizare a dispozitivelor explozive improvizate şi a muniţiilor
neexplodate şi asanarea poligoanelor de trageri. În cadrul acestor grupe au participat şi
câinii de serviciu militari specializaţi în detecţia substanţelor explozive, împreună cu
conductorii lor. Cunoscuţi rămân Max şi Biţă, ambii trecuţi în rezervă şi ajunşi, în cele
din urmă, în raiul eroilor patrupezi.
Arma geniu a fost şi este reprezentată în continuare în comandamentele
multinaţionale ce acţionează în teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan, în cel din
urmă continuând cu misiuni de asistenţă şi consiliere în domeniul armei a forţelor
armate afgane.
Ultimii ani şi-au pus amprenta asupra militarilor genişti prin participarea la un
altfel de misiuni pe teritoriul naţional, în sprijinul populaţiei civile aflată în situaţii de
urgenţă cauzate de inundaţii, căderi masive de zăpadă, alunecări de teren şi altele.
Exemple vii rămân în amintirea noastră participarea la construcţia de poduri fixe şi
plutitoare peste cursurile de apă în judeţele Buzău, Vâlcea şi Suceava, pentru a asigura
accesul serviciilor de urgenţă şi ambulanţelor la persoanele aflate în nevoie, precum şi
legătura populaţiei izolate de restul civilizaţiei, la evacuarea persoanelor şi bunurilor
acestora din locuinţele şi gospodăriile inundate de apă în judeţele Buzău, Vâlcea, Brăila
şi Galaţi, la îndepărtarea zăpezii viscolite de pe drumuri şi evacuarea vehiculelor
surprinse de viscol şi căderile masive de zăpadă.
Viitorul va oferi noi provocări în faţa geniştilor la care aceştia, cu siguranţă, vor
face faţă.
În privința specialităților militare, arma geniu a cuprins o diversitate, variabilă în
timp, de specialități militare. Astfel, în războiul de independență, organizarea
batalionului de geniu cuprindea săpătorii minari, topografii, pontonierii, lucrătorii de
căi ferate și telegrafiștii. Premergător Primului Război Mondial, au fost luate măsuri
pentru perfecţionarea organizatorică a armei geniului, care cuprindea serviciul de geniu
şi trupele de comunicaţii, în cadrul cărora găsim o mare varietate de subunităţi de
specialitate: săpători minari, poduri, pontonieri, căi ferate, telegrafie, aerostaţii,
automobile, secţii de porumbei. Înzestrarea armatei cu mijloace radio, motociclete,
automobile şi proiectoare a dus la constituirea, în anul 1908, a unei subunităţi
specializate, compania de specialişti transformată în anul 1913 în Batalionul de
specialişti, care grupa tot ce era nou în tehnica militară de geniu.
Perioada interbelică aduce cu ea transformări și reorganizări ale armei geniu,
astfel încât pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, trupele de geniu au fost
reprezentate de unități de pionieri, transmisiuni, drumuri, poduri-fluvii, poduri-râuri,
treceri-ambarcațiuni și căi ferate.

10
După cel de-Al Doilea Război Mondial, evoluţia tehnică a echipamentelor şi
noile prevederi doctrinare conduc la o nouă gândire privind întrebuinţarea trupelor de
geniu, lucru ce conduce la apariţia altor specialităţi militare şi la separarea unora care
aveau să devină arme de sine stătătoare, precum transmisiunile şi căile ferate. Printre
specialităţile care apar şi sunt conţinute în arma geniu şi din care unele se menţin încă,
enumerăm: cercetaşul de geniu, drumarul, podarul, pontonierul, pionierul,
constructorul de fortificaţii, mascare, asigurare cu apă, asigurare cu energie electrică,
asigurare cu lemn, mecanicii conductori pe echipamentele şi utilajele de geniu etc. În
ultimii ani, au apărut şi alte specialităţi date unor subunităţi, precum construcţiile pe
verticală (cu sarcini de asigurare a infrastructurii pe verticală - clădiri, barăci, depozite
etc. şi care necesită introducerea unor specialităţi specifice construcţiilor: tâmplar,
dulgher, instalator, electrician etc.) şi construcţiile pe orizontală (cu sarcini în
asigurarea platformelor de depozitare, căilor de acces, lucrărilor peste obstacole uscate
sau umede etc. şi care presupun includerea unor specialităţi specifice lucrărilor de
drumuri şi poduri).
Noile doctrine privind sprijinul de geniu, grupează aceste specialităţi în cele
patru domenii specifice sprijinului de geniu: mobilitate, contramobilitate, menţinerea
capacităţii operaţionale şi sprijinului de geniu general.
În urma creşterii impresionante a ameninţărilor specifice din teatrele de operaţii
ca urmare a utilizării la
scară largă a
dispozitivelor explozive
improvizate şi existenţa
muniţiilor neexplodate pe
teren, în ariile de
responsabilitate, a apărut
o nouă specialitate a
armei geniu - EOD
(Explosive Ordonance
Disposal/ neutralizarea
mecanismelor explozive).
Noile provocări la adresa
securităţii statelor lumii
de la începutul secolului XXI au produs mutaţii serioase pe scena internaţională, care au
relevat importanţa structurilor EOD.
Contracararea dispozitivelor explozive - CIED - este un domeniu nou conex
armei geniu, cu importanţă deosebită în asigurarea mobilităţii, siguranţei şi protecţiei
forţelor într-un teatru de operaţii şi se bazează pe efortul colectiv de a ataca reţeaua
adversarului (poate fi considerat terorist, insurgent etc.), de a înfrânge dispozitivul
exploziv improvizat şi de a instrui forţele. În acelaşi timp, este un domeniu care trebuie
abordat din prisma joint/întrunit, inter-agenţii şi multinaţional, la realizarea căruia
contribuie multe alte entităţi, precum structurile de informaţii militare şi nu numai,
structurile CIMIC, structurile EOD, de geniu, de căutare militară şi eliberare rute etc.
Căutarea militară/Military Search a intrat şi ea în sfera geniului, fiind un
domeniu conex structurilor de informaţii militare, de cercetare și structurilor EOD. Se
poate realiza la nivelul de bază, intermediar sau avansat, urmărind aplicarea unor
11
proceduri specifice de căutare a persoanelor, vehiculelor, clădirilor, căilor de
comunicații și a terenului prin folosirea echipamentelor specifice în vederea localizării
unor ținte specificate în sprijinul operațiilor militare, ținte ce pot fi persoane, informații
și resurse materiale utilizate de adversar.
Utilizarea câinilor de serviciu militari specializaţi în detecţia substanţelor
explozive aduce cu sine o nouă specializare alături de EOD şi anume EODD/Explosive
Ordnance Detection Dog, specializare ce presupune atât formarea şi instruirea la
standardele specifice atât a câinelui, a conductorului său, cât şi a echipei canine
respective.
Sarcinile sprijinului de geniu devin tot mai complexe, cadrul normativ
standardizat al NATO aducând în sfera geniului noi sarcini precum eliberarea rutelor/
RC - Route Clearance, al cărui scop este detecţia şi în cazul descoperirii, confirmarea,
identificarea, marcarea şi neutralizarea, distrugerea sau îndepărtarea mecanismelor
explozive, precum şi a obstacolelor neexplozive de pe o anumită rută, permiţând
continuarea operaţiei militare cu riscuri scăzute. La realizarea acesteia participă atât
specialiştii EOD, cât şi structurile de geniu, fiind o modalitate CIED de înfrângere a
dispozitivelor explozive improvizate.
În privința echipamentelor și utilajelor de geniu suntem încă tributari trecutului,
cu implicații asupra mentenanței și operativității acestora, parcurile auto așteptându-și
încă noua generație de echipamente care să asigure forțelor românești de geniu
capabilitatea fizică de a își îndeplini sarcinile derivate sprijinului de geniu.
Înlocuirea recentă, într-o oarecare măsură, a unor utilaje de geniu din curtea
unităților de profil aduce o plusvaloare care, cu siguranță se va concretiza pe timpul
desfășurării viitoarelor exerciții multinaționale planificate.
În perspectivă, structurile de geniu vor fi în continuare modernizate, înzestrate
cu tehnică şi materiale, astfel încât să fie în măsură să asigure interoperabilitatea cu
forţele din structurile NATO şi sprijinul de geniu pentru acţiunile desfăşurate.
Odată cu istoria armei geniu, se dezvoltă și se scrie și istoria învățământului
militar de geniu.
Până la înfiinţarea primei unităţi de geniu din Armata României şi, ulterior, până
la apariţia primei şcoli militare române specială pentru pregătirea şi specializarea
personalului militar genist, existau în oştile Ţărilor Române şi apoi, după 1859, în
Armata României, ofiţeri cu pregătire genistică, dar a căror specializare se realiza în
străinătate, în instituţii cu un pronunţat caracter ingineresc, cum ar fi cele din Franţa
(Paris, Metz, Fontainbleau), Belgia (Bruxelles) şi Germania, unde îşi completau studiile
tehnico-inginereşti şi de specialitate. Ca exemple de ofiţeri români, cu renume în istoria
armatei române şi în special, a armei geniu, absolvenţi ai unor astfel de instituţii,
evocăm pe generalii Anton Berindei, G. Slăniceanu, I. Culcer, Constantin N. Hârjeu (a
urmat Şcoala Politehnică din Paris - unde a obţinut titlul de inginer - şi Şcoala de
Aplicaţii de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau) şi maiorul Panait Donici - simbol al
armei şi învăţământului militar de geniu - absolvent al Şcolii de Drumuri, Şosele şi
Poduri din Paris. Ulterior, ca formă de pregătire şi specializare a geniştilor, a fost adusă
în ţară o misiune franceză pentru introducerea unor metode moderne de instruire a
trupelor şi implicit a geniştilor, timp în care au fost redactate primele manuale de
specialitate şi primul regulament de bază al armei.

12
După Războiul de Independenţă s-a simţit nevoia înființării unei şcoli aparte
pentru armele speciale, geniul şi artileria, care să satisfacă noile cerinţe şi să limiteze
trimiterile la studii în străinătate. Ofiţerii superiori ai armatei au continuat totuşi, prin
burse de studii, să îşi completeze studiile necesare accederii la funcţii înalte, în
străinătate. Astfel, la 7 aprilie 1881 ia fiinţă, prin Înaltul Decret Regal nr. 996, semnat
de principele Carol I, Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu, şcoală ce a funcţionat iniţial
în Bucureşti, într-o clădire de pe Uliţa Târgoviştei (azi Calea Griviţei), la nr. 28.
În 1895 are loc o nouă reorganizare a învăţământului de geniu. Prin decretul nr.
4249 din 2 noiembrie 1895 iau fiinţă 4 instituţii de învăţământ militar de geniu: Şcoala
de aplicaţie de artilerie şi geniu, Şcoala superioară de artilerie şi geniu (care a început să
funcţioneze abia în anul 1910), Şcoala militară de guarzi de artilerie şi geniu şi Şcoala
militară de artilerie şi geniu. Cele patru şcoli aveau sarcini şi profiluri distincte,
funcţionând însă sub o conducere unică cu denumirea generică de „Şcoala militară de
Artilerie şi Geniu”.
Între anii 1900 şi 1920,
prin Ordinul Ministrului de
Război, în Şcoalele militare de
artilerie şi geniu au fost pregătiţi şi
ofiţerii necesari marinei militare,
şcoala luând numele de Şcoala
militară de artilerie, geniu şi
marină, nume purtat până în 1920.
Datorită evenimentelor
istorice și a deciziilor politice,
instituția de învățământ pentru
formarea personalului militar din
arma geniu, funcționează în diferite locații și având diverse denumiri.
Din cauza desfăşurării nefavorabile a campaniei din 1916, şcoala a fost mutată la
Iaşi, unde funcţionează până în 1917, când artileriştii se mută la Botoşani, iar geniştii la Huşi.
Geniștii au pentru prima dată propria instituție de învățământ, în anul 1920, prin
separarea școlilor militare de artilerie și geniu. Școalele militare de geniu, așa cum a fost
numită instituția cea nouă, funcționau în București, în vechea cazarmă de pe dealul
Cotroceni, pregătind ofițeri și subofițeri de geniu.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1949, Școala militară de ofițeri de
geniu se mută la Râmnicu Vâlcea apoi, în 1961, la Sibiu, unde funcționează ca și secție
a Școlii superioare de ofițeri activi. Din 1975, învățământul militar de geniu pentru
formarea ofițerilor de armă se reîntoarce la Râmnicu Vâlcea, noua școală pregătind și
ofițerii pentru armele construcții și căi ferate. Formarea subofițerilor din arma geniu se
realiza în școala de la București-Cernica.
În 1991, ca urmare a reformei învățământului militar, Școala militară de ofițeri
activi de geniu, construcții și căi ferate se transformă în Institutul militar de geniu,
construcții și căi ferate, învățământul fiind de nivel universitar.
Anul 1997 aduce transformarea institutului militar în Școala de aplicație pentru
geniu, construcții și căi ferate, cu sarcini de perfecționare continuă a personalului activ
din arma geniu și de formare a personalului în rezervă, ofițerii din arma geniu fiind
formați la Academia Trupelor de Uscat, ulterior Academia Forțelor Terestre din Sibiu
13
iar maiștrii militari și subofițerii, la Școala militară de maiștri militari și subofițeri a
Trupelor de Uscat/Forțelor Terestre de la Pitești.
Procesul continuu de transformare a învățământului militar determină modificări
și schimbări atât în denumire, cât și în sarcini ale instituției, astfel:
 2002 - Școala de aplicație pentru geniu și căi ferate ,,Panait Donici”
 2005 - Centrul de pregătire pentru geniu ,,Panait Donici”
 2008 - Centrul de instruire pentru geniu, EOD și apărare NBC ,,Panait Donici”
 2010 - Centrul de instruire pentru geniu, EOD și apărare CBRN „Panait Donici”
În prezent, sarcina
Centrului de instruire este
aceea de a asigura, în
colaborare cu instituțiile de
învățământ postliceal militar
și cu cele de învățământ
superior militar, definitivarea
procesului de formare
profesională inițială a
personalului militar activ și
de rezervă, precum și
desfășurarea procesului de
formare profesională militară
continuă în arma geniu, în
specialitatea EOD și în domeniul C-IED.
Îmi doresc și îmi propun desfășurarea în cadrul Centrului a unui proces
educațional performant și de calitate, bazat pe implementarea principiilor de
management al proiectelor. Dispunem de un corp valoros de instructori cu experiență
bogată căpătată în de-a lungul multor ani de profesare în calitate de formatori, dar și în
activitățile și misiunile internaționale la care au participat. Logistica didactică permite
desfășurarea unui proces educațional de calitate care să contribuie la formarea acelor
capacități și competențe previzionate și necesare absolventului programelor de formare
și specializare desfășurate în cadrul centrului.
Arma geniu este o armă preponderent tehnică, ceea ce conduce la ideea că
pregătirea tehnică a ofițerului de geniu trebuie să vizeze înzestrarea acestuia cu metode
și procedee de exercitare a tuturor atributelor conducerii, de la diagnoză și prognoză la
controlul activităților, sarcinilor și misiunilor specifice armei. De aceea, consider că
pregătirea ofițerilor de geniu necesită o nouă abordare care să confere acestora
capacități de planificare și organizare a unor sarcini și misiuni din ce în ce mai
complexe care angrenează resurse umane, materiale, tehnice și financiare raportate toate
la resursa timp care, de cele mai multe ori, nu este în beneficiul rezolvării confortabile a
sarcinilor primite. Abordarea implementării principiilor de management de proiecte în
formarea ofițerilor din arma geniu îi ajută în repartizarea resurselor pe obiective și
sarcini concrete, eșalonarea în timp și gestionarea ulterioară a acestora. Ne propunem
includerea în oferta educațională a Centrului pentru anul 2019-2020, a unui curs pilot de
management de proiecte, concomitent cu implementarea în activitățile educaționale ale
cursului de bază și cursului avansat pentru ofițerii de geniu a utilizării instrumentelor

14
software de planificare și organizare a lucrărilor de geniu și de programare a resurselor
umane, tehnice și materiale în resursa temporală.
Activitățile educaționale internaționale reprezintă o altă prioritate în fața
comandantului Centrului. Continuarea găzduirii și derulării în anul 2019 în Centrul de
instruire pentru geniu,
EOD și Apărare CBRN
a Cursului de exploatare
tactică şi analiză tehnică
a incidentelor cu
dispozitive explozive
improvizate (Weapon
Intelligence Team/WIT
Course) organizat de
Centrul de Excelență
NATO pentru C-IED
din Spania, aduce
beneficii cu impact
asupra calității actului
educațional desfășurat
în Centru: perfecționarea experienței instructorilor români prin cooperarea și
împărtășirea acesteia cu instructori din alte armate, îmbogățirea bazei și logisticii
didactice cu materiale didactice de ultimă generație, implementarea unui nou tip de
curriculum educațional și a unei abordări deosebite a organizării unor astfel de cursuri,
cu posibilități de generalizare și extindere pentru alte tipuri de cursuri.
Organizarea în România a cursului „Train the trainer” de către Centrul de
Excelență NATO pentru EOD din Slovacia, va permite perfecționarea instructorilor
români ca formatori pentru a prelua de la acest centru și a desfășura la Râmnicu Vâlcea,
cursul „Home made Explosives - Basic”.
Participarea instructorilor la cursurile organizate de Centrul de Excelență NATO
pentru Geniu din Germania, va permite implementarea elementelor doctrinare din
domeniul armei în curricula cursurilor de formare profesională continuă desfășurate în
Centrul de instruire pentru geniu. Implementarea metodelor stabilite la nivelul NATO
privind determinarea claselor militare de încărcare a vehiculelor, podurilor, bacurilor și
portițelor de transport reprezintă o altă prioritate pe termen scurt.
Organizarea cursurilor de tip „Train the trainer” vine în sprijinul perfecționării
instructorilor asociați, instructori ce vor completa resursa formațională a Centrului.
Viitoarea abordare a managementului educațional din cadrul Centrului, prin
transformarea instructorilor din catedrele componente în viitori „directori de curs” nu
face decât să contribuie la creșterea calității actului educațional.
În încheiere, cu ocazia împlinirii a 160 de ani de existenţă a armei geniu, urez
geniştilor români un călduros „La mulți ani!”, multă sănătate lor şi familiilor acestora,
realizări atât în plan profesional, cât şi personal!

15
ARMA GENIU
ÎN CONTEXTUL OPERAŢIONAL MODERN
 Locotenent-colonel Ciprian BALICA

„Infanteria este regina bătăliilor, dar geniştii sunt îngerii ei păzitori.”
Meseria lor este riscul. În fiecare an îi sărbătorim la 31 mai. Prima unitate de
geniu a fost înfiinţată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Dezvoltarea şi
modernizarea organismului militar românesc au făcut necesară înfiinţarea acestei arme.
Totodată, era nevoie de genişti pentru realizarea unor lucrări publice de mare
importanţă.
De-a lungul timpului, geniştii militari au participat la misiuni în ţară şi în teatrele
de operaţii. Au construit poduri, au reclădit căile de comunicaţii distruse, au intervenit
atunci când calamităţile naturale au perturbat viaţa comunităţii civile. Specialiştii EOD
intervin când sunt descoperite dispozitive explozive improvizate şi atunci când
mijloacele clasice nu pot fi utilizate.
Pregătirea temeinică, inteligenţa, inventivitatea, ingeniozitatea şi spiritul
organizatoric au făcut ca din rândul ofiţerilor de geniu să se ridice personalităţi ce au
avut înalte responsabilităţi atât în armată, cât şi în administraţia de stat: un mareşal
(Constantin Prezan), un prim-ministru (gl. Artur Vaitoianu), opt miniştri de război,
patru miniştri la departamentul lucrărilor publice, zece şefi ai Marelui Stat Major, peste
treizeci de ataşaţi militari, şapte membri ai Academiei Romane, un membru al Societăţii
Regale de Ştiinţe din Londra (C. Avram) şi mai mulţi membri ai academiilor de artă sau
ştiinţe din S.U.A., Italia, Franţa şi Germania.
Urmărind evoluţia impredictibilă şi efervescentă a conflictelor militare recente,
observăm întrebuinţarea tot mai frecventă a tehnicilor şi tacticilor specifice războiului
hibrid, ceea ce aduce noi provocări forţelor armate moderne din punct de vedere al
actualizării doctrinei militare şi a tehnicilor, tacticilor şi procedurilor specifice
operaţiilor militare cinetice.
Astfel, pentru a sprijini
planurile permanente de apărare
naţională pe direcţiile strategice
probabile ale unei agresiuni,
Brigada 10 Geniu – „pivotul de
manevră al structurilor de geniu” –
a fost constituită şi dislocată
strategic în proximitatea
coridoarelor de mobilitate ale unui
eventual agresor. Printr-o
organizare robustă, orientată pe
capabilităţi şi misiuni specifice,
brigada este în măsură să sprijine
acţiunile atât defensive, cât şi de
apărare ale grupării de forţe întrunite (în special diviziei de infanterie) responsabilă de
respingerea unei agresiuni dinspre Est.
16
În altă ordine de idei, structurile de geniu aparţinând forţelor terestre şi-au
reconsiderat şi adaptat în permanenţă capabilităţile pentru a răspunde provocărilor şi
cerinţelor operaţionale impuse de noile ameninţări asociate cu misiunile de impunere
sau menţinere a păcii.
Prezenţa constantă şi consolidată a forţelor de manevră în teatrele de operaţii din
Kosovo, Bosnia, Irak şi Afganistan a determinat dezvoltarea structurilor de geniu prin
constituirea în 1997 a Grupurilor EOD, destinate pentru neutralizarea şi distrugerea
muniţiilor neexplodate şi dispozitivelor explozive improvizate.
Începând cu anul 2010,
aceşti bravi militari au sprijinit
infanteriştii pe timpul
misiunilor de patrulare din
Afganistan, expunându-se
necondiţionat inamicului
perfid materializat prin
dispozitivele explozive
improvizate. Aceşti camarazi
„cu greutate” (costumul
special de protecţie al
geniștilor cântărește 35 de
kilograme) sunt priviţi cu
admiraţie şi constituie pentru
infanterişti un exemplu de
voinţă şi determinare pe timpul acţiunilor executate în condiţii inumane caracterizate
prin temperaturi deşertice.
Pentru a completa imaginea perfectă a specialiştilor EOD, acestora li s-a alăturat
o armă secretă: câinii antrenaţi pentru operaţiunile de depistare a dispozitivelor
explozive. Pregătirea acestor „militari” necuvântători durează patru luni. Cei doi
specialişti, instructor şi câine, formează la finalul acestei perioade o echipă EODD
(Explosive Ordnance Detection Dog), pregătită oricând de misiune.
Astfel, geniştii au evoluat de la epoca „modelării” mediului operaţional fizic în
sprijinul forţelor de manevră, prin lucrări brute executate cu utilaje masive, la perioada
modernă a armei geniu, dominată de tehnologie sofisticată şi complexă.
În aceeaşi ordine de idei, dezvoltarea accelerată a infrastructurii de comandă şi
control actuale necesită un efort susţinut al structurilor de geniu responsabile cu
asigurarea cu energie electrică şi a protecţiei fizice la standarde ridicate, având în vedere
nivelul de complexitate şi sensibilitate a sistemului de comunicaţii şi informatică
existent în punctele de comandă actuale.
În concluzie, arma Geniu rămâne în continuare o specialitate complexă,
versatilă şi ambivalentă, fiind capabilă în egală măsură „să construiască”, dar şi „să
distrugă”, toate cu un singur scop – modelarea mediului operaţional fizic în sprijinul
forţelor de manevră.

17
BAZA DE INSTRUIRE PENTRU EOD –
STRUCTURĂ INDISPENSABILĂ LA CEAS DE BILANŢ
 Locotenent-colonel Angel-Cătălin FLOREA

Foto: Plutonier major Laurenţiu DINESCU
Vorbim întotdeauna despre competitivitate, concepţii de dezvoltare, schimburi

de experienţă, analize şi sinteze, relaţionarea cu toate structurile EOD din Armata
României şi celelalte structuri din SNAOPSN cu Centrele de Excelenţă pentru EOD,
C-IED, HUMINT, ODC.
Agreem mereu ideea de performanţă prin programe/angajamente/misiuni
specifice NATO şi ONU, dezvoltarea ţintelor de capabilităţi, ale cerinţelor operaţionale,
elaborarea de specificaţii tehnice, evaluarea testărilor, omologărilor, recepţiilor în cazul
achiziţiilor de tehnologie de top.
Avem imperios nevoia de specialişti cu o foarte bună pregătire în vederea
participării la comisiile de evaluare/certificare a structurilor EOD asumate în cadrul
diferitelor programe/angajamente/misiuni specifice NATO şi ONU, grupuri de lucru din
domeniile standardizării, cooperării internaţionale şi al exerciţiilor multinaţionale.
Ne-am întrebat vreodată cam ce presupune o asemenea structură? Cam de câte
efective de militari de carieră este nevoie pentru a susţine toate aceste deziderate? Cam
ce tip de pregătire şi nivel de expertiză sunt necesare pentru a face faţă acestor cerinţe
de excepţie?
Răspunsurile le vom găsi doar în cadrul Bazei de Instruire pentru EOD. La
prima vedere, este o structură ca oricare altă structură militară. Dacă privim mai în
profunzime, ca persoane
avizate care pot face
diferenţa în ceea ce priveşte
atingerea unei performanţe
unice, vom vedea că
lucrurile nu stau chiar atât
de simplu. Toţi vrem
optimizare, toţi dorim să
obţinem randament maxim
cu cheltuieli minime, dar
puţini sunt cei care
apreciază valoarea unui
moment de genialitate. Ea
constă în simplul fapt de a-ţi
opri doar cinci minute din timp să faci o analiză. Ea este necesară pentru că uneori,
privind cu uşurinţă şi judecând pe baza unor criterii inexplicabile ulterior, rişti să îţi faci
o impresie greşită. De cele mai multe ori se întâmplă să distrugem involuntar ceea ce cu
greu a fost clădit. Cel mai bun exemplu care-mi vine acum în minte este „încrederea”.
Ea se clădeşte în ani şi se distruge într-o secundă.
Mi-am propus acum să încerc o altă abordare decât de obicei în ceea ce priveşte
conţinutul unui articol. Voi face o succintă analiză a ceea ce a fost de la început şi până
în momentul de faţă Baza de Instruire pentru EOD.
18
Baza de instruire pentru EOD este continuatoarea Centrului de Pregătire a
Specialiştilor în Controlul Mecanismelor Explozive, care a fost înfiinţată la data de 1
august 1997, în baza Ordinului ministrului apărării naţionale numărul M.59 din 30 iulie
1997 şi funcţionează în subordinea Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare
CBRN „Panait Donici”, cu sediul în garnizoana Râmnicu Vâlcea.
La început a fost dislocată în cazarma 2608 din Şoseaua Olteniţei - Bucureşti,
anexă a Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu, Construcţii şi Cai Ferate „Panait Donici”.
Într-o perioadă relativ scurtă de timp, de la înfiinţare şi până în prezent, Baza de
Instruire pentru EOD, a reuşit să pună bazele unei structuri de învăţământ militar
modern, practic-aplicativ şi interactiv, cu capacităţi de interoperabilitate cu structurile
similare din Alianţa Nord-Atlantică.
Nimic nu ar fi fost posibil fără pasiunea, calităţile şi profesionalismul unui corp
de cadre cu experienţă şi pregătire superioară.
Actualmente, printre multe alte sarcini, instructorii din cadrul bazei participă la
întocmirea documentelor specifice achiziţiilor de tehnică şi materiale de geniu. În afară
de acestea, la catedra cursuri EOD şi EOR mai pot rezuma câteva activităţi reglementate
de dispoziţiile şi ordinele în vigoare, cum ar fi:
 7 cursuri, din care 2
cursuri internaţionale şi anume:
„Cursul de bază EOD” -
permanent şi „Cursul de bază
explozivi improvizaţi - HME”
(Home Made Explosive
Training Course) – permanent
începând cu anul 2019, iar 3
cursuri naţionale ofertate pentru
specialişti din structuri ale
SNAOPSN - IGJR, IGSU, SPP;
 participarea cu
specialişti pentru examenele de
specialişti de clasă EOD (3 săptamâni/an);
 participarea cu specialişti pentru recertificarea specialiştilor EOD (8
săptamâni/ an).
Pe lângă riscurile inerente activităţilor specifice, desfăşurarea acestor cursuri
presupune un grad ridicat de implicare, fiind nevoie de cel puţin 2 instructori prezenţi la
şedinţele practice, iar la majoritatea activităţilor practice este necesară cel puţin o
iteraţie a procedurii/metodei pentru fiecare cursant. Aceste aspecte au dus şi la o
încărcare didactică de peste 150%.
Din multitudinea de activităţi didactice specifice desfăşurate de catedra cursuri
C-IED, am putea să evidenţiem:
 executarea instruirii personalului militar în domeniul C-IED, în garnizoanele
de dislocare la pace, prin echipe mobile de instruire (EMI) –18 misiuni EMI, cu durata
de câte o săptămână fiecare în garnizoanele de dislocare şi 10 module de instruire
desfăşurate în cadrul Bazei de Instruire EOD (RS KAF GDA, AIAT, TACC, IMP,
SOAG, NSE, KAFOR, AP Polonia etc.) Au fost instruiţi aşadar, un număr total de 1342

19
militari (inclusiv din structuri ale SNAOPSN – IGJR, IGSU, SPP), doar într-un singur
an;
 6 cursuri, din care un curs
internaţional „WIT-Weapon
Intelligence Team Training
Course” – permanent;
participarea cu instructori
militari la „Cursul de bază
explozivi improvizaţi – HME” –
permanent, începând cu anul
2019;
participarea cu instructori
militari la cursurile organizate
în C-IED COE;
participarea cu specialişti
C-IED pentru examenele de specialişti de clasă EOD (3 săptamâni/an);
participarea cu specialişti C-IED pentru recertificarea specialiştilor EOD (8
săptamâni/an).
La ora actuală, toţi instructorii din bază au cursuri de specializare şi în
străinătate, 80% din instructorii din cadrul bazei au experienţă în teatrele de operaţii,
70% din instructori au predat în limba engleză la cursurile internaţionale organizate în
cadrul Bazei EOD, iar peste 300 de specialişti EOD din Armata României şi de la alte
structuri ale SNAOPSN sunt certificaţi anual de specialiştii din cadrul bazei.
La Baza EOD s-au creat capabilităţi moderne de instruire folosind inclusiv
resurse/fonduri NATO sau ale Centrului de Excelenţă pentru EOD din Slovacia şi
Centrului de Excelenţă pentru C-IED din Spania.
Astfel, în perioada 2008 - 2018, în cadrul Bazei de Instruire pentru EOD au fost
instruiţi un număr de aproximativ 40 de militari din 17 state membre NATO sau
partenere, iar în prezent este singura structură care are în ofertă cursuri de Military
Search, WIT, EOD Basic Course.
Închei aici rezumatul inspirat de aniversarea a 160 ani de la înfiinţarea armei
geniu, prin evidenţierea structurii care gestionează baza de date cu lecţii învăţate şi
incidente EOD din teatrele de operaţii (INSTUM, rapoarte şi publicaţii primite de la
centrele de excelenţă EOD şi C-IED). Această structură participă în cadrul comisiilor de
evaluare/certificare a structurilor EOD asumate în cadrul diferitelor programe/
angajamente/misiuni specifice NATO şi ONU şi la diferite grupuri de lucru din
domeniile standardizării, cooperării internaţionale şi al exerciţiilor multinaţionale.
Cu această minunată ocazie, doresc să urez un călduros „La mulţi ani” tuturor
colegilor şi colaboratorilor care prin efortul lor susţinut au stat la baza evoluţiei armei
geniu şi a specialităţii militare EOD.

20
MILITARII BATALIONULUI 136 GENIU „APULUM” - SALVATORI,
SCRIITORI SAU CTITORI DE MONUMENTE
- O SINTEZĂ A ACTIVITĂŢILOR DEDICATE SĂRBĂTORIRII
CENTENARULUI MARII UNIRI -
 Căpitan Iulian GORUN

26 august 2018, oraşul Zlatna - omagierea eroilor căzuţi în primul război
mondial
Un detaşament de
militari conduşi de către
maiorul Adrian Popa a
participat cu Drapelul de
Luptă al unităţii, garda port-
drapel, garda de onoare şi
cadre militare în asistenţă, la
ceremonialul militar şi
religios, care a cuprins: slujba
religioasă, păstrarea unui
moment de reculegere în
memoria ostaşilor căzuţi pe
fronturile războiului, rostirea
solemnă a numelor a 300 de
eroi care s-au jertfit pentru
patrie, intonarea Imnului Eroilor şi depunerea de coroane, jerbe şi flori.
Tuturor eroilor neamului căzuţi în luptă sau prizonierat, recunoştinţă veşnică!
25 iunie 2018, Alba Iulia - ceremonii militare organizate împreună cu
Asociaţia de Tradiţii Militare Româneşti „Regimentul 3 Artilerie 1877”
La inițiativa membrilor
Asociației de Tradiții Militare
Românești „Regimentul 3
Artilerie 1877” din Bacău,
militarii Batalionului 136 Geniu
„Apulum”, alături de cadre
militare în rezervă, veterani de
război şi membrii ai clerului de
pe plan local, au participat la o
serie de manifestări cu multiple
semnificaţii, dedicate Centenarului
Marii Uniri.
Evenimentul principal l-a reprezentat întâlnirea aniversară a ofițerilor de geniu,
promoţia 1969, care au prezentat faptele de vitejie ale ostaşilor români din Regimentul
27 Infanterie, în luptele pentru fixarea liniei frontului de la Cireşoaia, în vara anului
1917. De asemenea, au avut loc ceremonii omagiale la statuia ecvestră a lui Mihai
Viteazul și la busturile Regelui Ferdinand și Reginei Maria din fața Catedralei
21
Încoronării, unde a fost evocată contribuția decisivă a domnitorilor români și a
conducătorilor țării la întipărirea în sufletele românilor a spiritului de unire.
Un detaşament de 9 militari din Batalionul 136 Geniu au constituit garda de
onoare în cadrul ceremoniilor, fiind îmbrăcați în uniforme ale Regimentului 27
Infanterie din Primul Război Mondial.
Octombrie 2018, Alba Iulia - doi militari din Batalionul 136 Geniu „Apulum”
sunt înscrişi în „Campania 100 pentru România”
Caporalul Marcel Vişa, o pasiune cât „un milion de cuvinte”
Scrie poezie de la vârsta de 14 ani, iar în
toamna anului 2017 a debutat cu volumul de poeme
intitulat „Dumnelike”, la prestigioasa editură Cartea
Românească.
Înainte de apariţia cărţii, a publicat în
majoritatea revistelor literare importante din ţară:
România Literară, Familia, Steaua sau Discobolul.
O bună parte a activităţii sale literare se
regăseşte pe site-urile de profil, mai ales în cadrul
cenaclului online Qpoem al cărui membru este
începând cu anul 2016.
În septembrie 2017, la propunerea poetului şi
profesorului universitar Aurel Pantea, directorul
filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din
România, a participat la maratonul de poezie
organizat de Uniunea Scriitorilor din România la
Casa de Creație de la Neptun. Juriul – compus din cei mai importanți critici literari şi
poeţi ai momentului: Nicolae Manolescu, Simona Vasilache, Daniel Cristea-Enache,
Ioan Es. Pop, Mircea Mihăieș, Nicolae Prelipceanu, Răzvan Voncu – a decis ca unul
dintre premiile maratonului să îi revină lui Marcel Vișa.
În noiembrie 2017 a participat, la invitația Institutului Cultural Român, la Târgul
Internațional de Carte „Tuyap” de la Istanbul, unde a citit din poemele sale alături de
alți trei scriitori români invitați.
Lansarea volumului „Dumnelike” a avut loc în cadrul Târgului de Carte
Internațional „Gaudeamus”, care s-a desfășurat la București în luna noiembrie 2017, în
pavilionul Romexpo. Prezentarea volumului a fost făcută de către criticul literar Daniel
Cristea-Enache și poetul Călin Vlasie, directorul editurii Cartea Românească. Acesta din
urmă apreciază: „Volumul Dumnelike este poate cel mai surprinzător debut în poezie al
anului 2017. Autorul, Marcel Vișa se înscrie perfect în ceea ce am numit noua generație
literară virtuală - o generație ale cărei origini ideologice se regăsesc în poetica anilor
1980, dar în latura imaginarului tratat ca parte substanțială a realității înconjurătoare
și a universului comunicațional și ontologic internaut”.
La începutul anului 2018 fost nominalizat pe lista scurtă a premiul Eminescu
„Opus Primum”.
Pe 15 ianuarie 2018, la Botoșani, în cadrul Galei Premiilor „Mihai Eminescu”,
i-a fost decernat premiul Editurii Cartea Românească pentru debut în poezie.
22
În data de 9 mai 2018, la sediul Statului Major al Forțelor Terestre a avut loc
festivitatea de premiere a câştigătorilor din Forţele Terestre Române ai concursului
„Omul Anului” pentru anul 2017, competiţie care a fost inaugurată în Armata României
în anul 2010 şi care urmăreşte recompensarea valorii profesionale a personalului militar
şi civil care contribuie prin faptele lor la crearea unei imagini pozitive instituţiei militare
şi la creşterea vizibilităţii structurilor militare, la nivel naţional şi internaţional.
În urma unei analize riguroase, în semn de apreciere pentru măiestria în arta
condeiului, juriul a stabilit ca la secţiunea Presă, film şi literatură, locul II să îi revină
caporalului clasa a III-a Marcel Ionel Vişa din Batalionul 136 Geniu „Apulum”.
În perioada mai 2018 - octombrie 2018, militarul nostru a realizat următoarele:
- nominalizarea la premiile Uniunii Scriitorilor din România la secțiunea
„Debut”;
- apariția cronicilor la volumul de poeme „Dumnelike”, de către criticul literar
Daniel Cristea-Enache în revista „România Literară”, în revista „Vatra” din Târgu
Mureș și în revista „Convorbiri Literare”;
- obținerea unei rubrici săptămânale pentru publicarea creațiilor proprii în revista
online „Literatura de Azi”;
- a participat la activităţi de promovare a literaturii în școlile din județul Alba la
inițiativa Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” din Alba Iulia.
Îl felicităm pe camaradul nostru pentru realizările sale și îi dorim ca, prin
activitatea sa literară, să reprezinte oriunde cu mândrie Armata României.
Spirit civic manifestat de soldatul Balea Mircea din Batalionul 136 Geniu
„Apulum”
Soldatul Mircea Balea, în vârstă de 38 de ani, originar din comuna Bistra,
județul Alba, este încadrat la Batalionul 136 Geniu „Apulum” din luna aprilie 2018.
În luna mai 2009, în timp ce se afla în
trafic, a fost martorul unui accident rutier la ieșirea
din orașul Brad, județul Hunedoara, în care un
autoturism a derapat și a ieșit în afara părții
carosabile, răsturnându-se în râul din apropiere.
Militarul nu a ezitat și a dat dovadă de un
înalt spirit civic, oprind mașina în care se afla și
procedând de urgență la scoaterea șoferului din
autoturismul avariat care se scufunda în apă. Pe
timpul operațiunilor de salvare și în condiții de
acces dificile pentru extragerea victimei, soldatul
Mircea Balea i-a acordat primul ajutor persoanei
scoase din autoturism până la sosirea ambulanței.
În luna martie 2016, miliarul i-a acordat
primul ajutor vecinului său care suferise un
preinfarct, efectuându-i masaj cardiac până la
sosirea echipajului specializat. Soldatul Mircea
Balea a fost felicitat de către echipajul ambulanței pentru promptitudinea cu care a
intervenit, iar vecinul acestuia i-a mulțumit ulterior pentru că i-a salvat viața.

23
17 noiembrie 2018, Alba Iulia - ceremonie militară şi religioasă de „punere
în urnă a ţărânei stropite cu sângele ostaşilor care şi-au jertfit viaţa pentru întregirea
ţării din perioada Marelui Război”
În data de 17 noiembrie
2018, în Cetatea Alba
Carolina a avut loc o
ceremonie militar-religioasă
dedicată eroilor care și-au
jertfit viața pentru patrie,
organizată de către Asociația
Națională Cultul Eroilor
„Regina Maria” cu sprijinul
Arhiepiscopiei Alba Iuliei,
Batalionului 136 Geniu
„Apulum”, Batalionului 53
Geniu „Scorilo” și Colegiului
Național Militar „Mihai
Viteazul”.
Batalionul 136 Geniu a participat cu militari pentru constituirea gărzii de onoare
și garda drapelului, a oferit sprijin pentru organizarea și desfășurarea ceremoniei
propriu-zise.
Nu în ultimul rând, prin intermediul ofițerului de relații publice al Batalionului
136 Geniu, ceremonia din fața Catedralei Încoronării a fost transmisă în direct pe pagina
oficială a Ministerului Apărării Naționale.
Octombrie-noiembrie 2018, Alba Iulia - reabilitare clădiri
Pe lângă activitățile de
instruire specifice armei geniu,
militarii albaiulieni au fost
angrenați în reabilitarea
clădirilor cu impact vizual în
zona Cetății, aflate in
administrarea Batalionului 136
Geniu „Apulum”. Astfel,
aceștia au reușit în decurs de
aproximativ o lună să renoveze
fațada corpului principal din
cazarma 415 orientată către
Piața Cetății, însumând o
suprafață totală de 850 metri
pătrați. Astfel, la finalizarea
lucrărilor de amenajare, clădirea se încadrează în peisajul arhitectural al Cetății
Alba Carolina.

24
Octombrie-noiembrie 2018, Alba Iulia - sprijinul
geniştilor în realizarea monumentului Marii Uniri
Ca urmare a solicitării arhitectului Monumentului
Marii Uniri de la Alba Iulia, sculptorul Mihai Buculei,
Batalionul 136 Geniu „Apulum” a analizat și a sprijinit
acțiunea cu personal și un mijloc tehnic din dotare.
Personalul participant, autorizat pentru lucrul la înălțime, a
reușit să manipuleze blocurile de piatră până la înălțimea de
22 de metri cu ajutorul automacaralei Grover (nou intrată în
dotare).
Echipa de militari (cap. Alin Laslo, cap. Valentin
Hornoi, cap. Marius Jurcă și frt. Claudiu Giurcă) a lucrat
timp de 23 de zile alături de artizanul monumentului, reușind
asamblarea ultimei pietre în data de 17 noiembrie.
23 noiembrie 2018, oraşul Teiuş - dezvelire placă comemorativă „Ioan
Arion”, realizată de către Batalionul 136 Geniu şi Asociaţia „Eftimie Croitoru”
În cadrul activităților dedicate aniversării
Centenarului Marii Uniri, vineri 23 noiembrie 2018, în
stația CFR Teiuș a avut loc dezvelirea plăcii
comemorative a stegarului Marii Uniri, Ioan Arion,
realizată de Batalionul 136 Geniu „Apulum” din Alba
Iulia și Asociația „Eftimie Croitoru”.
În prezența prefectului județului Alba, Dănuț
Hălălai, a reprezentanților autorităților locale, clericilor
și militarilor, s-a realizat sfințirea plăcii, s-au rostit
alocuțiuni în memoria martirului Ioan Arion și s-au
depus coroane de flori.
Militarii albaiulieni sunt mândri că au reușit să
finalizeze la timp acest proiect și că au readus în
mintea și inimile tuturor jurământul făcut de eroul
martir Ioan Arion.
24 noiembrie 2018, Cluj Napoca - Alba Iulia – organizare eveniment sportiv
„Maraton 100 de ani - 100 de km”
Evenimentul a fost organizat de către Batalionul 136 Geniu „Apulum”, Divizia 4
Infanterie „Gemina” și Clubul Sportiv Atletic Cluj, cu sprijinul Consiliului Județean
Alba, Instituției Prefectului Județului Alba, Primăriei Municipiului Alba Iulia și
Asociației „Eftimie Croitoru” și a făcut parte din seria de evenimente dedicate
aniversării Centenarului Marii Uniri, reunite sub sigla „Maraton 100 de ani - 100 km”.
La competiție au participat sportivi din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul
Afacerilor Interne, Ministerul Justiției, sportivi afiliați la diferite cluburi sportive din
țară, cât și simpli cetățeni încurajați pe tot parcursul traseului de plutonierul adjutant
Cristian Zbutea, organizatorul acestei competiții.

25
La linia de sosire din apropierea Sălii Unirii, cei 120 de maratoniști au fost
așteptați de însuși șeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă și de șeful
Statului Major al Forțelor
Terestre, generalul-maior
Ovidiu-Liviu Uifăleanu.
Alături de aceștia au răspuns
prezent reprezentanți ai
autorităților locale și
județene, în frunte cu
prefectul Dănuț Emil Hălălai.
Toți participanții au
fost felicitați pentru efortul
și voința de luptători, iar
Batalionul 136 Geniu se
mândrește cu locul II
obținut de către caporalul
Alin Laslo pe sectorul galben al maratonului.
Noiembrie 2018, Alba Iulia - construire tribună oficialităţi
Pentru activitățile
desfășurate de administrația
publică din Alba Iulia cu ocazia
Zilei Naționale, în urma solicitării
Primăriei municipiului Alba Iulia
de realizare a unei structuri care
va închide ieșirea în formă de
amfiteatru a pasajului de pe
Bulevardul 1 Decembrie 1918,
Batalionul 136 Geniu a realizat
documentația tehnică de execuție
a patru deschideri de pod jos
metalic P.J.M-72 cu infrastructură
de lemn.
Timpul de executare a lucrării, având destinație suportul tribunei oficialităților
participante la activitățile prilejuite de Ziua Națională, a fost unul record, de numai 3
zile, fiind condiționat de asigurarea cu întârziere a materialelor de construcție. Astfel,
din 23 noiembrie până în 26 noiembrie, geniștii au lucrat atât pe timp de zi, cât și la
lumina reflectoarelor, pe vreme nefavorabilă, dar cu satisfacția că în data de 27
noiembrie 2018, ora 08.00, să raporteze „misiune îndeplinită!”.
Alba Iulia este România. La mulți ani, Alba Iulia! La mulți ani, România!

26
BATALIONUL 3 GENIU „GENERAL CONSTANTIN POENARU”
- ORIUNDE, ORICÂND -
 Sublocotenent Nicoleta PANĂ

Batalionul 3 Geniu continuă cu onoare şi determinare misiunea specifică, a
înaintaşilor săi, geniştii de cinste ai Batalionului 3 Pionieri, punându-şi oriunde şi
oricând priceperea, experienţa şi implicarea militarilor săi la dispoziţia autorităţilor
civile locale şi nu numai.
În ultimii ani, geniştii buzoieni au participat cu sprijin specific de geniu la
înlăturarea efectelor negative ale calamităţilor naturale. Reamintim astăzi una dintre
cele mai importante misiuni
şi anume construirea
podurilor militare peste râul
Buzău în urma inundaţiilor
din 2005, acţiune decisivă
pentru asigurarea libertăţii
de mişcare dintre Moldova şi
Muntenia. Având în vedere
că oraşul Buzău este un
important nod rutier ce leagă
sudul de nordul ţării, dar şi
Transilvania cu porturile
dunărene şi litoralul Mării
Negre, este foarte important ca acţiunea militarilor genişti buzoieni în degajarea căilor
de acces să fie efectuată cu operativitate şi cu precizie, în cel mai scurt timp.
Rezultatele actuale ale geniştilor sunt asigurate cu ajutorul noii tehnicii specifice
de geniu, recent intrată în înzestrare, ceea ce a condus la obţinerea de rezultate
remarcabile, Batalionul 3 Geniu
fiind implicat în cadrul instrucţiei
specifice pentru desfăşurarea
exerciţiilor, taberelor, dar şi a
instrucţiei prin practicare, scopul
fundamental fiind acela de a
evolua permanent. Astfel, militari
ai Batalionului 3 Geniu au
executat în anul 2018 instrucţie
prin practicare concretizată în
lucrări specifice de geniu în
cadrul unităţii militare 02655
Vlădeni şi la Colegiul Naţional
Militar „Dimitrie Cantemir”
Breaza. Întreţinerea, repararea şi depozitarea tehnicii militare în condiţii optime este de
asemenea un factor de maximă importanţă pentru unitatea noastră.

27
Instruiţi şi antrenaţi în condiţiile câmpului de luptă modern, numeroşi militari
din cadrul batalionului au participat de-a lungul anilor, cu mândrie, în teatrele de
operaţii, sub comanda NATO şi UE, în misiunile din teatrele de operaţii din: Irak,
Afganistan, Somalia, Angola şi Bosnia-Herţegovina. Chiar şi astăzi avem personal din
cadrul unităţii prezent în teatrul de operaţii din Afganistan.
Totodată, aceşti bravi militari, genişti de calitate, îşi aduc contribuţia la
desfăşurarea exerciţiilor militare multinaţionale. În acest context, anual, geniştii români,
americani, olandezi şi britanici participă la exerciţiul multinaţional cu forţe de geniu
,,Resolute Castle”, devenit un exerciţiu reprezentativ pentru militarii genişti din forţele
terestre. În cadrul exerciţiului, utilizează tehnici şi proceduri de geniu specifice în
comun ce au ca scop standardizarea instrucţiei în cadrul forţelor NATO.
Cea mai importantă realizare a Batalionului 3 Geniu este punerea la dispoziţia

NATO a Detaşamentului Purificare
Apă începând cu anul 2010. Acesta
are capacitatea de a instala şi
deservi patru puncte individuale de
aprovizionare cu apă din surse de
suprafaţă, contaminate natural sau
artificial. Echipamentele esenţiale
pentru îndeplinirea misiunii sunt
instalaţiile Aquator 501 S, filtre de
mare capacitate care pot purifica
până la 500 de litri pe oră în
condiţii optime. Compunerea şi
modul de instalare al completului
fac din acesta o unealtă uşor de
folosit, care poate fi transportată rapid în orice mediu şi relief, necesitând un spaţiu mic
pentru desfăşurare.
Batalionul 3 Geniu „General Constantin Poenaru” îşi propune să crească
permanent nivelul de pregătire militară generală şi de specialitate, să menţină nivelul
de operaţionalizare a Detaşamentului de Purificare a Apei şi, nu în ultimul rând, să
realizeze coeziunea combatantă la nivelul subunităţilor, pentru îndeplinirea oportună a
misiunilor în toate activităţile desfăşurate pe teritoriul naţional sau internaţional.

28
CENTRUL 70 GENIU „GENERAL-MAIOR GHEORGHE TEODORESCU”
- ÎN PAS CU MODERNIZAREA -
 Sublocotenent Iulia-Ştefana SĂCĂDAT

Evoluţiile doctrinare au generat schimbări semnificative în înţelegerea rolurilor,
funcţiunilor şi misiunilor specifice de geniu, efortul de adaptare al Armatei României la
cerinţele şi standardele Alianţei a cuprins, în consecinţă şi reconfigurarea structurilor de
geniu.
Aşadar, începând cu anul 2017, în
cadrul Centrului 70 Geniu „General-maior
Gheorghe Teodorescu” a apărut şi necesitatea
constituirii unor structuri de geniu de tip
uşor/dislocabile care să fie în măsură să
asigure menţinerea în stare de operativitate a
suprafeţelor de mişcare aeroportuară pentru
desfăşurarea optimă şi în siguranţă a
operaţiilor aeriene. Companiile Reparaţii Pistă
Decolare-Aterizare şi Plutonul Dislocabil din
organica Batalionului de Geniu/Centrul 70
Geniu ţin pasul cu modernizarea accentuată a
Forţelor Aeriene şi sunt în măsură să
îndeplinească o gamă vastă şi complexă de
sarcini pentru asigurarea mobilităţii Forţelor
Aeriene, precum:
 cercetarea de geniu în zona de
operaţii, identificarea ameninţărilor la adresa
mobilităţii forţelor, precum şi a oportunităţilor de facilitare a mobilităţii;
 căutare militară/Military Search/MS orientată spre identificarea/descoperirea
unor pericole/ameninţări de orice fel la adresa mobilităţii forţelor;
 sprijinul aviaţiei înaintate prin cercetarea/evaluarea infrastructurii de
aerodrom la bazele de operare înaintate/Forward Operating Base/FOB şi la punctele
înaintate de aprovizionare şi realimentare/Forward Arming and Refueling
Point/FARP, respectiv piste de decolare/aterizare, căi de rulare, platforme de decolare-
aterizare pentru elicoptere, de parcare, de mentenanţă, de depozitare, de
înarmare/dezarmare etc.;
 îndepărtarea obstacolelor din zonele adiacente suprafeţelor de mişcare
aeroportuară necesare pentru asigurarea mobilităţii - curăţarea zonelor/Area
Clearance/AC sau îndepărtarea obstacolelor de pe căile de comunicaţii/Route
Clearance/RC de obstacole explozive sau neexplozive, în vederea asigurării
mobilităţii;
 cercetarea de geniu a drumurilor/itinerarelor pentru executarea manevrei de
către subunităţi de rachete, artilerie antiaeriană, cercetare şi supraveghere aeriană.1
1
F.A./Ge.-4.4., Manualul pentru luptă al Plutonului Cercetare şi Determinare Tehnică din Forţele Aeriene, Bucureşti
2019.
29
Rolul existenţei acestor structuri de geniu în organica bazelor aeriene este unul
extrem de important întrucât, odată cu dotarea Forţelor Aeriene cu aeronave de tipul
C 130 Hercules, C 27J Spartan şi
F-16 MLU, au apărut şi noi
cerinţe/sarcini pentru determinarea
nevoilor de reparaţii ale suprafeţelor
de mişcare aeroportuară,
determinarea duratei de viaţă a
acestora, precum şi determinarea
parametrilor tehnici în care se
încadrează (PCI - indicele de
degradare a suprafeţei, PCN -
numărul de clasificare a
pavimentului, coeficientul de frânare,
capacitatea portantă).
Cu pasiune şi determinare, militarii genişti din cadrul Centrului 70 Geniu
desfăşoară numeroase misiuni de sprijin de geniu în toate unităţile din dispozitivul
Statului Major al Forţelor Aeriene, îndeplinind cu eficienţă sarcinile sus menţionate. În
desfăşurarea acestor misiuni, echipamentele moderne de care dispun subunităţile
Centrului, precum:
autolaboratorul mobil
pentru infrastructura aeroportuară;
deflectometrul cu masă
căzătoare de tip greu;
penetrometrul dinamic cu
con;
skidometrul pentru
determinarea coeficientului de
frânare pe pistă,
reprezintă un real sprijin în
efectuarea determinărilor tehnice.
Astfel, militarii genişti
obţin şi interpretează rapid şi cu
eficienţă maximă datele esenţiale necesare evaluării caracteristicilor structurale ale
suprafeţelor de mişcare aeroportuară.

30
ARMA GENIU
ÎN BATALIONUL 17 VÂNĂTORI DE MUNTE
 Plutonier Cătălin HUSA

 Plutonier Georgel MUZICIUC
Foto: Plutonier major Nicolae IGNAT
În decursul istoriei, militarii din arma geniu au participat la executarea de lucrări

la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize,
tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor, precum şi la ridicarea unor obiective ale
economiei naţionale.
În timp, forţele de geniu au cunoscut reorganizări ample în acord cu nevoile de
sprijin pe linie de armă pe timp de război sau de reconstrucţie a ţării după campaniile
militare, de dezvoltare a infrastructurii destinate armatei sau pentru pregătirea
teritoriului pentru apărare.
Un element specific îl constituie
subunităţile de geniu din compunerea
structurilor de vânători de munte care, pe
lângă provocările sprijinului de geniu, se
pot confrunta, deseori, cu situaţii specifice
terenului muntos împădurit.
Pentru ca forţele de vânători de
munte să poată întreprinde operaţii cu
caracter ofensiv, este necesar ca geniştii să
fie în măsură să asigure mobilitatea
forţelor proprii în condiţii de relief dificil.
Amenajarea în aceste condiţii de relief a unor treceri care să permită menţinerea
ritmului acţiunilor, folosind atât
mijloace din înzestrare, cât şi
mijloace improvizate, precum şi
îndepărtarea barajelor inamice,
reprezintă nu doar o provocare
majoră, dar şi o condiţie esenţială a
succesului unităţilor sprijinite.
Pregătirea în specialitatea
vânătorilor de munte este esenţială,
mai ales pentru grupele de cercetare
de geniu. Conceperea planurilor de
acţiune depinde în mare măsură de
cunoaşterea informaţiilor cu relevanţă genistică din zona de operaţii, necesare
structurilor implicate în procesul de planificare şi luare a deciziei.
Grupa de cercetare geniu a Batalionului 17 Vânători de Munte „Dragoș Vodă” a
desfăşurat de-a lungul anilor, diferite tabere de instrucţie şi antrenamente, unde
provocările au fost diverse. Astfel, în tabăra de instrucţie la apă din localitatea Frumoasa
din judeţul Harghita și lacul Valea Uzului din județul Bacău, au executat activități de
31
instruire privind cercetarea de geniu a cursurilor de apă, a barajelor instalate pe plajă, a
surselor de apă, confecţionarea mijloacelor improvizate pentru deplasarea pe apă, au
exersat procedee de înot cu echipamentul şi armamentul individual şi au întocmit studii
de situaţie locală în zona de
desfăşurare a taberei.
O altă activitate la care
militarii din grupa cercetare
geniu au reușit să-și etaleze
priceperile și deprinderile a fost
cea din luna iulie 2010, când,
împreună cu militarii din
Batalionul 72 Geniu „General
Constantin Savu”, au reușit
instalarea unui pod compus din
60 de pontoane peste râul
Suceava. Localitatea Dornești a
fost afectată de recentele inundații, iar podul rutier care asigura legătura, pe DN 17 A,
între localitatile Radăuți și Dornești, a fost avariat.
În mai 2014 și octombrie 2015, în cadrul exerciţiilor multinaţionale „Black Sea
Rotation Force”, militarii din grupa de cercetare geniu au sprijinit forţele de vânători de
munte în executarea marşurilor
tactice prin deblocarea
potecilor și crearea condițiilor
favorabile deplasărilor în teren
muntos împădurit. Pe tot
parcursul modulului de
pregătire, militarii au executat
antrenamente în comun care au
inclus exerciţii tactice cu
trageri de luptă cu armamentul
din dotarea fiecărei armate şi
instrucţie alpină, având ca scop
dezvoltarea nivelului de
instruire a forţelor participante şi creşterea nivelului de interoperabilitate.
Putem concluziona că acțiunile militare la care geniştii din Batalionul 17
Vânători de Munte „Dragoș Vodă” au participat au fost un succes, iar pe viitor vor
acţiona în vederea creşterii potenţialului de îndeplinire a misiunilor specifice şi
asigurării interoperabilităţii cu aliaţii.
Astfel, rezultatele obţinute în cadrul exerciţiilor la care au participat forţele de
cercetare geniu, ne oferă motive de mândrie şi motivaţia necesară unei perfecţionări
continue a pregătirii profesionale.
BIBLIOGRAFIE:
1. https://resboiu.wordpress.com
2. http://rft.forter.ro/actualitate
3. http://www.radiotop.ro

32
CERCETAŞII DE GENIU
DIN BRIGADA 10 GENIU „DUNĂREA DE JOS”
 Locotenent Mircea Adrian PETRIDEAN

Cercetarea de geniu este o misiune specifică sprijinului de geniu acordat forţelor
care execută operaţii militare şi se execută de către subunităţi de valoare grupă şi pluton,
pentru procurarea datelor şi informaţiilor necesare în vederea folosirii lor în procesul
elaborării deciziei comandantului.
La nivelul Brigăzii 10 Geniu „Dunărea de Jos”, structura care execută misiuni
de cercetare de geniu este Compania 102 Cercetare de geniu. Rolul acestei structuri este
de a procura date şi informaţii cu caracter genistic despre inamic şi teren şi a le disemina
în vederea folosirii lor în procesul elaborării deciziei comandantului în situaţii de criză
şi de război.
Cercetaşii de geniu din cadrul Companiei 102 Cercetare de geniu execută un
program riguros şi deosebit de solicitant, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct
de vedere psihic. Militarii se instruiesc prin parcurgerea modulelor de specialitate,
printre care: cercetarea de geniu a unui itinerar, cercetarea de geniu a pădurilor,
cercetarea de geniu a surselor de apă, cercetarea de geniu a lucrărilor hidrotehnice şi de
hidroamelioraţie, cercetarea de geniu a unui teren mlăştinos, cercetarea la minare a
terenului şi a unui obiectiv strategic deosebit de important, cercetarea de geniu a unui
pod, cercetarea de geniu a unui curs de apă şi cercetarea de geniu a unui drum. De
asemenea, participă la exerciţiile organizate la nivelul brigăzii, prin desfăşurarea de
activităţi specifice, atât pe teritoriul naţional, cât şi internaţional.
În taberele de instrucţie la munte desfăşurate la Diham, la Colibiţa sau la Soveja,
dar şi în taberele la apă de la Vărsatura, cercetaşii de geniu pun un accent deosebit pe
pregătirea de specialitate, desfăşurând un program
intens de instrucţie, în cadrul căruia îşi
perfecţionează deprinderile şi cunoştinţele dobândite
anterior. În taberele de instrucţie la munte, cercetaşii
execută module de instrucţie pe schiuri, module de
supravieţuire în condiţii izolate şi module de
specialitate de cercetare de geniu. Principalele
procedee prin care se execută cercetarea de geniu,
necesară pentru obţinerea de date şi informaţii sunt:
observarea şi fotografierea terestră din posturile de
observare de geniu, prin cercetarea nemijlocită, prin
prelucrarea datelor şi informaţiilor obţinute din alte
surse şi prin incursiunea patrulelor de cercetare.
În taberele de instrucţie la apă desfăşurate
la Vărsatura şi în Insula Mare a Brăilei, cercetaşii
de geniu îşi perfecţionează deprinderile şi
cunoştinţele legate de cercetarea de geniu a unui
itinerar, cercetarea de geniu a pădurilor, module de
supravieţuire în condiţii izolate, module de înot şi
de traversare a unui râu, atât pe mijloace plutitoare confecţionate, cât şi pe TAB 79C.
33
De asemenea, cercetaşii de geniu îşi perfecţionează deprinderile şi cunoştinţele
necesare identificării echipamentelor şi activităţilor genistice ale inamicului şi mascare,
camuflare şi protecţie, care influenţează îndeplinirea misiunii.
În completarea programului de instrucţie, cercetaşii de geniu pun un accent
important şi pe participarea la activităţile sportive şi competiţiile militare aplicative, în
fiecare an cercetaşii de la Compania 102 Cercetare de geniu obţinând rezultate foarte
bune.
Prin misiunile executate, de a furniza date şi informaţii în timp oportun, în
procesul de planificare a operaţiilor şi de luare a deciziei, atât la nivelul Brigăzii 10
Geniu, cât şi la nivelul Armatei României, cercetaşii de geniu au un rol deosebit de
important.
PĂSTRĂTORII CERULUI SENIN
 Căpitan Adrian NECHIFOR

Spectrul larg de circumstanţe imprevizibile din zilele noastre face ca realizarea
controlului spaţiului aerian să implice măsuri permanente de supraveghere, detecţie şi
de combatere a inamicului aerian.
Printr-o scurtă definiţie, misiunea principală a acestei nobile arme este
combaterea şi nimicirea mijloacelor de cercetare şi lovire ale adversarului aerian, înainte
ca acesta să-şi îndeplinească misiunea.
Ca în fiecare an, Bateria 104 Rachete Antiaeriene C.A. 94 din organica Brigăzii
10 Geniu „Dunărea de Jos” se instruieşte pentru perfecţionarea nivelului instrucţiei de
specialitate şi realizarea coeziunii pentru luptă, astfel încât să fie în măsură să participe
la apărarea antiaeriană, prin executarea sarcinilor specifice de înştiinţare şi asigurare a
unui nivel adecvat de protecţie împotriva mijloacelor aeriene, a P.C./Bg.10 Ge. şi a
raioanelor de îndeplinire a misiunii de către structurile de geniu din compunerea
brigăzii.
Militarii Bateriei 104 Rachete Antiaeriene C.A. 94 se instruiesc şi colaborează
pe linie de armă cu o structură a Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti”, respectiv Batalionul
348 Ap.A.A. „Dobrogea”.
În anul 2017, în cadrul unui exerciţiu de rezolvare a unei situaţii tactice,
lansatorii bateriei şi-au verificat abilităţile cu ajutorul unei instalaţii de antrenament de
câmp (I.A.C. A-94), antrenându-se şi în determinarea regimului de lansare, introducerea
unghiurilor de avans şi în întrunirea operaţiunilor pentru lansare.
În perioada 02-05.07.2018, Bateria 104 R.A.A a executat antrenament la Centrul
de pregătire prin simulare M.T.S. 2 - Capu Midia, militarii ce încadrează funcţiile de
lansatori fiind antrenaţi şi evaluaţi în cercetarea, descoperirea, identificarea şi
recunoaşterea ţintelor aeriene simulate, aceştia obţinând rezultate foarte bune.

34
PRIETENIE DINCOLO DE BARIERA LIMBAJULUI
 Sergent-major Cristian LENGA

Se spune despre câine că este cel mai bun prieten al omului. Privind puțin din
celălalt unghi, am putea spune, de asemenea, și că omul este cel mai bun prieten al
câinelui.
În urmă cu aproximativ doi ani intram pentru prima dată pe poarta Sectorului de
Creștere, Instrucție și Dresaj Câini (SCIDC) din Râmnicu Vâlcea. Această structură
unică din M.Ap.N, anexă a Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD și Apărare CBRN
„Panait Donici”, înființată în anul 2000, are
scopul de a înmulți, crește, predresa și dresa
câini de serviciu din rasa ciobănesc german.
La comanda sa se afla plutonierul-
adjutant principal Gheorghe Băzăvan, care
mi-a vorbit despre modul în care a pornit
canisa, cum s-a dezvoltat și provocările pe
care le impune o astfel de misiune.
Timp de doi ani, între 2000 și 2002,
sectorul s-a axat pe reproducția câinilor.
Pentru început, au avut zece femele și patru
masculi. Apoi a apărut primul lot de căței,
iar activitățile de predresaj și dresaj au putut
începe. Specialitatea: pază obiective
speciale. Dar nu numai patrupezii au fost cei
care au beneficiat de instrucție, ci și militarii
care doreau să devină conductori de câini. Acestea fiind stabilite, prima serie de câini,
16 la număr, a fost distribuită unităților militare chiar în anul 2002.
Șase ani mai târziu, datorită apariției și dezvoltării unei noi specialități militare,
EOD, sectorul a primit o misiune nouă. De data aceasta, câinii trebuiau selecționați,
dresați și instruiți pentru a detecta substanțe explozive.
Structura a reușit să pregătească peste 500 de câini pentru paza obiectivelor și a
realizat în jur de 30 de echipe EODD capabile să execute misiuni, atât pe teritoriul
național, cât și în afara acestuia.
Câinii sunt analizați în detaliu încă de la vârsta de trei luni, moment în care
începe predresajul. Apoi, în funcție de capacitatea fiecăruia, câinii sunt selecționați și
îndreptați spre o specialitate potrivită temperamentului. Statisticile arată că aproximativ
5% din câinii pe care sectorul îi pregătește, au capabilitatea de a detecta materiale
explozive. Și asta pentru că aceste abilități sunt transmise genetic și se dezvoltă pe
parcursul perioadelor de predresaj și dresaj.
Probabil că cei mai mulți dintre noi nu realizăm cât de sensibil poate fi subiectul
referitor la montă. Nu se iau, pur și simplu, doi câini pentru a produce pui, ci se ține
cont de arborele genealogic, un factor extrem de important atunci când vine vorba
despre împerecheri. De asemenea, un alt aspect de care se ține cont, câinii nu trebuie
aibă grad de rudenie între ei. Există riscul apariției fenomenului de consangvinizare,

35
adică înrudirea de sânge, în urma căruia pot apărea pui cu probleme, defecte genetice,
malformații sau rezistență scăzută la boli.
După cum am arătat anterior,
selecția câinilor se face de la o vârstă
fragedă, în funcție de temperamentul
fiecăruia. Însă, prioritare sunt
atașamentul și disciplina. Urmează a se
obișnui câinele cu numele, zgarda,
lesa, cu recunoașterea conductorului,
iar joaca va fi pentru deconectare și ca
recompensă.
Câinii specializați în detectarea
materialelor explozive trebuie să fie
echilibrați psihic, docili, ascultători și
să aibă abilitatea de a aduce înapoi
obiecte pe care conductorul le aruncă
(aportori).
În cazul celor care sunt potriviți pentru pază, patrupezii selecționați trebuie să
aibă un temperament mai agresiv, să latre la mișcări bruște, dar să aibă capabilitatea de
a face diferența între conductor și alte persoane.
Înțelegerea psihologiei câinelui este extrem de importantă. Tocmai de aceea,
militarii care doresc să devină conductori trebuie să obțină o simbioză om-câine. O altă
condiție elementară este vocația pentru lucrul cu câinele. Doar cei care dețin aceste
aptitudini sunt capabili de a crea o conexiune necesară noului cuplu, pentru a da
randament maxim în misiuni.
De asemenea, conductorul trebuie să fie echilibrat, inteligent, sensibil,
înțelegător, rezistent la efort fizic și psihic, dar și răbdător și ordonat. Mai mult decât
atât, trebuie să știe și când să
fie distant cu câinele. Toate
acestea, întrunite, reprezintă
factori cheie în predresaj și
dresaj.
Câinele va sta în
serviciu timp de șapte ani și
jumătate. La împlinirea acestei
vârste, patrupedul va fi
reevaluat pentru a se stabili
dacă mai este capabil pentru
continuarea misiunilor. Se
verifică din punct de vedere al
calităților morfologice, fizice și psihice, auzul, văzul, mirosul și articulațiile.
Unii dintre câini trec de această vârstă și îşi pot continua misiunile, însă cei care
nu îndeplinesc condițiile vor fi trecuți în rezervă. Câinele pensionat va rămâne la
unitatea care îl deține, dar conductorul are și opțiunea de a-l lua acasă dacă dorește.

36
ACTIVITĂŢI INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL C-IED
ORGANIZATE ÎN ROMÂNIA
 Locotenent-colonel ing. Cătălin SĂRACU

Ameninţarea cu dispozitive explozive improvizate reprezintă o provocare
importantă pentru statele europene, parte din acestea având în ultimii ani de gestionat
incidente majore care au curmat vieţi şi au produs pagube materiale însemnate, dar mai
ales au creat un climat de nesiguranţă în cadrul anumitor naţiuni. Activităţile de schimb
de experienţă, instruiri în comun sau participarea la diferite programe de cercetare
internaţionale se prezintă în momentul de faţă ca un efort comun pentru limitarea acestei
ameninţări.
România a fost gazda a două astfel de evenimente importante în acest domeniu,
ambele fiind desfăşurate la Bucureşti în toamna anului trecut.
În data de 1 octombrie 2018 s-a desfăşurat, la sediul Palatului Cercului Militar
Naţional, seminarul de profil în domeniul contracarării dispozitivelor explozive
improvizate (C-IED).
La această activitate organizată de Forţele Terestre Române în colaborare cu
Centrul de Excelenţă C-IED din Madrid au participat, alături de personal din cadrul
Ministerului Apărării Naţionale, experţi în domeniul C-IED din Spania, Portugalia,
SUA, Marea Britanie, Olanda, Slovacia, Elveţia, Belgia, Germania, Norvegia, Turcia şi
Italia, dar şi specialişti din cadrul SRI, SPP, Jandarmeriei Române şi Inspectoratului
General pentru Situaţii de Urgenţă.
Scopul seminarului a fost de a realiza schimbul de experienţă şi de a armoniza

abordarea C-IED specifică fiecărei structuri.
Participanţii au prezentat diverse studii de caz, iar în urma discuţiilor s-au
evidenţiat direcţii şi modalităţi de cooperare ulterioară, în vederea dezvoltării
capabilităţilor specifice domeniului C-IED.
37
A fost subliniat faptul că, deşi legislaţiile naţionale diferă de la un stat la altul, o
caracteristică definitorie a activităţii C-IED este cooperarea interdepartamentală şi
internaţională la nivelul structurilor specializate, întrucât ameninţările cu dispozitive
explozive improvizate exced graniţele anumitor state sau limitele unor teatre de operaţii,
iar singura modalitate de a acţiona eficient împotriva reţelelor teroriste/insurgente este
colaborarea şi schimbul de informaţii la nivel regional sau chiar global.
În perioada 2-4 octombrie s-a desfăşurat, la Bucureşti, a 20-a Reuniune a
Grupului de Lucru NATO
în domeniul C-IED.
Principalul obiectiv al
acestui grup de lucru este
de a gestiona activitatea de
elaborare a standardelor
NATO aplicabile acestui
domeniu, pe agenda de
lucru aflându-se dezbateri
asupra lecţiilor învăţate şi a
bunelor practici în
domeniile exploatării
tehnice a incidentelor cu
IED, activităţi C-IED în
mediul maritim, dar şi referitoare la ultimele proceduri de antrenament şi folosirea în
operaţii a câinilor de serviciu.
Pe timpul lucrărilor s-au stabilit direcţiile de acţiune pentru elaborarea sau
modificarea doctrinelor şi standardelor NATO în domeniul C-IED, precum şi modalităţi
de cooperare între naţiuni pentru optimizarea activităţii de standardizare şi validare a
standardelor prin exerciţiile naţionale sau multinaţionale.
De asemenea, au fost prezentate diferite capabilităţi de instruire în domeniul
C-IED, iniţiative naţionale şi internaţionale care au ca scop dezvoltarea sistemelor
tehnice ce pot identifica sau neutraliza dispozitivele improvizate, precum şi metode şi
proceduri de exploatare şi analiză a incidentelor IED.
Ambele activităţi, desfăşurate în premieră în ţara noastră, au fost conduse de
directorul Centrului de Excelenţă NATO C-IED, colonel Jose Antonio Cruz Moro,
care a apreciat efortul depus de organizatorii evenimentelor, subliniind importanţa
colaborării între naţiuni şi organizaţiile cu responsabilităţi în contracararea
dispozitivelor explozive improvizate.

38
PRIORITĂŢI PE AGENDA NATO:
CONTROLUL ACCESULUI ÎN ZONELE PROTEJATE
 Locotenent-colonel Claudiu ŢOLEA

Odată cu evoluţia ameninţărilor şi schimbarea mediului de operare, imperativele
desfăşurării misiunilor rămân aceleaşi: protecţia bazelor, amenajarea terenului în scopul
împiedicării libertăţii de mişcare a inamicului şi securizarea graniţelor reprezintă
cerinţele esenţiale. Unele dintre aceste capabilităţi există deja, dar constrângerile
intrinseci în ceea ce priveşte utilizarea forţei de muncă, timpul la dispoziţie şi
necesitatea reducerii pierderilor civile conduc spre nevoia găsirii de noi soluţii
tehnologice.
Eliminarea din dotarea statelor membre NATO a minelor antipersonal, în baza
Convenţiei de la Ottawa din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producţiei şi
transferului acestora, precum reducerea şi utilizării de către forţele NATO a minelor
antiblindate, a condus la o diminuare semnificativă a protecţiei forţei şi a capabilităţilor
de contramobilitate, iar necesitatea reducerii daunelor colaterale a dictat implementarea
unor măsuri de control punctuale şi cu un grad crescut de siguranţă.
Misiunile specifice desfăşurate de forţele Alianţei au stabilit necesitatea
dezvoltării unor sisteme de control, interzicere sau autorizare a accesului în zonele
protejate, nu doar la război, ci în cadrul întregului spectru de operaţii, inclusiv cele de
menţinere a păcii.
Pentru a surmonta această vulnerabilitate,
încă din anul 2014, o echipă de experţi sub
autoritatea Grupului NATO pentru consiliere în
domeniul industrial (NATO Industrial Advisory
Group – NIAG) a fost însărcinată să analizeze
posibilitatea realizării unui sistem de control al
accesului în zonele protejate (Area Access Control
– AAC), care să poate să asigure, prin mijloace
letale şi neletale, protecţia acestora împotriva
accesului neautorizat al personalului şi vehiculelor,
inclusiv a celor blindate, prin utilizarea celor mai
noi tehnologii în domeniu, capabil să funcţioneze
în întregul spectru de operaţii desfăşurate la nivelul Alianţei.
Bazate în principal pe capabilităţi tradiţionale – câmpuri de mine, lucrări de
distrugeri, realizarea de obstacole neexplozive – metodele actuale de realizare a AAC
nu fac discriminare între forţele proprii sau aliate, inamic, militari, civili, oameni sau
animale. Cele mai multe dintre acestea rămân în funcţiune pentru perioade nedefinite de
timp, constituind un pericol încă mult timp după ce scopul lor a devenit redundant.
Chiar dacă se cunoaşte locaţia exactă a acestora – lucru de multe ori imposibil după
încheierea unor perioade de conflict intens – neutralizarea şi îndepărtarea lor este
dificilă chiar şi pentru cei care le-au amplasat.

39
În contextul actual, NATO încearcă să construiască un cadru global de
capabilităţi, în concordanţă cu conceptul Smart Defence2, concentrat pe două axe
principale: standardizarea (STANAG/STANREC) şi dezvoltarea politicilor de achiziţie
în comun, cu posibilitatea introducerii conceptului AAC în catalogul NSPA3, realizarea
interoperabilităţii sistemului fiind astfel evaluată ca un factor cheie.
Analiza factorilor implicaţi în realizarea capabilităţii AAC au condus la
identificarea de către experţi a două aspecte critice, privind minele terestre utilizate
pentru realizarea obstacolelor tactice şi a zonelor de interzicere, precum şi lipsa
controlului acestora şi a posibilităţii discriminării ţintelor, în acest moment neexistând
standarde acceptate privind obstacolele sau proceduri de testare pentru îndrumarea
statelor privind achiziţia unor sisteme de obstacole interoperabile sau a elementelor
acestora pe componentele de comandă şi control, reţele de comunicaţii, senzori sau
receptori, inclusiv muniţii letale sau neletale.
În cadrul analizei s-a constatat, de asemenea, inexistenţa unor sisteme complet
controlabile de obstacole, care să îndeplinească cerinţele de capabilităţi AAC,
majoritatea statelor folosind în acest scop mine antiblindate şi obstacole neexplozive.
O evoluţie majoră în acest domeniu, depăşind minele terestre convenţionale, a
constituit-o apariţia în industria de profil a obstacolelor care pot fi controlate, activate şi
dezactivate de la distanţă, pot localiza, urmări, identifica şi angaja, la comandă umană,
ţinte adverse, folosind efecte letale sau neletale şi care, la nevoie, pot fi rapid distruse
sau eliminate.
În aceste condiţii, în cadrul celei de-a 17-a Reuniuni a Grupului de lucru NATO
pentru standardizare în domeniul Geniu (NATO MILENG WG), care s-a desfăşurat în
perioada 29 ianuarie - 01 februarie 2019 la Ingolstadt (Germania), a fost propusă o
soluţie de standardizare pentru interzicerea deplasării personalului şi vehiculelor
inamice în zonele neliniare controlate, inclusiv prin pasaje subterane, ca element de
protecţia forţei în cadrul proiectului AAC, având ca obiectiv elaborarea unei noi
doctrine şi a unei recomandări de standardizare (STANREC), care să ţină cont de
limitările legale privind utilizarea minelor, în condiţiile în care se prevede renunţarea
completă la folosirea minelor care nu pot identifica ţinta sau care nu au control uman
direct.
Conceptul AAC constă, în primul
rând, în detectarea şi localizarea, respectiv
identificarea uneia sau mai multor persoane
şi/sau vehicule, inclusiv drone sau vehicule
ghidate de la distanţă, care intră într-o zonă
controlată. Sistemul trebuie să fie capabil să
afişeze permanent situaţia mijloacelor de
răspuns letale şi neletale disponibile, să
interzică accesul intruşilor, precum şi să
permită activarea controlată de la distanţă a senzorilor.
2
Smart Defence (în traducere liberă „apărare inteligentă”, n.a.) reprezintă un concept NATO care încurajează statele
membre să coopereze în dezvoltarea, achiziţia şi menţinerea capabilităţilor militare, în scopul îndeplinirii cerinţelor actuale
de securitate, în concordanţă cu noul Concept Strategic NATO, prin punerea în punerea în comun a capabilităţilor,
stabilirea priorităţilor şi o mai bună coordonare a eforturilor naţiunilor.
3
NATO Support and Procurement Agency – Agenţia NATO pentru Sprijin şi Achiziţii.
40
De asemenea, acesta trebuie să poată preveni pătrunderile ulterioare în zona
protejată, prin mijloace de răspuns activ, operate de la distanţă – de către operatori –
sau semiautonome – activate de intruşi, în concordanţă cu legislaţia naţională şi
regulile de angajare. Nu în ultimul rând, sistemul trebuie să permită dezactivarea la
nevoie a mijloacelor de răspuns, pentru a putea asigura traversarea zonei de către
forţele proprii sau aliate, pentru realizarea mentenanţei şi/sau pentru recuperarea
componentelor.
În cadrul studiilor efectuate, au fost identificate trei mari scenarii de utilizare a

conceptului:
protecţia forţei, prin amplasarea sistemelor AAC pentru protecţia unor locaţii
fixe (baze militare, campuri, infrastructură cheie, puncte de acces);
realizarea contramobilităţii prin interzicerea zonelor – amplasarea sistemelor
AAC în sprijinul schemei de manevră, prin întârzierea, dirijarea sau împiedicarea
deplasării inamicului şi creşterea efectelor focului direct sau indirect al forţelor proprii;
realizarea contramobilităţii prin interzicerea căilor de comunicaţie –
amplasarea sistemelor AAC în sprijinul forţelor de securitate locale, prevenirea
amplasării de către inamic a obstacolelor şi utilizarea lor pe căile de acces la punctele
obligate de trecere.
Arhitectura sistemului
AAC constă în realizarea a trei
subsisteme: un sistem de
comandă şi control (C2), un
sistem de senzori, receptori şi
activatori, respectiv un sistem
de mijloace de răspuns.
Aspectul principal în realizarea
sistemului constă în necesitatea
luării deciziei de către factorul
uman şi realizarea reţelei C2
pentru dislocarea mijloacelor
de răspuns letale şi neletale şi
discriminarea ţintelor.

41
Capabilitatea AAC presupune posibilitatea controlului accesului în zone
nesupravegheate, prin interzicerea sau permiterea, după caz, a accesului personalului
sau echipamentului. Sistemul trebuie să funcţioneze în cele mai diverse medii de
operare – terestru, aerian, naval sau subteran, în orice tipuri de teren, climă şi condiţii de
stare a vremii, fără a produce efecte negative pe termen lung asupra mediului. Exemple
de zone care pot fi protejate astfel sunt: baze militare, zone de interes, graniţe,
infrastructura cheie, puncte vitale şi zone de acces, secţiuni de drumuri, puncte de
control, pasaje subterane etc.
AAC trebuie să permită coordonarea cu celelalte capabilităţi cu care se
suprapune în perimetrul controlat, precum cele de supraveghere şi manevră a forţelor,
pentru a se realiza optimizarea utilizării resurselor şi a se evita situaţiile de conflict
intern, precum fratricidul.
De asemenea, sistemul trebuie să fie flexibil şi modular, pentru a permite
folosirea lui la nivel tactic, în operaţii desfăşurate de la pluton până la brigadă, într-o
gamă diversă de misiuni, de la monitorizarea graniţelor, protecţia bazelor militare şi
supraveghere, până la realizarea de obstacole în mediul urban şi în teren complex.
Alte cerinţe majore identificate pentru realizarea sistemului sunt
interoperabilitatea, siguranţa în amplasarea şi utilizarea de către operatori, care trebuie
să deţină controlul total al deciziei şi letalităţii efectului, funcţionarea în regim
neîntrerupt, respectiv reversibilitatea, pentru a permite demontarea şi redislocarea
echipamentului.
Pregătirea necesară pentru operarea sistemului trebuie să fie de nivel minim, cu
posibilitatea de a fi încorporată în pachete standard de instruire, utilizarea trebuie să fie
facilă şi intuitivă, iar operaţiunile de bază pentru mentenanţa sistemului şi reparaţiile
curente – precum înlocuirea bateriilor – să poată fi executate de către operator la locul
de amplasare, fără a necesita intervenţia specialiştilor.
Utilizarea AAC poate avea aplicabilitate şi în alte domenii, precum:
sprijinul operaţiilor de contramobilitate, prin reducerea posibilităţilor de
manevră a inamicului şi interzicerea selectivă a folosirii terenului de către acesta,
inclusiv prin crearea de obstacole în zonele de ducere a operaţiilor terestre. Astfel, se
reduce efectul superiorităţii numerice şi se realizează canalizarea forţelor adversarului în
zone nefavorabile, în mod gradat şi diferenţiat, în funcţie de situaţia tactică şi nivelul
ameninţării;
sprijinul de geniu pentru realizarea protecţiei forţei, inclusiv protecţia
campurilor şi bazelor militare, constă în desfăşurarea acelor activităţi pentru
minimizarea riscurilor şi efectelor acţiunilor inamicului asupra forţelor şi obiectivelor
proprii;
sprijinul operaţiilor de mobilitate, prin acţiuni desfăşurate în scopul menţinerii
libertăţii de mişcare a forţelor proprii în zonele desemnate.
Până la această dată, ţările care au făcut paşi importanţi în direcţia implementării
unor sisteme AAC la nivel naţional sunt Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Spania şi
SUA.
Astfel, geniştii olandezi au dezvoltat un sistem pe bază de mine pentru
interzicerea accesului în zonele protejate (Mine-based Area Denial – MAD), care se

42
bazează pe un singur tip de mijloc de răspuns, respectiv minele antiblindate, ca soluţie
temporară, prin folosirea unor tehnologii deja existente.
Sistemul este compus din trei componente principale:
senzori – „ochii şi urechile” sistemului, care pot
identifica tipul elementului infiltrat în zonă şi direcţia de
deplasare a acestuia, având şi capabilităţi de autodiagnosticare
privind locaţia şi nivelul energiei proprii;
ecran de control tip
tabletă, conectat atât la
senzori, cât şi la mijloacele
de răspuns, asigurând
cunoaşterea permanentă a
locaţiei şi controlul
acestora în zona protejată;
mijloace de răspuns de tip mine antiblindate de generaţia a doua, care pot fi
armate şi dezactivate de la
distanţă, de către operator, prin
intermediul ecranului de control.
Mijloacele de răspuns pot
fi de tip letal sau neletal, oferind
astfel posibilitatea folosirii
sistemului şi pe timpul exerciţiilor
şi activităţilor demonstrative,
mijloacele cele de tip neletal fiind
reutilizabile, pentru reducerea
costurilor asociate.
4
Conceptul norvegian „Områdekontroll” are ca finalitate achiziţia unui sistem
modern, eficace şi rapid dislocabil pentru realizarea AAC, prin utilizarea unor variante
îmbunătăţite ale senzorilor, mijloacelor de răspuns şi măsurilor de contramobilitate
aflate deja în dotarea forţelor norvegiene.
SUA utilizează sisteme care
furnizează capabilităţi AAC în cinci arii de
interes privind capabilităţile principale
pentru securitatea bazelor militare, astfel:
securitatea perimetrală: sistemul
tactic de securitate (Tactical Security
System – TSS), compus dintr-o gamă de
senzori cu acţiune la suprafaţă, în subteran
sau în apă, precum şi camere de
supraveghere video cu rază scurtă de
acţiune;
4
Controlul teritoriului, în traducere liberă (n.a.).
43
supraveghere şi detecţie cu
rază lungă de acţiune: un sistem
terestru de supraveghere, dislocabil,
bazat pe radare de supraveghere zi-
noapte, amplasate în turnuri terestre, cu
capabilităţi de detectare a ameninţărilor
până la distanţe de 10 km;
controlul punctelor de acces:
personal şi obstacole tip barieră,
complete de verificare şi inspecţie
portabile pentru accesul în baze şi controlul traficului;
avertizarea şi alertarea bazelor: o gamă de sisteme audio şi vizuale care
furnizează detalii rapide şi specifice privind multiple ameninţări la adresa bazelor
militare, precum şi direcţionare şi răspuns adecvat la acestea;
integrarea datelor transmise de senzori: un program de calculator care
analizează şi integrează datele transmise de senzori privind supravegherea, securitatea şi
apărarea bazelor, furnizând în acelaşi timp variante de răspuns la ameninţări specifice.
Sistemul modular de lansare a minelor antiblindate (Vehicle Launched
Scatterable Antitank System – VLSAS), utilizat de Marea Britanie, este o adaptare a
modelului american Volcano care permite dislocare rapidă în teren a câmpurilor de
mine dispersabile antiblindate şi are ca elemente componente, pe lângă muniţiile
antiblindate, lansatorul de mine, platforma de comunicare cu lansatorul şi un modul de
comandă electronică a sistemului.
Sistemul folosit de Spania
permite controlul la o distanţă de
siguranţă a accesului persoanelor în
zona protejată şi constă într-o reţea
dislocabilă de senzori şi elemente de
acţionare, conectate la o unitate de
control şi un ecran auxiliar, operate
de factorul uman, care acţionează
sistemul numai după confirmarea
prezenţei elementului inamic,
eliminând astfel posibilitatea
declanşării accidentale sau fără
discriminarea ţintelor.
În contextul actual al restricţiilor asumate ca semnatar al Convenţiei de la
Ottawa privind interzicerea utilizării minelor antipersonal, cât şi ţinând cont de situaţia
politico-militară tot mai dinamică şi volatilă din zonă, este necesar ca şi România să
includă acest domeniu foarte important – al controlului accesului în zonele protejate –
ca prioritate în programele de achiziţie şi înzestrare derulate, în strânsă legătură cu
nevoia de interoperabilitate şi conceptul Smart Defence, atât pentru furnizarea
capabilităţilor multidomeniu la care contribuie acesta, cât şi pentru asigurarea
interoperabilităţii cu sistemele partenerilor din cadrul Alianţei Nord-Atlantice.

44
TENDINŢE PRIVIND APLICAREA TEHNOLOGIEI STEALTH
 Locotenent-colonel Marius GÂJU

Arta de a camufla, a ascunde şi a înşela adversarul îşi are originile încă din
primele momente ale istoriei conflictelor armate.
Strategiile de luptă se bazează pe îndeplinirea şi răspândirea rapidă, durabilă a
sistemelor de luptă polimorfe, bine ascunse şi cu un nivel de protecţie înalt care se
confruntă cu sisteme moderne de recunoaştere. Astăzi, dezvoltarea tehnologică a
realizat perfecţionarea sistemelor de senzori şi a schimbat condiţiile de desfăşurare a
conflictelor armate. Ochiul uman poate fi, încă, senzorul dominant, dar pericolul major
vine de la „ochiul artificial” dispus pe platforme de cercetare sau cercetare-lovire
terestre, aeriene sau cosmice.
Războaiele secolului trecut au arătat carenţele existente în domeniul mascării şi
urmările negative ale utilizării în mod defectuos ale acesteia.
Supravieţuitorii pot depune mărturie despre precizia şi puterea distructivă a
sistemelor de arme moderne, care împreună cu ajutorul celor mai recente sisteme de
cercetare şi recunoaştere nu oferă mari şanse de supravieţuire celor atacaţi5. Se
apreciază că orice ţintă descoperită şi recunoscută este neutralizată în proporţie de 90%.
Eficacitatea acestor sisteme de arme este atât de mare încât orice ţintă militară
neprotejată, aflată în apropierea zonelor de luptă poate fi considerată aprioric pierdută.
Noua calitate a senzorilor de recunoaştere a oferit specialiştilor în domeniul
CCD impulsul necesar dezvoltării tehnicilor, mijloacelor şi materialelor de camuflare,
ascundere şi înşelare.
Procedeele de luptă şi sistemele de armament, fiecare luat în parte sau în cooperare
pot influenţa în mod pozitiv obţinerea victoriei în luptă. Din această cauză, protecţia efectivă
a forţelor şi mijloacelor proprii
faţă de acţiunea sistemelor de
cercetare lovire de înaltă
precizie a căpătat un caracter
de prioritate în condiţiile
actuale. Viabilitatea unei
acţiuni militare depinde de
mijloacele de mascare folosite
pentru protejarea forţelor şi
mijloacelor înaintea intrării lor
efective în luptă, pe timpul
luptei şi după încheierea
acesteia.
Probabil că nu mai este o noutate pentru nimeni cuvântul în limba engleză
„stealth”. Toată lumea interesată a auzit, cu siguranţă, de tehnologia „stealth”,
dezvoltată între anii 1970 şi 1990 de SUA, pentru reducerea semnăturii radar, pornind
de la adaptarea formei exterioare, structurii şi învelişului aeronavelor militare.
5
Comisar-şef ing. Gheorghe Petre Plotuna, Contribuţii la studiul posibilităţilor de camuflare a ţintelor detectabile cu
ajutorul sistemelor optoelectronice de vedere pe timp de noapte, Editura Academia Tehnică Militară, Bucureşti, 2007,
p. 72.
45
Încercând o definire generală a conceptului am putea spune că prin tehnologia
„stealth” se urmăreşte aplicarea de contramăsuri pentru evitarea detectării avioanelor,
rachetelor şi navelor militare în scopul de a le face mai puţin vizibile (ideal invizibile) şi
a le creşte şansele de a rămâne nedetectate.
Această tehnologie s-a dovedit fezabilă, dar pretenţioasă în realizare şi, în
primul rând, foarte costisitoare, iar în acelaşi timp, dificil de procurat, motiv pentru care
primele variante experimentale au fost testate după anul 1990.
Tehnologia „stealth” s-a dezvoltat în decursul anilor în domeniile: radar
(domeniul cel mai important şi pentru care a fost concepută iniţial), infraroşu, vizibil,
acustic, vapori de apă, dioxid de carbon, fum.
Invizibilitatea radar, după cum am prezentat anterior, se obţine prin aşa-zisa
reducere a secţiunii
tranversale echivalente
(RCS – radar cross section).
Tehnologia „stealth” îşi
propune ca datorită
proiectării şi utilizării de
materiale şi vopsele speciale
să realizeze obiecte, fie că
este vorba despre o aeronavă
sau un submarin, care să
prezinte un profil mai mic
pentru a rămâne nedetectat.
Prin proiectare se urmăreşte adoptarea de forme ce reflectă foarte puţin undele
electromagnetice din spectrul folosit de radare (forme cu o anumită curbură), a formelor
ce reflectă undele radar concentrat în anumite direcţii (suprafeţe plane, derive înclinate
etc.), dar şi evitarea celor care reflectă undele radar ca o oglindă perfectă (colţuri cave
tridimensionale, de exemplu guri de admisie a aerului în motoare).
De asemenea, aeronavele vor fi echipate cu geamuri metalizate (pentru ca
undele radar să nu se reflecte de cavităţile interioare) şi cu dispozitive pentru lansarea
contramăsurilor radar active.
Pentru construcţia tehnicii în sistem „stealth” sunt incluse materiale care nu
reflectă undele radar (plastice, compozite) şi materiale care absorb undele radar (vopsele
pe bază de ferite).
Alături de măsurile tehnice (folosirea materialelor speciale şi proiectare
adecvată), tehnologia „stealth” presupune şi aplicarea operaţională a unor tactici
corespunzătoare. Planificarea misiunilor se poate face cu pătrundere şi retragere la o
altitudine cât mai joasă, unde relieful ecranează radarele (tehnica LO-HI-LO). Această
măsură este însă ineficientă dacă adversarul dispune de radare ambarcate pe avioane
care patrulează la mare înălţime.
Este cunoscut şi recunoscut faptul că aeronavele sunt echipate cu motoare puternice
care prin jetul generat degajă o mare cantitate de căldură. Pentru reducerea semnăturii
termice (în infraroşu) trebuie ca această căldură să fie diminuată cât mai mult posibil.
Avionul invizibil a fost un vis de multe decenii al specialiştilor militari
americani, dar şi al altora. Parţial se poate spune că s-a realizat. De ce parţial? Pentru că
problema nu este rezolvată satisfăcător în spectrul vizibil, invizibilitatea fiind obţinută
46
numai pe timp de noapte, ceea ce limitează disponibilitatea numai la misiuni de noapte.
Aceasta a fost, evident, o situaţie care nu a putut fi tolerată şi a fost lansat un program
pentru a stabili dacă s-ar putea face de fapt aparatul de zbor „invizibil”.
S-a încercat cu vopsirea în diferite nuanţe folosind vopsele speciale. Rezultatele
nu au fost cele aşteptate, aşa că s-a apelat la un sistem special de iluminare, dar şi la alte
tehnologii pentru a le face aproape invizibile ochiului uman.
Reducerea semnăturii acustice produsă de motoare conduce la măsuri
asemănătoare cu cele pentru reducerea semnăturii termice.
Particulele de carbon, eliminate de motoare, sunt centre de condensare a
umidităţii atmosferice. Pentru realizarea mascării trebuie evitată formarea dârelor de
condensare. Măsurile pentru evitarea acestui fenomen constau în planificarea misiunilor
la înălţimi mici (unde aerul nu este saturat cu vapori de apă) şi înlocuirea motoarelor cu
unele de puteri mai mici (care să nu elimine mulţi vapori proveniţi din arderea
hidrogenului din hidrocarburile combustibilului).
Tehnologiile „stealth” sunt, în prezent, relativ eficiente pentru evitarea detecţiei
prin radar şi, împreună cu celelalte măsuri, asigură mari şanse de succes împotriva unui
adversar mai puţin dotat tehnologic şi tehnic, însă nu sunt eficiente împotriva unui
adversar care dispune de teledetecţie prin satelit6.
În general, nu se poate obţine concomitent şi la un nivel înalt şi viteză, şi
capacitate de încărcare, şi invizibilitate. Situaţia, în acest sens, a avioanelor
reprezentative care beneficiază, în prezent, de tehnologia „stealth”, se prezintă astfel:
 la F-117 sunt limitate viteza (ca urmare capacitatea de luptă aer-aer),
supravieţuire în caz de observare şi capacitatea de încărcare;
 la F-22 Raptor este limitată capacitatea de încărcare;
 la B-2 Spirit este limitată viteza şi, în caz de observare, capacitatea de
supravieţuire.
În paralel cu dezvoltarea tehnologiei „stealth” de către SUA, încă din anii '80,
fosta URSS a dezvoltat un program ultrasecret de realizare a unei replici ruseşti la
programul american, dar colapsul imperiului sovietic, de la începutul anilor '90, a redus
drastic posibilităţile de finanţare a unui astfel de program. Primul prototip din cadrul
programului, lansat în anul 1986 şi denumit MIG 1.44, avea să fie finalizat în cea mai
mare parte abia în anul 1994. În paralel, biroul Suhoi a dezvoltat modelul S-37, denumit
„Berkut” (Vulturul auriu), primul aparat care a efectuat un astfel de zbor fiind realizat în
anul 1997, în timp ce prototipul MIG 1.44 a fost lansat în ianuarie 1999.
Suhoi S-37 şi MiG 1.44 au fost declarate drept replică superioară, din multe
puncte de vedere, a programului ATF/F-22 „Raptor”, însă nu erau decât nişte aparate
experimentale care nu corespundeau integral tehnologiei „stealth” realizată la acea dată
în SUA. În anul 1999, academicianul Anatoliy Koroteyev, directorul Centrului de
Cercetări „M.V.Keldysh” (Institut pentru cercetarea ştiinţifică a proceselor termale), a
dezvăluit agenţiei ITAR - TASS că a pus la punct şi testat (atât static, cât şi în zbor) o
nouă metodă de reducere a semnăturii radar, diferită conceptual de sistemul „stealth”.
În anul 2002, Rusia a testat generatorul de plasmă montat pe Suhoi Su-27, care
împreună cu RCS (secţiunea transversală radar), a redus vizibilitatea de 100 de ori7.
6
Stealth – www.armystudyguide.com/content
7
http://www.network54.com/Forum/221692/thread/1042737863/last-1106049473/ Russian Air Force to Upgrade 20Su-27s
in 2003.
47
Sistemul rusesc creează artificial un „nor” de particule de plasmă în jurul
aeronavei. Acesta, pe de o parte, absoarbe din energia undelor electromagnetice incidente
ale radarului inamic, iar pe de altă parte, undele electromagnetice au tendinţa să ocolească
norul de plasmă. Teoretic, acest sistem nu ar depinde de forma exterioară sau de structura
aeronavei. Greutatea suplimentară care ar trebui instalată la bord pentru noul sistem nu
depăşeşte 100 de kg, iar puterea ce trebuie generată la bord pentru punerea sa în funcţiune
variază de la câţiva kW la câteva zeci de kW (putere instalată la bord este de 65 kW)8.
Sistemul a fost declarat în anul 2003 a fi disponibil, inclusiv la export, în două
variante – una care reduce semnătura radar a aparatului propriu şi cealaltă care creează
semnale false pentru inducerea în eroare a sistemelor de detecţie ale adversarului 9. În
dezvoltare, pe planşetele proiectanţilor s-au aflat MiG-29 şi Su-27 (ulterior, MIG-35 şi
Su-35), declarate ca replică la programul american Joint Strike Fighter (JSF).
În septembrie 2008, comandantul forţelor aeriene ruse, generalul colonel
Alexander Zelin, citat de Ria Novosti, a anunţat că Federaţia Rusă a început testarea
noilor avioane de vânătoare de generaţia a cincea, care au fost introduse în serviciu în
anul 2013. Noul avion de luptă, denumit Suhoi PAK FA sau T-50, beneficiază de
tehnologia plasma „stealth” şi a fost proiectat să facă faţă avioanelor americane de
ultimă generaţie, F-22 Raptor şi F-35 Lightning II10.
De asemenea, cercetătorii ruşi afirmă faptul că această tehnologie este
disponibilă şi poate fi aplicată pe orice tip de tehnică terestră. Viitorul va demonstra
dacă sistemul cu „nor” de plasmă este superior, fiabil şi la fel de fezabil precum
tehnologia americană „stealth”.
De altfel, tehnologia „stealth” aplicată, iniţial, în special aeronavelor, după anul
2000 a fost extinsă şi asupra echipamentelor terestre, şi chiar individuale, fiind realizate
modele de uniforme noi, create cu ajutorul tehnologiei digitale avansate. Specialiştii
susţin că aceste modele pot fi aplicate, cu uşurinţă, numai ca formă specializată
individualizată şi creează dezavantaje în cazul folosirii peste camuflajul convenţional.
8
http://www.military-heat.com/43/russian-plasma-stealth-fighters
9
http://www.worldaffairsboard.com/military-aviation/8906-russia-develops-stealth-aircraft-UsingPlasmaScreenTechnology,
5/11/2009
10
Moscova se dotează cu Suhoi PAK FA, varianta rusească a lui F-22 Raptor, http://www.ziua.net/news.php?data=2008-
10-10&id=9142
48
STABILIREA UNEI METODE UNICE NATO
DE DETERMINARE A CAPACITĂŢII PORTANTE A PODURILOR
 Maior Ovidiu DAMIAN

Centrul de Excelenţă NATO pentru Geniu
Un aspect important în planificarea și executarea misiunilor este

identificarea itinerariilor de deplasare/manevră, în vederea asigurării
mobilităţii forţelor proprii. Ofiţerii de stat major de arma geniu participă
activ la acest proces de planificare, iar una dintre contribuţiile lor majore
o reprezintă raportarea capacităţii portante a podurilor ce se află de-a
lungul acestor itinerarii analizate la nivelul Statului Major. Comandanţii
forţelor de manevră solicită date certe cu privire la poduri şi podeţe, indiferent de tipul
şi arhitectura acestora, pentru a se asigura că acestea pot susţine deplasarea tehnicii şi
echipamentelor militare. Odată cu ratificarea în anul 2017 a STANAG 2021 şi ATP-
3.12.1.5 – Military Load Classification of Bridges, Ferries, Rafts and Vehicles, statele
membre NATO şi partenere au adoptat un cod unic de evaluare, clasificare şi raportare,
aplicat atât vehiculelor militare, cât şi podurilor, pentru a facilita compararea capacităţii
portante a podurilor cu volumul maxim de încărcare a unui vehicul militar. Valorile de
clasificare a încărcăturii militare (MLC - Military Load Classification) sunt atribuite atât
vehiculelor militare, cât şi podurilor. Atât timp cât MLC-ul unui vehicul nu depăşeşte
MLC-ul podului, se poate trage concluzia că podul poate susţine în condiții de siguranță
traversarea temporară a acestui vehicul. Deoarece, în general, acţiunile militare se
desfăşoară cu rapiditate, în context multinaţional şi în diferite medii operaţionale,
structurile de geniu au nevoie de un instrument analitic rapid şi eficient, recunoscut şi
acceptat la nivelul Alianţei, pentru a determina prin metodologii comune atât MLC
pentru vehiculele militare, la nevoie, cât mai ales pentru podurile existente. Aceste
metode ar spori cooperarea mutuală dintre Forţele Aliate, ar consolida şi fluentiza fluxul
informaţional, ar sta la baza luării unor decizii critice şi oportune, ar contribui, cu alte
cuvinte, la standardizare şi interoperabilitate în rândul forţelor partenere.
Proiectul NATO de determinare a capacităţii portante a podurilor
Încă din anul 2010, Germania a semnalat
problema necesităţii unei metode unice NATO
de determinare a capacităţii portante a podurilor
ca o cerinţă operaţională pentru a veni în
sprijinul mobilităţii forţelor de manevră. În
acelaşi an, fostul grup de asigurare a
capabilităţilor pe linia armei Geniu în NATO
(NATO Land Capability Group 7), în prezent
denumit Material Panel, subordonat Grupului de
Lucru NATO pe linie de geniu – NATO Military
Engineering Working Group (MILENG WG) – a
acceptat această cerinţă operaţională şi a
convenit pentru înfiinţarea unei echipe de experţi – Team of Experts Military Bridge
Assessment (ToE MBA) care, prin întâlniri punctuale, urma să identifice şi să propună
soluţii pentru o modalitate simplă şi eficientă de determinare a capacităţii portante a
49
podurilor civile utilizate în scop militar. Germania a preluat conducerea acestei echipe
de experţi, în compunerea căreia s-au alăturat experţi în domeniu reprezentând ţări
precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Polonia, Franţa,
Danemarca, Italia, Suedia şi Austria.
În paralel, s-au iniţiat demersuri pentru crearea de platforme comune de instruire
în vederea realizării schimbului de informaţii, respectiv evaluarea tehnicilor şi
procedurilor curente, naţionale, de cercetare şi evaluare a podurilor. Prima iniţiativă în
acest sens a avut-o Belgia, care a organizat, atât în anul 2013, cât şi în 2014, un curs
internaţional denumit Bridge Assessment and Reconnaissance Team (BART). Ulterior,
pe baza unui acord încheiat între Belgia, Germania şi Centrul de Excelenţă NATO
pentru Geniu (MILENG COE), s-au organizat 3 cursuri denumite International Bridge
Assessment Course (IBAC) în anii 2015, 2016 şi 2017. Încă de la început, aceste
platforme comune de instruire au afişat abordări distincte şi metode naţionale diferite
pentru evaluarea capacităţii portante a podurilor, conducând adesea la rezultate
divergente, creând confuzie şi nesiguranţă. Prin urmare, s-a conturat încă o dată
necesitatea unei standardizări în domeniu, concluzia substanţială fiind de a se stabili o
metodologie unică de evaluare a podurilor pentru a fi propusă ca standard NATO.
Aceste constatări au fost prezentate în cadrul NATO Senior Joint Engineer Conference
în decembrie 2015 la Praga, iar şefii structurilor de Geniu din cadrul Alianţei au cerut ca
MILENG WG și MILENG COE să revizuiască STANAG 2021 pentru a propune un
standard comun NATO pentru evaluarea podurilor.
Ca urmare, prin aportul personal al subsemnatului, MILENG COE a iniţiat, în
iunie 2016, un proiect NATO denumit The Interoperable Bridge Classification Project,
care a fost aprobat şi finanţat de către NATO prin Emerging Security Challenges
Division (ESCD). Scopul principal era de
a finanţa dezvoltarea unui sistem integrat,
care să combine module de cercetare, de
calcul şi de raportare într-o aplicaţie
software care, până la sfârşitul anului 2017
să fie pregătită pentru diseminare către
toate statele membre NATO şi partenere.
În urma organizării a două
evenimente majore la sediul MILENG COE
intitulate The NATO Interoperable Bridge
Classification methods Demonstration and
Trials Workshop, în 26-28 septembrie 2016
şi The Final Test-Bed Workshop, în 17-19
iulie 2017, precum şi ca urmare a lucrului în
cadrul ToE MBA (noiembrie 2016 în Marea
Britanie, iunie 2017 în Statele Unite şi
noiembrie 2017 în Germania), la sfârşitul
anului 2017, următoarele produse au
rezultat în urma proiectului:
 o broşură destinată evaluării rapide a podurilor prin metoda corelaţiei, dar şi
prin metoda observării traficului rutier (metoda siluetelor), aplicabilă atât podurilor
rutiere, cât şi celor improvizate, cu sau fără restricţii de tonaj;
50
o aplicaţie digitală pentru
platformele ce operează cu programe de
tip Windows pentru evaluarea rapidă a
podurilor, ce respectă atât doctrina
canadiană, cât şi pe cea a Statelor Unite
şi Marii Britanii, dezvoltată de Colegiul
Militar Regal din Canada (The Royal
Military College of Canada);
 o aplicaţie digitală pentru
platformele ce operează cu sistemul
Android pentru evaluarea rapidă a
podurilor, dezvoltată de Universitatea Militară din München (The University of
Bundeswehr from Germany);
 o aplicaţie digitală pentru platformele ce operează cu programe de tip Windows pentru
evaluarea vehiculelor, cât şi a podurilor, prin metoda expeditivă a corelaţiei şi a siluetelor,
dezvoltată de Colegiul Militar Regal din Canada (The Royal Military College of Canada);
 o aplicaţie digitală pentru platformele ce operează cu programe de tip
Windows pentru evaluarea detaliată/analitică a podurilor, ce respectă atât doctrina
canadiană, cât şi cea a Statelor Unite şi Marii Britanii, dezvoltată de Colegiul Militar
Regal din Canada (The Royal Military College of Canada).
Termenul propus inițial – sfârșitul anului 2017 – pentru diseminarea produselor
finale nu a putut fi îndeplinit, în principal deoarece aceste produse au fost dezvoltate de
coordonatori pe baza standardelor lor naționale de construcţie a podurilor, care s-au dovedit
a fi diferite faţă de standardele altor țări. În consecinţă, au fost identificate noi nevoi de
informaţii, care să cuprindă date referitoare la standarde naţionale de proiectare/construcţie
a podurilor şi a fost stabilită o nouă etapizare a activităţilor de dezvoltare și modernizare a
produselor. Ca urmare, pe data de 15 decembrie 2017, The Interoperable Bridge
Classification Project a fost închis oficial și un nou proiect a fost propus de subsemnatul,
denumit The Interoperable Bridge Classification Project - Upgrading to a Geoghraphical
User Interface, acceptat din nou pentru a fi sprijinit financiar de către ESCD/NATO HQ.
Proiectul specifica noi repere temporare pentru dezvoltarea și completarea produselor deja
finalizate la sfârşitul anului
2017, cu un nou termen de
finalizare a acestora, în iunie
2019, obiectivul principal
constând în culegerea de date
şi informaţii despre diferite
standarde naţionale de
proiectare/construcţie a
podurilor şi introducerea
acestora în sisteme, pentru a
conduce la o valoare cât mai
precisă a capacităţii portante a
podurilor, în funcţie de
locaţia geografică unde se
face evaluarea.
51
În primul semestru al anului 2018, prin contribuţia diferiţilor experţi din cadrul
Naţiunilor, produsele au fost perfecţionate atât din punct de vedere tehnic, cât şi vizual,
iar în vara anului 2018 acestea au fost distribuite pentru prima dată în scop de testare.
Acest lucru a fost posibil în urma organizării la sediul MILENG COE a unui
Grup de Lucru, The NATO Bridge Classification Workshop, în perioada 10-12 iulie
2018, la care au participat reprezentanţi din 16 ţări. Produsele au fost prezentate
participanţilor de către experţii care le-au conceput, au fost explicate caracteristicile
acestora şi au fost diseminate informaţiile necesare, obiectivul principal fiind testarea
acestor produse de către participanţi în ţările de origine şi înaintarea până la sfârşitul lui
2018 a eventualelor propuneri de îmbunătăţire a acestora, în vederea pregătirii variantei
finale a produselor, care va fi distribuită în luna iunie 2019.
Activităţi următoare
Pe termen scurt, intenţia este ca toate produsele să fie finalizate până în vara
anului 2019 şi diseminate oficial către ţările membre NATO şi partenere, pe timpul
desfăşurării MILENG WG din perioada 11-14 iunie 2019, organizat la Roma, Italia.
Pe termen mediu, în paralel se lucrează la
ediţia a 9-a a STANAG 2021 şi ATP-3.12.1.5
Military Load Classification of Bridges, Ferries,
Rafts and Vehicles, în cadrul căreia aceste
produse vor fi propuse ca metode comune
NATO de determinare a capacităţii portante a
podurilor, publicaţie ce va fi oferită ţărilor
membre NATO şi partenere pentru ratificare în
cursul anului 2021.
Pe termen lung, MILENG COE va continua să organizeze în vara fiecărui an
câte un curs NBAC - NATO Bridge Assessment Course cu durata de 5 zile, prin care se
va urmări instruirea liderilor cheie pentru folosirea corectă, rapidă şi eficientă a
produselor rezultate în urma finalizării acestui proiect (perioada planificată pentru 2019
este 24-28 iunie). Ulterior, odată ce ediţia a 9-a a STANAG 2021 va fi promulgată,
MILENG COE va începe demersurile necesare pentru ca NBAC să devină un curs
certificat NATO, de tip Train the Trainers.
În încheiere, personal mă simt mândru că am reuşit de-a lungul ultimilor 3 ani să
derulez acest proiect NATO,
interacţionând şi colaborând cu
experţi şi tehnicieni din cadrul
multor ţări, reuşind ca împreună
să răspundem la o cerinţă de
interoperabilitate şi standardizare
solicitată de la cel mai înalt nivel
pe linie de armă în NATO, oferind
soluţii concrete ce vor îmbunătăţi
modul cum ne instruim, cum
desfăşurăm exerciţii şi aplicaţii
dar, mai ales, modul cum vom
executa misiuni şi operaţii în context naţional sau multinaţional.
52
IMPLEMENTAREA LA NIVEL NAŢIONAL A MODALITĂŢILOR
DE CALCUL A CLASEI MILITARE DE ÎNCĂRCARE PENTRU
PODURI ŞI AUTOVEHICULE
 Locotenent-colonel Liviu BOSCAGINI

În domeniul utilizării podurilor
existente, dar şi celor realizate de către
unităţi de geniu sunt instruiţi/
specializaţi din ce în ce mai puţini
militari. Datorită acestui fapt, s-a
identificat necesitatea creării unui
instrument automatizat pentru a ajuta
inginerii şi planificatorii militari în
determinarea în mod precis şi rapid a
clasei militare de încărcare (MLC) a
podurilor existente.
După desfăşurarea la sediul
Centrului de Excelenţă NATO pentru
Geniu (MILENG COE) în luna iulie 2018 a grupului de lucru „The NATO Bridge
Classification Workshop”, s-a planificat şi desfăşurat în perioada 11-12 septembrie
2018, la sediul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Panait
Donici” din Râmnicu Vâlcea, Convocarea pentru stabilirea metodologiei de calcul a
claselor militare de încărcare/MLC pentru poduri şi vehicule militare şi folosirea unor
softuri standardizate.
Participanţilor prezenţi la convocare li s-au prezentat diferitele proceduri de
evaluare a clasei militare de încărcare existente a podurilor civile, pe baza rezultatelor
actuale ale proiectului (cuprinzând explicaţii de ordin tehnic – precum performanţele
practice asociate cu interfaţa utilizatorului etc.). De asemenea, aceştia au fost instruiţi
privind utilizarea softurilor puse la dispoziţie de către reprezentanţii şcolilor militare de
geniu/experţii civili ai statelor membre NATO, ulterior au executat testarea şi validarea
acestor softuri pentru podurile existente pe teritoriul naţional din zonele de responsabilitate.
Totodată, aceştia au
primit ca sarcină realizarea
unei baze de date, prin
colectarea şi furnizarea unor
detalii constructive ale
podurilor civile (cel puţin 20
de poduri) după modelele
primite la convocare, atât
prin studierea proiectelor de
execuţie ale acestora, în
colaborare cu autorităţile
locale/ naţionale de drumuri
şi poduri care deţin aceste
proiecte, cât şi prin cercetarea podurilor la locul de construcţie.
53
Pe parcursul lunilor septembrie, octombrie şi noiembrie s-a efectuat cercetarea
pe teren a unor poduri de pe teritoriul naţional, iar acolo unde nu s-a putut am fost
sprijiniţi cu datele tehnice ale podurilor existente pe drumurile naţionale şi judeţene,
prin consultarea unor proiecte de execuţie la arhivele Secţiilor de Drumuri Naţionale,
respectiv Regiilor Autonome Judeţene de Drumuri şi Poduri.
Documentaţia, completată pe parcursul acestor luni cu toate datele cerute de
către responsabilii din unităţile de geniu din teritoriu, a fost înaintată Centrului de
Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN pentru centralizare. Baza de date
realizată a fost înaintată MILENG COE pentru realizarea formei finale a proiectului.
Această problematică a fost discutată în cadrul seminarului privind schimbul de
informaţii pe linie de geniu, desfăşurat la Ingolstadt, Germania. Aceste rezultate vor
contribui la desfăşurarea cursurilor de perfecţionare a ofiţerilor şi subofiţerilor de
geniu care se desfăşoară în Centrul de la Râmnicu Vâlcea, dar şi la versiunea finală a
programului pentru calculul MLC a podurilor (anexă la viitoarea ediţie a
STANAG 2021).
Acest proiect va rezolva o cerinţă importantă în cadrul Alianţei, în domeniul

sprijinului mobilităţii – o metodă standardizată prin care se va putea determina MLC a
podurilor existente, astfel încât forţele Alianţei le vor putea utiliza normal sau cu
limitări.
Produsele proiectului nu sunt făcute să înlocuiască metodologiile naţionale
existente pentru evaluarea podurilor. Responsabilitatea revine fiecărei naţiuni pentru
datele furnizate cu privire la propriile infrastructuri şi anume, acurateţea rezultatelor
calculelor capacităţii portante atât pentru podurile existente, cât şi pentru podurile
realizate de către structurile de specialitate de geniu.

54
ROBOŢII EOD – TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR
 Locotenent-colonel Mihai GHIŢĂ

 Maior Alexandru MINCIU
Chiar dacă roboții EOD au fost introduși recent în Armata României, în armatele
NATO ei sunt folosiți de mai bine de 40 de ani. În continuare vom încerca să prezentăm
dezvoltarea acestor „droizi” lenți care, până la urmă, au un sfârșit „exploziv”. Oriunde
i-a fost teamă omului să meargă, acesta a încercat să dezvolte noi modalități de a
diminua pericolul, prin angajarea, pe cât posibil, de la distanță. De aici a apărut nevoia
de dezvoltare a roboților EOD care, printre multele sarcini pe care le pot îndeplini,
eliminarea/neutralizarea bombelor este una dintre cele mai periculoase, deoarece riscul
de deces al operatorului EOD pândește la fiecare pas.
Roboții EOD au fost folosiți pentru a neutraliza în siguranță muniția explozivă
de peste 40 de ani, de atunci fiind folosiți de sute, dacă nu chiar de mii de ori. Cu toate
acestea, termenul de „robot de eliminare a bombei” este impropriu, deoarece nu sunt
roboți tehnici. Conform DEX, un robot este „aparat automat al cărui program conține un
sistem complex de legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și
care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. El poate înlocui efortul uman,
deși nu are, în cele mai multe cazuri, vreo asemănare cu omul sau un mod de
funcționare de tip uman”. Termenul a fost preluat din piesa „Rossum’s Universal
Robots” (1920) aparținând scriitorului ceh Karel Capek. În prezent se utilizează roboți
foarte performanți și în alte domenii: la fabricarea de automobile, asamblarea de
avioane, realizarea de produse electronice sau care „execută unele lucrări în condiții
periculoase pentru om”[1]. Potrivit Dicționarului Oxford Englez, un robot este „o mașină
capabilă să efectueze automat o serie complexă de acțiuni”[2].
O definiție mai potrivită pentru un robot EOD poate fi aceea de „dronă”, la fel ca
vehiculele fără pilot, deoarece sunt controlaţi de la o distanță sigură de un operator
uman. Acești roboți operează ca o prezență fizică, la distanță, pentru experții în
eliminarea/neutralizarea bombelor sau „doctorii de bombe”, așa cum sunt cunoscuți în
armata britanică. Acest lucru le permite să examineze cu atenție dispozitivele și să le
mute într-o altă zonă, fără a se pune pe ei înșiși sau pe ceilalți în pericol. Odată ce
dispozitivul a fost examinat, robotul îl poate pune în stare sigură. Totodată, precizăm că
roboții nu neutralizează doar bombe, ei pot neutraliza orice dispozitiv care ar putea
exploda: minele terestre, dispozitivele explozive improvizate sau munițiile.
Unul dintre primii roboți EOD a fost Mark 1. Acesta a fost dezvoltat de către
armata britanică în 1972, când locotenent-colonelul Peter Miller a venit cu ideea de a
folosi un șasiu cu motor electric pentru a tracta dispozitive suspecte, cum ar fi bombele
amplasate sub vehicule, astfel încât acestea să poată fi detonate în siguranță fără a răni
vreo persoană. Prototipul inițial s-a dovedit dificil de manevrat, astfel că „Centrul de
inginerie și vehicule militare” din Chertsey (în prezent nu mai există) a adus
îmbunătățiri la sistemele de control și de urmărire al acestuia.

55
Robot de eliminare a bombei controlat prin cabluri
Mai târziu, Miller a adăugat la robot „pigstick-ul” maiorului Robert Patterson -

termenul militar „pigstick” definea un jet puternic de apă - ceea ce a făcut ca robotul lui
Miller să poată neutraliza bombe, nu doar să le mute/tracteze din locurile periculoase.
Investigarea unui dispozitiv suspect de către un robot fără a pune în pericol pe cineva
În zilele noastre, cheia unei misiuni de eliminare a unei bombe este aceea de a o
face nefuncțională, fără să o detoneze. În mod obișnuit, roboții fac acest lucru prin
„tragerea” unui jet puternic de apă cu o presiune foarte mare asupra firelor
dispozitivului. Un dispozitiv exploziv necesită, de regulă, o sursă de alimentare pentru a
detona, iar împiedicarea alimentării cu energie electrică a acestuia, prin întreruperea
circuitului electric, face ca dispozitivul exploziv să devină nefuncțional și de cele mai
multe ori „sigur”. Cu toate acestea, unele dispozitive au sisteme secundare care pot
determina explozia dispozitivului în cazul în care acesta este manipulat. De aceea,
eliminarea dispozitivelor explozive este cel mai bine să fie efectuată cu ajutorul unui
robot.

56
Roboții sunt controlați de operatorii EOD de la o distanță sigură, aceștia fiind
capabili să vadă pe un ecran ceea ce „vede” robotul, printr-o serie de camere montate pe
carcasa exterioară a robotului, care transmit permanent imagini operatorilor. De obicei,
există o cameră de luat vederi montată pe partea frontală a robotului, astfel încât
operatorul să fie capabil să vadă pe unde merge robotul, împreună cu o a doua cameră
montată pe brațul de acționare, pentru a oferi o vedere mai largă asupra zonei
înconjurătoare. Primii roboți erau controlați cu ajutorul unor funii dar, pe măsură ce
tehnologia a avansat, a fost introdus un cablu de telecomunicații pentru a transmite
comenzile către sistemele electrice ale robotului. Cu toate acestea, existența acestui
cablu limitează raza de acțiune a robotului, existând riscul ca acesta să fie prins sau
încurcat pe obiectele din jurul sau de pe traseul către dispozitivul exploziv.
Detonarea unei bombe în Irak cu ajutorul robotului EOD
În zilele noastre, majoritatea roboților folosiți de structurile EOD sunt controlați

prin intermediul legăturilor wireless. Acest lucru a avut drept urmare o creștere
considerabilă a razei de acțiune a acestora dar, pe de altă parte, există riscul de hacking
al acestora, risc minim totuși, datorită sistemelor de protecție ale acestora.
Deși designul roboților s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, misiunea
de bază a acestora a rămas aceeași. Cu toate că tehnologia folosită s-a dezvoltat,
minimizat și în același timp a devenit mai robustă, roboții folosiți pentru îndepărtarea
bombelor sunt în continuare urmăriți de operatori, sunt roboți controlați de om, cu un
„braț” ce poate manipula dispozitivele suspecte.
În ceea ce privește
mobilitatea, roboții au plecat de
la a avea o singură pereche de
șenile, iar acum s-a ajuns la
variante cu două perechi de
șenile sau la altele care au șase
sau mai multe roți. Acest lucru
le permite acestora să
traverseze un teren tot mai
dificil, iar unele modele pot
chiar să urce pe scări.

57
Brațul roboţilor oferă o versatilitate deosebită, iar cele mai multe echipe EOD au
în prezent diferite instrumente care pot fi atașate la acesta. Acest lucru permite robotului
să ocolească diferitele obstacole care împiedică înaintarea sa ori să treacă de acestea -
utilizarea cleștelui de sârmă permite tăierea gardurilor din sârmă. De asemenea, roboții
EOD sunt destinați să lucreze într-o varietate de condiții ostile, aceștia fiind în măsură
să reziste la condiții meteo extreme.
În funcție de destinația acestora, roboții pot avea diferite dimensiuni, de la
roboți care pot fi purtați în rucsacul militarului și pot fi efectiv aruncați în/pe clădiri,
până la cei de mărimea unei mașini de tuns iarba, dar cu aparatură X-ray și senzori
de detectare a explozivilor.
Dezvoltarea roboticii
și a sistemelor de control la
distanță va determina
apariția unor roboți tot mai
sofisticați. Există prototipuri
dezvoltate care sunt capabile
să sară peste ziduri și să
aterizeze pe cealaltă parte,
altele sunt dezvoltate având
două brațe, oferind astfel
roboților o mai mare
dexteritate manuală, care
le permite să deschidă
portbagajul de la o mașină și să „privească” înăuntru.
În acest moment încep să fie proiectați și dezvoltați roboți specializați, iar
tendința actuală este ca în loc să se utilizeze un singur robot multifuncțional, să fie
folosiți roboți cu funcțiuni specifice/diferite. Aceștia vor opera împreună, în echipă,
unul va descoperi explozivii, iar celălalt va acţiona pentru neutralizarea propriu-zisă a
acestora.
În concluzie, pe măsură ce tehnologia din spatele roboților EOD se
îmbunătățește, numărul de vieți salvate de aceștia va crește. Sethu Vijayakumar,
profesor și director al centrului de robotică din Edinburgh, spunea despre roboții EOD
că aceștia „...pot intra, pot fi controlaţi de la o distanță sigură și, în cel mai rău caz, pot
fi sacrificați”[3].
BIBLIOGRAFIE:
[1] https://dexonline.ro/definitie/robot;
[2] https://en.oxforddictionaries.com/definition/robot;
[3] http://robotikhome.com/robotic-bomb-disposal
Surse foto:
1. Getty Images
2. https://taskandpurpose.com/eod-bomb-disposal-bots-onr

58
INTEGRAREA EXOSCHELETULUI ÎN CÂMPUL DE LUPTĂ MODERN
 Locotenent-colonel Constantin EFRIM

Centrul de Excelenţă NATO pentru EOD
Misiunile de neutralizare şi distrugere a dispozitivelor explozive (EOD) constituie

operațiuni deosebit de periculoase prin natura lor, operatorii EOD riscându-și viața pe
timpul contracarării amenințărilor de acest fel[1]. Profesia de operator EOD este
considerată una dintre cele mai periculoase ocupații din lume, probabil cea mai
periculoasă din mediul militar. Până în prezent, dispozitivele explozive improvizate (IED)
sunt responsabile pentru producerea majorității deceselor și rănirilor grave ale militarilor
aliați pe timpul operațiunilor din Irak (4886) și Afganistan (3559)[2]. Din păcate, IED-
urile au devenit arma preferată a atacurilor teroriste asupra personalului civil și militar
aproape peste tot în lume. De exemplu, doar în 2018, în regiunea Indo-Pacifică au avut
loc un număr de 1175 de evenimente IED[3]. Proliferarea utilizării unei astfel de arme a
dus la creșterea rolului operatorilor EOD în căutarea, neutralizarea și eliminarea IED.
Pentru a se proteja împotriva efectelor exploziei (suprapresiune, fragmentare, impact și
căldură) și pentru a diminua riscul expunerii, personalul EOD poartă echipament special,
un costum de protecție împotriva efectelor provocate de explozia bombelor. Datorită
materialelor folosite (necesare pentru a asigura o protecție minimă balistică), costumul de
protecție este extrem de greu, greutatea sa medie fiind mai mare de 30 kg. Acest lucru
conduce la creșterea consumului de energie și, în consecință, la imposibilitatea operatorului
EOD de a desfășura acțiuni pe termen lung.
Observând sursele istorice și dovezile materiale aferente, se poate spune că
dezvoltarea echipamentelor de protecție a evoluat concomitent cu cea a armelor
ofensive și efectelor acestora.
Protecția luptătorului a reprezentat o preocupare constantă de-a lungul secolelor, cele
mai vechi armuri cunoscute fiind cele descoperite în China antică. În Europa, cea mai veche
armură cunoscută este panoplia Dendra, datând din epoca miceniană (figura nr.1). În istoria
Evului Mediu, armurile au fost folosite în diferite configurații, chiar și în timpul perioadei
utilizării prafului de pușcă. Era modernă vine cu armament avansat, care întrerupe cumva
utilizarea armurilor grele, dar nu în întregime. La începutul Primului Război Mondial, unele
trupe de cavalerie încă purtau armuri pe câmpul de luptă. Folosind aceste surse de inspirație,
cercetătorii militari au încercat să ofere o mai mare protecție trupelor, experimentând și
producând diferite armuri (figura nr. 2). Mai târziu, după cel de-al Doilea Război Mondial,
au fost descoperite și întrebuințate materiale noi, mult mai ușoare și mai eficiente (kevlarul,
de exemplu) pentru fabricarea echipamentului individual de protecție balistică.
Figura nr. 1. Armură Myceniană 1400 BC Figura nr. 2. Armură din Primul Război Mondial
59
Echipamentul de protecție individual EOD
Datorită funcționării defectuoase a unor cantități mari de muniție (bombe de
aviație, proiectile de artilerie, muniții de infanterie etc.), neutralizarea acesteia a devenit
o practică formalizată în Primul Război Mondial (figura nr. 3). Al Doilea Război
Mondial a venit cu și mai multe muniții, mai avansate, inclusiv muniții echipate cu
detonatoare cu acțiune întârziată. Neutralizarea acestor muniții neexplodate (UXO) a
fost una dintre cele mai periculoase misiuni. Chiar și așa, la acel moment încă nu fusese
creat un echipament de protecție special dedicat operatorilor care lucrau pentru
eliminarea pericolului produs de UXO (figura nr. 4).
Figura nr. 3. Muniţii germane neexplodate (1918) Figura nr. 4. Neutralizarea unei bombe (1940)
De-a lungul timpului, dispozitivele explozive improvizate au devenit arma
preferată pentru multe grupuri teroriste din întreaga lume. În paralel cu evoluția acestei
amenințări, echipamentele de protecție specifice pentru operatorii EOD au evoluat și
ele. Cu toate acestea, cei mai mari pași în dezvoltarea acestor echipamente au fost făcuți
după începutul secolului XXI. Intensitatea crescândă a conflictelor și a atacurilor
teroriste a condus la evoluția, adaptarea permanentă și modernizarea tacticilor și
procedurilor EOD, inclusiv a instrumentelor și echipamentelor de protecție specifice.
Dacă iniţial costumul de protecție a fost capabil să protejeze partea superioară a
corpului operatorului doar împotriva fragmentelor mici de metal sau a șrapnelului, fără
a asigura protecția brațelor sau a picioarelor (figura nr. 5), în decursul anilor a evoluat
devenind deosebit de complex (figura nr. 6), oferind o protecție sporită a capului, a
membrelor superioare și inferioare și a trunchiului (figura nr. 7).
Figura nr. 5. Costum de Figura nr. 6. Noul costum de protecţie, Figura nr. 7. Costumul EOD
dezamorsare al Poliţiei din alături de echipamentul vechi (1987)[4] actual
New York (1972)
60
Problemele constante și caracteristice evoluției echipamentului de protecție sunt
greutatea și ergonomia. În ciuda accesului la toate materialele și tehnicile noi, operatorii
EOD trebuie să se confrunte, în afara condițiilor tactice, factorilor de mediu și climatici,
care influențează negativ și ele, cu problema greutății mari a echipamentelor, a
mobilității limitate și a manevrabilității reduse. Șansele de rănire a soldatului sunt mai
mari atunci când transportă încărcături grele datorită reducerii agilității, producerii
epuizării premature și creșterii riscului de rănire. Cele mai frecvente leziuni legate de
transportul sarcinilor sunt cele la articulațiile picioarelor, sistemul muscular-osos și
piele. Oricare dintre acestea poate influența negativ capacitatea soldatului de a-și
îndeplini rolul și sarcinile pe câmpul de luptă.
Proiectul IEB
Divizia NATO pentru Provocări Emergente în Domeniul Securităţii (ESCD) a
lansat proiectul Integration of the Exoskeleton in the Battlefield (IEB) în 2017, parte a
pachetului de proiecte din cadrul programului de apărare împotriva terorismului (DAT
POW). DAT POW constituie o cale rapidă de dezvoltare a capabilităților și se
concentrează asupra celor mai critice amenințări teroriste. Proiectul IEB a fost repartizat
Centrului de Excelență NATO pentru EOD (EOD COE), pentru a fi dezvoltat în
colaborare cu Agenția NATO pentru Comunicare și Informare (NCIA). Beneficiarul
acestui proiect de trei ani este Grupul de capabilităţi terestre privind sisteme pentru
militarii debarcaţi (LCG DSS). Scopul principal al acestui proiect este acela de a ajuta
NATO și națiunile din cadrul NATO să înțeleagă posibilitățile de integrare și utilizare a
acestor tehnologii avansate în cadrul programelor militare care vizează dezvoltarea
soldatului viitorului prin augmentarea capabilităţilor sale.
Sistemele de tip Exoschelet
Exoscheletul se referă la sisteme care extind sau amplifică abilitățile fizice ale
unei persoane. Ele ajută o persoană să ridice sau să transporte încărcături mai grele, să
alerge mai repede sau să sară mai sus. În domeniul militar, exoscheletul îi va ajuta pe
militari să acționeze mai bine pentru o perioadă mai lungă de timp, deoarece pot fi mai
bine protejați, pot transporta o încărcătură mai mare sau chiar au mai multă putere,
consumând în acest timp o cantitate redusă de energie.
Cel mai vechi dispozitiv asemănător exoscheletului a fost dezvoltat în 1890
de către Nicholas Yagn (figura nr. 8). Acesta a proiectat un set de aparate asistate de
mers pe jos, pentru sărituri și alergare. O versiune anterioară folosea un arc de
dimensiuni considerabile. Versiunea finală a utilizat saci comprimați pentru a stoca
energia[5]. În 1917, Leslie C. Kelley, SUA, a inventat și brevetat Pedomotorul (figura
nr. 9,) un aparat alimentat cu abur. Persoanele purtau pe spate un dispozitiv cu aburi
care îi ajuta să alerge trăgând ligamentele artificiale. „Pedomotor” a fost conceput
pentru a reduce nivelul de utilizare a mușchilor pe timpul deplasării și pentru a crește
viteza de mers[6].

61
Figura nr. 8. Dispozitive pentru Figura nr. 9. Pedomotorul lui L.C. Kelley
facilitarea deplasării, alergării
şi săriturilor
Primele experimente privind posibila exploatare a exoscheletului în scop militar
datează la mijlocul secolului al XX-lea. Un exemplu sunt așa-numitele „amplificatoare
umane”, un costum cu armură dezvoltat de Cornell Aeronautical Laboratories din
Buffalo, New York, încă din anii '60 (figura nr. 10). În anul 1961, laboratoarele au
primit finanțare pentru explorarea aceste idei. Prin cercetările desfășurate, Cornell a
stabilit că structura externă în forma corpului uman, un exoschelet, ar putea prelua sau
chiar realiza anumite sarcini de rutină sau specifice[7].
Figura nr. 10. Conceptul amplificării efortului uman

În domeniul militar există o clasificare a acestui echipament în diferite categorii,
pe baza funcțiilor lor[8]:
 exoschelet pentru întreg corpul – sunt mari, au multe dispozitive de acționare
și sunt relativ greu de controlat. Ca rezultat, multe astfel de proiecte au fost modificate
și realizate ca module separate: pentru partea inferioară a corpului, respectiv pentru cea
superioară (figura nr. 11);
 exoschelet pentru partea inferioară a corpului – echipament pentru
extremitățile inferioare, oferă asistență picioarelor. Anumite prototipuri transferă
greutatea încărcăturii/echipamentelor pe sol (figura nr. 12);

62
 exoschelet pasiv – nu au actuatori, baterii sau echipamente electronice.
Acestea pot transfera un procent din greutatea echipamentului cărat în spate de către un
soldat direct în pământ (figura nr. 13);
 exoschelet autonom energetic – energia necesară este furnizată de utilizator.
Pe măsură ce utilizatorul pășește, flexia și extensia genunchilor rotesc un motor care
încarcă un condensator care, la rândul său, încarcă o baterie (figura nr. 14).
 exoschelet staționar – în general, este un exoschelet pentru partea superioară a
corpului. Un exemplu este echipamentul pentru braț[9], care simte și anulează mișcarea
de tremur din brațul purtătorului pe timpul ochirii și executării tragerii (figura nr. 15).
Figura nr. 11. Figura nr. 12. Figura nr. 13. Figura nr. 14. Figura nr. 15. Exoschelet
Exoschelet Exoschelet pentru Exoschelet pasiv Exoschelet staționar MAXFAS
pentru întreg partea inferioară autonom
corpul a corpului energetic
Dezvoltarea proiectului
Acest proiect se concentrează pe organizarea de conferințe și demonstrații live
ale tehnologiilor specifice realizării augmentării umane disponibile în prezent. Proiectul
se va încheia prin realizarea unui studiu privind gradul de maturitate tehnologică
(TRLR) și dezvoltarea unui concept de operare (CONOPS) specific acestui tip de
sisteme tehnologice (figura nr. 16).
Figura nr. 16. Evoluţia în timp a proiectului IEB
Primul atelier de lucru (WS) a fost organizat la sediul EOD COE din Trencin,
Slovacia, în noiembrie 2017. Scopul activității a fost crearea unui cadru favorabil
discuţiilor privind tehnologiile specifice EHPA disponibile în prezent, precum și cele
mai recente realizări în acest domeniu. La activitate au participat diferiți reprezentanţi ai
mediului academic, din domeniul militar, precum și al industriei. Primul IEB WS s-a
focalizat îndeosebi pe următoarele subiecte importante:
 ultimele realizări în domeniul EHPA (mediul academic);
 maturitatea tehnologiei EHPA (industria);
 experiență operațională/de testare la nivel național (industrie, domeniu militar).

63
Pe parcursul desfăşurării atelierului au fost vizualizate două prototipuri:
exoscheletul Ultralight Extreme Ruggedized Integrated Soldier Exoskeleton (UPRISE),
prezentat în figura nr. 17, produs de compania canadiană Mawashi și exoscheletul
Laevo, produs de compania olandeză cu același
nume. Acestea au fost testate împreună cu costumul
de protecție model EOD-9 produs de MED-ENG. S-a
dovedit că îmbinarea celor două tehnologii poate
conduce la un echipament care să vină în sprijinul
operatorilor EOD. De exemplu, exoscheletul
UPRISE a putut fi folosit împreună cu costumul
EOD-9 după executarea unor ajustări minore. În baza
datelor culese, s-a trecut la elaborarea unei liste a
cerințelor minime militare inițiale pentru un concept
de exoschelet pentru EOD. Această listă a devenit
fundamentul discuțiilor ulterioare privind cerințele
militare pentru acest nou concept.
Al doilea IEB WS a fost organizat în martie 2018 în Baza Militară „Maj.
Housiau Quartier” din Peutie, Belgia. Obiectivul principal al celui de-al doilea atelier de
lucru a fost de a investiga modul în care tehnologia disponibilă în prezent poate ajuta
direct în misiunile EOD și modul în care poate sprijini și îmbunătăți mobilitatea
operatorului EOD, rezistența, precizia asupra țintei, precum și creșterea capacității de
încărcare utilă. Activitatea s-a desfășurat pe parcursul a trei zile și a constat dintr-o
sesiune de revizuire și scriere a cerinţelor minime militare (MMR), precum și o sesiune
practică de experimentare a exoscheletului pe timpul unor scenarii specifice EOD.
Aceste scenarii au fost create pentru a identifica în ce măsură acest prototip de
exoschelet îndeplineşte cerințele minime militare identificate. Operatorii EOD au
simulat efectuarea a diferite sarcini de eliminare a IED (scenariul IEDD) și munițiilor
convenționale (scenariul CMD), purtând costumul de protecție tip GARANT combinat
cu exoscheletul UPRISE. În tot acest timp, o echipă medicală din cadrul Centrului de
Excelenţă NATO pentru Medicină Militară (MILMED COE) a monitorizat, măsurat și
colectat date privind ritmul cardiac, temperatura corporală și alte statistici ale
performerului (figura nr. 18).
Figura nr. 18. Încercări executate pe timpul desfăşurării celui de-al doilea atelier de lucru
64
În ultima zi a activității, toți pașii efectuați și datele colectate în acest proiect au
fost prezentate membrilor LCG DSS într-o sesiune specială ce a avut loc la sediul
comandamentului NATO din Bruxelles (figura nr. 19).
Figura nr. 19. Aspecte din timpul reuniunii LCGDSS

Acest al doilea atelier de lucru a reprezentat un pas important în demonstrarea
modului în care tehnologia exoscheletului poate veni în sprijinul operatorilor EOD. În
urma interpretării datelor colectate de echipa medicală, se poate afirma că în cele două
scenarii realizate (CMD și IEDD), stresul fizic pentru operatorul EOD a fost mai mic pe
timpul întrebuințării exoscheletului.
Următorul atelier de lucru s-a desfășurat în perioada 17-19 octombrie 2018 la
Praga, Cehia, sub umbrela evenimentului Future Forces Forum. Acesta a oferit
oportunitatea realizării unei comunități de interes în jurul acestui proiect. Activitatea în
sine a prezentat un interes deosebit, la ea participând peste 40 de specialiști militari,
cercetători și producători din Bulgaria, Canada, Cehia, Germania, Olanda, Polonia,
România, Slovacia, SUA, Turcia, Marea Britanie și Ungaria, precum și reprezentanţi ai
ESCD, NCIA, MILMED COE și Centrul Internaţional Geneva pentru Deminare
Umanitară (CICHD). Pe durata a trei zile au fost revizuite și îmbunătățite cerințele
minime militare și s-au stabilit elementele de detaliu pentru întocmirea TRLR și
CONOPS.
Figura nr. 20. Prezentarea stadiului proiectului de Figura nr. 21. Prezentarea realizată de către
către reprezentantul EOD COE Laboratorul de Cercetări al US Army

65
Figura nr. 22. Prezentarea realizată de către Figura nr. 23. Prezentarea exoscheletului
MILMED COE realizată de către MAWASHI UPRISE
Evoluţia viitoare a proiectului
Proiectul IEB continuă în anul 2019 prin organizarea a încă două ateliere în
Trencin, Slovacia. Mai mulți dezvoltatori de exoschelete și-au anunțat participarea la
următoarele ateliere. Noi studii și noi teste vor fi derulate cu sprijinul comunității
științifice și industriei de profil în vederea atingerii obiectivului final, realizarea unui
CONOPS viabil și folositor țărilor membre NATO.
Concluzii
Exoscheletele militare sunt dezvoltate de o multitudine de țări, cele mai avansate
în domeniu fiind SUA, China, Canada, Marea Britanie, Japonia și Rusia. Se observă o
intensificare a interesului privind utilizarea acestor echipamente în industria civilă, tot
mai multe companii implementând și utilizând astfel de soluții tehnologice în sprijinul
angajaților lor. Din punct de vedere militar, cercetarea se concentrează asupra utilizării
eficiente a exoscheletului pentru operațiuni de luptă și non-combat, în special pentru
optimizarea performanței soldatului, reducerea consumului de energie și eliminarea
tulburărilor muscular-osoase. Putem afirma că noua tehnologie a exoscheletului nu
numai că va conduce soldații în viitor, ci îi va ajuta, de asemenea, să-și îndeplinească
misiunile într-o manieră mai sigură. Pentru operatorii EOD, fuzionarea exoscheletului
cu costumul de protecție EOD poate fi deja considerat o etapă naturală în evoluția
echipamentelor de protecție specifice acestui tip de operațiuni.
BIBLIOGRAFIE:
[1] AJP-3.18, Allied Joint Doctrine for Explosive Ordnance Disposal Support to Operations, Edition A
Version 1, March 2017;
[2] Statistics, table Fatalities by year and country, http://www.icasualties.org/;
[3] IED Activity Report, Asia-Pacific Counter-IED Fusion Center 2018, 31 December 2018;
[4] David Middlecamp: Before 1987, the county bomb squad’s suit looked like a baseball catcher, The
Tribune, September 01, 2017;
[5] Yagin, Nicholas. „Apparatus for Facilitating Walking” U.S. Patent 440,684 filed February 11,
1890 and issued November 18, 1890;
[6] Kelley, C. Leslie. „Pedomotor” U.S. Patent 1,308,675 filed April 24, 1917 and issued July 1, 1919;
[7] N. J. Mizen: Preliminary design for the shoulders and arms of a powered, exoskeletal structure,
Cornell Aeronaut. Lab. Rep. V0-1692-V-4 (1965);
[8] Bobby Marinov: 19 Military Exoskeletons into 5 Categories, Exoskeleton report.com, July 5, 2016;
[9] Daniel M. Baechle: MAXFAS: a mobile arm exoskeleton for firearm aim stabilization, Spring 2013.

66
DISPOZITIVELE EXPLOZIVE IMPROVIZATE (DEI) -
„ARMA DE OPORTUNITATE” A REŢELELOR TERORISTE

 Căpitan Raluca POPESCU
Numărul în creștere al atacurilor cu dispozitivele explozive improvizate (DEI) din
zonele de conflict, la nivel global, demonstrează faptul că acestea continuă să reprezinte
arma „cea mai la îndemână” a rețelelor teroriste, devenind foarte probabil ca acest
fenomen să continue în următorul deceniu. DEI-urile pot folosi pe de o parte încărcături
explozive, iar pe de altă parte o pot face într-un scenariu hibrid complex, folosind
încărcături CBRN (chimic, biologic, radiologic și nuclear). Acestea sunt fabricate în mod
improvizat și au rolul de a incapacita personalul și tehnica, precum și de a distruge
facilitățile. DEI-urile sunt arme tactice care pot genera efecte la nivel strategic.
Componența DEI-urilor, precum și sistemul de inițiere, variază de la simplu la
complex. Costurile de producție sunt în general mici, iar componentele includ de la
muniție militară (mine, proiectile de artilerie), la compuși chimici (gen azotat de
amoniu), disponibili pe piață, care pot fi combinați pentru a produce explozivi. Deși
sunt deja folosite de mult timp, în războaiele civile și conflictele la nivel global,
pagubele provocate de DEI-uri au un efect de campanie cumulativ și sunt puncte cheie,
atât pentru teroriști, cât și pentru grupările rebele în lupta lor cu forțele convenționale,
superioare din punct de vedere tehnologic.
Organizația întrunită pentru combaterea amenințărilor cu DEI (Joint Improvised
Threat Defeat Organization - JIDO), întocmește rapoarte cu privire la evoluția atacurilor
cu DEI la nivel global. Rapoartele arată că în perioada aprilie - iunie 2017, în
Afganistan, 3043 de oameni au fost uciși sau răniți în 1143 atacuri cu DEI. Comparativ
cu perioada ianuarie - martie 2017, s-a înregistrat o creștere cu 8% a numărului de
incidente și o creștere cu 39% a numărului de morți și răniți, iar față de aceeași perioadă
a anului 2016, s-a înregistrat o creștere cu 17% a numărului de morți și răniți, cu toate
că numărul de incidente a scăzut cu 18%. Afganistanul a fost singura țară care a
înregistrat o creștere a numărului de morți și răniți, precum și a numărului de incidente
comparativ cu primele 3 luni. De asemenea, se observă o tendință de creștere cu 38% a
numărului atacurilor cu mașini capcană (VBIED - Vehicle Borne Improvised Explosive
Device) și sinucigași (SBIED - Suicide Borne Improvised Explosive Device), în
perioada mai - august 2017, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2016. Irakul a
înregistrat în aceeași perioadă (aprilie - iunie 2017), o scădere cu 15% a numărului de
incidente și cu 30% a numărului de victime, față de primele 90 zile ale lui 2017.
În Afganistan, insurgenții au descoperit că o modalitate eficientă de a descuraja
sprijinul guvernului afgan, acțiunile organizațiilor internaționale (NGO - Non
Governmental Organizations) și de a obține o vizibilitate constantă, este să crească
numărul de atacuri cu DEI. Un alt motiv pentru care talibanii preferă atacurile cu DEI,
ar putea fi faptul că ei nu controlează orașele, pe când ISIS a reușit să ocupe și să
controleze orașe din Irak și Siria, iar DEI-urile reprezintă arme de oportunitate care le
permit să lupte împotrivă forțelor internaționale, precum și a forțelor naționale afgane
de securitate.
67
Conform statisticilor Organizației Internaționale pentru Siguranța NGO-urilor
(INSO - International NGO Safety Organisation), care urmărește dinamica incidentelor
în zonele de conflict globale, pe tipuri de incidente, în anul 2018 s-au înregistrat
următoarele date: în Afganistan au avut loc 29450 incidente, dintre care 2886 incidente
cu DEI (adică 9,8% din totalul de incidente); în Somalia au fost înregistrate un număr de
2641 incidente, dintre care 446 incidente cu DEI (16,9%). În celelalte zone de conflict
în anul 2018, nu au fost înregistrate date cu privire la atacuri cu DEI.
Afganistanul rămâne în continuare centrul atacurilor cu DEI. Din păcate, în
ultima vreme, majoritatea victimelor atacurilor cu DEI fac parte din rândul populației
civile. Conform Misiunii de Sprijin a Națiunilor Unite în Afghanistan (UNAMA -
United Nation Assistance Mission in Afganistan), atacurile cu DEI au provocat în
perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2018, aproape jumătate din totalul de victime civile.
S-au înregistrat 1065 civili morți și 2569 civili răniți, adică o creștere cu 21%
comparativ cu aceeași perioadă a anului 2017. De asemenea, numărul de civili morți în
urma atacurilor sinucigașe a crescut cu 46%, comparativ cu aceeași perioadă a anului
2017. Mai mult chiar, UNAMA a subliniat faptul că a crescut numărul atacurilor
deliberate asupra populației civile, executate de către talibani și grupările locale afiliate
ISIS. Între 1 ianuarie - 30 septembrie 2018, misiunea a înregistrat 2354 civili răniți și
676 morți, în urma a 93 de atacuri sinucigașe și alte atacuri cu DEI, care au avut ca țintă
în mod deliberat civilii, adică o creștere cu 2/3 a numărului de victime civile și aproape
dublarea numărului de atacuri cu DEI, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2017.
Conform NATO, DEI-urile rămân cele mai letale arme din arsenalul
insurgenților, generând mai mult de jumătate din totalul victimelor forțelor NATO în
operațiile din Irak și Afghanistan. Din 2006 până la 1 iunie 2018, aproximativ 2177
militari americani au murit în pe timpul operațiilor „Iraqi Freedom” (2003-2010), „New
Dawn” (2010-2011) și „Inherent Resolve” (2014-prezent), dintre care aproximativ
jumătate se datorează atacurilor cu DEI, respectiv 1082 de morți. Raportat la aceeași
perioadă, în Afganistan au murit 1961 militari americani, dintre care 910 (aproximativ
47%) au murit în urma atacurilor cu DEI.[1]
IRAK AFGANISTAN
Figura nr. 1. Situația militarilor americani morți în urma atacurilor cu DEI în Irak și Afganistan
Din anul 2002 până la sfârșitul anului 2018, ca urmare a participării militarilor
români la misiunile din teatrul de operații Afganistan, s-au înregistrat 45 de militari
răniți și 22 de militari decedați în urma atacurilor cu DEI asupra patrulelor românești. În
misiunile executate în teatrul de operații Irak s-au înregistrat 2 militari români morți ca
urmare a atacurilor cu DEI.[2]

68
Cele mai recente amenințări referitoare la atacurile cu DEI sunt reprezentate de
posibilitățile grupărilor teroriste ISIS și Al-Qa’ida de a confecționa și lansa atacuri cu
CB DEI (DEI cu încărcătură chimică și biologică). Al-Qa’ida a lansat în anul 2007, în
Irak, o serie de atacuri chimice cu dispozitive explozive, având ca încărcătură principală
cilindri cu clor. În ceea ce privește confecționarea DEI-urilor cu încărcătură radiologică
și nucleară, materialele radiologice pot fi combinate cu explozivi pentru a produce un
dispozitiv radiologic dispersabil (DRD), denumit și „bombă murdară” iar materialele
nucleare pot fi folosite pentru a dezvolta dispozitive nucleare improvizate (DNI),
generând o explozie nucleară. Totuși, la momentul actual, datorită complexității
componentelor și procesului de construire și amplasare, RN DEI (radiologic și nuclear)
nu sunt în prezent la îndemâna rețelelor teroriste.
Pentru NATO, combaterea sistemului DEI al adversarului (Countering
Improvised Explosive Devices/C-IED), a reprezentat și reprezintă, în continuare, unul
dintre principalele obiective ale misiunilor multinaționale. Combaterea sistemului DEI
este reglementată la nivelul alianței prin AJP-3.15, Allied Joint Doctrine For
Countering Improvised Explosive Devices. „C-IED reprezintă eforturile colective
pentru înfrângerea sistemului DEI al inamicului prin: Pregătirea forței, Atacul rețelelor
și Neutralizarea dispozitivului.”[3] (Figura nr. 2, Pilonii combaterii DEI). Scopul C-IED
este să învingă sistemul DEI, să interzică, restricționeze și împiedice inamicul să
folosească DEI, cu scopul să protejeze forțele proprii și libertatea lor de acțiune,
facilitând astfel succesul operațiilor multinaționale
Combaterea sistemului DEI
Pregătirea forței Neutralizarea

Atacul rețelelor
dispozitivului
Înțelegere și Informații
Figura nr. 2. Pilonii combaterii DEI
Conform NATO, sistemul DEI presupune personal, resurse și activități necesare

pentru a planifica, executa și exploata un incident DEI. „Incidentul DEI este orice
incident care implică acțiuni sau activitățile legate de dispozitivele explozive
improvizate. Astfel de acțiuni includ: explozia, atacul, descoperirea, DEI false și
predarea”[3]. Rețeaua DEI reprezintă inamicul care amplasează DEI, incluzând aici
persoanele implicate, legăturile și relațiile dintre ele, precum și resursele pe care le
folosesc. Neutralizarea dispozitivului presupune înțelegerea caracteristicilor DEI și a
modului în care adversarul le amplasează. Acest lucru permite Alianței să dezvolte
tipuri de antrenamente, tehnici, tactici, proceduri (TTP) și măsuri de protecția forței
(FP) adecvate. Atacul rețelei - înțelegerea și informațiile stau la baza activităților de atac
al rețelei, prin identificarea punctelor (nodurilor) de legătură și a conexiunilor dintre
69
acestea, precum și concentrarea atenției pe vulnerabilitățile critice și ținte de înaltă
valoare. Fuziunea dintre informații și considerentele operaționale este critică pentru
angajarea eficientă a rețelelor adversare. Pregătirea forței - înțelegerea și informațiile
facilitează activitățile de pregătire a forței prin cunoașterea culturală și operațională,
precum și familiarizarea cu mediul operațional înainte de dislocare. Alianța folosește
înțelegerea și informațiile pentru a planifica antrenamente și exerciții eficiente,
facilitând repetițiile pentru misiune și dezvoltând TTP-uri adecvate.
NATO urmărește reducerea riscurilor generate de DEI, prin ajutarea membrilor
Alianței și a partenerilor pentru a-și dezvolta propriile capabilități C-IED, cu accent pe
instruirea forţelor, dezvoltarea doctrinelor naționale și dezvoltarea măsurilor tehnologice
de contracarare. Alianța se concentreză pe reducerea frecvenței și severității atacurilor cu
DEI, urmărind în același timp și neutralizarea rețelelor care le realizează. Eforturile
C-IED presupun muncă, cercetare, testare și instruire desfășurate la nivelul
Comandamentului NATO de la Bruxelles, Supreme Allied Command for Transformation
(SACT), în SUA, în diferite centre de excelență (C-IED CoE - Madrid, Spania; EOD CoE
- Trencin, Slovacia) și agenții NATO. Aceste structuri se concentrează pe instruire,
dezvoltarea de tehnologii pentru a învinge DEI-urile, schimbul de informații între
parteneri, precum și cu actorii non-NATO, pentru a neutraliza rețelele inamicului, înainte
ca DEI-urile să rănească sau să ucidă militari și civili.
Numărul mare de victime militare și civile din zonele de operații din Afganistan
și Irak, înregistrat ca urmare a atacurilor cu DEI, confirmă faptul că DEI-urile constituie
„arma de oportunitate” preferată a rețelelor teroriste, atât datorită simplității în
procurarea materialelor, confecționarea și amplasarea dispozitivelor, precum și datorită
amplelor efecte tactice, numărului mare de victime, precum și puternicului efect
psihologic. Ținând cont de faptul că rețelele teroriste vor continua să utilizeze DEI-urile
pentru a controla mediul din zonele de conflict, la nivel global, Combaterea sistemului
DEI al adversarului este vitală pentru succesul operațiilor curente și viitoare ale NATO.
BIBLIOGRAFIE:
1. https://fas.org/sgp/crs/natsec/IF10899.pdf;
2. https://www.mapn.ro/eroi/;
3. AJP-3.15, Allied Joint Doctrine For Countering Improvised Explosive Devices, Edition C,
Version 1, FEBRUARY 2018, pg 1-5;
4. https://www.act.nato.int/c-ied;
5. https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cronologie-militari-romani-victime-in-teatrul-de-
operatii-din-afganistan.html;
6. https://www.mediafax.ro/social/cronologie-26-de-militari-romani-si-au-pierdut-viata-in-
urma-misiunilor-romaniei-in-cadrul-nato-12360933;
7. https://www.eda.europa.eu/what-we-do/activities/activities-search/counter-ied;
8. https://foreignpolicy.com/2017/10/20/pentagon-report-ied-casualties-surge-in-afghanistan/;
9. https://www.ngosafety.org/country/afghanistan;
10.https://www.stripes.com/news/un-ied-casualties-reach-extreme-levels-in-afghanistan-
1.550800.

70
ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA INFORMATIVĂ A INCIDENTELOR CE
IMPLICĂ UTILIZAREA DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE
 Locotenent-colonel Ştefan IOVĂNESCU
În contextul de securitate actual şi
din perspectiva acţiunilor desfăşurate de
forţele armate române în teatrele de
operaţii, una dintre zonele importante de
efort pe linie de informaţii o constituie
fenomenul terorist. Contribuţia
informaţiilor de geniu poate fi substanţială
în acţiunile de factură contrateroristă. Una
dintre metodele predilecte de acţiune a
elementelor teroriste sau insurgente
implică utilizarea dispozitivelor explozive
improvizate (DEI).
Literatura de specialitate şi publicaţiile militare tratează exhaustiv problematica
Explosive Ordnance Disposal (EOD), însă la fel de relevante sunt şi aspectele legate de
acţiunile elementelor de geniu după dezamorsarea unui DEI sau după securizarea zonei
unde un astfel de dispozitiv a fost detonat.
De regulă, acţiunile post incident DEI intră în responsabilitatea echipelor de analiză
tactică şi exploatare tehnică sau cum sunt
cunoscute în limbaj NATO, Weapons
Intelligence Teams (WIT). WIT este o
capabilitate relativ recentă şi aflată în curs
de dezvoltare la nivelul armatelor
occidentale. Pionieratul în domeniul WIT
aparţine forţelor armate ale Marii Britanii
care şi-au dezvoltat expertiza ca urmare a
confruntării cu Armata Republicană
Irlandeză (IRA) în Irlanda de Nord.11 La
ora actuală, la nivelul NATO, domeniul se
bucură de tot mai mult interes, fiind inclus
în oferta de cursuri a Centrului de excelenţă NATO în domeniul Counter-IED din Spania.12
După securizarea zonei de către echipa EOD, WIT intervine pentru exploatarea
informativă a incidentului. Echipele WIT pot fi comparate, fără a greşi, cu echipele de
criminalistică ce acţionează pentru strângerea de probe la scena unei crime. De regulă,
echipele WIT sunt constituite din patru membri: şeful echipei, scrib/documentarist,
fotograf şi criminalist.13 Când acţionează în plan extern, echipele WIT pot fi augmentate
cu translatori, pentru a le facilita interacţiunea cu populaţia locală.
11
Doug Brittain, FH Weapons Intelligence Course Gets Additional Skill Identifier, US Army, Fort Huachuca, Arizona, 10 mar. 2011,
online, accesat la: 22 ian. 2019, disponibil la:
https://www.army.mil/article/53100/fh_weapons_intelligence_course_gets_additional_skill_identifier
12
***, The Counter Improvised Explosive Devices Centre of Excellence, Madrid, Spania, online, accesat la: 21 ian. 2019,
disponibil la: https://ciedcoe.org/
13
***, Weapons Intelligence Training Course, Resolute Support Media, Flickr, online, accesat la: 25 ian. 2019, disponibil
la: https://www.flickr.com/photos/isafmedia/6317147414
71
Echipa WIT procesează scena incidentului DEI, adună dovezi, colectează mostre,
face măsurători, adună date tehnice, după care asigură colaţionarea, evaluarea şi
diseminarea acestora către beneficiari. Pentru coordonarea unor eforturi eficiente împotriva
teroriştilor sau insurgenţilor, este necesară înţelegerea tacticilor, tehnicilor şi procedurilor
(TTPs), inclusiv a echipamentului şi nivelului de abilităţi tehnice asociate unui grup terorist
şi conexiunile cu grupuri similare sau persoane de interes. Munca WIT reprezintă astfel o
funcţiune vitală a efortului de informaţii, în special în combaterea terorismului.14
Incidentele DEI nu sunt limitate doar teatrelor de operaţii, existând şi state
europene care au fost vizate prin astfel de atacuri, Franţa, Marea Britanie, Spania sau
Belgia, fiind doar câteva exemple în acest sens.15 Astfel, activitatea WIT se poate
desfăşura atât pe plan extern, în sprijinul elementelor naţionale sau aliate dislocate în
teatrele de operaţii şi a populaţiei civile, cât şi pe plan intern.
Contribuţia WIT este esenţială în următoarele domenii:
protecţia forţei şi a populaţiei civile – produsele informative rezultate în urma
activităţii WIT sunt utile pentru dezvoltarea şi
implementarea unor măsuri de contracarare a
ameninţării, iar forţele proprii îşi pot adapta
tehnicile, tacticile şi procedurile în mediul de
confruntare;
procesul de targeting împotriva
organizaţiilor/persoanelor responsabile –
informaţiile culese ajută în identificarea
persoanelor implicate în furnizarea
elementelor constitutive a DEI, constructorul
DEI şi eventual alte persoane care au intrat în
contact cu dispozitivul;
condamnarea în justiţie a persoanelor responsabile – componentele
recuperate în urma incidentului DEI sunt procesate în baza celor mai recente standarde
criminalistice, putând fi utilizate ca probe pentru aducerea în faţa justiţiei a persoanelor
responsabile. Totodată, informaţiile rezultate sunt stocate în baze de date disponibile la
nivel internaţional forţelor poliţieneşti şi de securitate.16
Pentru îndeplinirea misiunilor şi valorificarea activităţii, membrii WIT trebuie să
deţină expertiză pe următoarele subiecte:
procedurile de investigaţie;
procesarea scenei unui atentat – managementul scenei, căutarea criminalistică,
proceduri de analiză;
proceduri de siguranţă;
explozivi industriali şi artizanali;
elemente de electronică şi comunicaţii;
modul de operare al grupărilor teroriste;
fabricarea artizanală a bombelor;
14
***, Weapons Intelligence Team (WIT) - Operations and Planning Training Course (WIT), online, accesat la: 21 ian.
2019, disponibil la: http://www.allconferences.com/conferences/2011/20110307142033
15
Cornelia Bădin, Punct de referință pentru EOD, Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale, Bucureşti, martie
2018, accesat la: 23 ia. 2019, disponibil la: http://presamil.ro/punct-de-referinta-pentru-eod/
16
***, Weapons Intelligence Team, Australian Government – Department of Defense, 12 ian. 2012, online, accesat la: 21
ian. 2019, disponibil la: http://video.defence.gov.au/play/2671#
72
fotografierea;
indici de identificare a bombelor, surselor de provenienţă a componentelor,
depozitelor de armament şi explozivi;
întocmirea de rapoarte.17
Înţelegerea inamicului, a sistemelor sale de armament, a tacticilor şi intenţiilor
constituie aspecte critice în eforturile de contracarare a ameninţărilor şi reducere a
riscurilor asociate acestora. Informaţiile sunt vitale pentru succesul acţiunilor de
contracarare a ameninţărilor de tip DEI, orientând acţiunea pe trei direcţii convergente:
atacarea reţelei/organizaţiei responsabile;
scoaterea din uz a DEI;
informarea/pregătirea forţelor proprii.18
Echipele WIT constituie primul eşalon implicat în culegerea, analiza şi
diseminarea informaţiilor legate de modul de operare al inamicului pe linie DEI. Scena
unui incident DEI poate constitui o sursă vastă de informaţii. Echipele WIT sunt
pregătite pentru exploatarea la maxim a acestor situaţii şi pot avea o contribuţie
substanţială în cunoaşterea inamicului.19
Prin expertiza dobândită şi dezvoltată în cadrul Centrului de Instruire pentru Geniu,
EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici” din Râmnicu Vâlcea, forţele armate ale României
pot contribui atât la nivel naţional, cât şi internaţional la consolidarea cunoaşterii ameninţării
de tip DEI, care, pe lângă salvarea vieţii personalului dislocat în teatrele de operaţii, sprijină
şi procesul de cercetare şi producţie a echipamentelor de detecţie şi protecţie.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bădin, Cornelia, Punct de referință pentru EOD, Trustul de Presă al Ministerului Apărării
Naţionale, Bucureşti, martie 2018, accesat la: 23 ian. 2019, disponibil la:
http://presamil.ro/punct-de-referinta-pentru-eod/
2. Brittain, Doug, FH Weapons Intelligence Course Gets Additional Skill Identifier, US Army, Fort
Huachuca, Arizona, 10 mar. 2011, online, accesat la: 22 ian. 2019, disponibil la:
https://www.army.mil/article/53100/fh_weapons_intelligence_course_gets_additional_skill_identifier
3. ***, The Counter Improvised Explosive Devices Centre of Excellence, Madrid, Spania, online,
accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: https://ciedcoe.org/
4. ***, Weapons Intelligence Training Course, Resolute Support Media, Flickr, online, accesat la: 25
ian. 2019, disponibil la: https://www.flickr.com/photos/isafmedia/6317147414
5. ***, Weapons Intelligence Team (WIT) - Operations and Planning Training Course (WIT), online,
accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la:
http://www.allconferences.com/conferences/2011/20110307142033
6. ***, Weapons Intelligence Team, Australian Government – Department of Defense, 12 ian. 2012,
online, accesat la: 21 ian. 2019, disponibil la: http://video.defence.gov.au/play/2671#
7. ***, Intelligence and Exploitation, Worldwide Counter Threat Solutions, Fredericksburg, Virginia,
online, disponibil la: https://www.ww-cts.com/en/training-us/intelligence-and-exploitation/
Fotografii:
1. Mihai, Eugen, Punct de referință pentru EOD, Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale,
Bucureşti, martie 2018, accesat la: 23 ia. 2019, disponibil la: http://presamil.ro/punct-de-referinta-
pentru-eod/
2. Ard, Michael, Weapons Intelligence Training Course, Camp Marmal, Afghanistan, Resolute
Support Media, Flickr, online, accesat la: 25 ian. 2019, disponibil la:
https://www.flickr.com/photos/isafmedia/6317147414
17
***, Weapons Intelligence Team (WIT) - Operations and Planning Training Course (WIT), online, accesat la: 21 ian.
2019, disponibil la: http://www.allconferences.com/conferences/2011/20110307142033
18
***, Intelligence and Exploitation, Worldwide Counter Threat Solutions, Fredericksburg, Virginia, online, disponibil la:
https://www.ww-cts.com/en/training-us/intelligence-and-exploitation/
19
***, Intelligence and Exploitation, Worldwide Counter Threat Solutions, Fredericksburg, Virginia, online, disponibil la:
https://www.ww-cts.com/en/training-us/intelligence-and-exploitation/
73
EVOLUŢIA MINELOR TERESTRE
DE LA APARIŢIE ŞI PÂNĂ ÎN PREZENT

Armamentul modern devine din ce în ce mai sofisticat într-un timp din ce în ce
mai scurt. Oamenii au parcurs un drum extraordinar de la săbii şi suliţe la roboţi şi
vehicule fără pilot. Totodată, unele arme moderne nu sunt atât de recente precum se
crede, ci au corespondențe mai antice care arată că omul nu s-a sfiit să fie inventiv nici
în domeniul distrugerii. Una din aceste arme este reprezentată de mina terestră, a cărui
raport eficiență/cost este greu de egalat. Prin mină se înţelege tipul de muniţie destinată
să fie amplasată sub, pe sau în apropierea pământului ori a altei suprafeţe şi să
explodeze prin prezenţa, la apropierea sau la contactul cu o persoană sau cu un vehicul.
De-a lungul istoriei, minele s-au dovedit a fi niște arme foarte eficiente și
datorită acestui fapt s-au cheltuit sume exorbitante pentru producerea și perfecționarea
lor. Totodată acestea, în special minele antipersonal sunt considerate unele din cele mai
perfide arme folosite pe câmpul de luptă datorită suferințelor pe care le provoacă mai
ales în rândul civililor. Mai multe organizații internaționale, precum și mari personalități
au militat pentru interzicerea minelor antipersonal, dar nu s-a reușit interzicerea
producerii și folosirii acestora. Cauzele care au stat la neîndeplinirea acestui deziderat
au fost reprezentate de interesele financiare ale unor companii care câștigă sume
importante din producerea acestor arme și a unor state care la rândul lor își umflă
bugetele din această industrie. În decembrie 1997, la Ottawa, a fost adoptată o convenție
pentru interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal. La
aceasta au aderat peste 140 de state, între care și România, însă unele țări puternice,
precum Statele Unite ale Americii, Rusia, China, India şi Pakistan nu au aderat.
Minele terestre au fost folosite pentru prima dată acum 800 de ani de către
chinezi împotriva invadatorilor mongoli conduși de Genghis Khan sub forma unor
dispozitive explozive improvizate. În timpul invaziei mongole în China, în secolul al
XIII-lea, inventatorii chinezi au venit cu o soluţie ingenioasă pentru a opri călăreţii.
Tunetul subteran, cum a fost denumit, speria armatele străine numai când se zvonea
despre el. Minele, dintr-un soi de praf de puşcă se îngropau în pământ, la suprafaţă
rămânând ceea ce păreau a fi niște vârfuri de suliţă, îndemnând duşmanii să apuce ceea
ce credeau că sunt arme. Apucând aceste capete, se declanşa o reacţie chimică puternică
care declanşa o explozie devastatoare.
Minele formate ca un ansamblu din încărcătură de exploziv, capsă detonantă și
percutor au fost pentru prima dată utilizate pe timpul Războiului Civil American (1861 -
1865). Acestea au fost inventate de Gabriel Rains ce lupta în armata Confederației și
erau alcătuite dintr-un înveliș metalic, încărcătură de exploziv și un percutor din alamă
acoperit de ceară. Astfel, după asediul orașului Yorktown din primăvara anului 1862,
Rains împreună cu o echipă de militari au plantat mine antipersonal de-a lungul unei căi
de comunicații, în timp ce armata Confederației se retrăgea. Pierderile semnificative
provocate în rândul soldaților armatei Uniunii, dar mai ales efectul psihologic devastator
asupra acestora, au ridicat încă de atunci semne de întrebare privind folosirea acestora
pe câmpul de luptă.
74
Figura nr. 1. Mina antipersonal folosită pe timpul Războiului Civil American
Odată cu Războiul Civil American, și tehnicile de utilizare a minelor s-au extins

rapid în întreaga lume, fiind utilizate în cele mai importante conflicte armate care au
urmat: cele două războaie mondiale și conflictele regionale din timpul Războiului Rece.
Cel mai interesant aspect privind folosirea minelor pe timpul Primului Război
Mondial, este legat de folosirea de către ambele părți beligerante a tunelurilor săpate
până sub pozițiile părții adverse în care erau introduse încărcături de exploziv (figura nr.
2). Unul din cele mai elocvente exemple a avut loc pe frontul de Vest, atunci când un
grup de mineri a săpat tunele până la adâncimi de 30 de metri, cu intenția de a planta și
detona încărcături de exploziv sub tranșeele inamice. Cel mai mare succes al lor a fost
în timpul bătăliei de la Messines, din Belgia, când 450 de tone de exploziv au fost
detonate simultan în 19 tunele, linia germană a frontului fiind distrusă, iar explozia fiind
auzită până la Londra, la peste 200 de kilometri distanță.
Figura nr. 2. Tehnica amplasării încărcăturilor de exploziv sub tranșee,

folosită în Primul Război Mondial
Apariția tancului în Primul Război Mondial a condus la schimbarea modului de

ducere a acțiunilor pe câmpul de luptă, acestea fiind mult mai mobile. Tehnica săpării
tunelurilor sub pozițiile inamice și-a pierdut din eficiență, deoarece acestea se pretau
pentru acțiuni statice. Astfel, a început dezvoltarea minelor antiblindate care erau mult
mai eficiente în noul context creat, iar din simplu motiv că acestea puteau fi dezgropate
și folosite de forțele adverse, minele antipersonal au cunoscut și ele o dezvoltare rapidă.

75
Pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, minele terestre au fost folosite
extensiv, mai mult de 300 milioane de mine fiind plantate de ambele părți implicate în
acest conflict. Acestea au cunoscut o evoluție extraordinară, cele mai performate mine
fiind capabile să provoace distrugeri însemnate și în același timp să fie greu detectabile.
Astfel, una din cele mai performante mine antipersonal a fost mina
Schrapnellmine dezvoltată de naziști (figura nr. 3). Aceasta era o mină săritoare care, o
dată declanșată, era proiectată la o înălțime de un metru deasupra solului, explozia
încărcăturii de exploziv producându-se cu o întârziere de 4 secunde de la declanșare.
Pentru obținerea unui efect maxim în corpul minei, au fost introduse bile metalice care
erau împrăștiate circular pe o rază de aproximativ 100 m.
Figura nr. 3. Mina antipersonal Schrapnellmine
Privind minele antitanc, mina Topfmine produsă de naziști a fost una din cele
mai avansate mine folosite pe timpul războiului, fiind nedetectabilă de către detectoarele
de metale folosite de Aliați. Aceasta caracteristică a fost obținută prin folosirea
materialului plastic pentru confecționarea carcasei și a ansamblului percutor, singurul
element metalic fiind reprezentat de cuiul percutor.
Figura nr. 4. Mina antiblindate Topfmine

76
Un alt element inovativ al acestei mine a fost dat de faptul că vopseaua aplicată
pe corpul minei (Tamsand) era radioactivă pentru a permite detectarea acestora doar de
către naziști, deoarece detectoarele lor erau singurele care puteau să detecteze aceste
substanțe.
Evoluția minelor a continuat și pe parcursul conflictelor ce au urmat celor două
conflagrații mondiale, noile tehnologii apărute punându-și amprenta asupra designului și
capabilităților acestora. Războiul din Vietnam (1955-1975), Războiul Civil Cambodgian
(1970-1975), Războiul Afgano-Sovietic (1979-1989), Războiul din Bosnia (1992-1995),
războaiele Arabo-Israeliene (1956, 1967, 1973) sunt unele din cele mai importante
conflicte pe parcursul cărora s-au folosit mine terestre.
Privind minele antipersonal, dezvoltarea acestora a fost în mare măsură
influențată de Convenția de la Ottawa din 1997. Una din cele mai inovative mine
dezvoltate este mina Claymore, care deține o putere mare de foc, un nivel de siguranţă
şi o versatilitate în utilizare ce surclasează categoric orice dezavantaj legat de greutate
(1,5 kg) sau costuri. Mina Claymore a fost concepută ca un uriaş cartuş cu alice, menită
a oferi un sistem în principal defensiv, folositor infanteriei (figura nr. 5). Aceasta
încorporează în carcasa din plastic de culoare verzuie o cantitate de 680 grame de
exploziv plastic C4 şi 700 de bile din oţel cu diametrul de 3,2 mm. La detonare, bilele
din oţel sunt deformate, căpătând aspectul gloanţelor de calibrul 22 LR (5,6 Geco), fiind
astfel stabilizate în zbor. Zona efectivă de lovire este la distanţa de 50 metri, unde se
acoperă un şablon cu înălţimea de 1,8 metri şi lăţimea de 50 metri, asigurându-se un
echilibru optim între letalitatea fragmentelor şi saturaţia zonei, probabilitatea de lovire a
unei ţinte de dimensiuni umane în poziţia culcat fiind de 30%.
Figura nr.5. Mina antipersonal Claymore
Minele antiblindate, în schimb, au cunoscut o evoluție fulminantă, ajungându-se

până în prezent la așa numitele mine inteligente. M 93 Hornet este una din cele mai
reprezentative mine inteligente, având capabilitatea de a detecta, urmări, clasifica și
angaja potențialele ținte prin lansarea unei submuniții deasupra acesteia. Prin aceasta s-a
urmărit atacarea vehiculelor blindate în părțile cele mai vulnerabile deasupra turelei sau
a compartimentului motor, întrucât blindajul gros al acestora din partea frontală sau al
podelei este greu de penetrat. Mina este echipată cu senzori acustici și seismici, are o
rază de acțiune de 100 m, este complet autonomă și are un sistem de autodistrugere.
77
Figura nr. 6. Mina antiblindate M 93 Hornet
Apariția acestor mine inteligente va conduce cel mai probabil la schimbarea

tehnicilor și tacticilor folosirii obstacolelor genistice. Câmpurile de mine antiblindate
clasice care necesită un volum mare de muncă și un consum mare de muniții de geniu
vor fi înlocuite de obstacole explozive constituite din grupuri de mine inteligente
amplasate de regulă de-a lungul căilor de comunicații ce vor presupune un volum de
muncă și un consum de materiale redus. Spre exemplu, tehnica realizării unui obstacol
genistic cu efect de întrerupere utilizând mina M 93 Hornet constă în amplasarea
manuală a 20 de mine sub forma literei X, timpul de realizare a acestuia fiind unul
foarte scurt.
În final, putem concluziona că minele terestre au fost, sunt şi vor rămâne unul
dintre cele mai eficiente şi mai ieftine mijloace de descurajare a unui potenţial inamic.
Un câmp de mine integrat cu manevra și sprijinul prin foc va limita drastic libertatea de
manevră a oricărui potenţial inamic pe câmpul de luptă. Pentru Armata României,
minele antiblindate rămân un mijloc deosebit de important pentru combaterea unui
inamic superior, de aceea trebuie avută în vedere înzestrarea cu noi tipuri de mine
antiblindate, pe cât posibil mine inteligente, care să conducă la creșterea eficienței
obstacolelor genistice pe câmpul de luptă.
BIBLIOGRAFIE:
1. http://canadianlandmine.org/O scurtă istorie a minelor terestre;
2. https://warfarehistorynetwork.com/Al Doilea Război Mondial/Minele germane un pericol
ascuns;
3. https://www.britannica.com/Tehnologie/Mina;
4. https://fas.org/man/dod-101/Mina M 93 Hornet.

78
PIONIERII
 Colonel dr. ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU

În 1859, sub domnia colonelului Alexandru Ioan
Cuza, căpitanul inginer Panait Donici, întemeietor al Școlii
Naționale de Poduri și Șosele din București, devenea primul
comandant al Batalionului de Geniu. Acest început a
fundamentat dezvoltarea continuă și adaptarea tehnologică cu
vremurile a unităților și marilor unități de geniu ale Armatei
României în momentele determinante ale istoriei naționale
moderne: Războiul de Independență (1877-1878), Războaiele
Balcanice (1912-1913), Primul Razboi Mondial (1916-1918),
Al Doilea Război Mondial (1941-1945), Perioada
comunismului (1946-1990) și Pre-aderare la Alianța
Tratatului Atlanticului de Nord (1991-2004).
Astăzi, la ceasul aniversar al geniului, Armata
României cunoaște momente de redefinire într-un context de
securitate incert, o societate în transformare perpetuă și într-o
conjunctură tehnologică deosebită. Realitatea „portavionului
Crimeea”, starea demografică și impactul mediului cibernetic
asupra tuturor aspectelor vieții
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, noastre constituie vectorii
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, eforturilor de modernizare, de
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste... schimbare a modului clasic de a
Mihai Eminescu – Scrisoarea III gândi atât în operațiile militare,
cât și în relațiile din societate.
În aceste momente trebuie asumată reînvierea pregătirii pentru lupta de apărare a
Patriei, continuarea tradițiilor de luptă cu
recunoașterea învățămintelor aflate în timpul
ducerii operațiilor de menținere a păcii.
Mentalitatea pionierilor trebuie reevaluată,
pusă în contextul social al secolului XXI și al
tehnologiei. Trăsăturile profesionale ale
geniștilor trebuie să rămână constante: curajoși
și hotărâți să planteze sau să depășească
obstacole, explozive sau neexplozive, manageri
de proiecte pragmatici aplicând mereu
moderna metodă de optimizare a drumului
critic, utilizatori experimentați ai aplicațiilor
informatice de calcul de infrastructură rutieră
sau de fortificații de campanie, lideri respectați,
fini cunoscători ai geografiei și a tacticilor
moderne și, nu în ultimul rând, creativi și Regele sursa: Carol I salută trupele trecând Dunărea,
Magazin istoric, Mai 1990
inovatori.

79
Pentru noi, pionierii secolului XXI, testamentul înaintașilor se rezumă la
asumarea responsabilității de pionier: să fim
primii, să nu ne dăm bătuți și să deschidem La un semn, un ţărm de altul,
drumuri mașinilor de luptă. Îndemn azi, 30 Mai legând vas de vas, se leagă...
2019 pe toți geniștii în activitate, să ne punem Mihai Eminescu – Scrisoarea III
emblema de Pionier al Armatei României și să
conducem Arma Geniu „Tot înainte”!
CREZUL PIONIERULUI
 Colonel dr. ing. Horea Gheorghe PUŞCĂU

„Tot Înainte!”.
Arma Geniului în Armata României și-a păstrat caracteristica de pionierat
tehnologic în domeniul militar pe parcursul celor trei secole de existență: XIX, XX și
XXI. În acest context „geniul”, ca trăsătură a intelectului uman, devine o cerință în fișa
postului genistului, nu doar o titulatură fericită a unei specialități militare.
Forța Terestră, și prin ea arma geniu, trebuie să evolueze o dată cu vremurile.
Mediul operațional este tot mai nesigur, mai complex și dispersat. Tehnologia
informației generează noi tipuri de amenințări, iar conducerea nu a avut nicicând astfel
de provocări. Acest material încearcă să redefinească rolurile Geniului, de aceea el
trebuie citit, însușit și practicat de geniști la toate nivelurile. În continuare se va folosi și
termenul de pionier, pentru că descrie cu acuratețe mai mare rolul genistului la nivel
tactic și locul geniului în panoplia de arme și specialități militare ale Armatei României.
Pentru definirea mediului de operare sunt propuși următorii termeni: nivelurile de
ducere a războiului, înțelegerea spațiului de luptă în relație cu inamicul, conceptele
fundamentale ale luptei derivate din principiile războiului ale lui Clausewitz, locul geniului
în concertul de capabilități, eficacitatea conducerii forțelor de geniu și formarea liderilor.
În primul rând este nevoie de analiza caracteristicilor ce diferențiază acțiunile
militarilor, ca personal de stat major sau ca luptători la subunități. Pentru aceasta, arta
militară definește nivelurile războiului: tactic, operativ (întrunit) și strategic. Rolul și
finalitatea misiunilor unităților și marilor unități de la aceste niveluri sunt, pe scurt:
tactic – nivelul la care are loc confruntarea directă în spațiul de luptă, asigurând
succesul luptelor prin confruntarea directă a forței combative proprii cu cea a inamicului
(reprezentat de la grupă, pluton până la nivelul Componentei operaționale terestre);
operativ (întrunit) – cel la care sunt sincronizate în folosul eșaloanelor tactice efectele
combinate specifice categoriilor de forțe (de exemplu, asigurarea sprijinului aerian
direct unităților Forțelor Terestre sau menținerea fluxurilor de aprovizionare cu resurse),
într-un efort comun pentru succesul operațiilor (reprezentat de Comandamentul Forțelor
Întrunite) și strategic – divizat componenta militară (reprezentată în România de
Statul Major al Apărării), subordonată celei politice (Comandantul Suprem și Consiliul
Suprem de Apărare al Țării, Ministerul Apărării Naționale și Parlamentul României) și
este locul în care se iau deciziile de începere a unui război sau de alăturare la o alianță
pe timpul ducerii unei campanii militare, precum și de asigurare cu resurse suficiente
cantitativ și calitativ în folosul eșalonului operativ (întrunit) pentru garantarea victoriei.
80
În relația cu inamicul, indiferent de nivelul eșalonului (tactic, operativ,
strategic), spațiul de luptă se definește pe trei paliere: zona geografică în care se poate
defini aliniamentul de contact dintre forțele proprii și cele ale inamicului, denumită zona
de contact; zona geografică pe care inamicul o utilizează pentru a-și organiza în
adâncime dispozitivul de luptă, inclusiv sistemul de Comandă-Control (C2) și logistic,
denumită adâncime și, similar, zona din spatele unităților/marilor unități aflate la
contact în care se organizează propriul dispozitiv de luptă, denumită zona de spate.
Aceste zone se definesc în funcție de nivelul ierarhic al unității sau marii unități. În
funcție de tipul operației au dimensiuni diferite.
Este imperioasă și definirea tipurilor de capabilități ale Armatei României.
Unitățile militare sunt de trei tipuri: luptătoare (infanterie, tancuri, elicoptere de asalt),
de sprijin de luptă (geniu, artilerie și CBRN) și de sprijin servicii de luptă
(comunicații și informatică, intendență, mentenanță, medical, transporturi și căi ferate,
construcții, financiar etc.).
Arta militară însă, distinge două forme de luptă și numai două: Ofensiva și
Apărarea. Concertul unităților în luptă trebuie să aibă un permanent spirit ofensiv. Doar
ofensiva, prin câștigarea inițiativei în spațiul de luptă poate duce la obținerea victoriei.
Alte forme de manifestare sunt doar forme tranzitorii care se vor finaliza fie printr-o
ofensivă fie prin trecerea la apărare. În situația organizării apărării, în permanență trebuie
menținut spiritul ofensiv, pentru recâștigarea inițiativei la nivel tactic sau operativ, oprirea
ofensivei inamicului și crearea condițiilor pentru trecerea la ofensivă.
Începând cu Sun Tzu, în a sa Arta războiului, până în zilele noastre, teoreticienii
războiului au definit, sub diverse forme cele 10 Principii ale războiului: 1 – Unicitatea
misiunii (căruia îi este atribuit și rolul central), 2 – Menținerea moralului (determină
nivelul spiritului de sacrificiu și derivă din încrederea în lideri, valori naționale comune și
spiritul de corp), 3 – Caracterul ofensiv al acțiunilor (modalitatea practică de a obține
avantaje, de a susține ritmul operațiilor și de a câștiga inițiativa), 4 – Securitatea
(asigurarea și menținerea unui climat operațional care permite libertatea de acțiune pentru
atingerea scopurilor, la momentul și în locul necesar), 5 – Surpriza (inducerea la inamic a
stării de șoc și confuzie prin acțiuni neașteptate), 6 – Concentrarea forțelor (sincronizarea
confruntării inamicului la momentul și în locul ales și cu forțe superioare), 7 – Economia
de efort (livrarea secvențială în luptă doar a forțelor și materialelor strict necesare
succesului), 8 – Flexibilitatea (capacitatea de adaptare „din mers” rezultată din agilitate,
capacitate organizatorică ridicată, reziliență, acuitate vizuală și informativă și
adaptabilitate), 9 – Cooperarea (abilitatea de a opera în parteneriat cu alte unități, de a
accepta responsabilități nespecifice, de a asuma riscuri și oportunități în orice moment al
luptelor), 10 – Sustenabilitatea (capacitatea de a genera resursele necesare susținerii
efortului de luptă și a libertății de acțiune). În războiul modern, aceste Principii au fost
reformulate în cele 6 Funcțiuni ale luptei: Comanda și Controlul, Informațiile,
Manevra (pentru dobândirea unei poziții avantajoase față de inamic), Sprijinul prin foc,
Operații Informaționale, Protecția și Susținerea cu resurse.
Pe câmpul de luptă, unitățile luptătoare tactice vor întreprinde patru tipuri de
acțiuni: localizarea inamicului, fixarea acestuia prin reducerea libertății de acțiune,
lovitura decisivă urmată de exploatarea succesului.
Plecând de la cele expuse mai sus se definește tipul sprijinului de geniu. La nivel
tactic, asigurarea libertății de manevră a forțelor luptătoare determină acțiunile pionierilor
81
grupate generic în categoria de misiuni tip Geniu Luptă. Geniu Luptă presupune acțiuni
militare cu complexitate medie, dar standardizate și presupun asigurarea mobilității în
câmpul tactic, executarea barajelor, asigurarea protecției genistice și asigurarea
infrastructurii și viabilității comunicațiilor în zona de spate. La nivel operativ, instalarea
infrastructurii de comandă-control-comunicații și informații (C3I), precum și constituirea
fluxurilor de resurse, asigurate de nivelul strategic și livrarea acestora eșalonului tactic la
timp și în volum complet, reprezintă două din principalele funcții ale unui astfel de
eșalon. Astfel, sarcinile geniului nu mai sunt condiționate de executarea acestora prin
expunerea directă și frecventă focului inamic. În context operativ, sarcinile au o
complexitate tehnică ridicată, implică termene îndelungate de realizare și combinarea mai
multor tipuri de specialități militare (de exemplu, construcția drumurilor sau podurilor,
unde durata de maturizare a betonului determină uneori termene care se măsoară în
săptămâni). Acest tip de sarcini sunt grupate sub denumirea de Geniu Sprijin General.
Aceste sarcini pot fi: construcții/refacere infrastructură de drumuri/poduri, reparații
clădiri/instalări puncte de comandă, amenajări platforme și împrejmuiri de securitate sau
alte elemente de infrastructură – spații logistice, spații pentru spitale, spații pentru sarcini
CBRN, sarcini EOD, asigurare cu utilități (energie electrică, apă), refacere locală a
rețelelor de utilități (energie electrică, apă, canalizare, gaze naturale).
La nivel operativ, gruparea acțiunilor militare pe cele 6 Funcțiuni ale luptei se
menține. Aici apare deosebirea cantității. La acest nivel se operează în zone de operații
întrunite cu întindere mare, se sincronizează acțiunile între toate componentele participante
la operații (terestre, aeriene, navale, cibernetice și de forțe speciale). Principalul instrument
de conducere este informația, iar rolul de intermediar între eșalonul strategic și cel operativ
este acela de a menține capacitatea combativă a forțelor, de a le livra în mod constant
materialele necesare acoperind toate clasele (I – alimente, furaje și medicamente, II –
materiale normate, echipament și tehnică militară, materiale sanitare, III – carburanți,
lubrifianți și lichide speciale, IV – materiale nenormate, în special materiale de construcții
și materiale de geniu, V – muniții și explozivi). Sarcinile geniștilor în sprijinul misiunilor
acestui nivel nu sunt în relație directă cu inamicul. Ele sunt în relație cu organizarea
punctelor de intrare în Teatrul de Operații a fluxurilor, de infrastructura existentă,
capacitatea acesteia de preluare, stocare, distribuire a fluxurilor necesare direcționate către
eșaloanele tactice și de menținere a viabilității acesteia pe timpul operației întrunite.
Gruparea misiunilor se poate face sub denumirea de Geniu pentru Sprijin al Forței. La
nivel strategic se pot defini o serie de sarcini specifice geniului dar care, în România, sunt
date în competența Armatei la ordin, și vor fi gestionate prin eșaloane tactice. Acestea ar
putea fi menținerea/repunerea în stare de funcționare a infrastructurii critice de stat,
intervenția la dezastre în folosul autorităților publice, locale sau centrale. Acestea pot fi
denumite sub forma de Geniu pentru Intervenții.
Hotărât fiind să reușească, liderul pionierilor trebuie să înțeleagă specificul
mediului înconjurător, inclusiv elementele de natură socială și economică, natura și puterea
inamicului, cu accent pe unitățile de geniu ale acestuia și limitările lor în aceeași măsură cu
reprezentarea mentală clară a posibilităților unităților luptătoare proprii. Din această postură
și înțelegând continuum-ul luptei, conducerea unităților de geniu în luptă comportă
îndeplinirea simultană a trei tipuri de activități: exersarea rolului de lider, luarea deciziei și
exercitarea controlului [Control – în acest context nu se referă la executarea unor activități
de verificare ci, se referă la faptul că pentru punerea în aplicare a unei decizii, autoritatea
82
este delegată unui subordonat. În plus, aspectele Controlului din sintagma Comandă-
Control presupun și organizarea unui flux informațional continuu care să permită
vizualizarea în timp aproape-real a stadiului implementării deciziei, care să permită
ajustarea execuției cu scopul ducerii la îndeplinire a deciziei.].
Atât pentru luarea unei decizii informate, cât și pentru exercitarea controlului
este necesară existența unui nucleu de stat-major care să prelucreze informațiile
specifice, să le pună în context și care să reliefeze aspectele esențiale ale viitoarei
misiuni (în cazul pregătirii deciziei) sau să permită evaluarea stadiului și stabilirea
trendurilor pentru a putea înțelege dacă sarcinile se desfășoară în parametri ordonați (în
cazul Controlului). Astfel, sarcinile de geniu se pot grupa în două tipuri: sarcini
dependente de procese tehnologice (de exemplu, construcția drumurilor) sau sarcini
dependente de instrucția la material (de exemplu, asigurarea trecerilor peste un curs de
apă). Pentru procesele de geniu mai complexe care necesită calcule și determinări
pentru a afla dacă execuția se poate face în termenele necesare forțelor luptătoare
(beneficiari), se folosesc tehnicile dezvoltate prin teoriile Managementului
Proiectelor. Pentru procesele de geniu bazate pe nivelul de instruire se folosesc evaluări
bazate pe Activitățile Standard de Instruire și Evaluare (ASIE). Principiile
managementului proiectelor se aplică pentru trasarea calendarelor de execuție, pentru
optimizarea alocării de mijloace, de militari specializați și pentru determinarea
consumurilor de materiale. La execuție, după asigurarea materialelor se vor utiliza tot
ASIE, care au fost pregătite și exersate încă din timp de pace. Astfel, se poate deduce că
un lider eficace este liderul recunoscut (hotărât pentru a avea succes), cu experiență (a
făcut), familiarizat cu procesele tehnice (a învățat), a delegat responsabilitatea
controlului (a cultivat încrederea reciprocă), este orientat către finalizarea la timp a
misiunii (bun manager) și care raportează întotdeauna la timp finalizarea misiunilor.
Acest lider, pe câmpul de luptă, va fi întotdeauna urmat de pionieri „Tot Înainte!”.
Primatul misiunii se bazează pe încredere reciprocă între comandanți/lideri și cei
pe care aceștia îi conduc, iar doctrina militară românească are la bază această prioritate.
Astfel, pentru exersarea primatului misiunii, liderii au datoria de a asigura îndrumare și
resurse care să permită subordonaților să elaboreze și să pună în aplicare propriile
inițiative. În schimb, subordonații au datoria să acționeze cu loialitate și disciplină.
Încrederea este un proces cu două sensuri, care este garantat de fiecare militar, lider sau
executant, care nu abdică de la Valorile Morale ale Armatei României (Curajul,
Disciplina, Respectul celor din jur, Integritatea, Loialitatea și Altruismul) și Standardele
de aplicare ale acestora (Acțiunea Potrivită, Respectarea Legii și Profesionalism Total).
Cultura militară este cea care pune responsabilități și autoritate pe umerii liderilor
de la toate nivelurile. Astfel, se creează agilitate și ritm. Acestea capacitează Armata să
depășească inamicul în circumstanțele cele mai haotice și mai solicitante. Astfel, permit
eliberarea potențialului fiecăruia de a fructifica oportunități în drumul spre victorie,
indiferent cum apar acestea. Liderii trebuie să delege responsabilități subordonaților în
mod curent, prin aceasta construind încredere în sine pentru a acționa decisiv și
independent pe câmpul de luptă. Trebuie luptat pentru maximizarea potențialului tuturor
pionierilor și a utilizării talentului acestora pentru succesul campaniilor. Aceasta
presupune că liderii își cunosc subordonații, îi înțeleg și pun grija față de aceștia ca
prioritate în tot ceea ce fac. De asemenea, ei trebuie să tolereze riscuri asumate și să
accepte greșelile fără rea-voință ca o fracție naturală a devenirii lor.
83
Micro-managementul20 și super-siguranța21 nu au loc în spațiul de luptă modern și
nu ar trebui să fie nici pe timp de pace o caracteristică a pionierilor. Aceasta nu înseamnă
că geniștii trebuie încurajați să fie nepăsători sau să riște în continuu, înseamnă acceptarea
eventualelor erori ca produs natural al inițiativelor, determinării și asumării conștiente a
riscurilor calculate. Acesta este Crezul Pionierului care se sintetizează în: „Tot Înainte!”.
GENERALUL CONSTANTIN N. HÂRJEU

VALOARE ŞI SIMBOL SPIRITUAL AL ARMEI GENIU

Preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi
Retragere din Arma Geniu „General Constantin N. Hârjeu”
De-a lungul celor 160 de ani de existență și activitate în slujba patriei, Arma Geniu
și-a înscris în glorioasa-i Carte de Onoare multiple valori și evenimente de conștiință
națională. Printre valorile de notorietate națională, se numără și Constantin N. Hârjeu,
eminent ofițer-inginer de geniu, profesor de știință și tehnică militară, istoric, cercetator,
critic și analist militar de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Generalul Constantin N. Hârjeu, născut la 10 decembrie
1856 în orașul Galați, jud. Covurlui, a absolvit cu rezultate
remarcabile Școala Militară de Ofițeri din București (șef de
promoție), iar la 01 iulie 1876 a fost înaintat sublocotenent în
Arma Geniu și repartizat la Batalionul Geniu București.
A participat la Războiul de Independență în cadrul
Companiei 3 Săpători/Divizia III Infanterie, îndeplinind
multiple misiuni complexe și cu grad ridicat de dificultate în
zonele Nicopole, Plevna, Grivița și Vidin (1877-1878).
Ulterior, potrivit datelor rezultate din Foaia de Serviciu/
Dosarul Personal, evoluția sa în cariera militară este
consemnată astfel:
cursant la Școala Politehnică/Paris (1878-1880, a obținut titlul de inginer) și
Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu/Fontainebleu - Franța (1882-1884);
profesor la Școala Militară de Artilerie și Geniu București, autor al primelor
cursuri de geometrie descriptivă, telegrafie militară, căi ferate, fortificații de campanie,
războiul de mine subterane etc. (1884-1888);
comandant al primului Batalion de Căi Ferate/Armata României și profesor la
Școala Națională de Poduri și Șosele/București (1888-1889);
șef al Serviciului Tehnic/Ministerul de Război și profesor la Școala Superioară
de Război/București (1889-1891);
șef al Serviciului Geniu la Corpul 2 Armată București (1891-1894);
ajutor al comandantului Regimentului 1 Geniu București (1894-1895);
20
Micro-management – stil de conducere caracterizat de supravegherea excesivă a subordonaţilor
21
Super-siguranţa – luarea tuturor măsurilor care se crede că ar împiedica apariția riscurilor. Acest stil este opusul celui
care își asumă riscuri pentru îndeplinirea obiectivelor (fără a fi un parior, însă).
84
director al Direcției Geniu/Administrația Centrală a Patrimoniului de Război
(1895-1897; 1899-1901);
șef al Serviciului Geniu la Corpul 3 Armată Galați și al Regiunii Întărită
Focșani - Nămoloasa - Galați (1897-1899);
comandant al Regimentului 1 Geniu București (1901-1903);
comandant al Brigăzii 1 Infanterie București (1903-1908), al Diviziei 2
Infanterie Slatina (1908-1909), al Diviziei 6 Infanterie Focșani (1909-1912) și al
Corpului 1 Armată Craiova (1912).
Cariera militară i-a fost încununată odată cu avansarea sa la gradul de general de
divizie și încredințarea, la data de 14 octombrie 1912, a conducerii Ministerului de
Război, în guvernul condus de Titu Maiorescu, funcție cu implicări directe asupra
măsurilor politico-militare ce au vizat pregătirea și desfășurarea acțiunilor la care
Armata Română a fost angajată în timpul celui de-al doilea război balcanic pe teritoriul
Bulgariei, finalizate prin aducerea Cadrilaterului în granițele țării.
A demisionat din această înaltă demnitate, la 3 ianuarie 1914; avându-se în vedere
înaltele sale competențe de specialitate, i s-a încredințat în continuare prerogativele funcției
guvernator al Cetății București și Inspector al Fortificațiilor Țării, însă la 1 iunie 1916, în
contextul în care și-a exprimat cu vehemență dezacordul față de unele măsuri luate de
Guvernul Român cu privire la pregătirea de război a armatei, și mai ales, față de decizia cu
privire la desființarea fortificațiilor din jurul Bucureștiului, și-a dat demisia din armată.
La 6 martie 1918 a preluat pentru a doua oară portofoliul Ministerului de Război, în
guvernul condus de Alexandru Marghiloman, fiind prezent alături de acesta, în zilele de 26
și 27 martie 1918, la Chișinău, cu prilejul ședinței solemne a Sfatului Țării Basarabiei,
susținând cu ardoare Unirea cu România. În mandatul său, au fost puse în aplicare măsurile
de reorganizare și dispunere teritorială a structurilor operative ale Armatei Române ca
urmare a unirii Basarabiei cu România, însă la 23 Octombrie, din motive de onoare și
demnitate militară și-a dat din nou demisia din funcția de ministru, consacrându-se definitiv
activității de cercetare științifică de specialitate și istoriografie militară.
Opera generalului Constantin N. Hârjeu cuprinde un număr însemnat de
prelegeri și studii/lucrări de teorie, pedagogie, psihologie, geografie, istorie și doctrină
militară (peste 4000 de pagini). Activitatea teoretică și publicistică desfășurată de
generalul Constantin N. Hârjeu a fost apreciată și elogiată în cercurile științifice din țară
și străinătate. Unele dintre lucrările sale de specialitate au fost traduse și valorificate în
forurile militare din Franța, Germania și Belgia.
El este autorul lucrării monografice ,,L’Arme Roumaine” (1900), al primei
,,Istorii a Armei Geniului” din Armata României (1902, lucrare distinsă de către
Academia Română cu premiul ,,Herescu Năsturel”) și al unui Jurnal Zilnic, cu peste
9000 de pagini scrise mărunt, în care au fost consemnate evenimente deosebite extrase
din ziare și reviste, întâmplări și diferite observații personale.
În semn de apreciere a valoroasei sale opere științifice, la 27 Mai 1909 i s-a
atribuit titlul de Membru Corespondent al Academiei Române.
Reprezentând una dintre personalitățile militare de seamă provenite din Geniu,
începând cu anul 2000, generalul Constantin N. Hârjeu a devenit patronul spiritual al
Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Arma Geniu.
În memoria acestuia, în anul celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1
Decembrie 1918, Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Arma Geniu, a
85
reușit să-i ridice o lucrare statuară de for public, în Sectorul 3 București, la intersecția
bulevardului Unirii cu strada Ion Pillat.
Fiind o lucrare de utilitate publică, proiectul de arhitectură a fost realizat ,,pro
bono” de către cpt.rz.arh. Bogdan Costin Ionescu, cu sprijinul d-nei ing. Viorica
Ionescu și a d-lui lt.ing.rz. Horia Dugan, membri simpatizanți ai asociației.
Bustul propriu-zis, având o înălțime de 1,20 metri, a fost sculptat în similipiatră
și finisat în imitație de bronz, de către artistul plastic cu renume la nivel național și
internațional, domnul Valentin Tănase - membru al Uniunii Artiștilor Plastici din
România. Bustul a fost dispus pe un soclu din beton armat, cu înălțimea de trei metri,
placat cu granit, având gravată, pe fațada acestuia, efigia Asociaţiei Cadrelor Militare în
Rezervă și Retragere din Arma Geniu.
În forma finală, monumentul a fost
ridicat în perioada martie - mai 2018, cu
sprijinul firmei de construcții Bonec
Consult Edil SRL, condusă de col.rtr.
Nicolae Botezatu - ofițer de geniu/
promoția 1979, utilizându-se în cea mai
mare parte resurse financiare realizate prin
contribuția benevolă a membrilor
Asociației și cu sprijinul material
necondiționat a câtorva geniști din rezervă
și oameni de bine.
Ceremonialul militar și religios pentru dezvelirea și sfințirea monumentului s-a
desfășurat în ziua de 30 Mai 2018, fiind oficiat de către reprezentantul Statului Major al
Apărării - dl. gl.bg. Constantin Negrea, șeful Direcției Logistice.
Au fost prezenți: artizanii lucrării; oficiali din partea administrației publice locale;
reprezentanți ai unor structuri centrale și de
geniu din Statul Major al Apărării, Statul Major
al Forțelor Terestre și Statul Major al Forțelor
Aeriene; comandanții actualelor unități de
geniu din Armata României; președinți și
membri ai unor structuri asociative ale
militarilor din rezervă și retragere, de tradiții
militare și de voluntariat; cadre didactice și
elevi din Școala Generală nr. 70 ,,Cezar
Boliac”/Sectorul 3 București; membrii cotizanți
și simpatizanți ai A.C.M.R.R./Arma Geniu,
precum și un număr însemnat de cadre militare
în rezervă și retragere din București și județele
Bacău, Brăila, Buzău, Giurgiu, Ilfov, Neamț, Vâlcea, Teleorman.
Incontestabil, ziua de 30 Mai 2018 se va regăsi consemnată în Cartea de Onoare
a Armei Geniu ca un eveniment de referință istorică, a cărei măreție a fost amplificată
de faptul că, după aproape 90 de ani de la ridicarea în capitala României a primului
simbol al Eroilor Geniști - Monumentul Leul, s-a izbutit ca patrimoniul cultural-
turistic al municipiului București să fie înnobilat pe axa sa centrală, cu o nouă lucrare de
artă vizuală, reprezentând bustul generalului de geniu Constantin N. Hârjeu.
86
GENIŞTI ŞI PONTONIERI ÎN TRECEREA DUNĂRII,
LA 20 AUGUST 1877
 Profesor dr. Florin EPURE

Director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea
Trecerea Dunării, în vara anului 1877, și izbânda în luptele de pe frontul din

Bulgaria, rămân în istoria noastră ca un simbol al luptei pentru neatârnare a poporului
român, un act de curaj fără de care nu ar fi fost posibilă evoluţia ulterioară a României și
nici realizarea unității naționale la 1918.
În vara anului 1877, batalionul de geniu al Armatei Române, împreună cu
pontonierii, a construit podul de vase peste Dunăre pentru trecerea în cele mai bune
condiții a militarilor și armamentului pe câmpul de luptă din Bulgaria; a executat lucrări
de fortificaţii, asigurând şi comunicaţiile trupelor româno-ruse din zona redutei Plevna
și a luat parte la toate luptele care s-au dat la sud de marele fluviu.
Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu declarase România o națiune de sine
stătătoare, la 9 mai 1877, în plenul Adunării Deputaților22. În aceeași zi, ambele camere
ale Parlamentului au adoptat o moțiune prin care se lua act de ruperea legăturilor
României cu Poarta și se anunța „independența absolută a României”, solicitând să se
precizeze dacă pentru starea de război „s-au luat toate măsurile necesare”23.
A doua zi, la 10 mai 1877, proclamația și
totodată legea adoptată de legislativul român au fost
contrasemnate de Alteța Sa Principele Carol. Ca
urmare a noilor realități, guvernul român a decis ca
suma reprezentând tributul datorat Turciei (în valoare
de 914.000 lei), să fie direcționați spre bugetul
armatei țării. Proclamarea independenței României a
fost susținută de opinia publică internațională, dar cu
toate acestea unele țări europene, precum Franța, au
întâmpinat acțiunea românilor cu răceală, iar altele,
precum Regatul Unit, cu adversitate.
În aceste împrejurări, armatele otomane vor
dezlănţui atacuri continue, furibunde, insistente
asupra localităţilor româneşti de pe malul stâng al
Dunării (la Zimnicea, Calafat, Turnu-Măgurele şi
altele), bombardându-le.
Armata otomană din Balcani dispunea de 186.000 militari și 210 tunuri. Cu toată
această inferioritate numerică față de tabăra rusă, turcii aveau avantajul fortificațiilor.
După eșecul înregistrat în cucerirea fortificațiilor de la Plevna, arhiducele Nicolae,
comandantul armatei țariste, solicită ajutor urgent din partea românilor.
Din cauză că turcii atacau permanent teritoriul ţării în jurul Calafatului, la 20 august
1877, grosul trupelor române a trecut Dunărea pe acest pod de la Siliştioara. Pentru trecerea
Dunării şi declanşarea ofensivei româneşti în zona Vidinului, Guvernul a luat măsuri, din
22
Kogălniceanu Mihail, Texte social-politice alese, Bucureşti, Edit. Politică, 1977, p.180-182;
23
„Monitorul Oficial al României”, nr. 118, din 27 mai (8 iunie) 1877 - Şedinţa Adunării Deputaţilor de la 9 mai 1877, p.
3449.
87
vreme, pentru transformarea Olteniei într-o „adevărată bază de operaţiuni”. Cei mai mulţi
dintre ostaşii vâlceni erau încadraţi în Divizia a 3-a, sub comanda colonelului Gheorghe
Angelescu, Regimentul 2 Dorobanţi în Divizia 1 la Desa, escadronul de Vâlcea din
Regimentul 2 Călăraşi, la Ciuperceni şi un batalion din Regimentul 2 Dorobanţi, precum şi
în alte formaţiuni de luptă ce se desfăşurau în zona Dunării, apoi în Bulgaria.
O comisie din Ministerul de Război a fost însărcinată să construiască un pod peste
Dunăre, într-un timp cât mai scurt. Din
comisia formată de Marele Cartier
General pentru construirea podului
românesc de vase la Siliştioara-Măgura
au făcut parte maiorul Nicolae
Demetrescu-Maican şi locotenentul
inginer Izvoranu Ion din Corpul Flotilei24.
Ordinul prin care maiorul Maican
era numit membru în comisia însărcinată
cu conducerea lucrărilor construcţiei
podului românesc de vase peste Dunăre
cuprindea următoarele: „Bucureşti, 6
iulie 1877. Domnule comandant, vi se
face cunoscut că maiorul N. Demetrescu-Maican, comandantul bateriilor de asediu, este
numit, conform cererii Cartierului General, membru în comisiunea însărcinată cu
conducerea lucrărilor construcţiei podului peste Dunăre. Numitul ofiţer va fi însărcinat
în special cu formarea barajelor de torpile. Veţi binevoi a da ordine maiorului N.
Demetrescu-Maican a se pune la dispoziţia preşedintelui comisiei colonel Eracle Arion,
când va îl trebuinţă şi numai după cererea preşedintelui comisiei. Această însărcinare
eventuală nu va scuti pe numitul ofiţer a-şi continua serviciul la bateriile de coastă, p.
Ministru Fălcoianu”25.
Ofiţerii de marină P. Ponici şi D. Ionescu au participat la conducerea lucrărilor
de construcţie a pontoanelor şi bărcilor şi la transportarea acestora la Corabia.
Din scrisoarea trimisă la 21 august 1877 de căpitanul Josef Manega către
Ministerul de Război Cesaro-Crăiesc de la Viena, vedem că operațiunile de construire a
podului peste Dunăre nu au fost deloc ușoare pentru că trebuia mai întâi să fie procurat
materialul pentru baza plutitoare: „Românii dispun numai de 80-90 bărci, de câteva
vagoane de lemn tăiat brut pentru construcție de poduri, până la 30 de șlepuri şi 15-20
luntre (mai mult de pescar); șlepuri, bărci și ceva material lemnos au fost rechiziționate
în Oltenia. Armata găsește totuși, în aval de gura Oltului, 2-300 bărci, 15-20 plute de
diferite mărimi și câteva nave construite la Râmnic, material care a fost folosit pentru
încercările de trecere care au avut loc la sfârșitul lui iunie și care de atunci se folosește
ancorat între Șiștovo și Turnu Măgurele”26.
Cantitatea necesară de lemn a fost adusă, în mare parte, din localitățile vâlcene
Câineni, Robești și Brezoi. Antreprenorul ceh Carol Novak încheiase, încă de la 23 mai
24
Petrescu Nicolae, Fapte de vitejie ale marinarilor români în războiul pentru cucerirea independenţei României, în
Revista “Muzeul Național”, nr. IV, București, 1978, p. 220;
25
Arhivele Statului București, fond M.St.M., dos. nr. 605, f. 297;
26
Independența României, Documente, Vol. II: Corespondența diplomatică străină (1877 mai – 1878 decembrie), Coord.
Ionel Gal, București, Edit. Academiei RSR, 1977, p. 135-136;
88
1877, un deviz pentru 385 m3 de lemn fasonat, necesar construirii podului peste Dunăre.
Tot de la cehul Novak au fost rechiziționate 25.000 de scânduri și 300 scânduri groase
care au fost transportate cu plutele la Caracal, începând cu 3 iulie27.
Construcţia podului românesc de vase peste Dunăre la Siliştioara-Măgura a
început în ziua de 14 august 1877, sub comanda directă a colonelului Eracle Arion, care,
împreună cu locotenentul colonel Anton Berindei aleseseră și locul amplasării sale
strategice. Vaporul „Jiul“, dar mai ales ambarcațiunile mici, cu echipajele lor, au format
un grup comandat de locotenentul de marină Ilie Irimescu. Armata de operaţii a trecut
Dunărea, folosind mijloace de trecere - bărci, plute, pontoane, portiţe, remorcate de
şalupele „Săgeata”, „Bucur” şi „Rândunica”, manevrate de compania de pontonieri
condusă de căpitanul Ion Vasiliu-Năsturel.
Principele Carol a supravegheat personal lucrările de construcție a podului de la
Siliștioara, încă din prima zi. Militarii batalionului de geniu au muncit fără întrerupere,
ziua şi noaptea, pentru remorcarea pontoanelor de pe malul stâng al Dunării până la
locul ce îl ocupau în construcţia podului. După ce le-au aşezat peste fluviu, au
transportat şi fixat ancorele pentru pontoane.
Cooperarea exemplară dintre genişti, marinari şi pontonieri a înscris în această
acţiune pagini captivante de muncă şi dăruire. Geniştii construiau cu ardoare rampele
pentru accesul trupelor de pod, pontonierii se întreceau în montarea căluşilor, grinzilor
şi podinei, iar marinarii, luptîndu-se cu puternicul curent al Dunării, remorcau şi
ancorau pontoanele.
Lipsurile inerente într-o situație precipitată de război și condiţiile deosebite, au
putut fi depăşite numai datorită spiritului de sacrificiu, dorinţei nestrămutate a ostaşilor
genişti, pontonieri şi marinari chemaţi să îndeplinească această grea și nobilă misiune.
În ziua de 19 august podul peste Dunăre era finalizat. Numărul total al
pontoanelor era de 120, spațiul acoperit de ele cuprindea 800 de metri, iar întinderea
totală de poduri, podețe,
drumuri în construcție se
întindea pe o distanță de
3 km28.
Cotidianul „Românul”,
din 27 august 1877, titra:
„Construcţia şi aşezarea
podului de la Corabia face
onoare ofiţerilor noştri; oricine
este în drept a fi mândru că
pentru întâia oară când sunt
chemaţi a pune în aplicare
ştiinţa lor junii noştri ofiţeri au
ştiut să se achite cu succes”.
Peste lăţimea celor 1000 de metri, cât avea Dunărea aici, s-a întins un pod care, cu
rampele de acces, a totalizat 1.036 metri, însumând 784 metri pe pontoane, 212 metri pe
27
Tamaș Veronica, Aportul județului Vâlcea la constituirea, de către armata română, a podului peste Dunăre în timpul
operațiunilor militare din 1877-1878, în “Buridava - studii şi materiale“, III, Râmnicu Vâlcea, 1979, p. 126;
28
Văcărescu C. Theodor, Luptele românilor în resbelul din 1877-1878, Vol II: Luptele în Bulgaria, Bucureşti, Edit.
Tipografiei Curții Regale, F. Göbl Fii, 1887, p. 231;
89
căluşi şi 40 metri pe rampele de acces. Au fost folosite 98 de pontoane şi 53 de căluşi.
Între pontoanele din ax era o distanţă de 6 metri, iar între căluşi 4 metri. Podul a fost
apărat de două baterii, formate fiecare din câte 6 tunuri de 80 mm29.
La 19 august, Marele Cartier General român ordonase Diviziei de rezervă
comandate de colonelul Mihail Cerchez să fie gata de marş în după-amiaza zilei
următoare.
În dimineața zilei de 20 august, înainte de a pleca din satul Grădinile, Principele
Carol îi scrie soției sale, Principesa Elisabeta: „Peste puține ore ne va despărți Dunărea.
Rămâi sănătoasă! Să dea Dumnezeu să ne revedem voioși în curând. De acum înainte
știrile vor deveni mai rare, căci dincolo serviciul telegrafo-poștal lasă de dorit. Fii însă
liniștită chiar dacă vei rămâne câteva zile fără știri. Comandamentul în fața Plevnei nu
este tocmai un lucru foarte ușor, ne va costa lupte sângeroase până vom învinge pe turci;
o chestiune mai mult este dacă peste tot vom ieși cu glorie din aceste lupte[...] Astăzi
trec trupele noastre peste podul ce l-am construit nou peste Dunăre; Eu le voi trece mai
întâi în revistă și apoi voi pleca la Turnu-Măgurele, pentru a merge prin Nicopol la
cartierul meu general la Poradim”30.
La ora prânzului, așa cum fusese programat, într-un cadru solemn, dominat de un
mare entuziasm, în prezenţa miniştrilor şi a preşedinţilor corpurilor legiuitoare, sub
privirile „unei mulţimi de spectatori, a rudelor militarilor, viu mişcaţi, care alergaseră
din toate părţile spre a saluta încă o dată pe cei ce porneau a-şi face datoria către patrie”,
trupele române ce urmau să mai treacă peste podul de la Corabia spre câmpul de luptă
din Bulgaria (Divizia de rezervă, comandată de colonelul Mihail Cerchez şi unele
subunităţi ale Diviziilor 3 şi 4 care se găseau deja angajate pe front) sunt trecute în
revistă de către comandantul suprem al oştirii, domnitorul Carol. La ora 12.45, trupele
române încep marşul spre pod31.
Preasfințitul Athanasie Stoenescu, Episcopul Râmnicului, în prezența
domnitorului Carol, a comandantului Armatei de operaţii generalul Alexandru Cernat, a
prim-ministrului Ion C. Brătianu și președintelui Camerei, C. A. Rosetti, a sfinţit podul
de la Corabia, a botezat steagurile, a spovedit şi a cuminecat pe toţi soldaţii, înainte de
înălțătorul moment al trecerii marelui fluviu. Alături de Episcopul Râmnicului s-au aflat
mai mulți prelați – Marin Istrate de la Corabia Veche, Ioan, fiul preotului Stan de la
Dașova și Dobre Șapcă, fiul lui Popa Șapcă de la Celei32.
Episcopul Râmnicului a mers înaintea armatei și a domnitorului, stropind podul
cu apă sfințită până la malul drept al Dunării, până la Măgura.
Desfășurarea evenimentului este descrisă și în însemnările principelui Carol:
„Episcopul Râmnicului oficiază serviciul divin pe câmpul liber, blagoslovind trupele
care sunt chemate să plece la luptă pentru Gloria patriei”33.
Principele Carol a străbătut călare rândurile Armatei Române, iar apoi le-a
adresat militarilor următoarele cuvinte mobilizatoare:
29
Petrescu N., op. cit., loc. cit;
30
Memoriile regelui Carol I al României: de un martor ocular, vol. III, 1876 - 1877, București, Edit. Machiavelli, 1995, p.
218;
31
Olteanu Constantin, Ceauşescu Ilie, Mocanu Vasile, Tucă Florian, Stoean Gheorghe, Cronica participării armatei
române la Războiul pentru Independenţă 1877-1878, Bucureşti, Edit. Militară, 1977, p. 204;
32
Vornicescu Nestor, Arhiepiscop și Mitropolit, Desăvârșirea unității noastre naționale - fundament al unității bisericii
străbune, Craiova, Intreprinderea Poligrafică «Arta Grafică», 1988, p. 285;
33
Memoriile regelui Carol I al României, p. 219;
90
„Oşteni, a trecut anul de când lupta de peste Dunăre între turci şi creştini pune în
primejdie hotarele noastre. Pentru a le apăra, ţara a făcut apel la voi. La glasul ei v-aţi
părăsit căminele cu avântul
oamenilor care au conştiinţă că de
devotamentul lor atârnă fiinţa
statului român. Pe cât timp oştirile
operau în depărtare şi noi nu eram
ameninţaţi decât de năvălirile unor
cete de jefuitori, ne puteam ţine
numai în apărarea ţărmurilor.
Acum însă rezbelul s-apropie de
hotarele noastre şi, dacă turcii ar fi
învingători, este invederat că ar
năvăli cu toţii asupra ţării,
aducând cu dânşii măcelul,
prădarea şi pustiirea. În această
poziţiune, ca să scăpăm ţara de sălbăticiile năvălitorilor, este de datoria noastră a merge
să-i combatem pe chiar ţărmul lor. Oşteni români, voi ştiţi cât de mult a suferit patria
noastră pe timp de peste 200 ani, în care vi se răpiseră mijloacele de a mai apăra
bărbăteşte, pe câmpul de bătaie, drepturile ei. Astăzi aveţi ocaziunea de a arăta din nou
vitejia voastră şi Europa întreagă stă cu ochii ţintiţi spre voi. Înainte dar cu inima
românească şi lumea să ne judece după faptele noastre. Reîncepem astăzi luptele
glorioase ale străbunilor, alăturea de numeroasele şi bravele armate ale unei din cele
dintâi puteri din lume. Armata română, deşi mică se va distinge, sunt sigur, prin bravura
şi disciplina ei. Ea va reda astfel României rangul ce a avut altădată şi care i se cuvine
între naţiunile europene. Aceasta este şi credinţa augustului împărat al tuturor ruşilor, de
aceea nu numai românii se luptă alături cu ruşii pe acelaşi câmp şi pentru acelaşi scop,
dar încă comanda superioară a ambelor armate despre Plevna îmi este încredinţată mie.
Aceasta este onoarea care se răsfrânge asupra ţării, asupra voastră. Faceţi, dar, să fâlfâie
din nou cu glorie drapelul românesc pe câmpurile de bătaie, unde strămoşii voştri au
fost secole întregi apărătorii legii şi ai libertăţii. Înainte dar, ostași români, înainte cu
bărbăţie şi în curând vă veţi întoarce în familiile voastre, în țara voastră, liberă prin voi
înșivă, acoperiți de aplauzele întregii națiuni”34.
Pe platoul din faţa podului, generalul Alexandru Cernat a dat citire Înaltului ordin
de zi, încurajându-i pe ostași: „Fac apel la devotamentul şi curajul vostru, cu toţii să ne
îndeplinim măreaţa datorie ce ne impune iubirea de ţară şi drapelul”35.
După citirea ordinului, în sunetul „muzicilor şi al cântecelor însufleţite de simţiri
eroice şi patriotice[…], în frunte cu steagurile mândru desfăşurate în vânt, batalioanele,
escadroanele, bateriile române porniră în lungi şiruri pe podul întins peste luciul larg şi
măreţ al Dunării, în ale cărei unde razele soarelui răsfrângeau mii de scântei de pe oţelul
săbiilor, al baionetelor şi al tunurilor. Impozant şi solemn moment! Un freamăt, o
emoţiune nespusă cuprinsese pe toţi. Părea că deodată înaintea tuturor a dobândit fiinţă
simbolică imagină [sic] a ţării; că România însăşi s-a întrupat aici tânără, frumoasă,
34
Văcărescu C. Th., op. cit., p. 24-26;
35
Cernat Alexandru, Memorii. Campania 1877-1878, ediție îngrijită de general-maior dr. Constantin Olteanu, București,
Edit. Militară, 1976, p. 6-7.
91
înviată la glorie şi la neatârnare şi întrarmată şi în platoşă, dânsa pasă acum înainte cu
fiii ei peste hotar spre a-şi apăra dreptul, a restatornici credinţa şi onoarea numelui
său”36.
Mulțimea i-a aclamat de mai multe ori pe vitejii ce se duceau să se lupte cu
turcul, gata să-și dea viața pentru libertatea și independența țării.
După serviciul divin și discursul domnitorului, trupele româneşti au trecut
Dunărea pe podul întins peste luciul larg şi semeţ al bătrânului Danubius, într-un
moment solemn şi emoţionant, cu steagurile mândru desfăşurate în vânt.
Despre atmosfera înălțătoare, plină de patriotism, au scris gazetele vremii, pe
drept cuvânt că „este, fără îndoială, cel mai mare fapt de arme ce istoria Românei
înregistrează de aproape două veacuri încoace! Dea Cerul, ca el să fie încoronat cu
succesele faptelor de arme ale lui Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și ale altor eroi cu
care se mândrește neamul românesc”37.
Ceremonia oficială a trecerii Dunării a fost imortalizată în memorabile creații
artistice ale cunoscuților fotografi și pictori Carol Pop de Szathmári, Franz Duschek,
Auguste André Lançon, Nicolae Grigorescu și Sava Henția.
Albumul de fotografii realizat de Carol Pop de Szathmári: „Suvenir din Resbelul
1877-1878”, a avut o mai largă difuzare decât cele anterioare. Fotografiile sale au
surprins trupele în marş, escadroane de cavalerie traversând Dunărea pe pontoane,
baterii de artilerie pe malurile fluviului, unele deservite de marinari, cartierul general al
principelui Carol, comandantul suprem al trupelor române şi statul său major38.
Folclorul popular a păstrat frumoasele versuri care amintesc de înălțătorul avânt
al ostașilor români care au trecut fluviul:
„Frunză verde şi-o lalea
Trec voinicii Dunărea,
Câte patru alăturea,
Voinici 'nalţi şi subţirei,
Nu trece plumbul prin ei.
Şi calcă din piatră-n piatră
Parcă sunt făcuţi de-un tată,
Şi calcă din urmă-n urmă,
Parcă sunt făcuţi de-o mumă”39.
Pe podul de la Corabia au trecut 38.000 de ostași (42 de batalioane, 32 de
escadroane și 18 baterii)40. Armata Română, la ordinul principelui Carol I, concentra
acum, la sud de Dunăre, un efectiv de circa 58.700 de ostaşi şi 180 de tunuri. Ostașii
români au contribuit decisiv la cucerirea cetății Plevna, punct strategic important în
apărarea turcă.
36
Văcărescu C. Th., op. cit., p. 26;
37
„Globul”, București, An I, nr. 3, 20 august 1877, p. 43;
38
Ionescu Silvan-Adrian, Penel si sabie. Artisti documentariști și corespondenți de front în războiul de independență 1877-
1878, București, Edit. Biblioteca Bucureștilor, 2002, p. 117-118;
39
Olteanu Constantin, Ceaușescu Ilie, Mocanu Vasile, Bejancu Gheorghe, Asalt la redute, București, Edit. Militară, 1977,
p. 12;
40
Văcărescu C. Th., op. cit., p. 251;
92
După trecerea trupelor româneşti în Bulgaria, podul de la Siliştioara-Măgura a
fost demontat şi transportat la Turnu-Măgurele, contribuţia marinarilor la această
acţiune fiind, de asemenea, deosebit de importantă.
Unităţile militare din Vâlcea, alături de celelalte arme, au trecut Dunărea - unele
în august, altele în septembrie şi octombrie 1877. După trecerea Dunării, Regimentul 2
Dorobanţi şi celelalte unităţi s-au încadrat în diviziile de luptă ale Olteniei şi au
participat la marile bătălii de la Plevna, Griviţa, Rahova, Smârdan, Opanez etc.41
Participarea dorobanţilor pe front a fost reflectată pe larg în unele ordine de zi,
în numeroase articole şi comunicate consacrate descrierii unor bătălii pentru ocuparea
redutelor, precum şi în acele succinte portrete realizate unora dintre eroi şi veterani.
La 8 octombrie 1878, în cadrul unei
ample ceremonii desfăşurate pe câmpul de la
Băneasa, Drapelul Regimentului 3 Artilerie, ca
de altfel drapelele altor regimente participante
la Războiul pentru Neatârnare a fost decorat cu
Crucea „Trecerea Dunării” şi apoi a participat
la intrarea triumfală în Capitală.
Cu acest prilej, Domnitorul Carol s-a
adresat armatei victorioase, prin Înaltul Ordin
de Zi, precizând: „Am ales această zi
memorabilă, spre a pune la drapelele armatei
aducerea aminte nepieritoare a trecerii Dunărei
şi a decora drapelele regimentelor [Reg. 4 şi 6
Infanterie de linie, şi Reg. 9 Dorobanţi] care, la
Smârdan, au lăsat o urmă mai mult despre vitejia română. Această amintire va îndemna
pe urmaşii voştri a fi demni de voi, precum voi aţi fi fost demni de străbunii voştri, şi
drapelul vostru va fi de-a pururea respectat ca şi numele de Român. [...] nu încetaţi a
vedea în steagul vostru talismanul carevă îndeamnă a păstra, cu cea mai mare sfinţenie,
simţământul de datorie şi disciplină. [...] Cu mândrie Mă pun acum în capul vostru, spre
a intra în Capitala ţării, unde poporul recunoscător vă aşteaptă cu nerăbdare să vă arate
dragostea şi iubirea sa”42.
În amintirea înălțătorului avânt al trecerii Dunării din ziua de 20 august 1877, în
localitatea Corabia se va ridica, mai târziu, o cruce mare reprezentând „Monumentul
Independenței”, iar strada de pe malul fluviului s-a numit „Trecerea Dunării”43.
Datorită bărbăției și devotamentului depus de batalionul de pontonieri și
detașamentele de geniu, toate piedicile legate de transportul materialelor și construirea
efectivă a podului peste Dunăre au fost învinse, iar Armata Română s-a întors biruitoare
de pe frontul din Bulgaria, consfințind independența statului român care avea să devină
Regat la anul 1881, sub sceptrul Regelui Carol I al României.
41
Dumitraşcu Gheorghe, Epopeea Independenţei României în conştiinţa vâlcenilor, Râmnicu Vâlcea, Edit. Almarom,
2003, p. 91;
42
Stroea Adrian, Ghinoiu Marin, File din istoria artileriei: fapte, întâmplări şi oameni, Bucureşti, Edit. Centrului Tehnic-
Editorial al Armatei, 2015;
43
Buzatu Dumitru, Din trecutul orașului Corabia, în „Mitropolia Olteniei”, An XIII, 1961, nr. 7-8, p. 615.
93
IN MEMORIAM: GENERAL DE BRIGADĂ CONSTANTIN SAVU

Preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi
Retragere din Arma Geniu „General Constantin N. Hârjeu”
În Cartea de Onoare a Armei Geniu, la loc de

cinste se află și gl.bg.rtr. Constantin Savu - părintele
pontonieriei române moderne, patronul spiritual al
Batalionului 72 Pontonieri Brăila.
Constantin Savu s-a născut la data de 8 martie
1920 în satul Rădești, comuna Oporelu din județul Olt,
într-o familie de ţărani, oameni gospodari, în care munca
cinstită, obiceiurile străbune şi respectul față de semeni
au reprezentat coordonate fundamentale ale vieții și
convieţuirii sociale.
A absolvit Școala Militară de Ofițeri de Geniu de
la Cotroceni, promoția 10 Mai 1942, fiind repartizat
comandant de pluton la Batalionul 2 Poduri Râuri Alba
Iulia. În scurt timp, avea să plece pe front şi să participe peste 390 zile la ambele
campanii ale celui de-Al Doilea Război Mondial, în calitate de comandant de pluton în
cadrul companiilor mobilizate de către Batalioanele de Poduri Râuri din Alba Iulia
şi Bacău.
După război, pentru perioade relativ scurte timp, a îndeplinit diferite funcții în
statele majore ale Batalionului 6 Lucru, Batalionului 6 Administrație și Cercului Militar
Teritorial din garnizoana Cluj.
Cariera militară postbelică și-a continuat-o, pentru o vreme la comanda
subunităților de nivel companie și batalion pontonieri, dar și ca șef de stat major în noul
Regiment de Pontonieri din Alba Iulia, iar din anul 1952 în structurile de studii și
experimentare tehnică de geniu din Comandamentul Trupelor de Geniu, având ca
preocupare perfecționarea mijloacelor de treceri fluviale.
A fost un împătimit pontonier, un ofițer rasat, cu o inteligență și gândire demnă
de invidiat, iar eforturile sale au fost consacrate cu prioritate unei idei pentru care a
militat cu ardoare mai toată cariera militară – realizarea unor mijloace pontonieristice
moderne, capabile să asigure trecerea peste cursurile de apă, în timp scurt și în
siguranță, a tuturor categoriilor de tehnică militară din dotarea marilor unități, unităților
și formațiunilor din compunerea armatei.
Fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai tainelor trecerilor peste cursurile de
apă, după mai mulți ani de studii și experimentări, Constantin Savu a reușit să tansforme
în realitate multiple idei originale, idei concretizate în proiectarea, omologarea și
intrarea eșalonată în dotarea trupelor a unor generații de poduri plutitoare, de tip
modular – binecunoscutele parcuri de pod românesc din pontoane P.R. 57, P.R. 60,
P.R. 71 și P.R. 71M.

94
Pontoane de producţie românească dispuse pe autospeciale de transport
Dotarea eșalonată a trupelor cu noile tipuri de pod din pontoane, concomitent cu

îmbunătățirea continuă a performanțelor constructive și de lucru ale acestora a
revoluționat realmente problematica trecerilor peste cursurile de apă și a uşurat
semnificativ munca istovitoare a echipajelor de pontonieri, întrucât caracteristica lor
principală a reprezentat-o încorporarea grinzilor de rezistenţă şi a elementelor de podină
în structura pontoanelor şi a suporţilor de mal, adevărate porţiuni complete de pod care
puteau fi cuplate între ele cu rapiditate și ușurință, printr-un sistem special cu buloane.
În anul 1974, având gradul de colonel, a solicitat trecerea în rezervă, cu gustul
amar al nerecunoașterii corecte a valoroaselor sale invenții pentru realizarea cărora și-a
dedicat 20 ani de activitate și regretul de a nu fi finalizat alte proiecte aflate în lucru, și
anume: podul submersibil, pontonul pliabil cu înălţime mică, pontonul ambarcader-
debarcader rabatabil (secţionat pe diagonală) şi pontonul ambarcader-debarcader cu
rampe mobile; o parte dintre acestea au fost realizate în miniatură, la scară redusă sau
normală şi experimentate, fără a fi omologate şi fabricate.
Din acel moment, realmente a ieșit cu multă demnitate de pe scena existențială a
unităților de geniu, iar generațiile ce au urmat acestui moment nu au mai avut șansa de
a-l cunoaște.
Ca pensionar, a fost deosebit de activ până în ultimul an de viață. Aproape zilnic
își utiliza eficient timpul, antrenându-și abilitățile intelectuale de excepţie, compunând
diferite exerciții și probleme de matematici superioare, scriind eseuri pe diferite teme și
chiar frânturi de poezie, iar la vârsta de peste 90 ani ne-a oferit, cu dedicație, multora
dintre noi remarcabila lucrarea în 3 volume, intitulată „Gândiri – de vorbă cu mine
însumi”, lucrare în care, cu mult rafinament, a sintetizat concepția domniei sale despre
lume și viață.
Personal l-am văzut pentru prima oară în vara anului 1975, pe plaja brațului Ara
din zona Giurgiu, cu prilejul unui exercițiu experimental cu podul P.R.-71, iar după
aproximativ 25 ani am fost onorat să-l revăd la sediul Asociaţiei Cadrelor Militare în
Rezervă şi Retragere din Arma Geniu „General Constantin N. Hârjeu”.

95
Momentul a fost deopotrivă impresionant și emoționant. L-am surprins
relatându-i unele detalii despre activitatea de pe brațul Ara la care asistasem ca proaspăt
locotenent, iar domnia sa era coordonator principal. În glumă mi-a spus: „Deci noi avem
cam aceeaşi vârstă, dumneavoastră ca ofițer activ, iar eu ca rezervist – pensionar”.
Ulterior, avea să fie mentorul și coordonatorul meu științific în tot ceea ce am
întreprins pentru elaborarea unor lucrări cu privire la istoria și tradițiile Armei Geniu.
Întâlnirea de la sediul Asociației avea să reprezinte momentul care l-a revigorat
ca fost ofițer de geniu cu renume, întrucât peste puțin timp l-am readus în atenţia
cadrelor militare din Statul Major al Forţelor Terestre și tuturor comandanților unităților
de geniu, cu prilejul sărbătoririi Zilei Armei Geniu în anul 2004, iar în vara aceluiași an,
personalului Şcolii de Ofiţeri de Geniu şi Căi Ferate „Panait Donici”.
De atunci, a fost asimilat ca membru de onoare al marii familii de geniști din
garnizoana Brăila, răspunzând mereu „prezent” la evenimentele festive organizate cu
diferite prilejuri de către Brigada 10 Geniu și Batalionul 72 Pontonieri.
Se pregătea conștiincios pentru fiecare eveniment și se simțea pe cât de fericit,
pe atât de emoționat, asemenea unui părinte care-și revedea copiii și prietenii apropiați.
În anul 1996, în urma demersurilor Asociației, i s-a acordat gradul de general de
brigadă în retragere.
Cu tristețe ne aducem aminte de luna februarie a anului 2014, când la apelul
solemn al Batalionul 72 Pontonieri, la apelul numelui Constantin Savu se răspundea cu
sfială „absent pentru totdeauna”. Renumitul pontonier decedase la sfârșitul anului ce
abia se încheiase, cu puțin timp înainte de a împlini
venerabila vârstă de 95 ani.
Incontestabil, numele său a fost așezat la loc
de cinste pe panoplia personalităților marcante
înscrise în Cartea de Onoare a Armei Geniu, iar
începând cu anul 2016, în semn de înaltă apreciere a
valoroaselor sale realizări în domeniul mijloacelor de
trecere peste cursurile de apă, generalul Constantin
Savu a devenit patronul spiritual al Batalionului 72
Geniu (Pontonieri).
Spre mândria pontonierilor brăileni, începând
cu data de 25 februarie 2019, a redevenit, simbolic, o
prezență permanentă în incinta unității întrucât, cu
prilejul sărbătoririi Zilei Pontonierilor, la împlinirea a
153 de ani de activitate neîntreruptă în slujba patriei,
a fost ridicată și sfințită o lucrare sculpturală
reprezentând bustul generalului al cărei nume
îl poartă.

96
REGIMENTUL 2 VÂLCEA ÎN „MEMORIILE”
CĂPITANULUI DUMITRU PĂSAT
 Dr. Ionela DINESCU

Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Vâlcea
Dumitru Păsat s-a născut la 20 mai 1906 în satul Călina, judeţul Vâlcea. Ca
orfan de război – tatăl său, soldat în Regimentul 42 infanterie Drăgăşani, moare de tifos
exantematic în 1918 – este primit copil de trupă. La început, este primit în cadrul
Regimentului 42 Infanterie Drăgăşani, după care este transferat la Regimentul 2
Infanterie Râmnicu Vâlcea.
Va urma cursurile Liceului Alexandru Lahovari, iar între 1925-1926 este trimis
la Iaşi, unde îşi va continua studiile la Liceul Militar din localitate.
Va fi admis la Şcoala Militară din Sibiu, primind în 1928 gradul de
sublocotenent. După terminarea şcolii este repartizat la Bazarcic, în Cadrilater, după
care, în 1937 este transferat la Balcic, în cadrul Regimentului 4 Grăniceri din Divizia a
2-a de gardă, cu grad de căpitan, unde îl găseşte cel de-al Doilea Război Mondial.
În 1941 participă la înăbuşirea rebeliunii legionare la Ploieşti, iar în 1942 este
mutat la Centrul de Instrucţie Sărata, din Basarabia, unde i se dă comanda unei
companii a Batalionului 991. Va participa la luptele de la Cotul Donului, unde este luat
prizonier. Se va întoarce în ţară cu Divizia Horia, Cloşca şi Crişan. În anul 1947 este
disponibilizat din armată şi obligat să accepte diverse munci necalificate pentru a-şi
putea întreţine familia.
În anul 1952 este reactivat şi devine vicepreşedinte al AVSAP (Asociaţia
Voluntară pentru Sprijinirea Apărării Patriei) pentru regiunea Constanţa. Ulterior, se va
stabili la Râmnicu Vâlcea, unde va ieşi la pensie. Din 1976 devine secretar al Asociaţiei
Veteranilor de Război din Vâlcea. Moare în anul 1994.
Memoriile sale păstrate la Serviciul Judeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale au
fost scrise în mai multe etape.
Manuscrisul integral acoperă perioada 1906-1978, iar Editura Humanitas a
publicat o selecţie a amintirilor din cel de-al Doilea Război Mondial, pe care autorul
le-a aşternut pe hârtie la puţină vreme după întoarcerea din prizonierat, în 1947.
Manuscrisul a fost încredinţat de autor profesorului Eugen Negrici, în vederea
publicării, în anul 1990.
Fragmentele prezentate mai jos au fost selectate din volumul I al Memoriilor
păstrate la Arhivele vâlcene şi prezintă perioada petrecută de adolescentul Dumitru
Păsat, în calitate de copil de trupă, la Regimentul 2 Vâlcea din Râmnicu Vâlcea.
Mutarea la Regimentul 2 Vâlcea
În luna august acelaşi an, terminându-se cu războiul, a venit ordinul ca Regimentul
42 Infanterie din Drăgăşani, unitatea care ne primise pe noi şi ne purta de grijă, s-a desfiinţat
şi pe noi copiii de trupă ne-a vărsat la Regimentul 2 Dorobanţi, fiindcă Regimentul 42 care
era rezerva lui 2 Dorobanţi. În acel timp, la Rm. Vâlcea, era numai partea sedentară a lui 2
Vâlcea, partea activă era pe Nistru, în Basarabia, în apărarea frontierei spre răsărit. Într-o zi,
ne luăm fiecare ce aveam şi ne-am urcat cu un delegat în tren la Drăgăşani şi am ajuns repede
la Rm. Vâlcea. Eu aveam un cufăr de scândură şi acolo mi-am băgat toate lucrurile ce aveam
97
şi eu. În cazarma lui 2 Infanterie era şi un regiment de infanterie de recruţi ardeleni, dar
foarte mulţi unguri, saşi şi şvabi, români mai puţini.
Partea sedentară a Regimentului 2 Infanterie era comandată de dl. cpt. Popescu Iosif,
care ne-a luat în primire, ne-a pus la drepturi, ne-a înscris pe fiecare la şcoala respectivă, ne-a
destinat trei camere mari ca dormitoare, chiar în pavilionul de administraţie, a pus pe soldatul
Gologan Ion să ne poarte de grijă cu masa, ceaiul etc. Mai era la partea sedentară şi dl.
locotenent Işan, un bărbat foarte frumos, care se îngrijea şi dânsul de noi, ne cumpăra cărţi şi
restul de rechizite şcolare. De îmbrăcăminte se interesa tot dl. locotenent Curechianu care
venise şi el cu magaziile de la Drăgăşani la partea activă la Rm. Vâlcea.
Aici am mai găsit copii ca noi la şcoală, doi erau la Şc. Normală, dar stăteau în
internat, unul era la seminarul din Curtea de Argeş, alţii la şcoala de meserii. Eram acum în
clasa a doua B cu Bozgă Marin.
………………………………………………………………………………
În apropiere de Crăciun a venit şi regimentul de pe frontieră de la Nistru şi regimentul
din Ardeal plecase la altă garnizoană. Odată cu regimentul au mai venit şi alţii, dar din ei, nu
era nimeni la liceu, erau la muzică, croitorie şi cizmărie.
Acum eram destul de mulţi şi pentru a ne supraveghea şi îndruma bine, colonelul
Băculescu, comandantul regimentului, a dat pe plutonierul major ca un fel de comandant al
nostru. Între noi era şi un nepot al său în clasele primare, care a ajuns ofiţer de geniu.
În vacanţa Crăciunului, după ce regimentul ne-a făcut un pom mare de Crăciun, mult
mai frumos ca cel de la Drăgăşani, la care au luat parte şi ofiţerii din regiment cu soţiile şi
copii lor, ni s-a dat drumul să mergem acasă. La serbarea pomului, noi am cântat O brad
frumos..., am spus poezii şi am primit mai multe daruri decât la pomul de la Drăgăşani.
………………………………………………………………………………
La data de 20 mai 1924, eram în clasa a patra de liceu şi am împlinit vârsta de 18 ani.
Potrivit legilor militare, la acea dată un copil de trupă la împlinirea vârstei de 18 ani era trecut
în cadrul soldaţilor şi făcea serviciul militar ca orice soldat timp de trei ani.
Iată-mă deci şi soldat. Am fost înscris în registrul de administraţie al companiei a
cincea, comandată de cpt. Butănescu Iordan, un om scund şi gras, care se purta frumos cu
trupa şi se îngrijea de bunul trai al soldatului.
A terminat cariera militară cu gradul de general şi era de fel din aproprierea Rm.
Vâlcea, din satul Pietrari.
Plutonierul major cu administraţia era Onea Ion din satul Sticlăria de peste Olt şi i-a
urmat fratelui său.
Compania avea numai două plutoane, unul comandat de lt. Pişculescu şi în care eram
şi eu încadrat. Acest ofiţer era foarte dur, nu-l auzeam decât înjurând ostaşii din pluton de
mamă şi dumnezei. Nimeni nu-l iubea şi nici nu putea să fie iubit. Plutonul doi era comandat
de plutonierul Onea, fratele majorului.
Urma acum să părăsesc şcoala şi să rămân ca soldat să-mi fac stagiul militar. Au
început zile grele pentru mine că nu mai beneficiam de vacanţă şi trebuia să iau parte la
instrucţie, trageri, manevre etc.
În această categorie mai era şi colegul de clasă Bozgă Marin, el era încadrat la altă
companie. Comandant de regiment era colonelul Băculescu, un om înalt şi bun la suflet, care a
apreciat just situaţia mea şi a lui Bozgă şi a dat ordin ca să ne lase o jumătate de zi la şcoală
98
şi la instrucţie să ne scoată mai rar, că noi prindem repede, să ne bage în gardă numai în zilele
de sărbătoare, în vacanţe, dar de la trageri să nu lipsim.
Dimineaţa urmam la cursuri, iar după amiaza, de trei ori pe săptămână, eram scoşi la
instrucţie, în special în perioada instrucţiei soldatului şi a grupei. Mie îmi plăcea instrucţia, o
făceam cu plăcere şi o învăţam bine, repede, de aceea locotenent Pişculescu mă folosea ca
instructor. Lecţiile mi le făceam în timpul când eram scos la instrucţie, noaptea, după ora
stingerii.
Îmi era destul de greu cu mâncarea care era destul de proastă şi în loc de pâine se
dădea foarte multă mămăligă. Vă închipuiţi că aproape nu mâncam când mă înapoiam la orele
13 de la şcoală şi găseam într-o gamelă o porţie de mâncare rece şi o bucată de mămăligă tot
rece. Mâncam că nu aveam ce face, iar bani să-mi cumpăr cel puţin pâinea zilnică, nu aveam.
………………………………………………………………………………
În anul 1925, am fost avansat la gradul de caporal. În toamna acelui an vine la
regiment un ordin care spunea că pot fi trimişi caporali sau sergenţi în termen la un curs de un
an de zile la Liceul Militar la Iaşi.
La acest curs, se preda de către profesorii liceului, materiile claselor 6-7 în afară de
limba latină şi geometrie. Se preda câte 5-6 ore pe zi ca să însuşim materia claselor 6 şi 7 de
liceu, după care se dădea un examen şi cine reuşea se putea prezenta la examenul de admitere
la şcolile militare de ofiţeri de infanterie şi administraţie.
Eu şi Cranta ne-am prezentat la examenul de admitere la Şcoala Militară de la Sibiu
şi am reuşit cu o medie mai mare ca celor ce urmaseră liceul militar sau a unora care dăduseră
şi bacalaureatul.
Examenul de admitere s-a ţinut în luna iulie în anul 1926. Imediat după examen m-
am prezentat la regiment, am predat hainele militare la compania a 5-a plutonierului major
Onea, am mulţumit d-lui căpitan Butănescu pentru bunăvoinţa ce mi-a arătat, mi-am luat la
revedere de la dl. lt. Pişculescu, care mă privea altfel acum
Pe când vorbeam cu dânsul, trece pe lângă noi dl. maior Stănescu, comandantul
Batalionului 2, care mă cunoştea. L-am salutat şi lt. Pişculescu îi spune că am reuşit la
examenul de admitere la şcoala militară din Sibiu. Dl. maior se opreşte, îmi întinde mâna şi
speră că după doi ani să fim camarazi.
După aceea m-am dus la dl. colonel Băculescu, i-am arătat adeverinţa că am reuşit la
examen la şcoala militară, i-am mulţumit pentru grija ce mi-a purtat-o şi am plecat acasă.
Mulţumesc şi acum, ca şi atunci, tuturor care au gândit să ajute pe orfanii de război
ca să-şi croiască un drum în viaţă. Mulţumesc şi acum şi să-i fie în veci memoria slăvită,
bunului colonel Băculescu, comandantul Regimentului 2 Infanterie, că ne-a purtat de grijă şi
nu ne-a lăsat să ajungem derbedei, aşa cum a putut, cum au fost dispoziţiile de la cei mari din
acele timpuri.

99
RISC ŞI SUCCES ÎN SELECŢIA ŞI PROMOVAREA PERSONALULUI
 Locotenent-colonel ing. Nicolaie GOGHIU

„Nu există om atât de rău încât să nu-l poţi face bun la ceva” (J. J. Rouseau)
„Cine n-a făcut niciodată vreo greşeală, n-a încercat nimic nou” (A. Einstein)
Introducere
Sunt puţine domenii în care noul să fie atât de evident ca în selecţie şi în
promovare, atât în partea teoretică cât şi aplicare, adică în metodologie.
Progresul stiinţelor a dat şi încă dă un colorit specific alegerii metodelor de
triere şi de promovare al oamenilor. Ele nu reprezintă o reţetă miraculoasă care să
mărească productivitatea, ci este în
concepţia contemporană un sistem educativ
care implică riscul unei nereuşite, menit
totuşi, să asigure o succesiune de alegeri în
vederea adoptării şi integrării profesionale
a unui individ. Orientarea profesională
pregăteşte individul pentru selecţia
profesională, care reflectă în general
cerinţele specifice de muncă, faţă de
individ.
Selecţia profesională înseamnă alegerea celor mai „buni” dintr-un număr mai
mare al celor care doresc să practice o meserie. Selecţia continuă acţiunea de orientare
profesională şi are ca obiect, în funcţie de cerinţele unei anumite profesii, să aleagă pe
acel candidat care are anumite însuşiri psihice şi pregătirea cea mai adecvată cerinţelor
profesiunii respective.
Selecţia profesională se realizează pe baza unui ansamblu de metode ştiinţifice,
care urmăresc să stabilească dacă un candidat la o anumită profesiune, posedă
aptitudinile cerute la exercitarea acelei profesiuni şi în acelaşi timp să aleagă, dintr-un
număr de candidaţi pe cei care posedă, într-un grad mai înalt, aptitudinile cerute. Spre
deosebire de orientarea profesională (care pleacă de la individ), selecţia pleacă de la
profesie. Şi totuşi, ele nu se deosebesc totalmente.
De regulă, şi în mod deosebit, în selecţia şi în promovarea profesională
managerul îşi asumă riscul deoarece urmăreşte succesul, care nu poate şi nu trebuie să
fie confundat cu orice realizare. În materie de promovări, avem de-a face cu realizarea
unei valori şi, cu cât valoarea este mai greu de atins, cu atât succesul este mai mare.
Asumarea de către manager a riscului în selecţie şi în promovare constituie un
act de inteligenţă şi de cutezanţă, un spirit de dăruire faţă de instituţie şi de salariaţi, o
ieşire în întâmpinarea noului.
Şi încă un lucru important: situarea factorului uman pe acelaşi plan cu ceilalţi
factori implicaţi în succesul unei „activităţi” constituie azi o optică eronată, anacronică,
faţă de nivelul gândirii contemporane.
Factorul uman este un factor special, care utilizează toţi ceilalţi factori cu a căror
valorificare se află într-o relaţie de subordonare.

100
Riscul folosirii testelor de personalitate pentru selecţie
Testele de personalitate sunt
greu de validat pentru multe posturi
şi de aceea ele trebuie să fie folosite
cu mare precauţie. Un exemplu este
cazul testelor psihologice
controversate. Unele tipuri de teste
folosite în procesul de selecţie, cum
ar fi testele pentru droguri şi testele
genetice, detectorul de minciuni şi
analiza grafologică au generat
nemulţumiri, adică: atitudini,
trăsături temperamentale, interese.
Detectorul de minciuni, folosit pe scară largă pentru selecţia personalului în
SUA, înainte de 1989, mai ales în comerţul cu amănuntul şi în domeniul sănătăţii, este
acum interzis prin lege.
La fel de contestate sunt şi testele pentru onestitate. Candidaţii răspund cu „da”
sau „nu” la o serie de întrebări de genul: „I-aţi spune şefului dumneavoastră, dacă aţi şti,
că un alt angajat fură de la companie?”; „Consideraţi normal să împrumutaţi
echipamentul companiei, să-l folosiţi acasă, iar după aceasta să-l înapoiaţi?”; „Aţi
intenţionat vreodată să prezentaţi în mod denaturat realitatea?” etc.
Firmele consideră că prin administrarea unor asemenea teste de onestitate,
solicitanţii şi angajaţii sunt avertizaţi că necinstea nu va fi tolerată. Cercetările efectuate
în această direcţie duc la concluzia că
aceste teste au un rol educativ, dar nu pot
garanta dacă potenţialul angajat se va
comporta conform celor declarate.
Controversată este şi folosirea
analizei grafologice pentru testarea
personalului în vederea selecţiei. Ea
constă în analiza scrisului unei persoane
pentru a-i verifica personalitatea. Modul
cum un om pune punctul pe „i”, cum
trage linia la „t”, cum înclină literele spre
stânga sau spre dreapta, mărimea literelor
etc., oferă grafologilor indicii despre
personalitatea solicitanţilor. Dezavantajul
acestei metode constă în subiectivismul aprecierii grafologilor care interpretează scrisul.
Folosirea acestui tip de test este mult controversată, mai ales pentru faptul că nu
există evaluări stiinţifice oficiale de grafologie. Este important şi de reţinut că grafologii
pot recomanda ca rezultatele testărilor să fie folosite ca sursă suplimentară de informaţii
despre solicitanţi şi nu ca un procedeu de selecţie în sine.

101
Riscul metodei „centrului de evaluare”
Metoda „centrului de evaluare” a fost aplicată pentru prima dată de firma
American Telephone and Telegraph, apoi de IBM şi Kodak.
Firmele care o aplică s-au unit într-o asociaţie şi realizează schimburi de
experienţă periodice.
Prin această metodă se studiază comportamentul candidaţilor în situaţii critice.
Scenariul detaliat permite candidaţilor să cunoască, în mod continuu, atât rezultatele
proprii, cât şi pe cele ale concurenţilor. Pachetele de programe elaborate de către
specialişti permit evaluarea candidaţilor pentru fiecare tip de sarcină şi aptitudine de
conducere. Se pot evalua, de exemplu, următoarele aspecte: organizarea corespondenţei,
formularea unor documente în scris, redactarea unei prelegeri, dezbaterile în grup,
asumarea de rol, jocuri de management.
În aparenţă, centrele de evaluare pot constitui un mijloc de selecţie foarte util.
Cu toate acestea, ele sunt utilizate doar de 30% din organizaţii şi numai pentru selecţia
managerilor şi personalului cu studii superioare. În plus, centrele de evaluare au, în
ansamblu, o validitate moderată şi un grad de încredere inferior celor mai multe dintre
metodele pe care le aplică.
Dezavantajele centrelor de evaluare
În primul rând, centrele de evaluare sunt foarte costisitoare. Ele trebuie înfiinţate
şi apoi completate cu un număr de manageri de rang superior şi cu psihologi calificaţi.
Dacă funcţionează în regim
permanent, acest lucru presupune
costuri suplimentare. În al doilea
rând, este destul de dificil să se
găsească managerii şi personalul
de specialitate care să lucreze
acolo. În al treilea rând, nu se
poate şti cu precizie cum trebuie
combinate rezultatele obţinute de
la diferitele teste.
Dar, ceea ce este important
din punctul nostru de vedere,
deciziile au uneori tendinţa de a
fi subiective si pot fi contaminate
de prejudecăţi, părtinire şi diferite aspecte care nu au legătură cu postul.
Riscul politicii de promovare
Promovarea reprezintă una dintre cele mai importante probleme sociale şi
acesta cu atât mai mult, cu cât nici un salariat nu acceptă cu uşurinţă să rămână pe loc,
de la angajare până la retragere, fără a trece la niveluri de salarizare şi trepte de
răspundere mai înalte.
Salariaţii sunt foarte atenţi la operaţiile de promovare, pentru că marea lor
majoritate sunt interesaţi ca ele să se desfăşoare cât mai corect cu putinţă. De aceea, în
domeniul promovărilor, esenţialul constă în stabilirea criteriilor şi rigurozitatea
aplicării lor.

102
Politica de promovare constituie o componentă majoră a managementului
resurselor umane deoarece ea este de natură să întărească sau să slăbească spiritul de
echipă între salariaţi în strânsă dependenţă cu starea de satisfacţii sau de permanentă
nemulţumire pe care le generează.
Pentru a nu greşi, este necesar ca managerul să cunoască temeinic şi concret
aptitudinile şi calităţile salariaţilor săi, iar pe această bază să-i utilizeze la capacitatea lor
maximă. În felul acesta, managerul va genera la salariaţi sentimentul că, mai devreme
sau mai târziu vor progresa, adică vor promova.
În legătură cu semnificaţia deosebită a politicii de promovare, în numeroase
întreprinderi, elementele esenţiale ale acesteia se regăsesc în contractele colective de
muncă. În planul semnificaţiei vom reţine şi faptul că, o promovare judicios concepută
şi realizată este de natură să stimuleze în mod eficace iniţiativa şi ambiţia salariatului,
dând puternic impuls la ridicarea nivelului său de calificare, îl conduce la perfecţionare,
îi măreşte satisfacţia sa în muncă şi îl incintă să se identifice cu funcţia sa şi cu instituţia
în care lucrează.
Risc şi succes în promovare
Logic, orice promovare implică
riscul unei nereuşite, şi totuşi managerul
este dator să rişte, să manifeste curaj în
promovare, spirit de investigaţie. Nu
trebuie uitat că între nivelul riscului
asumat şi probabilitatea de a obţine
succes în politica de promovare există o
inter-influenţă. În promovare riscul cere
curaj, iar prudenţa este actul premergător
asumării riscului.
Înainte de a concepe şi de a realiza politica de promovare, este necesar ca
managerul să cugete, să analizeze, să pregătească un feed-back al succesului sau
eşecului în domeniul respectiv. Mai mult chiar, nu este recomandabil ca managerul să-şi
asume riscuri extreme în materie de promovare.
Pentru depăşirea riscului în promovarea salariaţilor este necesar să se cunoască
situaţia, pe baza unei temeinici analize. Şi acesta pentru simplul motiv că situaţia este
ceea care poartă noul ce trebuie realizat. Cu alte cuvinte se implică valoarea. În cadrul
analizei situaţiei la care ne refeream mai sus, este necesar ca managerul să se oprească
asupra mecanismului balanţei - risc - succes în materie de promovări.
În acest cadru, asumarea riscului trebuie concepută şi tratată ca o valoare
cultural-socială incomparabil mai puternică decât conservatorismul, către care mai sunt
tentaţi unii manageri să ,,alerge”.

103
FACTORII CHEIE CARE TREBUIE LUAŢI ÎN CONSIDERARE DE ŞEFII
CARE ÎŞI DORESC SUBORDONAŢI MOTIVAŢI
 Locotenent Iulia ANTON

„Un om nu poate motiva totdeauna direct pe altul, dar poate demotiva cu uşurinţă o sută”
(Jan Duncan)
De fiecare dată când se vorbește de calitatea muncii, implicit se face referire la

eficiența angajaților și cum poate fi aceasta îmbunătățită. Discuția avansează în
continuare către motivație ca factorul principal care explică o anumită stare de fapt.
Literatura de specialitate, dar și cea de popularizare abordează motivarea din diverse
perspective. Ne datorăm reușitele unei bune motivări și, adesea, ne explicăm eșecul cu
„nu am fost suficient de motivat”. Este oare motivația forța care determină individul să
acționeze într-o manieră eficientă, la maximul potențialului său?
Întrebarea este pur retorică. DA, motivația este forța care susține indivizii în
oricare din acțiunile lor.
Motivația este una din
laturile personalității noastre
care a susținut omul pe tot
parcursul evoluției sale. Este cea
care ne face să acționăm pentru
atingerea obiectivelor urmărite.
Principalul său atribut îl
reprezintă caracterul său
intrinsec. Indivizii sunt cei care
își construiesc motivația care îi
susține în demersurile lor. Pentru
asta, fiecare dintre noi are nevoie
de reușite, aprecieri și confirmări
care să ne hrănească motivația proprie. Motivaţia reprezintă factorul care îl determină
pe individ să îşi dorească să se perfecţioneze, să se depăşească pe sine şi care anihilează
starea de letargie, de neimplicare în sarcini.
De fiecare dată motivația trebuie asociată cu motivarea. Dacă prima este un
construct personal, cea de a doua este un proces extern care ține de ceilalți cu impact direct
asupra noastră în termeni de stimă de sine, încredere, curaj, implicare și responsabilizare.
Motivarea subordonaților, pentru a fi autentică și de durată, nu trebuie să se
bazeze doar pe criteriul financiar. Orice șef/comandant care îşi construiește discursul
motivațional doar pe recompensele financiare, nu poate să se aștepte la rezultate mai
bune sau la o implicare mai mare a subordonaților.
De aceea, motivarea subordonaților impune ca șefii/comandanții să aibă
capacitatea de a comunica eficient, de a superviza cu atenție, de a asigura o bună
instruire, de a consilia la momentul oportun, de a forma echipe coezive și de a lua
deciziile care trebuie, când trebuie și cum trebuie. Toate aceste procese, dacă sunt
realizate profesionist, reprezintă factori motivaționali puternici.

104
Semnele unei bune motivări sunt atunci când subordonații au încredere în șeful
lor și în ei înșiși, acordă importanță și valorifică activitatea profesională, sunt interesați
de dezvoltarea profesională.
Pentru ca motivarea să fie forța care asigură implicarea subordonaților fără
rezerve și la un potențial maxim, trebuie să se țină seama de mai multe aspecte:
Respectul subordonaților nu se construiește în virtutea autorității șefului.
Autoritatea poziției nu este suficientă. Șefii trebuie să și-o asume și să acționeze în acest
sens. Exemplul personal constituie un factor motivațional esențial. Subordonații își
respectă și prețuiesc șefii atunci când le recunosc calitatea de profesionist și cea de om.
Subordonații se așteaptă ca șeful lor să fie un bun profesionist, dar vor ca acesta să fie
onest și corect. În acest fel își construiesc încrederea în superior și își dezvoltă auto-
disciplina, fiind motivați să lucreze cu acesta.
Aprecierea subordonaților. Oricine, indiferent de pregătirea profesională, de
poziția pe care o are, simte nevoia de a fi considerat util, valoros pentru echipă. În
relațiile cu subordonații, este
important ca șefii să se
raporteze la fiecare individ ca
fiind o persoană distinctă cu rol
meritoriu în realizarea sarcini
lor. Nimic nu scade
motivația mai mult ca
sentimentul că în ochii șefului
ești doar un membru într-o masă
amorfă de indivizi. Fiecare
persoană are nevoie să fie
apreciată. De aceea, şeful
trebuie să poată să își exprime
sincer aprecierea pentru contribuția pe care fiecare din membrii echipei o aduce la
rezolvarea sarcinii.
Sprijin și ajutor în realizarea sarcinilor. Chiar dacă oamenii din subordine sunt
conștiincioși, disciplinați, responsabili și implicați în realizarea sarcinilor de serviciu,
întotdeauna este nevoie de a li se comunica în mod clar, precis, în timp util ceea ce au de
executat. Absența informațiilor concrete, necomunicarea scopului pentru care trebuie
executată activitatea sau ceea ce se așteaptă de la ei generează nesiguranță în acțiune,
temeri și incertitudine, care, pe termen lung determină scăderea motivației. Subordonații
așteaptă ajutorul și sprijinul șefului lor, și la rândul lor, își vor oferi sprijinul și suportul
pentru realizarea atribuțiilor de serviciu. Mai mult, șefii trebuie să se asigure că
subordonații au acces la toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor.
Stilul de conducere. Un șef care îşi prețuiește activitatea și își respectă
subordonații se va strădui în permanență să își dezvolte încrederea în subordonații săi,
se va implica în cunoașterea lor și a problemelor cu care se confruntă, îi va implica în
luarea deciziilor, atunci când este cazul, va menționa contribuția lor la obținerea
rezultatelor propuse, îi va susține în fața altor structuri, nu va folosi instrumentele de
conducere pe care le are la dispoziție pentru a-și ușura activitatea. Toate acestea vor
contribui la un colectiv implicat, responsabil, coeziv și scade riscul apariției
resentimentelor, a comportamentelor excesiv de prudente, a temerilor.
105
Rezolvarea problemelor interne. De cele mai multe ori, problemele de
comunicare sau, mai degrabă, nerezolvarea la timp a acestora poate genera un climat de
lucru tensionat, necooperant, neplăcut. În acest sens, un șef care își dorește un climat de
muncă eficient trebuie să poată identifica și rezolva la timp conflictele care pot să apară
între subordonați, diminuând riscul acutizării acestora. De aceea, intervenția trebuie să
fie fermă, realizată cu tact și diplomație. O astfel de situație trebuie să se transforme
într-o lecție și o etapă în plus pentru dezvoltarea grupului. Un bun șef trebuie să poată să
facă distincția între un subordonat care nu vrea și unul care nu poate; trebuie să poată să
transmită subordonaților că, deși le pasă de ei ca oameni, așteaptă mai mult de la ei din
punct de vedere profesional.
În loc de încheiere, vă invit la o temă de reflexie cu privire la cât de mulţumit
sunteţi de modul în care reușiți să vă motivați subordonații? Cât de mulţumit sunteţi de
atmosfera de lucru din cadrul biroului/structurii unde vă desfăşuraţi activitatea de zi cu
zi? Ce puteți îmbunătăți pentru rezultate și mai bune?
Reuşind să vă răspundeţi în mod onest/sincer la aceste întrebări, veţi afla o serie
de informaţii despre propriile dumneavoastră abilități, competențe, scopuri şi
sentimente. Toate acestea vă permit să înțelegeți rolul esențial pe care îl aveți în
procesul motivațional al subordonaților dumneavoastră.
PRINCIPIILE DUPĂ CARE SE GHIDEAZĂ

UN TÂNĂR COMANDANT DE PLUTON
 Sublocotenent Adrian FÎŞÎC

Odată cu finalizarea anilor de studiu din cadrul Academiei Forţelor Terestre
„Nicolae Bălcescu” din Sibiu, se încheie o etapă în care studentul militar a parcurs un
amplu proces de modelare şi perfecţionare, având ca finalitate tânărul ofiţer, înzestrat cu
un mare bagaj de cunoştinţe şi
având formate deprinderile de
bază, necesare pentru
exercitarea primei sale funcţii,
cea de comandant pluton.
Perioada petrecută în băncile
şcolii, cea de formare, văzută
de unii ca intervalul de timp
în care au posibilitatea
îmbunătăţirii şi desăvârşirii,
formării de noi aspiraţii, ori
de alţii ca o numărătoare
inversă până la obţinerea
noului statut, îşi va pune
amprenta asupra primilor paşi din viitoarea carieră.
În rândurile ce urmează, doresc să evidenţiez câteva constatări, rezultate în baza
observaţiilor proprii şi a experienţelor împărtăşite de diverşi instructori militari şi

106
profesori, care se pot constitui şi ca recomandări în sprijinul tinerilor ofiţeri, aflaţi, la
început de carieră, la cârma subunităţilor.
Astfel, un bun comandant de pluton trebuie să aibă în atenţie următoarele aspecte:
1. Stabilirea standardelor şi implementarea acestora. Exercitarea actului de
comandă asupra unei subunităţi nu reprezintă o simplă formalitate, ci solicită
disponibilitatea comandantului de pluton, la orice oră sau moment, dacă situaţia o cere.
În consecinţă, acesta trebuie să conceapă standarde ferme şi complexe, stabilite concret
în cadrul subunităţii, iar pentru a facilita implementarea acestora, transmiterea lor
trebuie să se realizeze în baza lanţului de comandă al plutonului. Tânărul ofiţer trebuie
să fie exigent, ferm, riguros şi corect, dar şi rezonabil în ceea ce pretinde de la
subordonaţi. Acest stil de conducere va aduce respectul şi consideraţia subordonaţilor,
în timp ce adoptarea unui stil permisiv, prietenesc, bazat pe îngăduinţă şi compromisuri,
va conduce la subminarea autorităţii şi apariţia nemulţumirilor.
2. Organizarea. Comandantul de pluton are ca atribuţii, printre altele,
întocmirea documentelor (administrative, de conducere a instrucţiei etc.), organizarea şi
conducerea instrucţiei în cadrul plutonului, evaluarea modului de instruire a subunităţii
sau gestionarea resursei umane. De multe ori, acestora li se adaugă sarcini neprevăzute,
de un anumit nivel de complexitate, care necesită aprofundarea cunoştinţelor în vederea
soluţionării. Pentru îndeplinirea tuturor cerinţelor şi gestionarea timpului avut la
dispoziţie, tânărul ofiţer trebuie să îşi stabilească clar sarcinile şi activităţile, să le
rezolve în ordinea priorităţilor, să evite aglomerarea generată de preluarea unor sarcini
sau informaţii suplimentare şi, cel mai important, să delege din îndatoriri
subordonaţilor. Acest ultim aspect are mai multe avantaje, precum: evitarea
supraîncărcării şi posibilitatea de concentrare pe sarcinile importante, responsabilizarea
anumitor persoane şi întărirea lanţului de comandă în cadrul plutonului.
3. Exemplul personal. Desfăşurarea activităţii la comanda plutonului
presupune contactul direct şi
interacţiune zilnică cu subordonaţii
în marea majoritate a timpului.
Pentru a câştiga respectul şi
admiraţia acestora şi pentru a-i
determina să îl urmeze
necondiţionat, comandantul de
pluton trebuie să adopte principiul
„fă cum fac şi eu”, nu „fă cum spun
eu”. Astfel, acesta se va remarca
drept un lider veritabil, care îşi
asumă deciziile şi comportamentul.
4. Spiritul de echipă. Pentru succesul operaţiilor şi îndeplinirea misiunilor, este
nevoie de aportul fiecărui militar din cadrul subunităţii. Uneori, lipsa coeziunii
membrilor poate afecta decisiv obţinerea rezultatelor propuse. Astfel, tânărul lider
trebuie să creeze un climat plăcut, să promoveze sentimentul de apartenenţă la grup şi
concepţia de unitate.
5. Grija faţă de subordonaţi. Factorul uman reprezintă cea mai importantă
resursă avută la dispoziţie, care necesită o atenţie deosebită. Gestionarea problemelor
subordonaţilor reprezintă activitatea principală a comandatului de pluton, o îndatorire
107
morală, asumată, care necesită, de cele mai multe ori, disponibilitate suplimentară şi
multă răbdare. Un adevărat lider va fi onest, corect şi un bun ascultător atunci când vine
vorba de luarea deciziilor în privinţa militarilor din subordine. Dacă acesta manifestă un
real interes pentru înţelegerea şi rezolvarea problemelor, va avea parte de încrederea
statornică a subordonaţilor săi.
6. Controlul. Un tânăr ofiţer aflat la început de carieră trebuie să se asigure că
ordinele transmise de el se vor executa întocmai şi la termenul stabilit. Lipsa verificării
sau neefectuarea controalelor va conduce, mai devreme sau mai târziu, la neglijarea
sarcinilor primite sau tratarea acestora cu grad scăzut de semnificaţie.
7. Creştere continuă. Pentru a accede şi a se menţine la un nivel ridicat de
profesionalism şi competenţă, îmbogăţirea cunoştinţelor şi formarea de noi deprinderi
trebuie să reprezinte o preocupare constantă pentru comandantul de pluton.
În concluzie, cei care îşi vor trasa obiective clare şi ambiţioase, care se vor
impune în faţa subordonaţilor şi îi vor determina să se întrebuinţeze la maxim în
direcţiile şi scopurile propuse, vor fi cei capabili să depăşească orice obstacol în drumul
lor spre reuşită şi spre accederea la cele mai înalte trepte din ierarhia militară.
PESCO – COOPERAREA STRUCTURATĂ PERMANENT
 Locotenent-colonel Codruţ-Cristinel NEDELEA

 Maior Dragoş-Florentin DAMIAN
 Locotenent Ionuţ-Cătălin BANU
Evoluţia societăţii a condus la creşterea complexităţii sistemului de relaţii dintre
diferitele entităţi sociale şi la globalizarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa stabilităţii
regionale şi a celei globale. Complexitatea problematicii securităţii a condus la crearea
unor structuri de securitate în cadrul cărora să se elaboreze norme de a căror respectare
depinde pacea regională şi mondială.
Odată cu cristalizarea organizaţiilor socio-umane, au apărut şi preocupările
pentru securitatea acestora, scop în care au fost asigurate mijloacele şi condiţiile
necesare prevenirii şi respingerii agresiunii. La baza securităţii a stat practica şi teoria
forţei prin care s-au emis principii, norme şi modalităţi de organizare a forţelor pentru
descurajarea agresiunii şi a rezistenţei la acţiunile agresive.
În 2004, în cadrul Uniunii Europene, a fost înființată Agenția Europeană de
Apărare (AEA). Ea ajută cele 27 de state membre (toate țările UE, cu excepția
Danemarcei) să își dezvolte resursele militare. Agenţia promovează colaborarea,
lansează inițiative noi și propune soluții pentru îmbunătățirea capacităților de apărare.
De asemenea, ajută statele membre care doresc să își dezvolte împreună capacitățile de
apărare.
Agenția Europeană de Apărare depune eforturi în vederea consolidării industriei
europene a apărării și acționează ca facilitator și interfață între părțile interesate din
domeniul militar și politicile UE care au impact asupra apărării.

108
La 22 iunie 2017, liderii UE au convenit să lanseze o cooperare structurată
permanent (PESCO - Permanent Structured Cooperation) pentru a consolida securitatea
și apărarea Europei.
La 13 noiembrie 2017, miniştrii din 23 de state membre au semnat o notificare
comună privind cooperarea structurată permanentă (PESCO) și au înaintat-o Înaltului
Reprezentant și Consiliului. La 7 decembrie 2017, Irlanda și Portugalia au notificat și
ele decizia lor de a lua parte la PESCO.
La 11 decembrie 2017, Consiliul a adoptat o decizie de stabilire a PESCO. Toate
statele membre ale UE participă la PESCO, cu excepția a trei țări (Danemarca, Malta și
Marea Britanie).
„Un vis a devenit realitate astăzi”, a precizat președintele Consiliului European,

Donald Tusk, la înfiinţarea PESCO. „PESCO este expresia practică a dorinței noastre
de a construi o apărare europeană. Aceasta este o veste bună pentru UE și pentru
aliații noștri și o veste rea pentru inamici”.
Secretariatul PESCO este asigurat întrunit de către Serviciul European de
Acțiune Externă (European External Action Service - EEAS) şi Agenția Europeană de
Apărare (European Defence Agency - EDA), fiind singurul punct de contact în cadrul
UE pentru toate problemele legate de PESCO.
Cooperarea structurată permanentă în domeniul politicii de securitate și apărare
a fost introdusă prin Tratatul de la Lisabona (articolul 42.6, 46 şi Protocolul 10).
Tratatul de la Lisabona sau Tratatul Lisabona (inițial cunoscut ca Tratatul de
Reformă) este un tratat internațional care amendează două tratate care constituie forma
bazei constituționale a Uniunii Europene (UE). Tratatul de la Lisabona a fost semnat de
statele membre UE la 13 decembrie 2007 și a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.
Tratatul amendează Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut de asemenea și ca
Tratatul de la Maastricht) și Tratatul de instituire a Comunității Economice
Europene (cunoscut de asemenea și ca Tratatul de la Roma).

109
Tratatul de la Lisabona
Tratatul prevede posibilitatea ca mai multe state membre ale Uniunii Europene
să coopereze mai strâns în domeniul securității și al apărării.
Acest cadru permanent de cooperare în domeniul apărării permite acelor state
membre care doresc și sunt capabile să facă acest lucru, să dezvolte în comun
capabilităţi de apărare, să investească în proiecte comune și să îmbunătățească
contribuția și disponibilitatea operațională a forțelor lor armate.
Cele 25 de state membre care participă la programul PESCO sunt: Austria,
Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania,
Grecia, Ungaria, Italia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia,
Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Spania și Suedia.

110
Statele membre participante la PESCO au adoptat, de asemenea, o declarație,
concomitent cu adoptarea deciziei de stabilire a PESCO. Declarația salută acordul
politic care identifică o listă inițială de 17 proiecte care urmează să fie derulate în cadrul
PESCO. Acestea vizează domenii precum formarea, dezvoltarea capabilităților și
disponibilitatea operațională în domeniul apărării.
Consiliul UE a adoptat o „foaie de parcurs” pentru punerea în aplicare a
cooperării structurate permanente. Aceasta oferă o direcție strategică și orientări cu
privire la modalitatea de structurare a viitoarelor lucrări privind atât procesele, cât și
guvernanța, inclusiv pentru proiecte și în ceea ce privește stabilirea etapelor îndeplinirii
angajamentelor.
În acest sens, „foaia de parcurs” stabilește un calendar pentru procesul de
revizuire și evaluare a planurilor naționale de punere în aplicare, care detaliază modul în
care statele membre participante intenționează să își îndeplinească angajamentele
reciproce mai stricte pe care și le-au asumat.
De asemenea, aceasta prevede un calendar pentru ajungerea la un acord asupra
unor posibile proiecte viitoare, precum și asupra principiilor de bază ale unui set comun
de norme de guvernanță pentru proiecte care urmează a fi adoptat de către Consiliu.
Faţă de lista inițială de 17 proiecte identificate pe data de 11 decembrie 2017 şi
adoptate formal pe 6 martie 2018, Consiliul a adoptat în data de 19 noiembrie 2018 încă
17 proiecte noi. Acestea vizează domenii precum formarea, dezvoltarea capabilităților și
disponibilitatea operațională pe uscat, pe mare și în aer, precum și apărarea cibernetică.
Printre aceste proiecte se numără şi „CBRN Surveillance as a Service” (CBRN
SaaS), proiect dezvoltat în domeniul apărarii CBRN de către Austria, având ca
participanţi Franţa, Croaţia, Ungaria şi Slovenia.
Diferenţa esenţială între PESCO şi alte forme de cooperare este obligativitatea
angajamentelor asumate de cele 25 de ţări participante. Lista ambiţiilor şi
angajamentelor comune obligatorii asumate de către fiecare participant PESCO conţine
20 de angajamente individuale, împărţite în cinci zone/direcţii cheie stabilite prin
articolul 2 al Protocolului 10 al PESCO anexate Tratatului de la Lisabona.
PESCO urmează să funcționeze sub cadrul existent în UE și să devină piatra de
temelie a unei arhitecturi de securitate pentru întreaga Europă. PESCO este o opțiune
valabilă pentru toate statele membre care sunt decise să își asume angajamente unul față
de celălalt, în spiritul integrării europene.
BIBLIOGRAFIE:
1. https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/12/11/defence-cooperation-
pesco-25-member-states-participating/ accesat la data de 03.12.2018;
2. https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2018/11/19/defence-cooperation-
council-launches-17-new-pesco-projects/# accesat la data de 03.12.2018;
3. https://www.consilium.europa.eu/media/37028/table-pesco-projects.pdf accesat la data de
03.12.2018;
4. https://pesco.europa.eu/ accesat la data de 03.12.2018;
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Lisabona, accesat la data de 18.12.2018;
6. https://www.caleaeuropeana.ro/start-oficial-pentru-pesco-25-de-state-membre-ale-ue-
printre-care-si-romania-au-adoptat-o-foaie-de-parcurs-pentru-punerea-in-aplicare-a-cooperarii-
structurate-permanente/ accesat la data de 18.12.2018;
7. https://epthinktank.eu/2018/05/15/peace-and-security-in-2018-overview-of-eu-action-and-
outlook-for-the-future/eu_nato_pesco/ accesat la data de 26.12.2018.

111
EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE RĂZBOI HIBRID
 Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU

 Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU
Ultimii zece ani au asigurat continentului european o perioadă de pace, fapt ce a
facilitat o dezvoltare economică susţinută a acestei zone, diminuând totodată importanţa
factorului militar în relaţiile dintre state. Conflictul din Ucraina a modificat această
paradigmă, demonstrând încă o dată că Europa mai are probleme ce nu şi-au găsit
rezolvare pe cale diplomatică, cu toate că au fost semnate acorduri de cooperare sau
colaborare atât în plan economic, cât şi în plan militar.
Dacă până la sfârşitul secolului XX mijloacele de ducere a acţiunilor militare
erau în majoritate convenţionale, începutul secolului XXI a produs un glisaj către zona
neconvenţională. Diversitatea acestor noi tipuri de conflicte a dus la apariţia noţiunii de
război hibrid ce suscită şi în
acest moment dezbateri în
mediile de specialitate. Actorii
statali şi nonstatali implicaţi în
aceste acţiuni utilizează tehnici
ascunse pentru îndeplinirea
obiectivelor strategice cu
impact foarte mare în rândul
opiniei publice internaţionale.
Acest nou concept face o
trecere şi între conflictele
preponderent convenţionale
clasice în care factorul militar
avea cel mai important din perioada Războiului Rece şi cele actuale ce îmbracă forme
neconvenţionale şi o componentă convenţională redusă.
Apariţia la graniţa de est a Uniunii Europene a acestui tip de conflict denumit de
specialiştii militari de tip hibrid din cauza cumulului de acţiuni convenţionale cu acţiuni
neconvenţionale, a găsit statele europene nepregătite în a asigura o ripostă comună
imediată. Analiştii militari şi de politică externă au identificat fără urmă de îndoială
factorul declanşator al acestor tipuri de acţiuni, analizând în detaliu efectele acestei
acţiuni, fără a se apleca şi asupra cauzelor declanşatoare. Plecând de la declaraţia
comună a şefilor de stat şi de guvern participanţi la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic
din Ţara Galilor din 4-5 septembrie 2014, în care se spunea „Noi, şefii de stat şi de
guvern din ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice, ne-am reunit în Ţara Galilor,
într-un moment crucial pentru securitatea euro-atlantică. Acţiunile agresive ale Rusiei
împotriva Ucrainei au reprezentat o provocare fundamentală pentru viziunea noastră a
unei Europe întregi, libere şi în pace”44.
44
„Declaraţia Reuniunii din Ţara Galilor” adoptată de şefii de stat şi de guvern participanţi la reuniunea Consiliului Nord
Atlantic din Ţara Galilor. 4-5 septembrie 2014,
http://www.mae.ro/sites/default/files/file/2014/pdf/2014.09.06_declaratie_summit.pdf
112
Deşi termenul de război hibrid nu este nou, el a fost folosit în mod oficial în
Declaraţia acestei Reuniuni NATO: „Vom asigura că NATO este capabilă să abordeze
eficient provocările specifice ale ameninţărilor războiului hibrid, care implică
utilizarea unei game largi de măsuri militare, paramilitare şi civile, deschise şi sub
acoperire, într-o arhitectură cu un grad înalt de integrare. Este esenţial ca Alianţa să
dispună de instrumentele şi procedurile necesare pentru a descuraja şi a răspunde
eficient ameninţărilor războiului hibrid, precum şi de capacităţile de întărire a forţelor
naţionale. Aceasta include, de asemenea, dezvoltarea comunicărilor strategice,
dezvoltarea scenariilor de exerciţii pentru războiul hibrid şi întărirea coordonării între
NATO şi alte organizaţii, conform deciziilor relevante adoptate, în scopul îmbunătăţirii
schimbului de informaţii, procesului de consultare politică şi coordonării interne”45.
Sfârşitul Războiului Rece a declanşat o schimbare de paradigmă referitoare la
ordinea mondială, nu doar sub aspectul mutaţiei de la bipolaritate la multipolaritate, ci şi
în ceea ce priveşte multiplicarea şi apariţia unor noi faţete ale războiului46.
În dicţionarul explicativ, noţiunea de război este definită ca un conflict armat (de
durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state pentru realizarea
unor interese economice şi politice47.
În literatura de specialitate, noţiunea de război este tratată într-o varietate de
formulări teoretice, prin care se demonstrează că acesta este un fenomen social ce
evoluează odată cu societatea umană, luând o multitudine de forme, ceea ce face ca
fizionomia operaţiilor militare să se afle într-o permanentă schimbare ce pendulează
între convenţional şi neconvenţional.
După cum observăm,
războiul modern se regăseşte în
aria dihotomiei dintre convenţional
şi neconvenţional, iar caracteristicile
de bază ale acestuia nu depăşesc
sfera de cuprindere al celor două.
Evoluţia societăţii umane a dus şi
la o evoluţie a conceptelor
referitoare la război. Astfel, a
apărut în ultimii ani în spaţiul
public conceptul de război hibrid
ce a făcut obiectul mai multor
studii expuse în diferite publicaţii de specialitate din întreaga lume.
Conceptul a fost inclus în unele regulamente americane, prin care s-a încercat şi o
explicare a acestuia din punct de vedere militar. Unii specialişti l-au definit ca o strategie
militară ce îmbină războiul convenţional cu războiul neconvenţional şi războiul cibernetic.
Nathan Freier48 de la Centrul Internaţional pentru Studii Strategice, în analizele pe care le-a
făcut referitor la războiul hibrid, a ajuns la concluzia că acesta implică ameninţări
convenţionale, neconvenţionale, teroriste şi perturbatoare utilizate pentru a contracara
45
Idem.
46
Teodor Frunzetti, Convenţional şi neconvenţional în acţiunile militare, Impact Strategic, nr.4 [45] 2012, Universitatea
Naţională de Apărare „Carol I”, p.6.
47
http://dexonline.ro/definitie/razboi.
48
Nathan Freier, profesor asociat al Programului internaţional de securitate din cadrul Centrului Internaţional pentru Studii
Strategice.
113
superioritatea militară. Lt.col. Bill Nemeth din Marina SUA a definit războiul hibrid ca fiind
„formă contemporană de război de gherilă”. Williamson Murray şi Peter Mansoor, au
analizat în cartea lor „Hybrid Warfare: Fighting Complex Opponents from the Ancient World
to the Present” noţiunea de război hibrid din punct de vedere al conflictelor istorice, ajungând
la concluzia că acesta reprezintă o parte normală a războiului convenţional din antichitate.
Concluziile au fost trase în urma analizei conflictelor dintre armata romană cu
triburile germanice, Rebeliunea O’Neill (1594-1603) sau Războiul de Independenţă
American ce a dus la formarea naţiunii americane. Cercetătorii afirmă, pe baza analizei
documentelor istorice, că multe războaie sunt caracterizate de operaţii convenţionale şi
neconvenţionale ce sunt coordonate la nivel strategic şi care acţionează simultan pentru
obţinerea obiectivelor prestabilite.
În literatura de specialitate americană există conceptul de „război combinat” ce
poate fi considerat precursorul războiului hibrid. Noţiunea de „război combinat” a fost
utilizată pentru prima oară de Thomas M. Huber, în 1996, în articolul denumit „Napoleon
în Spania”. În acest articol, autorul a descris modul de acţiune al forţelor regulate şi
neregulate ce au dus la eşecul acţiunilor lui Napoleon în încercarea de a pacifica Peninsula
Iberică, explicând faptul că „toate marile conflicte au avut componente convenţionale şi
neconvenţionale semnificative şi care au acţionat simultan sub aceeaşi comandă”.49
Încă din anul 2007, Frank Hoffman50 a dezbătut în cartea sa „Conflict in the 21st
Century: The Rise of Hybrid Wars” conceptul de război hibrid, plecând de la conceptul de
război combinat. Autorul, fiind cel mai mare susţinător al acestui concept, consideră că
acesta trebuie să aibă „un grad ridicat de coordonare strategică între acţiunile separate ale
forţelor neregulate cu cele ale forţelor regulate”51, afirmând totodată că războiul viitorului
va fi multimodal şi nu o concepţie alb-negru simplă, aşa cum au sugerat alţii. În opinia
autorului, „războiul hibrid cuprinde o gamă largă de manifestare a diferitelor tipuri de
război, care include capabilităţi convenţionale, formaţiuni şi tactici neregulate/asimetrice,
acte teroriste violente şi de coerciţie şi tulburări cu caracter criminal”.52
Oficiali militari americani de rang înalt arătau în faţa Congresului American,
încă din 2010, că actualii şi viitorii adversari ai SUA vor utiliza cel mai probabil tactici
de tipul războiului hibrid, ce vor consta dintr-o fuziune de ameninţări, atât statale, cât şi
non-statale, ce pot utiliza reţelele de calculatoare, rachetele portabile, dispozitivele
explozive improvizate, manipularea mass-media în scopul atingerii obiectivelor proprii
stabilite. Ameninţarea hibridă este definită în Training Circular 7 – 100, Hibrid Threat
ca „o combinaţie diversă şi dinamică de forţe regulate, forţe neregulate şi/sau elemente
criminale, care acţionează în comun pentru acelaşi scop”.53
Încă din anul 2010, analizele făcute specialiştii militari ai NATO au arătat că
ameninţările cu care se poate confrunta Alianţa sunt cele ale războiului hibrid, prin care
49
Thomas M. Huber, Compound Warfare: That Fatal Knot, U.S. Army Command and General Staff College Press,
Kansas, 2002, p.vii, disponibil online la: http://usacac.army.mil/cac2/cgsc/carl/download/csipubs/compound _warfare.pdf.
50
Frank Hoffman, cercetător in cadrul Centrului pentru Cercetări Strategice de la Universitatea Națională de Apărare
(UNAp), S.U.A.
51
Frank G. Hoffman, Hybrid Warfare and Challenges, National Defence University, Institute for National Strategic
Studies, Washington DC, 2009, p. 3.
52
Frank G. Hoffman, Conflict in the 21st Century: The rise of Hybrid War, Potomac Institute for Policy studies, Arlington,
Virginia, 2007, p.8. disponibil online la: http://www.potomacinstitute.org/images/stories/publications/
potomac_hybridwar_0108.pdf.
53
Trainig Circular (TC) 7 – 100, Hybrid Threat, Department of the Army, Washington DC, 2010, p.5, disponibil online la:
http://www.benning.army.mil/mssp/security%20topics/Potential%20Adversaries/content/ pdf/ tc7_ 100 .pdf .
114
se înţelege ameninţarea oricărui adversar actual sau potenţial statal, non-statal sau
terorist, ce are capacitatea demonstrată sau probabilă de a folosi simultan mijloace
convenţionale şi neconvenţionale adaptate pentru îndeplinirea obiectivelor.
Valery Gherasimov, şeful statului major al forţelor armate ruseşti, spunea într-un
articol din revista VPK, specializată pe probleme de apărare, din februarie 2013, referitor
la modul de abordare a conflictelor viitoare, că „metodele conflictului s-au schimbat şi
implică acum recursul masiv la măsuri politice, economice, informaţionale, umanitare şi
alte măsuri non-militare, toate acesta pot fi suplimentate prin consolidarea populaţiei
locale ca o a cincea coloană54 şi prin forţe armate sub acoperire”.
Războiul hibrid reprezintă mai mult decât utilizarea forţelor convenţionale în acţiuni
militare. Îndeplinirea obiectivelor politico-militare se realizează în acest tip de război prin
utilizarea forţelor convenţionale şi a acelor neconvenţionale, concomitent cu măsuri politice,
diplomatice, economice, informaţionale şi sociale. După cum se observă, importanţa forţelor
militare convenţionale în acest tip de conflict depinde de obiectivele strategice ce trebuie
îndeplinite. Forţa convenţională obligă în general adversarul să se concentreze numai asupra
planificării şi organizării apărării sau creării condiţiilor favorabile pentru trecerea la ofensivă.
Evenimentele istorice reliefează că acest tip de acţiuni au fost utilizate şi de Germania
Nazistă pentru ocuparea în anul 1938 a Austriei sau de sovietici pentru ocuparea în anul 1939
a estului Poloniei şi în anul 1940 a Basarabiei şi Bucovinei de Nord55.
În cadrul Forumului de la Bruxelles din 2015, generalul Philip Breetlove,
Comandantul SHAPE, spunea, referindu-se la războiul hibrid sau războiul
neconvenţional, că este o colecţie de instrumente, având în limbajul militar acronimul
„DIME”, reprezentând Diplomatic, Informaţional, Militar şi Economic, care au mai fost
utilizate şi în războaiele precedente56.
Noutatea în acest război hibrid este modul cum sunt utilizate aceste instrumente
pentru a crea presiune asupra actorilor statali. Instrumentele diplomatice sunt utilizate de
actorul statal agresor în încercarea acestuia de a discredita sau distruge coeziunea în cadrul
unei alianţe, având scopul de a izola pe scena internaţională a statului vizat de agresiune.
Deşi obiectivele utilizării instrumentelor militare au rămas aceleaşi, modalităţile de
utilizare a acestora în războiul hibrid reprezintă o noutate. Modul cum sunt utilizate părţi
din capabilităţile militare pentru a crea ambiguitate asupra intenţiilor reale ale actorului
statal agresor reprezintă provocarea ce trebuie să îi facă faţă statul agresat.
Se observă deci că, războiul hibrid este mai mult decât „un cockteil de
capabilităţi militare convenţionale, insurgenţă, terorism, război de guerillă, crimă
organizată, război cibernetic şi tehnologie militară avansată”57 aşa cum spunea Petri
Huovinen. Acesta presupune angajarea simultană şi combinată a unor mijloace
convenţionale şi neconvenţionale de derulare a operaţiilor, în acelaşi timp cu utilizarea
instrumentelor politice, diplomatice, informaţionale, economice, sociale, pentru
atingerea scopurilor strategice politico-militare.
54
Coloana a cincea este orice grup de persoane care compromit un grup mai mare de persoane sau o naţiune din interior.
Activităţile acesteia pot fi deschise sau clandestine şi se desfăşoară în scopul de a ajuta o forţă externă.
http://en.wikipedia.org/wiki/Fifth_column.
55
Anton Bebler, Freezing a Conflict: The Russian–Ukrainian Struggle over Crimea, Israel Journal of foreign Affairs VIII:
3 (2014), http://www.israelcfr.com/documents/8-3/anton-bebler.pdf;
56
Gen. Phil Breedlove, NATO Supreme Allied Commander Europe http://www.search.ask.com /search?apn_
dtid=^BND412^YY^RO&.
57
Petri Huovinen, Op.cit., p.3.
115
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND
SPRIJINUL MEDICAL ÎN OPERAŢII ONU
 Locotenent Andreea AFUMĂŢEANU

 Locotenent-colonel drd. Romulus MUNTEANU
În fiecare zonă în care se desfășoară operații de menținere a păcii, activitățile
sunt îngreunate de un număr de caracteristici particulare, care au un impact fundamental
la furnizarea serviciilor de asistență medicală. Medical, planurile de sprijin trebuie să fie
construite pentru fiecare operațiune, să îndeplinească cerințele geografice specifice,
nevoile naționale și individuale, diferite standarde medicale naționale, cererea pentru o
planificare solidă, responsabilităţi clare şi atenţie asupra detaliilor aferente sistemului
medical. Planurile trebuie să fie întocmite pentru a asigura o reacție inițială rapidă și
suficient de flexibilă, pentru a gestiona rapid schimbarea cererințelor operaționale.
În majoritatea misiunilor de menținere a păcii, două sisteme medicale diferite
lucrează împreună, având trepte de integrare diferite de la misiune la misiune.
Contingentele țărilor contributoare vor avea propriile doctrine şi proceduri standard de
operare, deci este important ca aceste țări să înțeleagă sistemul medical al Organizației
Națiunilor Unite (ONU), pentru a se asigura că personalul propriu primește cea mai
bună asistență medicală.
În timp ce principiile sprijinului logistic general se aplică în mod egal și
asistenței medicale, totuși,
personalul medical se confruntă
cu probleme unice care afectează
sănătatea personalului ONU
detașat în cadrul operațiunilor. În
general, obiectivul sprijinului
medical este conservarea forței de
muncă, conservarea vieții și
limitarea producerii de dizabilități
fizice și mentale reziduale. Prin
urmare, sprijinul medical
operațional necesită o orientare
clar definită și distinctă58.
Structura de comandă a sistemului medical ONU
La comandamentul ONU, Divizia de servicii medicale (MSD) dezvoltă și
actualizează politicile medicale pentru a fi folosite de către departamentul de operații de
menținere a păcii, comandanții militari și medicii din teren. MSD este responsabilă
pentru stabilirea și revizuirea standardelor medicale pentru personalul aflat în misiuni de
menținere a păcii. Membrii MSD vor vizita țara gazdă a misiunii și vor evalua
facilitățile medicale disponibile. La nivelul comandamentului, MSD consiliază medicii,
precum și comandanții contingentelor.
58
www.peaceopstraining.org
116
În misiune, MSD recomandă și asistă la evacuarea și repatrierea medicală a
personalului ONU, a observatorilor militari, poliției civile, forţelor ONU, personalului
şi contractorilor locali.
Sarcinile specifice planificării, executării și controlului asistenței medicale
operaționale sunt complexe și necesită o expertiză specifică, acestea trebuie să fie
delegate personalului medical instruit, cu experiență în domeniu și capabilități suficiente
de comunicații și tehnologia informației.
În toate locațiile misiunilor ONU, personalul medical nu funcționează în mod
izolat, există o foarte bună colaborare cu personalul operațional și logistic, care să
furnizeze datele necesare, resursele și sprijinul pentru întocmirea planurilor medicale.
Sprijinul medical de la nivelul I la IV
Sprijinul medical în operațiile de menținere a păcii este destinat să identifice
funcțiile și nivelurile de capabilități medicale pe care o unitate le poate asigura.
Manualul echipamentelor medicale deținute de către contingente oferă detalii ale
cerințelor și standardelor la fiecare nivel. Nivelul cel mai scăzut se referă la primul
ajutor de bază și practicarea medicinei preventive până la nivelul celei mai mici
subunități. Dacă acolo nu există medic, asistența este asigurată de către observatorul
militar, paramedic sau asistenţii medicali, utilizând echipamentul militar de bază și
resursele avute la dispozitie.
 Sprijinul Medical Nivel I
Nivelul I sau asistența primară este primul nivel unde este disponibil un medic
ori există asistență medicală ale vreunei țări contributoare sau ale ONU. Este asigurată
în primul rând asistența medicală, resuscitare de urgență, stabilizare și evacuare a
victimelor la următorul nivel de sprijin medical. Capacitățile și capabilitățile de
tratament disponibile la nivelul I sunt următoarele:
a) Capabilități de tratament:
• tratamente ale bolilor comune;

• sprijin de viață avansat (menținerea respirației, ventilație, controlul
hemoragiilor, tratamentul şocurilor și al deshidratării);

117
• managementul traumelor (imobilizarea fracturii, rănilor, managementul
arsurilor, controlul infecțiilor, analgezice);
• intervenții chirurgicale minore;
• medicina preventivă;
• evacuarea răniților.
b) Capacități de tratament;
Capacitatea facilităților medicale de nivel I este de a trata ambulatoriu 20 de
pacienți pe zi. Are un grad de ocupare de până la 5 pacienți pentru 2 zile. La nivelul I
rezervele medicale și consumabilele sunt asigurate până la 60 de zile.
 Sprijinul Medical Nivel II
Nivelul II (servicii medicale spitalicești), la fel ca nivelul I, poate fi asigurat de
către contingentul țării contributoare sau de ONU și are responsabilități vaste în aria de
executare a misiunii. Este
următorul nivel de asistență
medicală și primul nivel
unde expertizele și facilitățile
chirurgicale sunt disponibile.
La nivelul II, misiunea este
de a asigura asistența
medicală, stabilizare și
resuscitare de urgență,
salvarea membrelor și a vieții
prin intervenții chirurgicale,
asistență dentară de bază și
evacuarea răniților către
următorul loc.
Capacitățile și capabilitățile de tratament disponibile la nivelul II sunt
următoarele:
a) Capabilități de tratament:
• tratarea situațiilor medicale comune;
• triajul;
• sprijinul de viață avansat și terapia intensivă;
• salvarea membrelor și a vieții sub anestezie;
• farmacie;
• asistență dentară de bază;
• facilități de laborator de bază (hematologie, viteza sângelui, urină etc.);
• diagnosticarea pe bază de radiografie;
• control igienic şi medicină preventivă;
• evacuarea răniților.
b) Capacități de tratament:
Capacitatea facilităților medicale de nivel II este de a trata 40 de pacienți zilnic,
se pot face 3-4 intervenții chirurgicale majore pe zi și se pot îngriji între 10 şi 20 de
pacienți pentru 7 zile fiecare. Pentru servicii medicale dentare, facilitățile de nivel II
permit efectuarea a 10 tratamente, 10 radiografii cu raze X și 20 de teste de laborator pe
zi. Pentru acest nivel se asigură stocul medical și consumabilele pentru 60 de zile.
118
 Sprijinul Medical Nivel III
Nivelul III este cel mai înalt nivel la care se asigură asistența medicală de către o
unitate medicală ONU dislocată. Se combină capabilitățile unităților de nivel I și II cu
capabilități adiționale, precum și cu multiple servicii de diagnosticare. Este important de
știut că o facilitate medicală de nivel III este rareori dislocată și că acest nivel de sprijin
medical se obține în general prin folosirea spitalelor militare și civile din aria misiunii.
Capacitățile și capabilitățile de tratament disponibile la nivelul III sunt următoarele:
a) Capabilităţi de tratament:
Toate capabilităţile de la nivelul I si II descrise anterior, plus:
• servicii de consultații specializate;
• servicii de intervenții chirurgicale multiple;
• terapie intensive și post-operatorie;
• servicii complete de laborator;
• diagnosticare prin radiologie și computer tomograf;
• farmacie;
• intervenţii chirurgicale dentare și raze X.
b) Capacități de tratament:
Capacitatea facilităților medicale de nivel III este de a trata până la 60 de
pacienți pe zi. Se pot efectua până la 10 operații pe zi și se pot îngriji până la 60 de
pacienți pentru 30 de zile fiecare. Pentru servicii medicale dentare, facilitățile de nivel
III pot asigura 10-20 de tratamente pe zi. Pot fi facute 20 radiografii cu raze X și 40 de
teste de laborator. Pentru facilitățile de nivel III se asigură stocuri medicale și
consumabile până la 90 de zile.
 Sprijinul Medical Nivel IV
Nivelul IV asigură asistență medicală definitorie și tratamente medicale înalt
specializate, acesta include operații specializate și proceduri medicale, reconstructive,
reabilitare și convalescență. Fiind foarte costisitor, nu este practic și nici rentabil pentru
ONU să disloce o astfel de unitate în aria de desfășurare a misiunii. Serviciile medicale
oferite de această facilitate medicală sunt în general căutate în țara gazdă, în țările
vecine sau la țările contributoare. ONU poate planifica transferul unui pacient sau rănit
la o astfel de facilitate și din motive de costuri, compensații și asigurări medicale,
continuă sa monitorizeze progresul pacientului.
Indicațiile pentru personalul ONU să folosească facilitățile de nivel IV sunt
următoarele:
• când distanța dintre zona misiunii și țara de proveniență este prea mare și
pacientul sau victima are nevoie urgentă de tratament medical de specialitate;
• când pacientul necesită tratament de specialitate pe termen scurt și este așteptat
să se întoarcă la serviciu în termen de 30 de zile;
• când țara contributoare este în incapacitatea de a asigura tratamentul medical
necesar prin facilitățile medicale existente de nivel inferior.

119
IMPORTANŢA PRACTICĂRII EXERCIŢIILOR FIZICE
ÎN TIMPUL LIBER, ÎN PROCESUL DE FORMARE MULTILATERALĂ A
VIITORULUI PERSONAL MILITAR
 Locotenent Alina-Elena NEGOESCU
„Exerciţiile fizice pot înlocui unele medicamente, dar niciun medicament din lume
nu poate înlocui exerciţiul fizic" (Dr. Ph. Tirsie)
În concepţia actuală, educaţia fizică şi sportul în timpul liber pot fi privite din
două puncte de vedere esențiale: utilitatea practică şi lupta împotriva oboselii și a
stresului acumulat în activitatea zilnică.
În conformitate cu prevederile art. 4, din Concepția de educație fizică și sport în
Armata României, educația fizică și sportul sunt privite ca „activități care valorifică
sistematic ansamblul formelor de activitate colectivă sau individuală” 59 în vederea
creșterii potențialului biologic, al dezvoltării și perfecționării capacității motrice a
militarilor, necesare în timp de pace, în situații de criză și pe timp de război.
După cum afirmă Gheorghe Cârstea60, educația fizică este „fiziologică prin
natura exercițiilor, pedagogică prin metodă, biologică prin efecte și socială prin
organizare” (2000, p.10)61. Același autor scoate în evidență faptul că educația fizică
militară este un subsistem al educației fizice, alături de educația fizică a tinerei
generații, educația fizică profesională, educația fizică a adulților, educația fizică a
vârstei a treia și educația fizică independentă (2000, p.12)62. De asemenea, în cap. II, art.
7 din Legea educației fizice și sportului nr. 69 din 28 aprilie 2000, actualizată și
completată, se stipulează faptul că „educația fizică militară este disciplină obligatorie,
prevăzută în planul de instrucție și învățământ”.63
Ceea ce am subliniat mai sus scoate în evidență caracterul obligatoriu al educației
fizice militare în cadrul activităţilor zilnice ale tuturor unităților, subunităților și instituțiilor
militare de învățământ, conform planurilor și programelor de pregătire specifice.
Educația fizică militară este alcătuită din componente asemănătoare educației
fizice, cărora le imprimă un caracter personal adaptat cerințelor luptei armate. De
subliniat este și caracterul formativ al educației fizice militare, deoarece, pe lângă
programele zilnice de instruire ale militarilor, le oferă posibilitatea de efectuare, cu scop
recreativ-distractiv, a exercițiilor fizice sub diverse forme: gimnastica aerobică, jocuri
sportive, arte marțiale, fitness etc.
Practicarea exercițiilor fizice, în timpul liber, sub diferite forme, contribuie la
dezvoltarea musculaturii care, în timp, va avea efecte benefice asupra întregului
organism, dar și a marilor funcțiuni ale acestuia.
Gimnastica aerobică
Practicarea sistematică, în mod organizat şi ştiinţific a gimnasticii aerobice, are
un efect somatic asupra organismului uman şi este indicat să fie practicat la toate
vârstele, având următoarele efecte:
59
Concepția de educație fizică și sport în Armata României, București, 2016.
60
Specialist român în teoria și metodica educației fizice și sportului, autor a numeroase cărți de specialitate și lucrări de
cercetare de interes național.
61
Cârstea, Ghe., Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura AN-DA, București, 2000, p.10.
62
Ibidem, p.12.
63
Legea educației fizice și sportului, nr.69 din 28 aprilie 2000.
120
 întăreşte sănătatea, influenţând pozitiv diverse sisteme (cardiovascular, endocrin) şi
aparate ale organismului uman (locomotor, digestiv, respirator, funcţiile de nutriţie şi secreţie);
 contribuie la dezvoltarea aptitudinilor psihofizice, fapt care duce la sporirea
randamentului intelectual şi fizic, la creşterea capacităţii de muncă şi, implicit, la
creşterea potenţialului biologic;
 îmbunătăţeşte coordonarea şi îndemânarea, necesare în practicarea atât a
exerciţiilor fizice, dar şi a altor tipuri de activităţi.
Jocurile sportive
După E. Bayer (1987), citat de Dumitru Colibaba-Evuleț și Ioan Bota (1998),
jocurile sportive trebuie privite sub trei aspecte: activitatea jucătorului, ideea de joc și
regulamentul de concurs64.
Jocurile sportive dezvoltă spiritul de echipă, ajută la socializarea mai rapidă,
elimină tensiunile de la nivel psihic și dezvoltă creativitatea prin alegerea celor mai
eficiente soluții apărute în joc.
Fitness-ul
În literatura de specialitate anglo-saxonă, termenul de fitness este folosit cu
sensul de „condiţie fizică” şi reprezintă capacitatea organismului de a efectua diferite
feluri de activitate fizică, fără a epuiza complet resursele energetice ale organismului.
Fitness-ul înseamnă să te simţi bine, să ai o condiţie fizică bună, de invidiat. Acest sport
se înrudeşte cu culturismul, deoarece este nevoie de exerciţii cu greutăţi (în fitness se
utilizează greutăţi mai uşoare decât în culturism).
Arte marțiale
Indiferent de tipul lor: Karate, Judo, Ju-Jitsu, Tae Bo, Taekwon Do etc., artele
marțiale ajută la deprinderea tehnicilor de autoapărare, de creștere a încrederii în sine,
de realizare a unui antrenament total atât fizic, cât și psihic.
Educaţia fizică şi sportul recreativ contribuie la creşterea rezistenţei organismului
la efortul intelectual şi fizic, la destindere şi relaxare, constituind o componentă însemnată
a procesului de formare multilaterală a viitorului personal militar participant la diferite
cursuri de carieră sau de perfecționare/specializare care se desfăşoară în Centrul de
Instruire pentru Geniu, EOD și Apărare CBRN „Panait Donici”.
Din acest considerent, în cele ce urmează, voi sublinia o serie de obiective pe
care personalul militar le poate îndeplini pe parcursul practicării exercițiilor fizice, în
timpul liber, în regim de autoorganizare şi autoconducere:
 formarea gustului pentru mișcare, acesta concretizându-se în înţelegerea
rolului şi scopului practicării exerciţiilor fizice cu continuitate, mişcarea ordonată să
devină o necesitate care oferă practicanților posibilitatea de a realiza un tonus optim
pentru a desfăşura celelalte activităţi cotidiene;
 să dubleze programele de exerciţii cu măsuri igienice şi de călire a organismului;
 controlul stării de sănătate prin consultarea medicului cu privire la categoria de efort
pe care intenţionează să o realizeze, în funcţie de starea sa de sănătate (analizele medicale
anuale obligatorii, avizul medicului şi a persoanei nominalizate privind medicina muncii);
 procurarea materialelor necesare şi a unui echipament adecvat, specific
conţinutului programului pentru care a optat, respectând astfel măsurile de protecţie a
muncii impuse de legislaţia naţională;
64
Colibaba-Evuleț, Bota, I. Jocuri sportive. Teorie și metodică, Editura Aldin, București, 1998.
121
 învăţarea modului de execuţie corectă a mişcărilor, dozarea lor şi cunoaşterea
efectelor acestora asupra organismului;
 să aplice metode simple de autocontrol privind adaptarea organismului la efort
(pulsometrie şi frecvenţa respiratorie);
 să-şi evalueze periodic progresele realizate şi să adopte în consecinţă, alte
dozări ale exerciţiilor.
Prin intermediul practicării exerciţiilor fizice se acţionează în sensul dezvoltării
proporţionale a organismului, însuşirii unui sistem de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi
motrice, dezvoltării aptitudinilor motrice şi a trăsăturilor de voinţă şi caracter necesare
oricărui personal militar.
Timpul liber, etimologic, vine din latinescul „licere”, adică act de destindere. În
Franţa este numit „loisir”, în Anglia „leisure”, în Statele Unite „non-working time” sau
„free time”, iar în Germania „freizeit”.
În literatura de specialitate cele 24 de ore ale unei zile şi nopţi sunt împărţite în trei,
de unde şi expresia „cei trei 8” (Dragnea, Teodorescu & Păunescu, 2006), care semnifică:
 8 ore de muncă, de activitate profesională;
 8 ore de odihnă pasivă (somn);
 8 ore de activitate neprofesională, de distracţie şi relaxare.
Schema „celor trei 8”

Gestionarea timpului liber este o activitate care presupune existenţa unor calităţi
de autoorganizare şi autodirijare foarte bine dezvoltate, astfel încât timpul liber să fie
consumat într-un mod cât mai eficient.
Dacă educaţia fizică militară ajută la menţinerea și îmbunătățirea stării de
sănătate fizică și psihică a militarilor din Armata României, exerciţiul fizic practicat în
timpul liber vine să întărească aceste aspecte asigurând, în acelaşi timp, relaxarea şi
recreerea bine meritată.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
1. Cârstea, Ghe. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului (p.10). București: Editura AN-DA;
2. Cârstea, Ghe. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului (p.12). București: Editura AN-DA;
3. Colibaba-Evuleț, D., Bota, I. (1998). Jocuri sportive. Teorie și metodică. București: Editura Aldin;
4. Concepția de educație fizică și sport în Armata României, Bucureşti, 2016;
5. Dragnea, A., Teodorescu, Silvia, Păunescu, A. (2006). Pregătire sportivă teoretică (p.33).
București: Editura CD PRESS;
6. *** Legea educației fizice și sportului (p.6). Nr.69 din 28 aprilie 2000.
122
MILITARII GENIŞTI – PARTE A COMUNITĂŢII VÂLCENE
 Colonel (rz.) Florian MARIN
Prefectul Judeţului Vâlcea
Armata României a reprezentat dintotdeauna o instituţie fundamentală a statului,

iar în cadrul acesteia, învăţământul militar a avut, are şi va avea în continuare un rol
important în formarea şi perfecţionarea pregătirii personalului militar, fiind totodată o
componentă importantă a sistemului educativ.
Transformarea Armatei României prin noi concepte, capabilităţi şi participarea
la îndeplinirea diferitelor
misiuni, a fost posibilă ca
urmare a unui context socio-
politic favorabil, astfel că
răspunsul Centrului de
Instruire la aceste schimbări
nu a întârziat să apară, Centrul
reuşind să-şi dezvolte
capacitatea de a forma şi
perfecţiona personal militar
profesionalizat în armă,
capabil să promoveze şi să
protejeze interesele naţionale
şi să îndeplinească angajamentele asumate de ţara noastră în cadrul Organizaţiei
Tratatului Atlanticului de Nord sau pe cele din cadrul Uniunii Europene.
În anul de învăţământ 2018, educaţia şi instituţia au reprezentat elemente
esenţiale ale transformării Armatei României, iar în acest context Centrul de Instruire
pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici”, a organizat şi realizat cu succes
pregătirea şi calificarea militarilor din mai multe categoriile de forţe ale Armatei
României, pe echipamentele de geniu din dotare.
Semnificativ este şi evenimentul care a avut loc chiar în debutul anului
Centenarului Marii Uniri sau într-un alt mod denumit, anul Omagial al Unităţii de
Credinţă şi de Neam, când în ziua de 13 ianuarie, în dubla calitate de reprezentant al
Guvernului în teritoriu, dar şi aceea de cadru militar în rezervă, la invitaţia comandantului
Centrului am avut onoarea de a participa la depunerea Jurământului Militar pe platoul
central din Scuarul Mircea cel Bătrân, acolo unde un număr de 72 de soldaţi profesionişti
au ales să-şi unească destinele cu ţara, ca parte a unei instituţii fundamentale a statului
român, respectată şi apreciată de toţi cetăţenii – Armata României.
Pentru efortul susţinut de a menţine un nivel ridicat al învăţământului militar în
arma geniu, adresez felicitări cadrelor Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi
Apărare CBRN „Panait Donici”, tuturor celor care se dedică zi de zi profesiei şi îi asigur
de întregul sprijin al Instituţiei Prefectului la derularea activităţilor viitoare.
Îmi exprim totodată convingerea că Armata României este şi va rămâne un pilon
naţional de stabilitate, iar printr-o dezvoltare echilibrată a fundamentului logistic şi
uman, să rămână o demnă continuatoare a făuritorilor neamului, aceia ce s-au jertfit
pentru viaţa României de astăzi.
La mulţi ani geniştilor vâlceni!
123
PARADA MILITARĂ DE 1 DECEMBRIE 2018 DE LA RÂMNICU VÂLCEA –
UN EVENIMENT CARE A UNIT COMUNITATEA LOCALĂ
 Inginer Mircia GUTĂU

Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea
Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri la Râmnicu Vâlcea nu ar fi fost deplină

fără implicarea, de care ne-am bucurat cu toţii, din partea Centrului de Instruire pentru
Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici”, iar parada militară de pe Calea lui
Traian, din 1 Decembrie, a fost, în mod simbolic, un eveniment care a unit.
Vorbim în primul rând de stabilirea şi rezolvarea tuturor aspectelor

organizatorice ale acestui moment. La aceeaşi masă, într-o sală de conferinţe a Centrului
„Panait Donici”, s-au strâns laolaltă responsabili din cele mai diverse domenii – printre
instituţiile reprezentate fiind şi Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea –, iar atmosfera
în care au fost stabilite sarcinile fiecărei entităţi participante a fost una cu adevărat în
spiritul Marii Uniri. Datorită tocmai acestei bune conlucrări, evenimentul s-a desfăşurat
fără probleme.
În al doilea rând, privind din perspectiva programului întregii zile, parada
militară a unit evenimentele solemne tradiţionale derulate dimineaţa, la Monumentul
Independenţei, cu spectacolele organizate, începând cu amiaza acelei zile extraordinare,
de către Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea în Scuarul Mircea cel Bătrân. Parada
impresionantă a cadrelor şi a tehnicii din dotare a fost, organizatoric şi spiritual în
acelaşi timp, un liant în construirea unei sărbători a întregii comunităţi locale.
Comunitatea locală a fost unanimă în a aplauda şi aprecia la justa valoare
evenimentul coordonat de Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN
„Panait Donici”, dedicat Marii Uniri de la 1 Decembrie 2018. Am văzut, împreună,
bătrâni, tineri şi copii, oameni în uniformă sau spectatori obişnuiţi, fluturând steguleţe
tricolore şi bucurându-se de Centenarul Marii Uniri, de faptele trecutului, privite prin
perspectiva prezentului cotidian.

124
Parada militară deschisă şi coordonată de Centrul de Instruire pentru Geniu,
EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici” a fost picătura de solemn care a făcut ca
sărbătoarea Centenarului Marii Uniri de la Râmnicu Vâlcea să fie una întreagă. Mai
mult, a fost capătul unui arc peste întreg anul 2018, care a unit acest eveniment cu
ceremonia emoţionantă, din luna ianuarie, din centrul municipiului, în cadrul căreia zeci
de soldaţi ai Centrului „Panait Donici” au depus jurământul militar.
Vreau să le mulţumesc, de aceea, cadrelor militare şi conducerii Centrului de

Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici” pentru prezenţa acestei
instituţii prestigioase în rândul comunităţii locale, nu doar cu ocazia marilor sărbători
ale locului şi ale ţării, dar şi în viaţa de zi cu zi.
CEREMONIE MILITARĂ, RELIGIOASĂ ŞI CULTURAL-ISTORICĂ

DESFĂŞURATĂ LA CIMITIRUL EROILOR DE LA CĂLINEŞTI – VÂLCEA
 Profesor Eugen PETRESCU

Preşedintele Filialei Județene „Matei Basarab” Vâlcea
şi al Centrului de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălașa”
Joi, 22 noiembrie 2018, între orele 11.00-12.30, la Cimitirul Eroilor Primului

Război Mondial din Călinești, situat pe raza oraşului Brezoi, judeţul Vâlcea, în prezenţa
a peste 250 de locuitori ai oraşului, militari, preoţi şi oameni de cultură din reşedinţa de
judeţ, din alte localităţi ale judeţului şi din ţară, s-a desfăşurat o ceremonie militară,
religioasă, cultural-istorică şi artistică de cinstire a memoriei eroilor neamului, făuritori
ai României Mari, căzuţi în toamna anului 1916 în luptele de pe Valea Oltului.
Cimitirul de Onoare de la Călineşti este un cimitir mixt, înregistrat pe Lista
monumentelor istorice cu indicativul: VL-IV-s-B-0017, aici fiind locul de veci pentru
810 eroi români şi ostaşi din armatele de ocupaţie germano-austro-ungare.
Manifestarea, dedicată Centenarului Marii Uniri, a fost organizată de Obştea
Moşnenilor Călineşti şi Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala
Județeană „Matei Basarab” Vâlcea, în colaborare cu Garnizoana Râmnicu Vâlcea,
Arhiepiscopia Râmnicului şi Consiliul Judeţean Vâlcea.
125
Din partea Centrului de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălașa” (Râmnicu
Vâlcea) al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” au participat și au vorbit
despre importanța istorică a luptelor din această zonă: gl. bg. (rtr.) Grigore Buciu
(București), prof. univ. dr. Radu Ștefan Vergatti (București), conf. univ. dr. Tudor Rățoi
(Drobeta-Turnu Severin), conf. univ. dr. Constanțiu Dinulescu (Craiova); au mai luat
cuvântul: Robert Schell (primarul orașului Brezoi), Aurora Gherghina (subprefect al
județului Vâlcea) şi Constantin Rădulescu (președintele Consiliului Județean Vâlcea).
Cuvântul de încheiere a fost rostit de Eugen Dumitru Dulcea (președintele Obștii de
Moșneni Călineşti), organizatorul principal al manifestării.
Cu acest prilej, a fost oficiată o slujbă de pomenire a eroilor şi au fost depuse
coroane şi jerbe de flori, iar elevii Liceului „Gheorghe Surdu” Brezoi și ai Școlii
Gimnaziale Călinești au prezentat un program artistic; manifestarea s-a încheiat cu
defilarea Gărzii de Onoare, constituită din militari ai Centrului de Instruire pentru Geniu
EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici” Râmnicu Vâlcea, pe muzica Fanfarei
„Constantin Brâncoveanu” a Consiliului Județean Vâlcea.
În discursul rostit în cadrul manifestării, am făcut referire la luptele de pe Valea

Oltului din toamna anului 1916, la istoricul Cimitirului Eroilor de la Călineşti şi la cei
ce s-au ocupat în ultimii ani de întreţinerea acestui obiectiv de patrimoniu naţional,
mulţumindu-le tuturor pentru acest gest de aleasă trăire creştinească şi patriotică.
În urmă cu 102 ani, Armata Română pătrundea prin marile trecători ale
Carpaților în Transilvania pentru eliberarea fraților de sânge de sub dominația austro-
ungară. Animată de visul de veacuri, câștigă mai multe lupte, dar, copleșită de forța
inamicului germano-austro-ungar, mult mai numeros, mai bine instruit, dotat, echipat și
hrănit, este nevoită să se retragă, să se reorganizeze și să opună rezistență pe aliniamente
succesive stabilite pe crestele și văile munților și dealurilor subcarpatice.
Așa se face că, în toamna anului 1916, Valea Oltului – alături de Valea Jiului,
Valea Prahovei, culoarul Rucăr-Bran, Oituz (primele două bătălii) – a devenit teatrul
unora dintre cele mai sângeroase lupte de apărare din istoricul an 1916, operaţii armate
cunoscute în istoriografia română cu denumirea de „bătăliile din trecători”. Urmele
126
acestor confruntări armate se văd și astăzi pe munții din stânga și dreapta Oltului.
Numeroasele tranșee, cartușe, obuze și oseminte descoperite pe munții și pe dealurile
Vâlcii scot în evidență uriașul efort material și sacrificiul uman făcut de ambele tabere.
Așadar, pe câmpurile de luptă situate la Est de Olt: Coți, Budislavu, Mormântu,
Zănoaga, Spinu, Poiana Spinului, Bulzul, Cărbunaru, Valea Babii, Piscul Firii ș.a. și pe
câmpurile de luptă situate la Vest de Olt: Dobrunu, Robu, Veverețu, Pietrosu, Negoveanu,
Fețele Cheii, Murgașu, Tobuleața-Muereasca de Sus ș.a. au căzut la datorie mii de ostași
români, osemintele lor odihnind astăzi sub glia pe care au luptat, în locuri cunoscute și
necunoscute - situație demonstrată prin osemintele descoperite întâmplător în urmă cu trei
ani și recent, în urma unor săpături arheologice, pe câmpul de luptă de la Poiana Spinului,
comuna Perișani. Altele odihnesc în cimitirele de onoare de pe Dealul Mlăcii (Titești), de la
Călinești (Brezoi), Mănăstirea Cozia (Călimănești), Bogdănești-Lunca (Bujoreni), Cetățuia
(Râmnicu Vâlcea) și Drăgășani, unde sunt cinstite prin slujbe religioase și onoruri militare.
În acest loc, donat în urmă cu o sută de ani de Grigore Popescu - veteran al
Războiului de Independență de la 1877-1878 și primar al fostei comune Călinești -,
odihnesc osemintele a 488 eroi români și a 322 ostași din armatele de ocupație
germano-austro-ungare, căzuți pe câmpurile de luptă din stânga și din dreapta Oltului:
Călinești, Cornet, Murgașu, Fețele Cheii, Danu, Lespedea, Băncești, Pociovaliștea,
Veverețu, Sasu, Poiana Spinului, Perișani ș.a.
În semn de veșnică recunoștință față de sacrificiul ostașilor români, Asociația
Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” - organizație de utilitate publică, ce își
desfășoară activitatea sub patronajul Ministerului Apărării Naționale și sub oblăduirea
Patriarhiei Române - a depus sâmbătă, 17 noiembrie 2018, în cadru festiv, în Catedrala
Încoronării din Cetatea Marii Uniri de la Alba-Iulia, o urnă cu pământ provenit de pe
câmpurile de luptă și din cimitirele eroilor neamului din toate regiunile istorice care au
format la 1918 România Mare. În această urnă, a Centenarului Marii Uniri, a fost depus și
un săculeț cu pământ vâlcean, care a fost însoțit de un act de autenticitate semnat de către
12 reprezentanți ai județului Vâlcea: istoric Eugen Petrescu – președintele Filialei
Județene „Matei Basarab” Vâlcea a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”;
lt. col. ing. Cristian-Gabriel Arinton – comandantul Garnizoanei Râmnicu Vâlcea;
† ÎPS Arhiepiscop Dr. Varsanufie – arhiepiscopul Râmnicului; Constantin Herțoiu (n. 28
feb. 1914, sat Câinenii Mici, com. Câineni) – veteran al celui de-Al Doilea Război
Mondial; col. (rz.) Florian Marin – prefectul județului Vâlcea; ec. Constantin Rădulescu
– președintele Consiliului Județean Vâlcea; lt. col. Iulian Constantin Trușcă –
comandantul Centrului Militar Județean Vâlcea; scms. de poliție Ionuț Cătălin Pâslaru –
coordonatorul Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Vâlcea; prof. dr.
Florin Epure – directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea; pr. prof.
Constantin Mihăiță Simion – directorul Colegiul Energetic Râmnicu-Vâlcea, reprezentant
al Cercului Școlar Județean „Cultul Eroilor” Vâlcea; ist. Gheorghe Rotaru – președintele
Asociației de Vexilologie Tricolorul, Râmnicu-Vâlcea; drd. Mihail Rogojinaru – membru
al Centrului de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălașa” al Filialei Județene „Matei
Basarab” Vâlcea, din cadrul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.
În încheiere, a fost adus un pios omagiu eroilor neamului, făuritori ai României
Mari, cei care au luptat pentru idealurile acesteia pe acele meleaguri cu mai bine de un
veac în urmă si a adresat celebrul îndemn persoanelor participante la manifestare:
Trăiască România Mare, în vecii vecilor!
127
RÂMNICU VÂLCEA – ONOARE ŞI ARMATĂ
 Violeta SCROCIOB
vicepreședinte al Societății Culturale Anton Pann,
realizator emisiune la Etalon Tv - Rm. Vâlcea
Făcând o retrospectivă dincolo de anul 1981, văd un Râmnic care, prin mila
Domnului, încă mai păstra clădiri vechi de o arhitectură prețioasă, care aminteau de elita
vremurilor demult apuse; doamne elegante la brațul domnilor costumați impecabil,
făcând plimbarea de duminică în acordurile fanfarei, care, negreșit, era prezentă în parc,
în zilele de sărbătoare. Și dacă imaginația debordează, chiar auzi și tropotele cailor de
trăsură care, într-o cadență perfectă, duceau la plimbare doamne și domnișoare
îmbrăcate în crinoline, aruncând ocheade la adăpostul dantelelor umbreluțelor de
soare...
Acest Râmnic, despre care Virgil Ierunca spunea că „este cel mai frumos oraș
din lume”, te invită, parcă, să-i cunoști istoria, acea istorie încorsetată între centura
argintie a Oltului, spre răsărit și misteriosul deal Capela, spre apus. Aici, la fiecare
sărbătoare istorică, defilează militarii Vâlcii în aplauzele publicului spectator.
Plecând de la baza Dealului Capela
perpendicular spre Olt, primești mai întâi
binecuvântarea mută a femeii de piatră -
Statuia Independenței care își apleacă spre
oraș privirea tristă, dar ocrotitoare, scrutând
zarea până la orizont, în direcția unde Podul
Goranu se arcuiește peste Olt. Mergi apoi
străjuit de o parte și de alta de cele două
impunătoare clădiri, două bijuterii
arhitecturale: clădirea Judecătoriei Vâlcea și
clădirea Tribunalului Vâlcea. Zeița Themis,
care tronează pe marginea acoperișului celei
din urmă, sprijinit de patru coloane romane,
pare să te urmărească cu privirea, deși are
ochii acoperiți...
Ajuns aici, îți amintești că în tinerețe
ai citit „Bal la Casa Ofițerilor”, romanul lui
Constantin Mateescu și încerci să dai viață
scenelor petrecute chiar aici: tineri ofițeri cu
talie subțire, zvelți, mândri în ținuta militară,
conducând dansul cu multă eleganță, cu
mâna în jurul taliei vreunei domnițe.
Cobori emoționat și visător pe bulevardul străjuit de bătrînii castani, martori la
cine știe câte întâmplări și povești de dragoste. Până să mai cauți câte ceva în memorie,
ai și ajuns în apropierea căii ferate, unde, pe partea stângă, întâlnești noul local al Școlii
Militare de ofițeri activi de Geniu, Construcții și Căi Ferate „Panait Donici”. Așa se
numea atunci, când, aproape că nici nu îndrăzneai să gândești cum este în interior, însă

128
de la înființarea ei, la data de 7 aprilie, 1881, prin Înaltul Decret Regal nr. 996 semnat
de Regele Carol I, titulatura a suferit mai multe modificări.
Renumită prin nivelul universitar de înaltă calitate, actuala instituţie, acest
kilometru zero al armei geniu – care a dat istoriei Armatei Române o serie de
personalităţi politice şi generali – poartă acum denumirea CENTRUL DE INSTRUIRE
PENTRU GENIU, EOD ȘI APĂRARE CBRN „PANAIT DONICI”. Prin importanța ei
în istoria militară a țării, această instituție de învățământ militar constituie una dintre
emblemele Râmnicului, pentru că, atunci când spui Geniu, spui Râmnicu Vâlcea.
Dacă înainte de 1989 accesul în perimetrul unității militare era limitat potrivit
legilor timpului, după evenimentele acelui an, Școala Panait Donici a început, puțin câte
puțin, să își deschidă porțile. Astfel că, anual, de mai mult timp, cu prilejul Zilei Porților
Deschise, aici pot veni în vizită civili, atât copii, cât și adulți. Mii de elevi trec pragul
școlii, să cunoască mici secrete ale vieții militare. Acest lucru se datorează
parteneriatelor încheiate între școlile din oraș sau județ și această instituție militară. Aici
pot să ia naștere vise mărețe ale unor inimi mici de copii... Dar ce spun eu?! Și ca adult
venit în vizită sau colaborator, te încearcă niște emoții grozave asistând la programul
minuțios pregătit de vrednicii militari.
În calitate de vicepreședinte al Societății Culturale Anton Pann din Râmnicu
Vâlcea și realizator de emisiuni în cadrul televiziunii Etalon Tv, am participat, activ
sau ca invitat, alături de scriitorul Nicu Cismaru, fost președinte al societății și de alți
colegi, la mai multe evenimente cu caracter cultural-istoric sau militar organizate de
inimoșii militari care constituie „interfața” dintre armată și civili și care țin torța
acestei școli, aprinsă.
Chiar în acest an, conducerea Centrului de Instruire a oferit câtorva tineri
prilejul de a expune lucrări în acuarelă, icoane pe sticlă și origami, toate acestea
constituindu-se într-o bogată triplă expoziție. Expozanții au fost membrii grupului
„Cromatic” și copiii și adulții din cadrul Atelierelor de Vacanță organizate la Biblioteca
Județeană Antim Ivireanul, autori ai lucrărilor origami.

129
Dacă vorbesc despre acest lucru, o
fac cu mândrie determinată de prietenia cu
acești oameni. A fost o onoare pentru noi
să expunem chiar în holul Intrării
Comandanților, spațiu care, el însuși
constituie o expoziție de artă, aici
regăsindu-se o lucrare amplă de mozaic cu
temă care vizează activitatea de geniu,
construcții și căi ferate. Desigur, această
colaborare îmbracă aspectul reciprocității,
domniile lor fiind prezente la activitățile
noastre culturale, organizate de Societatea
Culturală Anton Pann.
Am remarcat deschiderea acestor
oameni încă de la începutul colaborării
noastre. Aș da câteva nume, cu scuzele de
rigoare dacă omit pe cineva: dl. col. Dan
Marin, pe atunci comandant fiind,
lt.col.ing. Cristian-Gabriel Arinton, actualul
comandant, dl. lt.col. Florentin Duman-Şendrescu, dl. cpt. Alexandru Radu și,
actualmente, dl. lt. Cristian Băiașu.
Copii veniți aici în vizită, au trăit experiențe pe care, probabil, nu le vor uita. Pe
lângă expoziția de mașini specifice activităților de EOD și apărare CBRN, care mai de
care mai interesante, deliciul publicului s-a constituit în demonstrația de dresaj al
câinilor lupi geniști, antrenați sa depisteze explozibilul în multele lui forme, cât și
imobilizarea eventualilor răufăcători.
Ar fi multe de povestit, de la montarea rapidă și eficientă a pontoanelor, până
la depistarea minelor și a altor dispozitive explozive, dar ce pot afirma cu tărie este
faptul că noi, vâlcenii, ne mândrim cu geniștii noștri (și, cu siguranță, și cu celelalte
structuri militare).
Oricine ar fi uimit de priceperea, îndemânarea și inteligența de care au dat
dovadă geniștii români în teatrele de operații din diverse țări, unde datoria i-a chemat.
Într-una din edițiile emisiunii noastre de la Etalon Tv, l-am întrebat pe domnul
fost comandant, col. Dan Marin, dacă ar fi pregătiți în caz că am fi surprinși de un
conflict militar și dacă populația poate să se bazeze pe experiența lor; răspunsul a fost
ferm, sigur, afirmativ, cu mare încredere în capacitatea militarilor care au trecut porțile
acestei școli militare.
Văzându-i, simțindu-i aproape, cunoscându-i, te simți invincibil în țara ta. Cum
să nu-i iubești, cum să nu-i respecți când ei se pun în slujba poporului constituindu-se în
„centura de siguranță” de care avem nevoie cu toții, când ei au ales să ducă de fapt o
viață de sacrificiu?!
De aceea vă spun, domnilor geniști, domnilor militari, de aici și de pretutindeni,
acum, în an centenar: ONOR ARMEI GENIU, ONOR ARMATEI ROMÂNE!!!

130
ZIUA PORŢILOR DESCHISE - EVENIMENT AL COMUNITĂŢII VÂLCENE
 Căpitan Mihai-Alexandru RADU
Luni, 23 aprilie 2018, în ziua de prăznuire a Sfântului Mucenic Gheorghe,

patronul spiritual al Forţelor Terestre, Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi
Apărare CBRN ,,Panait Donici”
a fost gazda unor evenimente
organizate cu ocazia ,,Zilei
Porţilor Deschise”. Ca în fiecare
an, instituţia noastră a
reprezentat un punct de atracţie
pentru locuitorii Râmnicului, dar
şi pentru cei din împrejurimi.
Aproximativ 1000 de
elevi din peste 40 de clase ale
unităţilor şcolare din întreg
judeţul au vizitat muzeul, biblioteca, sălile de specialitate, şi au participat la expoziţia de
tehnică, echipamente şi armament organizată pe platoul din curtea instituţiei.
Evenimentul a fost marcat şi de vizita domnului Florian Marin, prefect al
judeţului Vâlcea, precum şi de cea a
echipei locale de handbal feminin
SCM Râmnicu Vâlcea, jucătoarele
vâlcene fiind captivate de jucăuşii
căţeluşi şi de atelierele de tir cu arcul
şi airsoft. Echipa a fost însoţită de
staff-ul tehnic, condus de preşedintele
clubului Petre Berbecaru, căruia i-au
fost înmânate o diplomă şi o plachetă,
în semn de mulţumire pentru
activitatea desfăşurată şi pentru
rezultatele obţinute de echipa de handbal, pe plan intern şi internaţional.
Momentul care a făcut deliciul participanţilor a fost exerciţiul demonstrativ prin
care câinii special antrenaţi
pentru paza obiectivelor militare
şi-au testat abilităţile de a
semnala prezenţa intruşilor în
zona de responsabilitate şi de a
acţiona pentru imobilizarea lor.
La finalul activităţii
comandantul Centrului de
Instruire pentru Geniu, EOD şi
Apărare CBRN ,,Panait Donici”,
locotenent-colonel ing. Cristian-Gabriel Arinton a apreciat interesul de care au dat
dovadă invitaţii pe parcursul vizitei şi le-a adresat îndemnul de a alege cariera militară.

131
ÎN PROPRIUL RITM
 Plutonier major Laurenţiu DINESCU
Trezirea celor lumeşti în mine s-a făcut cu sunete de trompetă,

ca blocul de defilare compus din fiecare marionetă,
Mai întâi mi-a tresărit stângul,
ucigând instant chiar regina furnică,
Apoi, dreptul se aliniase deja la bătăile inimii,
deşi toba nu putea străpunge vocea mulţimii,
Inima ştia fiecare pas menit să lase urme,
în urma sa, în fiecare urmă a sa,
în urechile celor ce văd sau nu,
În sufletele celor născuţi imuni, mâinile zboară ordonat şi vuiesc,
prea repede ca să pot să mai gândesc,
Ritmul devine singular şi pocneşte,
loveşte cu har timpanele, pe româneşte.
Privirea e dură, atinsă doar de zâmbetul ce ştie
că nimeni în acel moment nu mai e ca tine,
Departe, spre zări ce cotesc fără vise,
sunt toate minunile mele neatinse,
Ma-ndrept către ele, cu suflu grăbit,
m-aşteaptă virtutea de-a te jertfi pe pământ.
Tu, brav şi semeţ, al meu camarad,
de arme sau plânset, de bere sau dor,
Îţi laşi mintea prinsă de epolet şi de grad?
îţi duci propriul ritm, deşi îţi spui: am să mor?!
Când totul devine o parte din mine,
din tine, din noi amândoi sau noi,
cei născuţi calatori,
Pe frunte tu simţi că toată seva transpiră
al tău legământ cu toţi cei ce te-admiră.

132
SPAŢIU REZERVAT C.T.E.A.

133
134

Revista Geniu 1 - 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Geniu 1 - 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FONDATĂ ÎN ANUL 1927 SUB DENUMIREA „REVISTA GENIULUI”

Anul XIX - Nr. 1 (28) - SERIE NOUĂ

Coordonator: În atenţia colaboratorilor !

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

privind sărbătorirea a 160 de ani

La 31 mai 2019 se împlinesc 160 de ani de când, prin aprobarea dată de

Domnilor ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi profesionişti,

ŞEFUL STATULUI MAJOR AL APĂRĂRII

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

cu prilejul aniversării a 160 de ani

Împlinirea, la 31 mai 2019, a 160 de ani de existenţă a armei geniu în Armata

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

Este necesar să continuaţi să vă pregătiţi cu aceeaşi dedicare şi seriozitate

ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Locotenent-colonel ing. Cristian-Gabriel ARINTON

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Locotenent-colonel Ciprian BALICA

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Locotenent-colonel Angel-Cătălin FLOREA

Vorbim întotdeauna despre competitivitate, concepţii de dezvoltare, schimburi

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Căpitan Iulian GORUN

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Sublocotenent Nicoleta PANĂ

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

Cea mai importantă realizare a Batalionului 3 Geniu este punerea la dispoziţia

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Sublocotenent Iulia-Ştefana SĂCĂDAT

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Plutonier Cătălin HUSA

În decursul istoriei, militarii din arma geniu au participat la executarea de lucrări

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Locotenent Mircea Adrian PETRIDEAN

PĂSTRĂTORII CERULUI SENIN

 Căpitan Adrian NECHIFOR

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Sergent-major Cristian LENGA

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Locotenent-colonel ing. Cătălin SĂRACU

Scopul seminarului a fost de a realiza schimbul de experienţă şi de a armoniza

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Locotenent-colonel Claudiu ŢOLEA

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

În cadrul studiilor efectuate, au fost identificate trei mari scenarii de utilizare a

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

REVISTA ARMEI GENIU Nr. 1/2019

 Locotenent-colonel Marius GÂJU

 Maior Ovidiu DAMIAN

Un aspect important în planificarea și executarea misiunilor este