EXAMEN SCRIS_ PIPP-RO CLUJ_AN 3 ZI

LITERATURA ROMÂNĂ ȘI LITERATURA PENTRU COPII

Numele şi prenumele: Pop Andra

Data: 20.01.2022

SUBIECTUL EXAMENULUI SCRIS (9p.+1p. oficiu=10)

Rezolvați următoarele sarcini de teorie literară aplicată literaturii române pentru copii și tineret:

1. Observaţiile critice de mai jos sunt o metaforică trecere în revistă a unora dintre cele mai importante funcţii sau valori (valențe) ale
literaturii pentru copii. Indicaţi, cu referire explicită la textul dat, 2 dintre aceste funcţii şi daţi câte 2 exemple de creații din literatura
română pentru copii pentru fiecare dintre cele 2 funcții literare identificate (2 x 2=4 exemple: titluri şi autori) (1 p.):

„De altfel, să spunem şi că literatura se situează la o intersecţie a privirilor şi a intenţiilor noastre: pentru educator, ea este sau ar putea
deveni un mijloc flexibil, eficient şi atrăgător de atingere a unor obiective formative; pentru beneficiarul acestei educaţii, pentru cititorul însuşi,
lectura este ceva mult mai simplu şi mai apropiat, o îndeletnicire prin care cartea reuşeşte să devină un prieten, un confident, un modelator, un
ochi magic (dar şi o lunetă ori un binoclu), o joacă, un leac, o evadare, o formă de învăţătură. A citi o carte care îţi face cu ochiul este un mod
plăcut de a petrece timpul, (…) este una din cele mai trainice investiţii pe termen lung.” (Sanda Cordoş, 2004: Ce rost are să mai citim
literatură?)

Rezolvare:
Cele 2 funcții pe care le-am identificat în text sunt: funcția axiologică, prin recunoașterea și cultivarea
valorilor. Cartea devine pentru copil un prieten care îl sfătuiește, un confident, căruia poate să i se
destăinuie, un modelator, prin învățăturile valoroase și modelele de conduită exemplară. Copilul se identifică
cu modelele pozitive demne de urmat și cu cele negative pe care el știe că trebuie să le evite. Cea de-a doua
funcție desprinsă din text este funcția ludică și recreativă, prin compararea lecturii cu o joacă, cu o activitate
care îți face plăcere, o activitate în care evadăm din lumea cotidiană în universul magic al cărților. Două
exemple de creații literare, în care consider că este evidențiată, funcția formativă sunt Amintiri din copilărie
de Ion Creangă și Dumbrava Minunată de Mihail Sadoveanu. Două exemple de creații literare în care este
evidențiată funcția axiologică La Medeleni de Ionel Teodoreanu și Fram, ursul polar de Cezar Petrescu.
2. Pornind de la considerațiile critice de mai jos, (a) precizați care este soluția optimă propusă în privința studiului literaturii pentru
copii și (b) indicați, cu referire explicită la textul dat, argumentul adus în această privință (1 p.):

„Dar şi mai bine ar fi dacă şi obiectul ca atare de studiu ar fi resorbit în studiul literaturii române şi străine, fiindcă şi în cazul literaturii zise
pentru copii tot valoarea artistică şi universală contează. Separarea ei de capodoperele literaturii pentru toate vârstele e fără sens şi întreţine, cum
s-a văzut, confuzia.” (Nicolae Manolescu, Literatura pentru copii, în: România literară, nr. 25/ l997).
a. Argumentul utilizat pentru a studia literatura pentru copii în studiul literaturii române și străine este
acela că, deși este adresată copiilor, literatura pentru copii se bazează tot pe valori artistice și
universale.
b. Argumentul central adus împotriva separării literaturii pentru copii este Acela că prin inutilitatea sa
concretă, întreține confuziile, deci ar face mai mult rău, decât bine.

3. Argumentaţi – din perspectiva indicării a cel puţin două criterii – apartenenţa preponderentă a fragmentului de roman de mai jos fie
la genul fantastic, fie la genul ştiinţifico-fantastic al literaturii pentru copii şi tineret (1 p.):

„În ziua de 14 martie 2382 A, nava spaţială Hesperus-1, cu un echipaj compus din treizeci şi doi de membri, toţi oameni de ştiinţă de
frunte din Hiperboreea, printre care Dennis Horton şi Ahab Mikuno, s-a pus în mişcare cu destinaţia Venus. Călătoria avea să dureze aproape trei
ani. Nava Hesperus-1 era prevăzută cu aparatele necesare transformării planetei Venus şi creării unei biosfere. Obţinerea unui teritoriu locuibil
pentru un miliard de locuitori era posibilă în circa treizeci de ani. În acest timp, mari nave spaţiale aveau să transporte, de pe bazele lunare,
oameni de ştiinţă, tehnicieni şi materiale necesare noii civilizaţii. După aceea avea să înceapă emigrarea propriu-zisă. Hesperus-1 era dotat cu un
mare computer vizual care înmagazina în memoria sa toate aspectele mai importante din istoria, viaţa, ştiinţa şi tehnica pământului. S-a calculat
că informaţia sa ar fi ocupat circa 50.000 de tomuri ale unei enciclopedii uriaşe. (…). Dispuneau de o sută de incubatoare, de un laborator de
clonaj, de cel mai perfecţionat aparataj de regenerare celulară şi de tot ceea ce putea asigura crearea din nimic a unei civilizaţii desăvârşite.” (Ion
Petru Culianu, Hesperus).
Fragmentul redat mai sus aparține genului științifico-fantastic. Caracteristica principală care susține
apartenența textului la gen este chiar tematica abordată, respectiv călătoria în spațiu (interplanetară),
colonizarea altor planete și utilizarea unor tehnologii care fac ca totul să poate părea posibil. Al doilea
criteriu important este legat de curiozitatea abordată în domeniul SF, curiozitate care împinge umanitatea
fără frică spre colonizarea unei noi planete, deși riscurile ar putea fi crescute. Literatura SF abordează aceste
schimbări din perspectiva dorinței umanității de nou, de evoluție, de dezvoltare (față de alte genuri literare).

1
Un alt criteriu specific SF-ului este dimensiunea domeniului de desfășurare a acțiunii, spațiul. Majoritatea
textelor literare au o activitate desfășurată fie într-un oraș, fie în mai multe orașe, rareori, pe întreg globul,
dar literatura SF deschide, în adevăratul sens al cuvântului, universul.

4. Citiți cu atenție corpusul de texte de mai jos – aparținând literaturii aforistice și enigmatice, respectiv folclorului copiilor –, după
care:
I. Indicați (marcați) 5 texte care ilustrează tot atâtea specii literare diferite și precizați (în paranteze) care sunt cele 5 specii literare
diferite pe care le-ați identificat.
II. Comentați succint semnificația primului text (1.) și, respectiv, a ultimului text (20.), precizând (a) specia literară căreia îi
aparține fiecare dintre cele texte și (b) principala figură de stil care poate fi recunoscută în fiecare caz (2 p.):

1. „Buturuga mică răstoarnă carul mare.” Proverb

2. „Luci, soare, luci,/ Că ţi-om sparge nuci;/ Nuci şi cu alune,/ Care sunt mai bune;/ Şi ţi-om da cireşi;/ Ieşi, soare, ieşi !” Cântece-
formule
3. „Melc, melc codobelc / Melc, melc codobelc / Scoate coarne boureşti / Şi te du la baltă, / Şi bea apă caldă, / Şi te du la Dunăre,/ Şi bea
apă tulbure, / Şi te du la mare / Şi bea apă tare / Şi te urcă pe buştean, / Și mănâncă leuştean / Mănâncă şi pătrunjel / Scoate coarne de
viţel!”
4. „Chip de om, dar minte n-are/ Nici nu cere de mâncare/ Știe jocuri, mii și mii,/ Și-i iubită de copii.” Ghicitoare
5. „Unurile, tunurile, / Doile, oile, / Treile, sibiele, / Patrule-mpăratule, / Cincile, opincile, / Şasele, casele, / Şaptele, laptele,/ Optule,
coptule, / Nouăle, ouăle, / Zecele, berbecele!” Recitativă-numărătoare
6. „E mereu în urmă, dar nu lasă urmă. Umblu eu, umblă și ea/ Unde mă opresc eu, se odihnește și ea.”
7. „Căţeluş cu păru’ creţ/ Fură raţa din coteţ/ Şi se jură că nu fură,/ Dar l-am prins cu raţa-n gură,/ Rezemat de felinar/ Şi c-un ou în
buzunar…”
8. „Ruptă din soare!”- Zicătoare
9. „Soare cu dinţi!”
10. „Fragii fragezi din frăget/ Sunt mai fragezi ca-n făget,/ Fagii falnici din făget/ Sunt mai falnici ca-n frăget.”
11. „Alunelu’, alunelu’, hai la joc/ Să ne fie, să ne fie cu noroc!/ Cine-n horă o să joace/ Mare, mare se va face!/ Cine n-o juca defel/ Va
rămâne mititel.” Versuri cântate
12. „Curcubeu, curcubeu/ Ai culori ca brâul meu/ Şi bei apă din pârâu/ Şi mă fă pe min’ flăcău!”
13. „Una prună,/ Două ouă,/ Trei clei,/ Patru parale,/ Cinci opinci,/ Şase case,/ Şapte lapte,/ Opt un câine copt,/ Nouă ouă,/ Zece/ Şi-un
berbece,/ Şi-o oiţă,/ și-o căpriţă,/ Și-un stejar,/ și-un măgar.”
14. „Un, doi, trei, patru/ S-a-necat măgaru-n apă./ Cinci, şase, şapte / Un pahar cu lapte. / Opt, nouă, zece/ Un pahar cu apă rece / Pentru
domnul care trece.”
15. „Auraş, păcuraş,/ Scoate-mi apa din urechi/ Că ţi-oi da parale vechi./ Scoate-mi-o din amândouă/ Că ţi-oi da parale nouă”(...)
16. „Podul de piatră s-a dărâmat,/ A venit apa şi l-a luat./ Vom face altul pe mal în jos,/ Altul mai mare şi mai frumos.”
17. „Nouă ne place mierea nouă în două cu rouă, dar vouă vă place mierea nouă în două cu rouă, aşa cum ne place nouă mierea nouă în
două cu rouă?”
18. „Cine se scoală de dimineață departe ajunge.”- Proverb
19. „Din grădina lui Mihai,/ de sub tufe de urzici,/ A ieșit un ghem de scai/ Ca să caute furnici,/ Cin’ să fie oare, ghici?
20. „Cu sprâncene de poiene,/ Cu codițe de mlădițe/ Și cu flori la cingătoare/ A sosit în toată țara/ Cine oare?” Ghicitoare

II. Ghicitoarea „Cu sprâncene de poiene,/ Cu codițe de mlădițe/ Și cu flori la cingătoare/ A sosit în toată țara/
Cine oare?” aparține literaturii enigmatice în versuri și este o specie scurtă a literaturii populare în care,
folosindu-se alegoria ,personificarea, s-a facut aluzie la unele trăsături ale realităților umane : primavara are
sprâncene de poiene ,codițe de mlădițe , iar la cingătoare are flori. În sens didactic, ghicitorile sunt un fel de
joc colectiv menit să pună la încercare istențimea și abilitatea minții . Acesteea sunt un joc de inteligență ,un
examen ludic al însușirii orizontului de cunoștințe al colectivității. În sens didactic, ghicitorile pot fi folosite
ca procedee didactice de stimulare a creativității copiilor, în care se prezintă sub formă metaforică o anumită
realitate care trebuie dezlegată ca urmare a unei serii de asocieri logice. Ghicitorile trebuie prezentate rar, clar,
coerent si expresiv .
Proverb – primul text aparține literaturii populare aforistice, proverbele fiind expresii populare succinte
ritmice si ritmate, metaforice ce concentrează rezultatul unei experiențe de viață sau al unei observații asupra
vieții . Ele devin un mijloc de înțelegere și de interpretare a lumii și că în același timp de comunicare a acestei
experiențe. Proverbul „Buturuga mică răstoarnă carul mare.” se referă la faptul că, oricât de mic ai fi, ai putea
învinge și un elefant dacă știi că poți și dacă ai încredere în tine. Avem aici antiteză în singularitate, dualism.

5. Indicați specia literară căreia îi aparține textul următor şi comentaţi succint mesajul transmis, din perspectiva funcțiilor sau a valorilor
(cognitive, afective, morale, estetice, formativ-educative etc.) pentru care ați utiliza textul dat într-o activitate didactic ă la grupa de pre școlari
sau la o lecție cu elevii din ciclul primar (1 p.):

„Odată se întâlni cucul cu un mierloi scăpat din colivie.

2
 - Bine te-am întâlnit, zise cucul către mierloi, ia spune-mi ce zice lumea de cântecele noastre!?
- Numai bine! zise mierloiul.
- De privighetoare ce zice?
- Hm, pe ea o laudă toată lumea.
- Toată lumea!? Dar pe ciocârlie?
- Şi pe ea o laudă lumea, dar cam pe jumătate.
- Pe jumătate! Dar pe voi, pe mierle?
- Ei, şi pe noi ne vorbeşte de bine, dar ştii, mai rar, din când în când...
- Cum se poate? Dar de mine? Spune drept ce zice lumea!
- De tine, drept să-ţi spun...
- Aşa, vreau să-mi spui drept, îl întrerupse cucul cu nodul în gât.
- De tine n-am auzit pe nimeni vorbind!
- Pe nimeni?! Îl întrebă cucul înfuriat. Atunci las’că le spun eu cine sunt!
Şi de-atunci începu din răsputeri să cânte: „Cu-cu, cu-cu, cu-cu!”. (De ce își cântă cucul numele)

Specia literară din care face parte textul de mai sus este legenda. Legenda este o specie a genului epic
în care se explică un fapt real printr-o cauză fantastică, respectiv în care se explică, într-o formă
imaginară, felul cum au luat naștere sau cum și-au primit numele anumite realități naturale, localități,
oameni, viețuitoare etc. trimițând la originea unor ființe, animale, plante, insecte, lucruri, stări
naturale, la momente istorice sau la faptele unor eroi sau ale unor entități supranaturale. Legenda se
încadrează în tipologia legendelor etiologice, deoarece este o legendă despre păsări și anume despre
cuc. Semnificația legendei este faptul că nu ar trebui niciodată să ne intereseze ce spune gura lumii
despre noi sau despre cei din jurul nostru.
Cu atât mai mult nu ar trebui să ne comparăm cu cei din jurul nostru, la fel ca și cucul, care s-a
comparat cu alte 3 păsări ca privighetoarea, ciocârlia și mierlele.
Fiecare suntem diferiți și unici în felul nostru. Felul în care a acționat cucul, invidios pe celelalte
păsări, prin a-și cânta numele denotă o fală, îngâmfare, înfumurare și o aroganță, mai pe scurt un
model de așa nu. El ar fi trebui să își aprecieze liberatatea, deoarece mierla cu care s-a întâlnit era
abia scăpată dintr-o colivie. Funcțiile evidențiate în text sunt cognitivă, prin învățarea unor specii de
păsări, morală prin învățătura desprinsă din această legendă, aceea că nu este bine să fim invidioși și
făloși, funcția estetică, evidențiată prin expresivitate și funcția formativ- educativă, prin care copiii ar
putea să își însușească cunoștințe despre păsări și despre cum ar trebui să se comporte cu cei din jurul
acestora.
6. Citiți cu atenție textul de mai jos, după care, cu referire explicită la text (1 p.):
I. Identificaţi o tehnică narativă care poate fi recunoscută în textul dat și indicați cel puțin o funcție literară specifică tehnicii
narative respective;
II. Comentați succint semnificația unuia dintre cele două proverbe subliniate (precizând care este proverbul ales), cu referire la
mesajul literar transmis în fragmentul de text în care apar cele două expresii paremiologice.

„Atunci feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și primind și el carte din mâna tată-său cătră împăratul, își iè ziua bună de
la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și merge, până ce înnoptează bine. Și când prin dreptul podului, numai iaca și ursul: mor! mor! mor!
Calul fiului de craiu începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. Și fiul craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de
împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său acasă. Craiul, cum îl vede, zice:
- Ei, dragul tatei, așa-i că s-a întâmplat vorba ceea:
„Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem.”
- Ce fel de vorbă-i asta, tată? Zise fiu-său rușinat; la d-ta urșii se cheamă găini? Ba, ia acum cred eu frăține-meu, că așa urs oștirea
întreagă este în stare să o zdrumice… Încă mă mir cum am scăpat cu viață; lehamite și de împărăție și de tot, că doar, slava Domnului, am ce
mânca la casa d-tale.
- Ce mânca văd eu bine că ai, despre asta nu e vorbă, fătul meu, zise craiul posomorât, dar, ia spuneți-mi, rușinea unde o puneți? Din
trei feciori câți are tata, niciunul să nu fie bun de nimica? Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mâncarea, dragii mei… Să
umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă laudați că sunteți feciori de craiu, asta nu miroasă a nas de om… Cum văd eu,
frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastră; la sfântul Așteaptă s-a împlini dorința lui. Halal de nepoți ce are! Vorba ceea:
„La plăcinte, înainte,
Și la război, înapoi.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

I. Tehnica narativă identificată în text este tehnica intertextualității, prin proverbele și zicătorile
care apar ca microtexte în cadrul basmului, iar funcția specifică aceste tehnici este funcția
intertextuală.
II. ”La plăcinte, înainte, Și la război, înapoi”. Proverbul selectat semnifică disponibilitatea
oamenilor de a lua parte la activități care aduc câștiguri satisfăcătoare, în modalități ușoare,
fără să existe efort sau pericole considerabile. În a 2 a partea proverbului ”Și la război,
3
 înapoi” este simbolizat caracterul omului care, atunci când câștigul se află în spatele unor
obstacole pe care trebuie să le depășească depunând efort, acesta se retrage, afirmând fie
dezinteresul, fie valoarea scăzută a recompensei, realitatea fiind lipsa curajului, a priceperii
sau a motivației individului de a depune efort. Acest proverb susține scena prezentată în text,
în care fii craiului erau dispuși să își ajute unchiul, dar când în calea lor au apărut obstacole,
aceștia s-au retras, afirmând că ”slava Domnului, am ce mânca la casa d-tale”.

7. Indicați specia literară căreia îi aparține textul următor, precizați care este structura tipică a creațiilor aparținând speciei respective
şi comentaţi originalitatea mesajului transmis, din perspectiva raportării acestei variante la canonul interpretativ consacrat (altfel spus,
cu referire la măsura sau la modul în care această variantă se apropie sau se distanţează de canonul interpretativ tradițional al
creațiilor din categoria textual-tematică „Greierele și furnica”) (2 p.):

„Mică, mică,
Mai nimică,
Zi-i: Furnică!
Dară ce mai gospodină!
Tot o fugă prin grădină –
Zi de vară,
Până-n seară,
Tot o goană
Pe ogoară.
Și tot strânge
Și tot cară,
Umple casă și cămară.
Când, pe urmă, se trezește
Că afară viscolește,
Nici nu-i pasă:
Casa-i casă,
Masa-i masă.
Tot ce inima-i poftește,
Totul, tot îi prisosește!
Doar atât!
Noaptea-i cam lungă:
Somnul stă să-ți răsajungă.
Și, la noaptea lungușoară,
Ziua-i tot un fel de noapte iară;
Mohorât, posomorât,
Zău, să-nnebunești de-urât!
De oftat și de căscat,
Fălcile ți s-au strâmbat,
Iar urechile: țiu-țiu,
Îți tot țiuie-a pustiu…
– Unde-i viața de-astă vară
Cu cosașii de pe-afară
Și cu neica Greieruș?
Ba-i chiar ice, între uși!
Zău! C-ar fi oare-o tocmeală?
Să-ncercăm, să întrebăm,
Că cercarea și-ntrebarea,
Zice-se că n-au greșeală!
Tip, tip, tip! furnica vine:
– Bună vremea, măi vecine!
– Bună inima să-ți fie,
Ce mai nou, măi furnicie?
– Vorbă scurtă! Uite ce-i:
Să mă-nveți să cânt, că piei.
Piei de-urât și plictiseală,
Hai să facem o tocmeală!
– Hm, dar bine, astă vară,
Tot un cântec fu pe-afară!
Câte feluri n-am cântat!
Ce-mi făcuși?
– Am adunat!
– Veșnica adunătură
Și pârdalnica de gură!
Nu vă mai gândiți la cântec,
Veșnic numai cântul-pântec!
Rău, vecino, rău de tot
Și-altă dată-așa socot:
Mai uitați de pântece

4
 Și grijiți de cântece!”

(Al. Leca Morariu, Furnica și greierașul)

Prezentul text de Al. Leca Morariu, ,,Furnica și greierașul” este o fabulă. Fabula este o operă epică,
în versuri sau în proză, care conține o scurtă povestire alegorică pusă pe seama personajelor
antropomorfizate, în care sunt satirizate defectele omenești, cu scopul de a fi îndreptate.
Orice fabulă are un rol didactic, oferind o îvățătură, un scop moralizator.
În prima parte a textului, se prezintă condiția furnicii, care este aceeași cu condiția furnicii din textul
canonic „Greierele și furnica”. Furnica este harnica, însă originalitatea textului nostru se evidențiază prin
lipsa conflictului dintre furnica și greierele. Nu este lipsită condiția greierului care nu face nimic altceva
toată vara, decât să cânte, însă acest fapt nu este considerat o problemă atât de gravă, sau un motiv care ar
putea provoca un conflict, o ceartă, între cele două personaje.
O altă diferență prezentă în textul nostru față de textul canonic o reprezintă însuși relația dintre cele
două personaje. Problema abordată aici este lipsa de ocupație a furnicii, pe timpul iernii și faptul că îi cere
greierului să o învețe și pe ea un cântec pentru a alunga plictiseala. Un element distinctiv este chiar morala
de la finalul fabulei. Dacă în textul canonic se pune accentul pe faptul că nu trebuie să cântăm toată ziua, ci
să mai și muncim, aici este prezentă situația inversată.
La final se află un îndemn, care ne sfătuiește să nu ne gândim doar la mâncare (pântece), ci și la
distracție (cântece).

5
6
7