EXAMEN SCRIS_ANUL 3 PIPP CLUJ_ZI

LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA PENTRU COPII

Numele şi prenumele: Manuela-Ioana Magdaș.

Data: 02.02.2021

SUBIECTUL EXAMENULUI SCRIS (9p.+1p. oficiu=10)

Rezolvați următoarele sarcini de teorie literară aplicată literaturii române pentru copii și tineret:

1. Observaţiile critice de mai jos sunt o metaforică trecere în revistă a unora dintre cele mai importante funcţii sau valori ale literaturii
pentru copii. Indicaţi, cu referire explicită la textul dat, 3 dintre aceste funcţii şi, pentru 2 dintre funcțiile identificate, daţi câte 2
exemple de creații din literatura română pentru copii (2 x 2=4 exemple – titluri şi autori) (1 p.):
„De altfel, să spunem şi că literatura se situează la o intersecţie a privirilor şi a intenţiilor noastre: pentru educator, ea este sau ar putea deveni
un mijloc flexibil, eficient şi atrăgător de atingere a unor obiective formative; pentru beneficiarul acestei educaţii, pentru cititorul însuşi, lectura
este ceva mult mai simplu şi mai apropiat, o îndeletnicire prin care cartea reuşeşte să devină un prieten, un confident, un modelator, un ochi magic
(dar şi o lunetă ori un binoclu), o joacă, un leac, o evadare, o formă de învăţătură. A citi o carte care îţi face cu ochiul este un mod plăcut de a
petrece timpul, (…) este una din cele mai trainice investiţii pe termen lung.” (Sanda Cordoş, 2004: Ce rost are să mai citim literatură?)
Cele 3 funcții pe care le-am identificat în text sunt: funcția formativă, datorită faptului că literatura este privită ca un mijloc flexibil, eficient
și atrăgător de atingere a unor obiective formative, funcția axiologică, prin recunoașterea și cultivarea valorilor. Cartea devine pentru copil un
prieten care îl sfătuiește, un confident, căruia poate să i se destăinuie, un modelator, prin învățăturile valoroase și modelele de conduită exemplară.
Copilul se identifică cu modelele pozitive demne de urmat și cu cele negative pe care el știe că trebuie să le evite. O altă funcție desprinsă din text
este funcția ludică și recreativă, prin compararea lecturii cu o joacă, cu o activitate care îți face plăcere, o activitate în care evadăm din lumea
cotidiană în universul magic al cărților. Două exemple de creații literare, în care consider că este evidențiată, funcția formativă sunt Amintiri din
copilărie de Ion Creangă și Dumbrava Minunată de Mihail Sadoveanu. Două exemple de creații literare în care este evidențiată funcția axiologică
La Medeleni de Ionel Teodoreanu și Fram, ursul polar de Cezar Petrescu.

2. Citiți cu atenție corpusul de texte de mai jos (aparținând literaturii aforistice și enigmatice, respectiv folclorului copiilor), după care:
I. Indicați (marcați) 5 texte care ilustrează tot atâtea specii literare diferite și precizați care sunt cele 5 specii literare diferite pe care
le-ați identificat.
II. Comentați succint semnificația primului text (1.) și, respectiv, a ultimului text (20.), precizând (a) specia literară căreia îi aparține
fiecare dintre cele texte și (b) figura de stil care poate fi recunoscută în fiecare caz (2 p.):

1. „Scânteia mică face focul mare.” Proverb

2. „Luci, soare, luci,/ Că ţi-om sparge nuci;/ Nuci şi cu alune,/ Care sunt mai bune;/ Şi ţi-om da cireşi;/ Ieşi, soare, ieşi!” Cântece-formule
3. „Melc, melc codobelc / Melc, melc codobelc / Scoate coarne boureşti / Şi te du la baltă, / Şi bea apă caldă, / Şi te du la Dunăre,/ Şi bea
apă tulbure, / Şi te du la mare / Şi bea apă tare / Şi te urcă pe buştean, / Și mănâncă leuştean / Mănâncă şi pătrunjel / Scoate coarne de
viţel!”
4. „Chip de om, dar minte n-are/ Nici nu cere de mâncare/ Știe jocuri, mii și mii,/ Și-i iubită de copii.” Ghicitoare
5. „Unurile, tunurile, / Doile, oile, / Treile, sibiele, / Patrule-mpăratule, / Cincile, opincile, / Şasele, casele, / Şaptele, laptele,/ Optule,
coptule, / Nouăle, ouăle, / Zecele, berbecele!” Recitativă-numărătoare
6. „E mereu în urmă, dar nu lasă urmă. Umblu eu, umblă și ea/ Unde mă opresc eu, se odihnește și ea.”
7. „Căţeluş cu păru’ creţ/ Fură raţa din coteţ/ Şi se jură că nu fură,/ Dar l-am prins cu raţa-n gură,/ Rezemat de felinar/ Şi c-un ou în
buzunar…”
8. „Ruptă din soare!” Zicătoare
9. „Soare cu dinţi!”
10. „Fragii fragezi din frăget/ Sunt mai fragezi ca-n făget,/ Fagii falnici din făget/ Sunt mai falnici ca-n frăget.”
11. „Alunelu’, alunelu’, hai la joc/ Să ne fie, să ne fie cu noroc!/ Cine-n horă o să joace/ Mare, mare se va face!/ Cine n-o juca defel/ Va
rămâne mititel.” Versuri cântate
12. „Curcubeu, curcubeu/ Ai culori ca brâul meu/ Şi bei apă din pârâu/ Şi mă fă pe min’ flăcău!”
13. „Una prună,/ Două ouă,/ Trei clei,/ Patru parale,/ Cinci opinci,/ Şase case,/ Şapte lapte,/ Opt un câine copt,/ Nouă ouă,/ Zece/ Şi-un
berbece,/ Şi-o oiţă,/ și-o căpriţă,/ Și-un stejar,/ și-un măgar.”
14. „Un, doi, trei, patru/ S-a-necat măgaru-n apă./ Cinci, şase, şapte / Un pahar cu lapte. / Opt, nouă, zece/ Un pahar cu apă rece/ Pentru
domnul care trece.”
15. „Auraş, păcuraş,/ Scoate-mi apa din urechi/ Că ţi-oi da parale vechi./ Scoate-mi-o din amândouă/ Că ţi-oi da parale nouă”(...)
16. „Podul de piatră s-a dărâmat,/ A venit apa şi l-a luat./ Vom face altul pe mal în jos,/ Altul mai mare şi mai frumos.”
17. „Nouă ne place mierea nouă în două cu rouă, dar vouă vă place mierea nouă în două cu rouă, aşa cum ne place nouă mierea nouă în două
cu rouă?”
18. „Cine se scoală de dimineață departe ajunge.” Proverb
19. „Cu sprâncene de poiene,/ Cu codițe de mlădițe/ Și cu flori la cingătoare/ A sosit în toată țara/ Cine oare?”
20. „Câmpul alb, oile negre;/ cin’ le vede nu le crede;/ cin’ le paşte le cunoaşte.” Ghicitoare
Proverbul ,, scânteia mică face focul mare” se referă la faptul că uneori, oamenii mai scuzi, mai slabi din punct de vedere fizic sau intelectual
la fel ca o scânteie mică, este posibil să ne uimească prin putearea ascunsă care zace întrânși. Din această cauză nu ar trebui să subapreciem
pe nimeni, pentru că niciodată nu vom știi când acea persoană va aprinde ,,focul mare”. Figura de stil prezentă în acest proverb este metafora
,,scânteia mică” și ,,focul mare”
Ghicitoarea din ultimul text, a cărei dezlegare este câmpul reprezentând coala de hârtie, iar oile reprezentând literele, cuvinte scrise pe aceasta,
pe care cine le vede nu le crede, însă cine le folosește, cine le scrie, le cunoaște sensul și semnificația. La fel ca în primul text, figura de stil
prezentă și aici este metafora „ câmpul alb, oile negre” care reprezinta totodată și soluția ghicitorii, și anume coala de hârtie și literele și
cuvintele negre scrise pe ea.

3. Realizați un scurt comentariu în care să evidențiați semnificația de ansamblu a povestirii de mai jos, precizând două dintre cele mai
importante funcții ale literaturii pentru copii care pot fi recunoscute în textul dat (1.5 p.):

1
 „Într-o după-amiază de iarnă, când Marina se juca de-a v-aţi ascunselea cu fraţii ei, Panait şi Andrei, nu ştiu cum, îi veni gândul să
deschidă dulapul cel mare şi să se pitească înăuntru.
Aici mirosea plăcut a levănţică şi a lână. Marina fu mângâiată de rochiile groase ale mamei şi trecu în spatele lor, pe urmă simţi atingerea
mânecilor lăţoase ale jachetelor, şi, deodată, împiedicându-se, căzu drept între crengile unui brad stufos, încărcat de omăt.
Copacul se aplecă lin, lăsând-o să coboare în faţa unei case de lemn. În tinda cu zăpadă viscolită se fugăreau o ceată de veveriţe. Una
dintre ele se opri din hârjoană şi îi deschise uşa, împingând-o cu coada.
Se afla acum într-o încăpere rotundă, din care se desfăceau altele ca nişte petale. Pretutindeni atârnau lampioane colorate, în care pâlpâia
o lumină dulce, molatecă, iar un bătrânel, având pe nas un covrig în chip de ochelari, umbla cu o stropitoare şi turna apă în fel de fel de vase şi
globuri de cristal.
― Bună seara, zise fetiţa, adunându-şi toată îndrăzneala. Pe mine mă cheamă Marina.
― Ştiu, ştiu, iar eu sunt Moş Ianuarie, murmură bătrânul umplând încă un vas cu apă.
― Moş Ianuarie, ce faci acolo?
― Mă joc! Când e viscol afară, îmi place să-mi împodobesc casa cu „flori japoneze”.
― Ce bine că poţi să te joci în voie, fără să te mustre nimeni, oftă Marina. Eu am întotdeauna atât de mult de lucru! Dimineaţa întreagă
mi-o petrec la şcoală, iar când ajung acasă, bunica mă cicăleşte cu vorbe ţepene şi uscate, îndemnându-mă întruna să fiu o fetiţă harnică. Dar spune-
mi, ce sunt acelea „flori japoneze”?
― Hai să-ţi arăt! spuse Moş Ianuarie, scoţând dintr-un sertar mai multe punguliţe de hârtie mătăsoasă.
Dar, în loc să-i dea vreuna, moşneagul trecu repede din încăpere în încăpere şi le deşertă pe toate în vasele şi globurile de cristal.
Sub ochii uimiţi ai copilei, în apă se alcătuiau, într-un vas străveziu, o pădure tremurătoare de mărgean, într-altul, un singur trandafir
purpuriu, într-altul, o spumă de nuferi galbeni şi albi. Crizanteme cu petale aurite şi frunze de argint, ghirlande de margarete şi narcise se desfăceau
pe rând în globurile de sticlă şi parcă dansau.
― Ce minunate sunt! strigă Marina, încântată. Te rog, Moş Ianuarie, îngăduie-mi să pun şi eu o floare în apă.
Bătrânelul îi întinse o pungă mică şi mototolită. Fetiţa o desfăcu nerăbdătoare, dar înăuntru erau doar nişte beţişoare de hârtie cenuşii,
ţepene şi uscate!
― Vezi, Marina, aşa arată „florile japoneze”, înainte să îmbobocească.
Fetiţa se întristase.
Moşul o iscodi prin găurile covrigului şi zâmbi.
― Şi tot aşa se va întâmpla şi cu învăţăturile şi sfaturile celor mari. Acum ţi se par câteodată cenuşii, ţepene şi uscate, dar mai târziu,
când vor înflori în inima şi faptele tale, vor fi la fel de frumoase ca nebănuitele „flori japoneze”.
Moş Ianuarie se făcu deodată nevăzut şi copila auzi scârţâind o uşă.
― Uită-te, am găsit-o pe Marina, strigă Andrei. S-a ascuns în dulap! (Marta Cozmin, De-a v-ați ascunselea)

Semnificația de ansamblu a poveștii ,, De-a v-ați ascunselea” de Marta Cozmin este aceea că la fel cum ,,florile japoneze” ale Moșului
Ianuarie, care erau la început țepene și uscate, sunt pentru copii și sfaturile, învățăturile și povețele celor mari, care uneori li se par cicălitoare,
fără sens și plictisitoare. La un moment dat în viață, trecând prin diferite experiențe, îi vor ajuta să trecem cu bine de toate greutățile pe care viața
le va pune în fața lor, atunci aceste sfaturi, vor înflori în grădina minții lor, la fel cum au înflorit și minunatele flori ale Moșului Ianuarie. Abia
când își vor da seama ca acele povețe i-au ajutat, le vor vedea adevărata valoare și le vor prețui cu adevărat. Două dintre cele mai importante funcții
din acest text, este funcția axiologică, prin transmiterea faptului că tot ceea ce ne spun părinții și bunicii noștri este important și trebuie să ascultăm,
o altă funcție este funcția afectivă prin sentimentele pe care textul le stârnește în sufletul cititorilor, sentimente precum uimire, curiozitate,
entuziesm cu privire la lumea magică în care a pătruns Marina. O altă funcție, este funcția ludică, toată aventura eroinei noastre petrecându-se în
timpul unui joc ,,De-a v-ați ascunsele”.

4. Indicați specia literară căreia îi aparține textul următor şi comentaţi succint mesajul transmis, din perspectiva funcțiilor sau a
valorilor (cognitive, afective, morale, estetice, formativ-educative etc.) pentru care ați utiliza textul dat într-o activitate la grupa de
preșcolari sau la o lecție cu elevii din ciclul primar (1.5) p.:

„Odată se întâlni cucul cu un mierloi scăpat din colivie.

- Bine te-am întâlnit, zise cucul către mierloi, ia spune-mi ce zice lumea de cântecele noastre!?
- Numai bine! zise mierloiul.
- De privighetoare ce zice?
- Hm, pe ea o laudă toată lumea.
- Toată lumea!? Dar pe ciocârlie?
- Şi pe ea o laudă lumea, dar cam pe jumătate.
- Pe jumătate! Dar pe voi, pe mierle?
- Ei, şi pe noi ne vorbeşte de bine, dar ştii, mai rar, din când în când...
- Cum se poate? Dar de mine? Spune drept ce zice lumea!
- De tine, drept să-ţi spun...
- Aşa, vreau să-mi spui drept, îl întrerupse cucul cu nodul în gât.
- De tine n-am auzit pe nimeni vorbind!
- Pe nimeni?! Îl întrebă cucul înfuriat. Atunci las’că le spun eu cine sunt!
Şi de-atunci începu din răsputeri să cânte: „Cu-cu, cu-cu, cu-cu!”. (De ce își cântă cucul numele)

Specia literară din care face parte textul de mai sus este legenda. Legenda este o specie a genului epic în care se explică un fapt real printr-o
cauză fantastică, respectiv în care se explică, într-o formă imaginară, felul cum au luat naștere sau cum și-au primit numele anumite realități
naturale, localități, oameni, viețuitoare etc. trimițând la originea unor ființe, animale, plante, insecte, lucruri, stări naturale, la momente istorice
sau la faptele unor eroi sau ale unor entități supranaturale. Legenda se încadrează în tipologia legendelor etiologice, deoarece este o legendă
despre păsări și anume despre cuc. Semnificația legendei este faptul că nu ar trebui niciodată să ne intereseze ce spune gura lumii despre noi sau
despre cei din jurul nostru. Cu atât mai mult nu ar trebui să ne comparăm cu cei din jurul nostru, la fel ca și cucul, care s-a comparat cu alte
2
păsări ca privighetoarea, ciocârlia și mierlele. Fiecare suntem diferiți și unici în felul nostru. Felul în care a acționat cucul, invidios pe celelalte
păsări, prin a-și cânta numele denotă o fală, îngâmfare, înfumurare și o aroganță, mai pe scurt un model de așa nu. El ar fi trebui să își aprecieze
liberatatea, deoarece mierla cu care s-a întâlnit era abia scăpată dintr-o colivie. Funcțiile evidențiate în text sunt cognitivă, prin învățarea unor
specii de păsări, morală prin învățătura desprinsă din această legendă, aceea că nu este bine să fim invidioși și făloși, funcția estetică, evidențiată
prin expresivitate și funcția formativ- educativă, prin care copiii ar putea să își însușească cunoștințe despre păsări și despre cum ar trebui să se
comporte cu cei din jur.

5. Citiți cu atenție textul de mai jos, după care, cu referire explicită la text (1.5 p.):
I. Identificaţi o tehnică narativă care poate fi recunoscută în text și indicați cel puțin o funcție specifică tehnicii narative respective;
II. Indicați pe scurt semnificația expresiei aforistice din finalul textului.

„Atunci feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și primind și el carte din mâna tată-său cătră împăratul, își iè ziua bună de la
frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și merge, până ce înnoptează bine. Și când prin dreptul podului, numai iaca și ursul: mor! mor! mor!
Calul fiului de craiu începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. Și fiul craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de
împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său acasă. Craiul, cum îl vede, zice:
- Ei, dragul tatei, așa-i că s-a întâmplat vorba ceea: „Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem.”
- Ce fel de vorbă-i asta, tată? Zise fiu-său rușinat; la d-ta urșii se cheamă găini? Ba, ia acum cred eu frăține-meu, că așa urs oștirea
întreagă este în stare să o zdrumice… Încă mă mier cum am scăpat cu viață; lehamite și de împărăție și de tot, că doar, slava Domnului, am ce
mânca la casa d-tale.
- Ce mânca văd eu bine că ai, despre asta nu e vorbă, fătul meu, zise craiul posomorât, dar, ia spuneți-mi, rușinea unde o puneți? Din trei
feciori câți are tata, niciunul să nu fie bun de nimica? Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mâncarea, dragii mei… Să umblați
numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă laudați că sunteți feciori de craiu, asta nu miroasă a nas de om… Cum văd eu, frate-meu
se poate culca pe o ureche din partea voastră; la sfântul Așteaptă s-a împlini dorința lui. Halal de nepoți ce are! Vorba ceea:
„La plăcinte, înainte,
Și la războiu, înapoi.” (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)
Tehnica narativă identificată în text este tehnica intertextualității, prin proverbele și zicătorile care apar ca microtexte în cadrul basmului,
iar funcția specifică aceste tehnici este funcția intertextuală.
Expresia aforistică din finalul textului semnifică lașitatea oamenilor de a înaininta doar în situațiile plăcute (plăcinte), care le convin, și
retragerea când vine vorba de situații mai dificile (războiul).

6. Realizați un succint comentariu literar al textului de mai jos, ghidându-vă după următorul plan orientativ: tema poeziei, motive,
funcții (valori, valențe) literare, atitudinea scriitoarei față de universul poetic creat, mesajul intenționat (semnificația îndemnului din
final) (1.5 p.):

„Poate că vă întrebaţi, copii, Şi din câteva litere şi o vorbă zurlie

Ce caut eu cu vorbele printre jucării Iese o poezie;

Şi de ce vin încărcată de rime, Dintr-o căciulă pe ă şi un punct pe i,

Când nu m-a chemat aici nime, Ies două poezii

Şi de ce scriu cu greu o-i, oi, Despre aventurile motanului Arpagic,

Când nu ştiu citi atâţia din voi. De pe vremea când era încă mic.

De fapt, eu nu caut decât un loc Fiecare se-aşază cum i-i norocul,

Unde-aş putea să mă joc; Ăsta e tot jocul.

Şi, pentru că nu mă pot juca în cărţile mari, Pe care, dacă-l potriveşti bine,
Mă ascund între coperte de abecedar Merge apoi de la sine,

Şi mă joc cu litere şi cuvinţele, Iar eu nu mai trebuie decât

Cum vă jucaţi voi cu «basmele în bucăţele». Să-ţi ţin puţin de urât.

Le aşez, le întorc, le dădăcesc, Dacă nu ştiţi alt joc mai de soi,

Până când se potrivesc Încercaţi şi voi.” (Ana Blandiana, Joc)

3
 Tema poeziei ,,Joc” de Ana Blandiana este copilăria, universul ludic. Motivele care apar în poezie și care fac referire la universul copilăriei,
sunt jucăriile, jocul cu literele si cuvintele. Funcțiile prezente în text sunt funcția estetică prin frumoasele expresii ,,vorbă zurlie” , funcția
comunicativă, prin îmbogățitea vocabularului, funcția ludică și creativă, prin care autoarea îndeamnă copiii, să se joace și ei cu literele și cuvintele
,,le așez, le întorc, le dădăcesc” îndemnându-i la actul creației acesta fiind și mesajul principal al textului, actul de a crea sau compune, poezioare
și povești ,,Dacă nu știți alt joc mai de soi, Încercați și voi.” Atitudinea scriitoarei este una jucăușă, comică și plăcută prin modul în care încearcă
să îi convingă pe copii să se lase vrăjiți de jocul creației, compunerii și mirajul de a scrie.