Fisa nr.

2
Data: 29.03.2022
Disciplina: Criminologie
Studenta : Toma Diana-Ioana
An 2 , Grupa 323

Școală clasică (beccariană)

Şcoala Clasică a criminologiei marchează începuturile criminologiei, în sec.XVIII, prin lucrările italianului
Cesare Bonesana Beccaria şi englezului Jeremy Bentham.
Cesare Bonesana, marchiz de Beccaria (1738 – 1794), este considerat fondatorul dreptului penal modern.
În anul 1764, Beccaria a publicat la Milano lucrarea „Despre delicte şi pedepse”, care cuprinde nu mai mult
de 100 de pagini, dar ale cărei idei revoluţionare şi încă actuale, au declanşat transformări radicale în sis-
temele penale ale statelor europene, ca şi principiile care au stat la baza art.7 şi art.8 din „Declaraţia drep -
turilor omului şi cetăţeanului” de la 1789.
Principalele idei exprimate în opera lui Beccaria sunt:
- Necesitatea elaborării unor legi clare şi accesibile în care delictele şi pedepsele să fie riguros codificate.
-Dreptul exclusiv al legiuitorului dea stabili delictele şi pedepsele.
- Necesitatea ca pedepsele să fie proporţionale cu delictul.
- Pedepsele să fie pe măsura gravităţii faptei, moderate dar inevitabile.
- Abolirea pedepsei cu moartea. Severitatea pedepsei are un efect mai mic asupra „sceleraţilor” decât pri-
varea de libertate pe termen îndelungat.
- Introducerea judecăţilor publice, eliminarea ierarhizării probelor.
-Desfiinţarea torturii ca procedeu de anchetă, mijloc de obţinere a probelor.
- Necesitatea de a prevenii delictele prin legi clare, dar şi prin educaţie.
-Multe dintre ideile exprimate de Beccaria, sunt de actualitate:
- O serie de texte de lege sunt neclare;
- Modificarea şi completarea continuă a legislaţiei conduce la imposibilitatea practică a cunoaşterii dispoziţi-
ilor legale;
- Cercetările criminologice au demonstrat de-a lungul timpului că pedepsele certe sunt mult mai eficiente de-
cât pedepsele mari;
- Pedeapsa cu moartea a fost abrogată în majoritatea statelor europene. Cu toate acestea, pe plan mondial
sunt încă dezbateri cu privire la aplicare acestui tip de pedeapsă, chiar şi de către statele care au abrogat-o;

1
- Deşi exclusă ca mijloc de anchetă din legislaţiile statelor europene, tortura continuă să fie practicată, fapt ce
a impus încheierea unor convenţii internaţionale de natură să o condamne;
Astăzi mai mult decât oricând se acordă o atenţie deosebită prevenirii criminalităţii, se elaborează tactici şi
strategii preventive, alocându-se sume importante pentru punerea acestora în practică.

Preluând unele precepte ale gândirii iluministe, Beccaria a perfecţionat şi sistematizat principiile şi normele
penale, astfel încât, individul să beneficieze de libertatea ştiinţei şi a credinţei. Abordarea raţională a condiţi-
ilor sociale, a factorilor familiali şi a celor psihologici, care influenţează actul criminal, a avut rolul de a in-
stitui şi valida raportul dintre faptă şi pedeapsă. Cercetătorii au înfiinţat, şcoala clasică a principiilor de drept
penal , pentru asigurarea recuperării sociale a condamnatului, justificându-se şi legitimându-senecesitatea in-
tervenţiei statului în acest domeniu.Deoarece delictul este o realitate socială, dar şi un fenomen subiectiv,
care nu derivă din liberul arbitru,ci este guvernat de alegerea, de preferinţa criminalului, factorul social şi
performismul psihologic al acestuia aflându-se în interacţiune.Scoala clasică a preluat severitatea şi intransi-
genţa manifestată în procesul revoluţionar burghez, de schimbare a lumii învechite şi a instituit reguli, prin-
cipii generale şi norme, care să se aplice uniform şi egal faţă de toţi indivizii, pentru a se asigura stabilitatea
structurii societăţii pe o durată mare de timp. Tezele aveau un caracter stabil, sigur, care să-şi păstreze impor-
tanţa în orice sistem de drept, fiind tipice prin echilibru, egalitatea şi sobrietatea societăţii, fiind cunoscute,
acceptate şi consacrate de statele capitaliste. Legea aplică adevăruri universale la fiecare caz în parte, însă
aplicarea acestora necesită verificarea circumstanţelor concrete. Societatea capitalistă urmărea să-şi protejeze
proprietatea, libertatea comercială, iniţiativa privată şi restrângerea ingerinţelor statului, asigurarea şi
garantarea libertăţilor individuale.
 Principiul libertătii, ordonează voinţa individului şi asigură aplicarea normelor de drept, în toate împreun-
rările pentru care au fost create, în sensul că, dacă nu există normă penală nu va exista nici delict. Ilegalitatea
indică măsura în care sunt respectate drepturile şi obigaţiile prevăzute într-o normă, cât şi limitele aplicării de
către organele statului. Prin instituirea principiuluiegalitătii juridice  privind tratamentul sancţionator al
delincvenţilor, s-a urmărit umanizarea aplicării pedepselor. Ilegalităţile sunt infinite ca număr, din cauza in-
tervenţiei unui număr infinit de circumstanţe, astfel că, în toate cauzele trebuie să se aplice aceeaşi normă ju-
ridică. Caracterul circumstanţial al delictelor trebuie să se regăsească în sancţionarea fiecărui delincvent după
eficienţa şi gradul de periculozitate al acţiunii.
Scoala clasică a instituit principiul neaplicării pedepsei prin analogie, deoarece un comportament nu este
asemănător cu altul, dimpotrivă un comportament este original, inedit, în integralitatea sa.
  Principiul garantării nevinovătiei individului până la judecata definitivă fundamentează orientarea
normelor  penale şi a comportamentului persoanei delincventului, prin adoptarea “principiul justiției",
constând în asigurarea unităţii şi a coerenţei sistematizării legislaţiei, pentru a se determina prin ordinea nor-
mativă faptele considerate delicte şi structura pedepselor ,felurile, întinderea şi modul de executare. Modern-
izarea şi sistematizarea principiilor de drept penal într-un cadru unitar, fundamentează gândirea şi practica
judiciară în orice orânduire socială, prin garantarea legalităţii delictelor şi a pedepselor, a egalităţii indivizilor
în faţa legii, umanizarea pedepselor şi a regimului executării acestora, delincventul răspunzând doar pentru
propriile fapte şi numai în faza vinovăţiei stabilite de organele de stat, a căror competenţă este stabilită prin
2
lege. Scoala clasică a impus abolirea pedepsei cu moartea pedeapsa fiind menţinută doar pentru infracţiunile
foarte grave, iar prin înlăturarea pedepselor corporale şi a celor infamante a asigurat un tratament juridic fa-
vorizant pentru delincvent. (iind considerat răspunzător pentru actele şi faptele sale, individul trebuie să dist-
ingă între ceea ce este folositor sau  prejudiciabil pentru societate, astfel că, este obligat să-si cenzureze ac-
tivitatea  proprie şi să suporte consecinţele atunci când a comis o faptă sancţionată de lege. E. Ferri a afirmat
că, se impune înlăturarea caracterului retributiv al pedepsei, deoarece măsura aplicării sancţiunii pentru fapta
comisă, nu reprezintă şi garanţia că delincventul îşi va schimba comportamentul. Fiecare aspect al crimei tre-
buie să fie perceput în relaţia cu elementele cauzei care a determinat-o, precum şi cu ideea că, orice
delincvent care a săvârşit infracţiunea trebuie ajutat să-şi schimbe comportamentul în societate.
Măsurile adoptate au vizat perceperea cauzelor care pot determina producerea delictelor, cât şi necesitatea
îmbunătăţirii condiţiilor de natură socială, pentru asigurarea prevenirii comiterii delictelor. Infracţiunea,
exprimă gândirea,acţiunea şi experienţa delincventului, iar legea trebuie să caute “cauza” care indică multi-
plele caracteristici ale motivaţiei criminale.

Bibliografie

1.Prof. univ. Simionescu Gerogiana- ,.Note de curs- Criminologie

2.https://www.academia.edu/24435507/CRIMINOLOGIE_SUPORT_CURS_PENTRU_STU-
DENTI
3.https://www.ueb.ro/drept/ebiblioteca/old/sinteza-criminologie.pdf