BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1: BUGETUL – CONŢINUT ŞI TIPOLOGIE

1.1 OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În cadrul acestei unităţi de învăţare ne-am propus să prezentăm principalele

caracteristici ale instrumentului bugetar, precum şi cele mai uzuale clasificări ale
acestuia.

1.2 PREZENTAREA CONŢINUTULUI

Noţiuni etimologice

În imperiul Roman se folosea un coş împletit pentru colectarea impozitelor numit

„fiscus”. Din acest cuvânt a derivat „fiscalitate” pe care îl folosim la caracterizarea veniturilor
bugetare din prelevări obligatorii.
Din latina „bulga” (rucsac/portofel) a derivat în franceza medievală „bouge” (pungă)
cu diminutivul „bougette”. În engleza medievală a fost preluat termenul „bougett” (1400-1450)
însemnând o pungă de piele. În prima parte a secolului XVIII, în Anglia, miniştrii duceau la
Parlament listele de cheltuieli într-o geantă mare de piele numită buget; ulterior termenul se
referea la conţinutul pungii.

Conţinutul bugetului

Bugetul este un instrument financiar care estimează veniturile şi cheltuielile unei

perioade de timp.
Din perspectiva conţinului, putem spune despre buget că este un:
 Document care conţine veniturile estimate, plafoanele de cheltuieli, indicatorii
de performanţă etc.
 Instrument financiar în special prin plafonarea cheltuielilor
 Instrument de comunicare către diferiţi receptori: cetăţeni, instituţii publice
(prin bugetele aprobate şi remise acestora), organisme internaţionale
Caracteristicile bugetului sunt următoarele:
 estimare a veniturilor şi cheltuielilor sistemului bugetar pe un anumit orizont de
timp
  îmbunătăţirea managementului financiar (cu impact direct asupra disciplinei
financiare)
 control al tranzacţiilor financiare
 planificare a viitoarelor alocări de fonduri

Tipologie

După formă:
 Bugete de intrare (orientate mai mult spre control fiscal-bugetar, fără a ţine
cont de rezultate)
 Buget forfetar
 Buget funcţional
 Bugete de rezultate (orientate spre management)
 Buget program
 Buget bazat pe performanţă
După momentul recunoaşterii tranzacţiilor:
 Buget cash
 Buget de angajament (accrual)
După tipul veniturilor/cheltuielilor:
 Buget mixt
 Buget curent
 Buget de capital

Bugetul forfetar
 Forma cea mai simplă de buget
 Constă în alocarea unei singure sumă totale unei instituţii, fără a se preciza
destinaţia
 Oferă libertate managerială maximă
 Nu există un control al banilor şi nu se urmăreşte atingerea unor rezultate

Buget funcţional
 Este derivat din bugetele forfetare
 Pune accentul pe categoriile de cheltuieli ale unei instituţii publice fără a ţine
cont de responsabilităţile acesteia
 Nu este corelat cu rezultatele
 Nu este conectat cu politicile publice
  Este un rezultat al istoriei, nu al logicii; nu este atât rezultatul creaţiei, cât al
evoluţiei

Buget program
 este construit în jurul unui program definit de ordonatorul de credite
 programele grupează cheltuielile realizate exclusiv pentru implementarea unei
politici publice
 programul poate fi derulat de mai multe departamente/instituţii publice
 programul - este o acţiune sau un ansamblu coerent de acţiuni proiectate
pentru a realiza un obiectiv sau un set de obiective definite şi pentru care sunt
stabiliţi indicatori de program care să evalueze rezultatele ce vor fi obţinute, în
limitele de finanţare aprobate
 Conţinutul programului:
 denumirea instituţiei publice răspunzătoare de realizarea lui;
 denumirea;
 prioritatea;
 finanţatori în parteneriat;
 o descriere succintă;
 data de începere a realizării;
 data de închidere;
 finanţarea:
 costurile totale ale programului:
 costurile eligibile (asigurate din fonduri publice);
 costurile neeligibile (asigurate din fonduri private);
 sursele de finanţare;
 rata de finanţare;
 rezultate aşteptate;
 indicatori de rezultate;
 indicatori de eficienţă.
Buget bazat pe performanţă
 Asigură legătura dintre resursele alocate şi performanţa managerială
 Performanţa este monitorizată atât prin planuri strategice (pe termen mediu, de
regulă ani), cât şi prin planuri anuale de performanţă
 Tipuri de bugete de performanţă

Tip Legătura între informaţiile de Scopul principal în procesul

performanţă şi finanţare bugetar
Formal Nicio legătură Responsabilitate
Informativ Legătură indirectă slabă Planificare şi/sau responsabilitate
Direct Legătură directă puternică Alocarea resurselor şi
responsabilitate
Sursa: Prelucrare după OECD (2007) Performance Budgeting in OECD Countries, OECD Paris
Buget cash
 Numit şi sistem de gestiune sau sistem bazat pe numerar
 Înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în conturile anului în care se operează,
indiferent de perioada la care se referă
 Trezoreria are deschis câte un singur cont pentru fiecare indicator bugetar

Buget de angajament
 Numit şi sistem de evidenţă bugetară accrual sau sistem de exerciţiu bugetar
 Recunoaşte veniturile la momentul când activitatea generatoare de venit a avut
loc, înregistrându-le în conturile anului respectiv
 Trezoreria are deschis în paralel mai multe conturi pentru fiecare indicator bugetar
(câte unul pentru fiecare an bugetar trecut sau viitor pentru care se încasează
venituri/se fac plăţi)

Buget mixt
 Buget care cuprinde atât venituri/cheltuieli curente cât şi venituri/cheltuieli de
capital

Buget curent
 Vizează veniturile/cheltuielile repetitive din buget, în special cele care vizează
activitatea curentă/de bază a administraţiei publice
 Veniturile sunt bazate pe impozite, contribuţii şi taxe
 Cheltuielile urmăresc asigurarea furnizării serviciilor, plata salariilor şi a
contribuțiilor sociale corespunzătoare, achiziționarea de echipamente cu
durata scurtă de folosire, reparații curente, serviciul datoriei publice pe termen
lung (principal și dobândă)

Buget de capital
 Este axat pe finanţarea de proiecte de investiţii pe termen lung (drumuri,
conducte, școli, puncte de tratare a apei)
 Bugetul de capital vizează obiective cu implementare multianuală şi cu valori
foarte mari (pentru care finanţarea poate fi asigurată şi din resurse
împrumutate)
 Veniturile de capital pot fi: transferuri de capital, excedente din anii precedenţi,
venituri din vânzarea unor active (inclusiv privatizări), împrumuturi
  Cheltuielile de capital pot fi: achiziţii de mijloace fixe, reparaţii capitale,
transferuri de capital către alte niveluri ale administraţiei, restituiri de
împrumuturi contractate pentru investiţii, aport la capitalul social al firmelor de
stat

1.3 BIBLIOGRAFIE

Moşteanu Tatiana (coord), Buget şi Trezorerie Publică, Editura Universitară, 2008

Moşteanu Tatiana şi György Attila, Buget şi Trezorerie Publică – Studii de caz
comentate, Editura Universitară, 2005
BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2: PRINCIPII BUGETARE

2.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În cadrul acestei unităţi de învăţare ne-am propus să prezentăm principalele

principii bugetare recomandate în practica internaţională (în special de OECD şi FMI).
Cu aplicare pe România, ne-am propus o analiză a modului în care principiile bugetare
sunt reglermentate de Legea finanţelor publice şi Legea finanţelor publice locale.

2.2 PREZENTAREA CONŢINUTULUI

În scopul asigurării unei gestionări corecte a resurselor financiare publice se

recomandă respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denumirea de principii
bugetare. Acestea sunt reprezentate, potrivit Legii finanţelor publice, de principiile
universalităţii; unităţii; neafectării veniturilor; anualităţii; specializării; unităţii monetare;
publicităţii.
La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat, elaborarea şi execuţia acestuia se
bazează pe următoarele principii: anualitatea, universalitatea, echilibrarea, realitatea şi
unitatea monetară.
Elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale au la bază următoarele
principii: universalităţii, publicităţii, unităţii, unităţii monetare, anualităţii, specializării
bugetare şi echilibrului.

Principiul universalităţii
Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile
bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi
sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.

Principiul publicităţii
Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se prin:
a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul
aprobării acestora;
 c) publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de
aprobare a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului
bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.

Principiul unităţii
Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se
asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. Este interzisă elaborarea
de acte normative prin care se creează cadrul legal pentru constituirea de venituri care
pot fi utilizate în sistem extrabugetar.

Principiul anualităţii
Veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care
corespunde exerciţiului bugetar. Toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul
unui an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a
bugetului respectiv.

Principiul specializării bugetare

Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de
provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică şi
destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

Principiul unităţii monetare

Toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.

2.3 BIBLIOGRAFIE

Moşteanu Tatiana (coord), Buget şi Trezorerie Publică, Editura Universitară, 2008

Moşteanu Tatiana şi György Attila, Buget şi Trezorerie Publică – Studii de caz
comentate, Editura Universitară, 2005
BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3: PROCES BUGETAR

3.1 OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În cadrul acestei unităţi de învăţare ne-am propus să prezentăm etapele
procesului bugetar aprobat pentru bugetul de stat, bazat pe calendarul bugetar stabilit de
Legea finanţelor publice. De asemenea, vor fi prezentate şi coordonatele calendarului
bugetar local şi interdependenţa cu calendarul bugetului de stat.

3.2 PREZENTAREA CONŢINUTULUI

Competenţe şi responsabilităţi
Autorităţi cu responsabilităţi în procesul bugetar:
- Parlamentul
- Guvernul
- autorităţile administraţiei publice locale
- Ministerul Finanţelor Publice
- ordonatorii de credite
- Curtea de Conturi
Rolul Parlamentului
 Adoptă legile bugetare anuale
 Adoptă legile rectificative
 Adoptă legile contului general anual de execuţie
Rolul Guvernului
 Stabileşte politica fiscal-bugetară pe baza perspectivelor economice şi priorităţilor
politice din programul de guvernare
 Elaborează raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar
respectiv şi proiecţia acesteia pe următorii trei ani
 Elaborează proiectele legilor bugetare anuale, legilor rectificative, legilor de
aprobare a conturilor de execuţie şi le transmite spre aprobare Parlamentului
 Exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor publice
examinând periodic execuţia bugetară şi stabilind măsuri pentru menţinerea
echilibrului bugetar
 Dispune utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenţie la
dispoziţia sa, pe bază de hotărâri
Rolul autorităţilor publice locale
 Formulează propuneri de transferuri consolidabile şi de sume defalcate pe care le
comunică Ministerului Finanţelor Publice

Rolul Ministerului de Finanţe

 Coordonează activităţile aflate în responsabilitatea Guvernului
 Dispune măsurile pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare
 Emite norme metodologice privind elaborarea bugetului şi forma de prezentare a
acestuia (inclusiv pentru programe)
 Emite norme şi instrucţiuni privind încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor
 Solicită rapoarte şi informaţii instituţiilor publice
 Aprobă clasificaţiile bugetare
 Analizează propunerile de buget în etapa de elaborare
 Furnizează parlamentului documentele care au stat la baza fundamentării bugetului
 Monitorizează execuţia bugetară şi propune măsuri pentru ameliorarea acesteia
 Avizează memorandumurile de finanţare
 Blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei
legal sau fără justificare
 Colaborează cu BNR pentru elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor
şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar
 Participă în numele statului la tratative externe privind acordurile bilaterale şi
multilaterale:
 de promovare şi protejare a investiţiilor
 convenţiile de evitare a dublei impuneri
 combatere a evaziunii fiscale

Rolul ordonatorilor de credite

 Realizează proiecte de bugete pentru instituţiilor lor şi cele subordonate
 Răspunde de execuţia bugetară a sumelor aprobate în bugetele proprii
 Organizează ţinerea la zi a contabilităţii
 Ţin evidenţa patrimoniului din proprietate sau administrare

Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar - succesiune de etape:
- elaborarea
- aprobarea
 - executarea
- încheierea
- controlul
- raportarea rezultatelor bugetelor publice

Calendarul bugetar cf L500/2002 actualizata cu modificarile si completarile ulterioare

Elaborarea prognozelor indicatorilor macroeconomici Prognozele indicatorilor
macroeconomici şi sociali se elaborează de către Comisia Naţională de Prognoză, până la data
de 1 iunie a anului curent. Aceste prognoze vor fi actualizate, după caz, pe parcursul
desfăşurării procesului bugetar şi vor fi publicate pe site-ul Comisiei Naţionale de Prognoză.
Limitele de cheltuieli
Ministerul Finanţelor Publice va înainta Guvernului, până la data de 31 iulie a fiecărui an,
limitele de cheltuieli pentru anul bugetar următor, precum şi estimările pentru următorii 3 ani,
stabilite pe ordonatorii principali de credite.
Scrisoarea-cadru
Ministrul finanţelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1
august a fiecărui an, o scrisoare-cadru, care va specifica contextul macroeconomic pe baza
căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi
limitele de cheltuieli aprobate de Guvern. Limitele de cheltuieli aprobate şi stabilite pe
ordonatori principali de credite pot fi redimensionate de către Ministerul Finanţelor Publice,
pe baza prognozelor de toamnă ale Comisiei Naţionale de Prognoză sau în cazul modificării
ulterioare a legislaţiei din domeniu, în funcţie de specificul ordonatorului principal de credite,
cu informarea Guvernului.
Propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 1 septembrie a fiecărui an, să
depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la
acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru
următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33 din LFP 500/2002 actualizata, însoţite de
documentaţii şi fundamentări detaliate. Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea
Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în
proiectul bugetului de stat. Autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie
pentru propunerile de transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat. În situaţia în care ordonatorii principali de credite nu îşi aliniază propunerea
de buget la strategia fiscal-bugetară şi metodologia pentru elaborarea proiectului anual de
buget, Ministerul Finanţelor Publice va proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3)
din Legea nr. 69/2010. Proiectele de buget şi anexele la acesta, refăcute, se depun la
Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 15 septembrie a fiecărui an.
Transmiterea proiectului de buget la Guvern şi Parlament/Raportul anual la buget
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de
credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor, pe
care le depune la Guvern pentru prima lectură, până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
Proiectul legii bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică
pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi proiecţia acesteia în
următorii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice în
contextul cărora au fost elaborate proiectele de buget, precum şi strategia Guvernului în
domeniul investiţiilor publice. Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale vor exprima
politica fiscal-bugetară a Guvernului, precum şi alte informaţii relevante în domeniu.
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza prognozelor de toamnă ale Comisiei Naţionale de
Prognoză, definitivează proiectele de buget ale ordonatorilor principali de credite şi al
bugetului propriu şi proiectele legilor bugetare anuale, pe care le depune la Guvern, până la
data de 1 noiembrie a fiecărui an. După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor
bugetare şi de buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel mai târziu până la data
de 15 noiembrie a fiecărui an.
Transmiterea proiectului de buget la Guvern şi Parlament în anii în care se organizează
alegeri generale parlamentare în ultimele 3 luni ale anului
În cazul în care alegerile generale parlamentare sunt organizate în ultimele 3 luni ale anului,
calendarul este următorul:
a) Ministerul Finanţelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de
credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectele bugetelor pe
anul următor, pe care le depune la Guvern în termen de 15 zile de la învestirea noului Guvern,
conform art. 103 din Constituţia României, republicată;
b) după însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, prevăzute la art.
35 alin. (1), acesta le supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu în 20 de zile de la
învestire, fără a depăşi data de 31 decembrie a anului în curs.
Aprobarea bugetului de către Parlament
Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole,
precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar,
precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale. Estimările pentru următorii 3
ani reprezintă informaţii privind necesarul de finanţare pe termen mediu şi nu vor face
obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi.
Aprobarea bugetului de către Parlament
Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole,
precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar,
precum şi creditele de angajament pentru acţiuni anuale şi multianuale. Creditele bugetare şi
creditele de angajament estimate pentru următorii 3 ani sunt prezentate Parlamentului şi
publicate în Monitorul Oficial al României, având valoare orientativă. Estimările pentru
următorii 3 ani reprezintă informaţii privind necesarul de finanţare pe termen mediu şi nu vor
face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi.

Elaborarea bugetelor locale

Se face pe baza:
- Prognozelor principalilor indicatori macroeconomici şi sociali;
- Politicilor fiscale naţionale şi locale;
- Propunerilor de bugete ale instituţiilor publice de subordonare locală;
- Programelor multianuale ale ordonatorilor de credite

Aprobarea bugetelor
Aprobarea poate fi realizată de:
- Legislativ
- Executiv (ex. Bugetul trezoreriei)
- Autorităţi deliberative
Înaintea aprobării se pot aduce amendamente. Acestea nu pot modifica deficitul sau
excedentul bugetului propus spre aprobare. Înaintea aprobării se pot solicita avize (ex.
comisii de specialitate)

Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat

Presupune mai multe faze:
- Dezbaterea şi avizarea la nivelul comisiilor de specialitate
- Întocmirea Raportului comun cu amendamentele propuse
- Dezbaterea în şedinţa comună;
- Votarea Legii bugetului de stat
- Promulgarea Legii bugetului de stat
- Publicarea Legii bugetului de stat în Monitorul Oficial

Examinarea şi aprobarea proiectului bugetelor locale

Presupune mai multe faze:
- Informarea cetăţenilor privind proiectul de buget (prin afişare, articole de ziar,
dezbateri)
- Dezbatere în comisiile de specialitate ale Consiliului Local
- Dezbaterea şi aprobare în şedinţa Consiliului Local

3.3 BIBLIOGRAFIE

Moşteanu Tatiana (coord), Buget şi Trezorerie Publică, Editura Universitară, 2008

Moşteanu Tatiana şi György Attila, Buget şi Trezorerie Publică – Studii de caz
comentate, Editura Universitară, 2005
 BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4: SISTEME BUGETARE

STRUCTURA:
4. 1. Obiectivele unităţii de învăţare
4. 2. Prezentarea conţinutului

4.1 OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În cadrul acestei unităţi de învăţare ne-am propus să analizăm sistemul de bugete

şi să evidenţiem modul în care principiile bugetare sunt respectate în practică. În acest
scop am prezentat şi definit sistemele iniţiativei bugetare întâlnite în practică, conţinutul
bugetului public şi componentele sistemului bugetar.

4.2 PREZENTAREA CONŢINUTULUI

Sistemele iniţiativei bugetare

În cadrul procesului decizional public există diferenţe de la o ţară la alta legate de

sistemul iniţiativei bugetare utilizat. Acesta se referă la competenţa elaborării şi aprobării
bugetului, respectiv la autorităţile abilitate cu întocmirea, publicarea, executarea şi
răspunderea pentru execuţia bugetului public.
În funcţie de sistemele constituţionale, se pot identifica trei tipuri de sisteme ale
iniţiativei bugetare, în cadrul cărora apar deosebiri referitoare la adoptarea deciziei
bugetare. În practică, se întâlnesc două abordări ale sistemelor iniţiativei bugetare
potrivit cărora distingem:
 Sistemul parlamentar, Sistemul prezidenţial şi Sistemul convenţional, pe de o
parte;
 Sistemul iniţiativei guvernamentale, Sistemul mixt al iniţiativei bugetare
parlamentare şi guvernamentale şi Sistemul american, pe de altă parte.

În cadrul sistemul prezidenţial şi parlamentar, autoritatea executivă are competenţele

sale constituţionale, care includ dreptul de a face propuneri privind bugetul din motive
legislative, precum şi dreptul de a vota sau nu legislaţia respectivă. Ca urmare,
întocmirea bugetului poate fi împărţită în două subetape, respectiv elaborarea bugetului
la nivelul executivului, pe de o parte, şi examinarea şi aprobarea bugetului de către
legislativ, pe de altă parte.
Elaborarea bugetului la nivelul executivului presupune:
 extrapolare şi stabilire a ţintelor realizate de autoritatea bugetară executivă,
urmează liniile prasate de autoritatea executivă supremă în legătură cu
obiectivele ce trebuie atinse;
 respectarea cererilor formulate de conducerea agenţiilor;
 investigarea (studierea) cererilor formulate de către autorităţile cu competenţe în
domeniul bugetar;
 negocierea între diferiţi agenţi şi autoritatea centrală;
 adoptarea deciziei de către autoritatea executivă supremă după soluţionarea
punctelor de divergenţă.

Examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ este mai puţin uniformă

decât elaborarea bugetului la nivelul executivului. În acest sens, un factor important este
reprezentat de poziţia constituţională a autorităţii executive supreme. În sistemul
parlamentar, această autoritate este formată din cabinete ale căror membrii sunt
dependenţi de votul parlamentar pentru menţinerea lor în funcţie. În sistemul
prezidenţial, autoritatea executivă este un cabinet ai cărui membrii sunt aleşi periodic de
electorat sau de către un colegiu elector.
În sistemul prezidenţial, competenţele autorităţii executive supreme cu privire la
legislaţie, sunt mult mai restrictive decât în sistemul parlamentar. Dreptul de vot, care
este uzual în sistemul prezindeţial, este echivalent cu dreptul de aprobare, care este
caracteristic sistemului parlamentar. Diferenţa constă în regula încrederii, care este o
caracteristică a sistemului parlamentar. Contrar a ceea ce se presupune adesea, regula
încrederii funcţionează mult mai bine în cazul autorităţii executive. Membrii acestei
autorităţi pot face uz de faptul că menţinerea lor în funcţie este dependentă de
încrederea ansamblului reprezentativ.
În sistemul prezidenţial, votul este singura modalitate prin care autoritatea
executivă poate influenţa procesul legislativ.
În condiţiile menţionate, procesul legislativ tinde să fie mult mai bine dezvoltat în
sistemul prezidenţial decât îi cel parlamentar. Unele faze ale examinării şi aprobării
bugetului de către legislativ lipsesc în sistemul parlamentar sau există într-o formă
rudimentară. Etapa legislativă poate fi împărţită în următoarele faze :
 extrapolarea şi fixarea ţintelor realizate de comisia legislativă a bugetului urmate
adesea de runde preliminare de discuţii în vederea adoptării deciziei privind
obiectivele;
 analizarea proiectului bugetului propus de executiv şi a propunerilor similare
referitoare la schimbările fiscale;
 dezvoltarea propunerilor legislative ( în sistem parlamentar; amendamentele la
propunerile executive);
 considerarea propunerilor comisiei;
 în cazul sistemului bicameral, paşii 1 – 4 se reiau, urmând apoi faza de mediere şi
o rundă adiţională de discuţii pentru adoptarea deciziei în vederea obţinerii
acordului celor două camere;
 etapa legislativă.

Dintre sistemele iniţiativei bugetare prezentate, în România se utilizează sistemul

iniţiativei guvernamentale, întrucât proiectul bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale
de stat se elaborează anual de către Guvern, care le supune examinării şi aprobării
Parlamentului, prin proiecte de lege separate.

Conţinutul bugetului public

Din punctul de vedere al conţinutului, bugetul public poate fi analizat ca:

 document: act în care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile
şi cheltuielile publice sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de
sistemul de finanţare a instituţiilor publice.
 Lege: Act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice.
o Bugetul public ca lege este un:
 act de previziuni, indicând resursele băneşti ale statului şi
destinaţiile acestora sub forma cheltuielilor;
 act de autorizare, prin care puterea executivă este
împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să
perceapă venituri, potrivit prevederilor legale;
  act anual, respectiv anul bugetar pentru care sunt aprobate
veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi perioada în care
se realizează execuţia indicatorilor bugetari.
o Fiecare din componentele sistemului de bugete prin care se
stabilesc resurse şi cheltuieli publice se aprobă de către autorităţi
legislative: legea bugetului de stat; legea bugetului asigurărilor
sociale de stat, hotărârile consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale,
după caz.
 sistem de fluxuri financiare: Sistem de fluxuri financiare legate de formarea
resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri
publice), pe de-o parte, şi de repartizare a acestora, pe de altă parte.
 instrument de politică economică: Instrument de politică a statului în
domeniul fiscalităţii şi a cheltuielilor publice, întrucât prin acest document
sunt stabilite veniturile bugetare, pe de o parte, ce reflectă politica fiscală,
şi cheltuielile bugetare, pe de altă parte, care au un rol important în plan
economic şi social.

Sistemul unitar de bugete

Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective şi

mijloacele cu care se acoperă. În acest scop, se stabileşte un raport între resursele
financiare publice provenite, în principal, din impozite şi taxe, şi nevoile sociale; în cadrul
acestui raport trebuie să se urmărească respectarea echităţii în repartiţia sarcinii fiscale
asupra membrilor societăţii. Astfel, pe baza puterii de contribuţie a subiecţilor impozabili
se stabileşte capacitatea de satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau
indispensabile).
Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a avea o
imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale
create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor.
În mod similar, autorităţile publice locale identifica acest raport şi modul în care se
realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic.
De asemenea, bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi
de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de
repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public,
care împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de bugete
format din:
 bugetul de stat: Este documentul elaborat şi administrat de Guvern, adoptat de
Parlament, prin lege, cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea
bugetară anuală. Aceasta autorizează fluxurile financiare publice de formare a
veniturilor şi de repartizare a acestora pe destinaţii şi pe ordonatori principali de
credite, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-socială a ţării şi
ale politicii financiare specifice anului pentru care este aprobat bugetul.;
 bugetul asigurărilor sociale de stat: Este documentul ce se întocmeşte distinct
de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament prin lege separată, fiind administrat
şi gestionat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Acesta autorizează
fluxurile financiare publice de formare a veniturilor, pe baza contribuţiilor şi a altor
vărsăminte prelevate de la persoane juridice şi fizice, şi de repartizare a acestora
pe destinaţii.;
  bugetele locale: Sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor
administrativ-teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în
realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale.;
 bugetele fondurilor speciale: Se întocmesc în vederea finanţării anumitor
obiective şi acţiuni necesare pentru care se instituie prelevări obligatorii pe bază
de legi speciale;
 bugetul trezoreriei statului: Este documentul în care sunt înscrise veniturile şi
cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul
îndeplinirii funcţiilor sale;
 bugetele instituţiilor publice autonome: Includ veniturile şi cheltuielile sau, după
caz, numai cheltuielile anuale ale instituţiilor publice centrale care nu sunt
subordonate nici unei alte entităţi de drept public;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale,
după caz: Includ cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce funcţionează doar pe
baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, în funcţie de sistemul de finanţare
şi sunt în subordinea instituţiilor publice autonome. De asemena, cuprind
veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce primesc subvenţii de la
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele
fondurilor speciale în completarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea
instituţiilor publice autonome;
 bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii: Sunt
documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile instituţiilor
publice ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii,
organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii,
prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau
anexe, prestări de servicii şi altele asemenea;
 bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de
stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice:
Sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate cheltuielile creditelor
externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte
costuri se asigură din fonduri publice;
 bugetul fondurilor externe nerambursabile: Sunt documentele în care sunt
prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie
rambursate.

Bugetele prezentate sunt formate, la rândul lor, din venituri şi cheltuieli. Acestea,
cumulate la nivel naţional, evidenţiază fondurile financiare publice şi nivelul efortului
financiar public pe anul fundamentării estimărilor, urmărindu-se asigurarea echilibrului
între nevoile şi resursele publice.
Este cunoscut faptul că volumul total al resurselor financiare publice reprezintă
limite orientative ce pot fi depăşite, fiind determinate de nivelul cheltuielilor publice totale.
Spre deosebire de veniturile publice, cheltuielile publice reprezintă limite maxime
ce nu pot fi depăşite, întrucât aceasta ar genera dezechilibru la nivelul bugetului public.

Consolidarea bugetară

Existenţa mai multor bugete în cadrul sistemului de bugete (atât la nivel central,
cât şi local) atrage după sine o operaţie de agregare a valorilor acestora pentru a obţine
o imagine de ansamblu asupra nivelului resurselor atrase şi cheltuielilor realizate. Există,
însă, anumite transferuri care se fac între aceste bugete şi care la însumarea veniturilor,
respectiv a cheltuielilor, apar înregistrate de două ori. Pentru a elimina aceste elemente,
care induc anumite distorsiuni în rezultatele obţinute, se procedează la eliminarea
acestora prin consolidare.
Obţinerea bugetului general consolidat presupune parcurgerea următoarelor
etape:
1. Calcularea veniturilor totale general consolidate, respectiv:
a)determinarea veniturilor totale prin însumarea tuturor veniturilor bugetelor ce compun
sistemul de bugete (atât bugetele centrale, cât şi cele locale);
b)determinarea veniturilor totale general consolidate prin scăderea din veniturile totale a
transferurilor dintre bugete (transferuri consolidabile).
2. Determinarea cheltuielilor totale general consolidate, respectiv:
a)determinarea cheltuielilor totale prin însumarea tuturor cheltuielilor bugetelor ce
compun sistemul de bugete (atât bugetele centrale, cât şi cele locale);
b)determinarea cheltuielilor totale consolidate prin scăderea din cheltuielile totale a
transferurilor dintre bugete (transferuri consolidabile);
c)determinarea cheltuielilor totale general consolidate prin scăderea din cheltuielile totale
consolidate a ajustărilor (ajustările sunt cheltuielile de natura datoriei publice şi se
calculează ca diferenţă între intrările de credite externe şi rambursări de credite externe,
mai puţin dobânzile aferente).
3. Determinarea deficitului bugetului general consolidat se realizează prin
scăderea din veniturile general consolidate a cheltuielilor general consolidate. Rezultatul
pozitiv reprezintă un excedent, iar rezultatul negativ reprezintă deficit.
 BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

PERFORMANŢA BUGETARĂ
STRUCTURA:
5. 1. Obiectivele unităţii de învăţare
5. 2. Prezentarea conţinutului

5.1 OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În cadrul acestei unităţi de învăţare ne-am propus să analizăm modul în care

indicatorii de performanţă pot fi asociaţi prevederilor bugetare în vederea eficientizării
utilizării resurselor bugetare. În acest scop am prezentat câteva consideraţii din
experienţa internaţională.

5.2 PREZENTAREA CONŢINUTULUI

Definiţii:
• Bugetul de performanţă este acel buget care permite ameliorarea eficienţei şi
eficacităţii cheltuielilor publice prin corelarea resurselor publice utilizate cu
rezultatele, apelând permanent la informaţii privind performanţa.
• Informaţia de performanţă reprezintă informţia ce vizează rezultatul obţinut în
urma utilizării unor fonduri publice. În anumite situaţii, informaţia de performanţă
poate să se refere şi la costurile aferente obţinerii acestor rezultate

Tipuri de bugete de performanţă

• Bugetele program – se bazează pe informaţii privind costurile şi beneficiile
programelor, permiţând prioritizarea cheltuielilor
o Bugetele program au fost utilizate pe scară largă începând cu anii 1960,
fiind reprezentative următoarele metode:
 Planning, Programming and Budgeting System (în SUA) şi
Rationalisation des Choix Budgétaires (în Franţa)
 Zero-base budgeting
 Program budgeting and marginal analysis
• Finanţare corelată cu performaţa – corelează nivelul finanţării de rezultatele
asumate
o Se manifestă de regulă sub forma clauzelor din contractele semnate între:
 Ministere şi instituţiile subordonate
 Ministere şi directori
 Directori şi angajaţi
o Din perspectiva bugetului de performanţă nu este suficient să stabileşti
indicatorii, ci trebuie asigurată şi corelarea cu finanţarea
o Cel mai bun exemplu este cel practicat în Marea Britanie numit „ Public
Service Agreement”
• Stimulente de performanţă – motivează ordonatorii de credite să obţină rezultate
mai bune oferind stimulente financiare pentru rezultatele bune (se poate introduce
şi aplicarea de sancţiuni financiare pentru performanţe nesatisfăcătoare)
o Vizează recompensarea performanţei, respectiv sancţionarea lipsei
performanţei
 o Stimulentele pot viza suplimentarea bugetului instituţiei, sau pot fi
individuale
o Stimulentele trebuie să reprezinte o pârghie motivaţională
• Finanţare pe bază de formulă – nivelul finanţării rezultă aplicând o funcţie explicită
ce depinde de rezultatele aşteptate şi/sau realizate
o Presupune existenţa unei formule matematice cu ajutorul căruia se
determină finanţarea în funcţie de performanţă
o Se bazează pe costuri. Variantele mai simple se bazează pe costul mediu,
iar cele mai laborioase pe costul marginal

Studiu de caz: Australia

În prezent există un mecanism de monitorizare pe baza unor indicatori-cheie de
performanţă care trebuie să se caracterizeze prin:
• Actualitate – la data la care devin disponibile să fie de actualitate
• Practicitate – metodologia de colectare să fie valabilă în timp
• Comparabilitate – să permită comparații în timp, între grupuri țintă sau
între programe și jurisdicții similare.
- Limitare a manipulărilor – trebuie evitate situaţiile când indicatorii ar
putea fi manipulaţi. Indicatorii de contrabalansare trebuie utilizaţi în cazul
în care există riscul de manipulare.
• Cantitate – se recomandă 2-3 indicatori
• Echilibru – trebuie identificaţi indicatorii care surprind cele mai importante
aspecte a ceea ce se întâmplă, în special eficiența în atingerea
rezultatelor dorite

Bugetarea pe bază de performanţă la Departamentul pentru Servicii Sociale (DSS)

Departamentul pentru Servicii Sociale are drept scop dezvoltarea, managementul
şi furnizarea unei game variate de plitici, programe şi servicii axate pe ameliorarea
bunăstării oamenilor şi familiilor australiene
Printre priorităţile DSS se numără:
• acordarea de stimulente pentru persoanele care beneficiază de plăți
pentru vechimea în muncă cu scopul de a muncii în continuare sau pentru
continuarea formării profesionale
• participarea la programul care ajută cuplurile să construiască şi să menţină
relaţii mai puternice şi mai sănătoase
• să se asigure că plățile destinate familiilor sunt oferite către acele familii
care au nevoie cel mai mult de acestea și să încurajeze participarea pe
piaţa muncii
• continuă să plătească indemnizaţia de creştere a copilului şi încurajează
revenirea pe piaţa muncii
Are definite 5 rezultate ale politicilor (outcomes) stabilite în funcţie de priorităţi.
Fiecare rezultat al politicii este descris şi subîmpărţit pe programe (a se vedea
exemplificarea de la Outcome 1 de mai jos). Fiecare program are o descriere (a se
vedea exemplificarea de la programul 1.11 de mai jos)
Outcome 1: Suport financiar în domeniul securităţii sociale pentru persoanele şi
familiile care nu pot să se întreţină singure
Program 1.1: Beneficii fiscale pentru familii
Program 1.2: Alocaţii pentru copii
Program 1.3: Venituri pentru persoane vulnerabile
Program 1.4: Venituri pentru persoane aflate în circumstanţe speciale
Program 1.5: Plăţi şi sprijin suplimentare pentru beneficiarii de venituri
sociale
 Program 1.6: Venituri pentru persoane în vârstă
Program 1.7: Indemnizaţii pentru persoane în vârstă
Program 1.8: Venituri pentru persoane cu dizabilităţi
Program 1.9: Venituri pentru însoţitori
Program 1.10: Plăţi pentru vechimea în muncă
Program 1.11: Plăţi către studenţi
Obiectiv general:
• Creşterea îndemânării, calificării şi productivităţii prin:
• Sprijinirea financiară a studenţilor asigurând alocaţii pentru sprijinirea frecventării cursurilor
• Creşterea accesului aborigenilor australieni la educaţie în universităţi şi educaţie vocaţională
Obiective specifice componentelor programului:
• ABSTUDY – Secondary şi ABSTUDY – Tertiary: asigurarea de plăţi către persoanele
aborigene sau provenite din Insula Torres Strait pentru a putea participa la învăţământul
secundar şi terţiar
• Austudy: asigurarea de plăţi către persoanele care urmează cursuri universitare sau de
ucenici, au peste 25 de ani şi au nevoie de sprijin pentru urmarea cursurilor
• Alocaţii pentru studenţi: asigurarea de plăţi către persoanele care urmează cursuri
universitare sau de ucenici, cu vârsta de 16-24 de ani şi care au nevoie de sprijin pentru
urmarea cursurilor
Indicartori de rezultate
• Sprijin acordat prin ABSTUDY – Secondary, ABSTUDY – Tertiary, Austudy şi alocaţii pentru
studenţi
Indicatori de performnaţă
• Nr. mediu anual de beneficiari – studenţi
• Nr. mediu anual de beneficiari care urmează TAFE (Technical and Further Education) sau
unităţi de învăţământ private
• Nr. mediu anual de beneficiari - elevi din învăţământul secundar
Program 1.12: Asistenţă tehnică Outcome 1
Outcome 2: Familii mai puternice şi comunităţi mai rezistente prin dezvoltarea
societăţii civile şi prin oferirea de servicii pentru familii şi comunitate
Outcome 3: Bunăstare pentru australienii în vârstă prin sprijin dedicat, acces la
servicii de calitate şi servicii de informare specifice
Outcome 4: Creşterea ofertei de locuinţe, locuinţe sociale mai bune şi sprijinirea
oamenilor străzii
Outcome 5: Protecţia persoanelor cu dizabilităţi
 BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

SISTEMUL DE ORGANIZARE AL TREZORERIEI

STRUCTURA:
6. 1. Obiectivele unităţii de învăţare
6. 2. Prezentarea conţinutului

6.1 OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În cadrul acestei unităţi de învăţare ne-am propus să prezentăm organizarea

Trezoreriei Statului în România (atât la nivel central cât şi la nivelul unităţilor operative
din toată ţara).

6.2 PREZENTAREA CONŢINUTULUI

Necesitatea înfiinţării Trezoreriei

• După 1989 au fost introduse noi impozite (pe profit, pe venit, impozitul pe
circulaţia mărfurilor a fost înlocuit cu TVA)
• Numărul contribuabililor a crescut
• S-a aprobat o nouă lege a finanţelor publice (Legea 10/1991): legea instituie
noţiunea de buget de stat în loc de buget unic naţional. Pentru prima dată, legea
conferă o adevărată autonomie bugetelor ce compun bugetul general.

Premisele înfiinţării Trezoreriei

• Reorganizarea băncilor;
• Schimbarea concepţiilor privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare
publice;
• Nevoia de asigurare a echilibrului bugetar;
• Autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat;
• Întărirea autonomiei finanţelor publice locale;
• Înfiinţarea de numeroase fonduri speciale;
• Creşterea şi diversificarea veniturilor

Avantajele organizării Trezoreriei

• Organizarea Trezoreriei în cadrul Ministerului de Finanţe reduce riscurile
operaţionale;
• Permite soluţionarea rapidă a unor probleme financiare
• Permite cunoaşterea permanetă a nivelului resurselor publice disponibile

Organizarea Trezoreriei
• Reglementările legale pe baza cărora s-a înfiinţat Trezoreria sunt: Legea
contabilităţii nr. 82/24 decembrie 1991 şi Hotărârea Guvernului nr. 78/15 februarie
1992.
• Ministerul Finanţelor Publice a fost autorizat să organizeze contabilitatea
Trezoreriei privind:
o execuţia de casă a bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului
asigurărilor sociale de stat; constituirea şi utilizarea veniturilor proprii ale
instituţiilor publice, precum şi a fondurilor cu destinaţie specială;
o gestiunea datoriei publice, precum şi alte operaţii financiare efectuate în
contul instituţiilor publice, agenţilor economici.
 • Ministerul Finanţelor Publice reprezintă organul de specialitate al administraţiei
publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, care aplică
strategia şi Programul de guvernare în domeniul finanţelor publice
• Trezoreria Statului este sistemul unitar şi integrat prin care statul asigură
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fondurile publice, inclusiv cele
privind datoria publică, şi a altor operaţiuni ale statului, în condiţii de siguranţă şi
în conformitate cu dispoziţiile legale.

Funcţiile Trezoreriei Statului

• Casier public – efectuează toate operaţiunile de încasări şi plăţi privind fondurile
publice; controlează eliberarea fondurilor publice; asigură lichidităţile necesare
efectuării plăţilor;
• Bancă a statului – gestionează conturile instituţiilor publice şi agenţilor economici
• Administrator al banului public – gardian al echilibrului bugetar;
• Intermediar financiar – intermediază împrumuturile contractate sau acordate de
stat;
• Mandatar al puterii publice – exercită misiuni de autoritate specifice statului;
• Agent al intervenţiei financiare publice în economie;
• Gardian al marilor echilibre.
 BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂ

MECANISMUL DE FUNCŢIONARE AL TREZORERIEI

STRUCTURA:
7. 1. Obiectivele unităţii de învăţare
7. 2. Prezentarea conţinutului

7.1 OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

În cadrul acestei unităţi de învăţare ne-am propus să prezentăm mecanismul de

funcţionare al Trezoreriei Statului în România (atât la nivel central cât şi la nivelul
unităţilor operative din toată ţara).

7.2 PREZENTAREA CONŢINUTULUI

Principii de funcţionare a Trezoreriei

Realitatea informaţiei – încadrarea corectă a veniturilor şi cheltuielilor pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare
Realizarea actului de control – Trezoreria exercită control fiscal şi bugetar
Universalitatea – activităţile de trezorerie se întind pe tot cuprinsul ţării
Unicitatea – fondurile publice se derulează exclusiv prin trezorerie
Operativitatea informaţiei – sintetizarea operativă a indicatorior specifici în profil teritorial
şi pe componentele sistemului unitar de bugete
Corelaţia veniturilor şi cheltuielilor - necompensarea fluxurilor intrucat orice venit fiind
colectat la un singur buget, iar orice cheltuială fiind efectuată dintr-un singur buget
Echilibrarea fluxurilor financiare – încasările trebuie să fie mai mari sau egale decât
plăţile asigurând un sold pozitiv al contului curent al Trezoreriei

Contul curent general al Trezoreriei

Contul curent general al Trezoreriei Statului:
• funcţionează la Banca Naţională a României
• este deschis pe numele Ministerului Finanţelor Publice
• Banca Naţională a României înregistrează încasările şi efectuează plăţile în limita
disponibilităţilor existente în cont
• funcţionarea contului curent general al trezoreriei statului şi înregistrarea
operaţiunilor în acest cont se stabilesc prin convenţie încheiată între Ministerul
Economiei şi Finanţelor şi Banca Naţională a României.

Este interzisă preluarea de sume din contul curent general al trezoreriei statului
fără acordul persoanelor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi al unităţilor
trezoreriei statului din cadrul Direcţiilor Generale Regionale ale Finanţelor Publice şi
administraţiilor finanţelor publice autorizate să administreze acest cont.
Pentru toate operaţiunile derulate prin contul curent general al Trezoreriei Statului,
precum şi prin conturile de valută deschise în evidenţele Băncii Naţionale a României, pe
numele Ministerului Finanţelor Publice, se plătesc comisioane din bugetul Trezoreriei
Statului Băncii Naţionale a României.
Comisioanele se stabilesc prin reglementări ale Băncii Naţionale a României şi
prin regulile de sistem aplicabile participanţilor la sistemul electronic de plăţi.

Relaţia Trezoreriei cu instituţiile publice

 Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare
efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile trezoreriei statului în a căror rază
sunt înregistrate fiscal. Excepţii: instituţiile publice ai căror conducători au calitatea de
ordonatori principali şi secundari de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale şi instituţiilor publice autonome cu sediul
în municipiul Bucureşti, cât şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care
efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin Trezoreria Municipiului Bucureşti.
Operaţiunile de încasări şi plăţi dispuse de Ministerul Finanţelor Publice în contul
şi în numele statului se efectuează prin trezoreria operativă centrală.

În vederea efectuării cheltuielilor instituţiile publice, indiferent de sistemul de

finanţare şi de subordonare, au obligaţia de a prezenta unităţilor trezoreriei statului la
care au conturile deschise bugetul de venituri şi cheltuieli, aprobat şi repartizat pe
trimestre în condiţiile legii.
La decontarea sumelor în numerar sau prin virament din conturile instituţiilor
publice pentru efectuarea cheltuielilor, unităţile trezoreriei statului verifică existenţa
bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor respective şi a listelor de investiţii,
aprobate în condiţiile legii, urmărind respectarea limitei creditelor bugetare deschise şi
repartizate sau a disponibilităţilor de fonduri.
Din conturile de cheltuieli sau de disponibilităţi, după caz, ale instituţiilor publice,
deschise la trezoreria statului, se pot elibera sume pentru efectuarea de plăţi în numerar,
reprezentând drepturi salariale, precum şi pentru alte cheltuieli care nu se justifică a fi
efectuate prin virament.
Instituţiile publice au obligaţia să organizeze activitatea de casierie, astfel încât
încasările şi plăţile în numerar să fie efectuate în condiţii de siguranţă, cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare şi în limita plafonului de casă stabilit de către unităţile
trezoreriei statului pentru fiecare instituţie publică.
Sumele achitate în numerar de către contribuabili, reprezentând venituri ale
bugetului de stat sau venituri cuvenite altor bugete administrate de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, se încasează de unităţile Trezoreriei Statului. Sumele achitate în
numerar, cuvenite bugetului de stat, reprezentând taxe, tarife sau alte obligaţii stabilite
de instituţii publice, pot fi încasate şi prin casieriile proprii ale instituţiilor publice
respective, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice.
Sumele achitate în numerar de către contribuabili, reprezentând venituri ale
bugetelor locale, venituri proprii ale instituţiilor publice, precum şi venituri cuvenite altor
bugete, se încasează prin casieriile proprii ale instituţiilor care gestionează bugetele
respective.
Transferurile şi subvenţiile alocate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetele
fondurilor speciale şi de la alte bugete regiilor autonome, societăţilor sau companiilor
naţionale şi societăţilor comerciale, după caz, se virează în conturi deschise în numele
acestora la unităţile trezoreriei statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal şi se
utilizează numai potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, neputând fi executate silit.
Este interzis instituţiilor publice să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi prin
institutii de credit, cu excepţia încasărilor şi plăţilor efectuate în valută.
La trezoreria statului se deschide contul în lei în numele Comisiei Europene,
denumit "Contul de resurse proprii în numele Comisiei Europene", prevăzut la art. 9 din
Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 1.150/2000 pentru implementarea Deciziei
94/728/CE, Euratom asupra sistemului de resurse proprii ale Comunităţilor, modificat
prin Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr. 2.028/2004.
Pe numele beneficiarilor de fonduri externe nerambursabile postaderare, cu
excepţia persoanelor fizice, pot fi deschise la unităţile Trezoreriei Statului conturi de
disponibilităţi pentru gestionarea sumelor provenite din fonduri externe nerambursabile,
inclusiv a fondurilor aferente finanţării naţionale.
Instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare, au obligaţia să vireze
sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau
lucrărilor executate în conturile operatorilor economici beneficiari, deschise la unităţile
trezoreriei statului în a căror rază aceştia sunt înregistraţi fiscal;
Operatorii economici sau alte persoane juridice împuternicite de aceştia vor utiliza
sumele încasate în conturile deschise la unităţile Trezoreriei Statului în următoarea
ordine:
• pentru achitarea drepturilor de natură salarială, prin transferul sumelor aferente în
conturile deschise la instituţii de credit, cu excepţia impozitelor şi contribuţiilor
aferente acestora,
• pentru achitarea obligaţiilor către bugetul de stat şi celelalte bugete,
• proporţional cu gradul de încasare, pentru plata facturilor recunoscute la plată de
către contractorul general către subcontractori,
• sumele rămase disponibile pot fi virate în conturile deschise la instituţiile de credit
ori pot fi utilizate pentru efectuarea de plăţi către furnizori sau creditori cu conturi
deschise la Trezoreria Statului ori la instituţii de credit, cu condiţia ca asupra
conturilor respective să nu fi fost înfiinţată poprire prin titluri executorii.
Conturile operatorilor economici se supun executării silite prin unităţile trezoreriei
statului, pe baza titlurilor executorii emise de organele autorizate să aplice procedura de
executare silită, conform prevederilor legale.
Din conturile deschise la Trezoreria Statului nu pot fi dispuse plăţi pe bază de
bilete la ordin.

Tipuri de conturi deschise de instituţiile publice

• Conturi de venituri
• Conturi de cheltuieli
• Conturi de depozit
• Conturi de disponibilităţi