L.P.

Metode de dozare a produselor alimentare

Dozare = operația prin care se stabilește cantitatea sau volumul de produs care se
introduce într-un ambalaj.
Tehnicile de dozare sunt diverse, în funcție de tipul de ambalaj, de produsul alimentar
și de anumite condiții de lucru asigurate de mașina de ambalare (suprapresiune, depresiune,
ATM etc.
Dozarea produselor lichide și păstoase
Acestea se dozează pe principiul volumetric, la nivel constant în funcție de volumul
ambalajului sau cu ajutorul unui rezervor auxiliar cu volum determinat.
Metode de dozare:
 dozare prin curgere continuă;
 dozare pe principiul vaselor comunicante;
 dozare sub depresiune;
 dozare izobarometrică;
 dozare cu ajutorul unui rezervor auxiliar, cu volum determinat;
 dozare cu piston;
 dozare sub presiune.

1. Dozare prin curgere continuă – specifică produselor lichide (mai puțin păstoase),
respectiv mașinilor de ambalare cu funcționare continuă, care realizează simultan și
ambalajul, folosind pentru aceasta material de ambalaj sub formă de bobină.
Se caracterizează printr-o curgere continuă a produsului în interiorul tubului de
material termosudat longitudinal.
În urma îmbinării transversale sub nivelul lichidului dozat continuu, se obține un
ambalaj ce conține doar produs. Îmbinarea transversală prin termosudare este cea care
delimitează dimensiunile ambalajului confecționat și umplut cu produs, determinând volumul
de produs dozat într-un ambalaj.
Ambalajele sunt confecționate din materiale plastice (pungi, pachete pernă, pliculețe
etc.) sau materiale complexe pe bază de carton (Tetra Classic, Tetra Classic Aseptic, Tetra
Brik, Tetra Brik Aseptic, Tetra Prisma, Tetra Wedge Aseptic etc.).

1
 a) b)

c) d)
Figura 1. Tetra Classic (a), Tetra Brik (b), Tetra Prisma (c), Tetra Wedge

2. Dozarea pe principiul vaselor comunicante (sau prin sifonare)

Este cel mai simplu principiu de dozare a alimentelor lichide. (exp. în Franța este
foarte mult folosit – la mașinile de îmbuteliere a vinului, băuturilor aperitiv, apei minerale,
chiar a produselor cu vâscozitate mare – ulei). Principalul inconvenient este adaptarea la
umplerea buteliilor care prezintă defecte (fisuri, ciobituri etc.).
Dozatorul (figura 2) este prevăzut cu un tub curbat cu rol de sifon (3), cu un capăt
imersat în rezervorul cu produs (9), menținut la un nivel constant și o temperatură constantă,
iar la celălalt capăt având practicate orificii de curgere (2).
Trecerea lichidului din rezervorul cu produs în ambalaj, prin intermediul sifonului se
realizează prin ridicarea buteliei de umplut către sifon, respectiv către capul de umplere, care
are o poziție fixă în raport cu rezervorul de produs.

2
 Figura 2. Schema dozării lichidelor pe principiul vaselor comunicante
1 – butelie; 2 – orificii; 3 – tub curbat cu rol de sifon; 4 – tub concentric cu tubul 3; 5 – piesă de centrare
a capului de umplere; 6 – garnitură de etanșare; 7 – opritor; 8 – alimentare cu produs; 9 – rezervor de nivel
constant.

La dozatorul din figura 2, butelia este ridicată în capul de umplere determinând și

ridicarea tubului (4) pentru a elibera orificiile de curgere (2). Cursa ascendentă este oprită
când capătul tubului (4) atinge opritorul (7). Curgerea este întreruptă la coborârea buteliei prin
astuparea orificiilor (2) de tubul (4).
Mașina asigură ridicarea buteliilor astfel încât gâtul lor să fie la nivelul lichidului din
rezervorul de produs (pentru a determina o umplere corectă).
Variațiile de nivel din rezervorul de produs pot atinge 2 – 3 cm, determinând o
diferență a nivelului lichidului în butelii de 0,5 – 1 cm, indiferent de tipul de sifon utilizat.

3. Dozarea sub depresiune

Dozarea sub depresiune (figura 3) are la bază un principiu simplu: un tub de aspirație
creează depresiune în butelia etanșă, prin capul de umplere, iar lichidul din rezervorul de
produs este aspirat, la rândul său, în butelie (curge împrăștiat pe pereții laterali datorită unor
proeminențe, evitându-se spumarea).
Lichidul curge până ce nivelul său atinge partea inferioară a tubului (4), orice volum
trecut în plus fiind aspirat în compartimentul de sus, de unde se întoarce în rezervorul (7).
La coborârea cricului, recipientul cade datorită propriei greutăți (care e mai mare decât
forța de aspirație).
Pe lângă avantajele dozării pe principiul vaselor comunicante, dozarea sub depresiune
are propriile avantaje:
 buteliile care prezintă defecte (fisuri, ciobituri, spărturi etc.) nu sunt umplute,
deoarece nu se poate realiza depresiunea;
 înălțimea de umplere se reglează ușor, iar umplerea este precisă.
3
 Figura 3. Schema de principiu a dozării sub depresiune
1 – butelie; 2 – cap de umplere; 3 – tub de curgere a produsului aspirat; 4 – tub de aspiraţie pentru crearea
depresiunii în butelie; 5 – conexiune spre instalaţia de realizare a depresiunii; 6 – coloană barometrică; 7 –
rezervor de produs.

Valoarea depresiunii create la dozare depinde de proprietățile produsului ce trebuie

ambalat, în special de vâscozitate. Astfel, pentru produsele lichide vâscoase, puțin fluide
(siropuri, nectar etc.) depresiunea creată este mai mare, în timp ce pentru lichidele cu
vâscozitate mai mică, și depresiunea necesară este mai scăzută.