Inalta Curte de Casatie si Justitie, Emiterea mandatului de urmărire internaţională în

vederea extrădării*)

Publicaţie: Revista Romana de Jurisprudenta 2 din 2009

Autor:
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Tip:
Jurisprudenta

Emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării*)

*)
N.R. În rubrica de faţă sunt prezentate soluţiile pronunţate de către Secţiile Unite în
soluţionarea recursurilor în interesul legii în şedinţele din lunile iunie-decembrie 2008.
Pentru o mai bună înţelegere a problemei de drept, alături de minuta deciziei Secţiilor
Unite (www.scj.ro) au fost prezentate şi soluţiile contradictorii conturate în practica
judiciară, astfel cum acestea au fost rezumate în cererea de recurs în interesul legii cu
care a fost sesizată Înalta Curte (www.mpublic.ro). După redactarea considerentelor şi
semnarea deciziilor, acestea urmează a fi publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Legea nr. 302/2004, art. 661 alin. (1)
În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor privind emiterea mandatului de
urmărire internaţională în vederea extrădării în temeiul art. 661 din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, examenul jurisprudenţei
actuale, în materie penală, a evidenţiat mai multe orientări.
(ÎCCJ, Secţiile Unite, decizia nr. 30 din 2 iunie 2008)
Art. 661 - (1) În cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei
nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul
României, instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanţa de executare,
după caz, la propunerea procurorului sesizat în acest scop de către organele de poliţie, emite
un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, care se transmite Centrului de
Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în
vederea difuzării prin canalele specifice.
I. Potrivit unei jurisprudenţe, se apreciază că instanţa se pronunţă asupra propunerii
procurorului de a emite mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării prin
încheiere în şedinţă publică sau în camera de consiliu, cu sau fără participarea procurorului
sau apărătorului persoanei căutate, fără a recunoaşte existenţa unei căi de atac.
II. Unele instanţe au soluţionat propunerea procurorului cu sau fără participarea acestuia sau
a apărătorului, în camera de consiliu, printr-o încheiere, fără a preciza dacă aceasta este sau
nu supusă unei căi de atac.
III. În aceeaşi materie, alte instanţe s-au pronunţat în camera de consiliu cu participarea
procurorului şi cu sau fără participarea apărătorului, printr-o încheiere, cu menţiunea că este
supusă căii de atac a recursului în „24 ore de la pronunţare pentru procuror”, „în termen de 24
ore de la pronunţare” sau „cu recurs”.
IV. În sfârşit, s-a apreciat că recursul exercitat împotriva acestor încheieri este inadmisibil
deoarece atât legea specială (art. 661 din Legea nr. 302/2004) cât şi normele generale nu
prevăd o procedură jurisdicţională în această materie, nefiind instituită nicio cale de atac
împotriva unei asemenea hotărâri, dacă ea a fost totuşi pronunţată.
Aceeaşi soluţie a fost adoptată şi de către instanţa supremă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, stabilind că:
„Dispoziţiile art. 661 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea
nr. 224/2006 se interpretează în sensul că emiterea mandatului de urmărire internaţională în
vederea extrădării nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură
jurisdicţională.”
Publicat în Revista Română de Jurisprudenţă cu numărul 2 din data de 28 februarie 2009.