Baltagul

de Mihail Sadoveanu

 Context
Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, publicat în 1930 este așa cum afirmă
Nicolae Manolescu, „singurul roman obiectiv al autorului”. Romanul este o creație epică în
proză de mari dimensiuni, cu acțiune complexă desfășurată pe mai multe planuri. Personajele
sunt numeroase și bine individualizate.
 Temă
Roman al perioadei de maturitate, „Baltagul” cuprinde toate marile teme sadoveniene:
viața pastorală, natura, miturile, iubirea, înțelepciunea.
 Tip de roman
Critică literară privește diferit acest roman: roman mitic, roman realist obiectiv, roman
de dragoste sau roman polițist.
 Titlu
Baltagul, toporul cu două tăișuri, este un obiect simbolic: armă crimei și instrument al
justiției.
 Perspectivă narativă
Narațiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniscient și omniprezent
reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului, lumea satului de munte. Deși naratorul
omniscient este unic, la parastasul soțului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligentă și
calculată, ca un Hamlet feminin, ea reconstituie crima pe baza propriilor deducții și o
povestește veridic celor prezenți, făcându-i pe criminali să își recunoască vină.
 Timp și spațiu
Timpul derulării acțiunii este vag: aproape de Sfântul Andrei, în Postul Mare, 10
martie. Cadrul acțiunii este în principal satul Măgura Tarcăului.
 Compoziția romanului
Romanul este structurat în 16 capitole, cu acțiune desfășurată cronologic, urmărind
momentele subiectului.
Partea întâi (capitolele 1-6) prezintă frământările Vitoriei în așteptarea soțului și
pregătirile de drum. Include expozițiunea și intriga. Expozițiunea prezintă satul Măgura
Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsă torcând pe prispă și
gândindu-se la întârzierea soțului, plecat la Dorna să cumpere oi. Intriga cuprinde
frământările femeii și acțiunile întreprinse înainte de plecarea în căutarea soțului: „ține post
negru, se închină la icoană Sf. Ana, pe Minodora o lasă la mănăstirea Văratec, iar lui
Ghiorghiță îi încredințează un baltag sfințit”.
 Partea a doua (capitolele 7-13) conține desfășurarea acțiunii și prezintă drumul
parcurs de Vitoria și Gheorghiță în căutarea lui Nechifor Lipan. Cei doi întâlnesc o cumetrie
la Borca și o nuntă la Cruci. Acest evenimente anticipează înmormântarea din final. Întrebând
din sat în sat, Vitoria își dă seama că Nechifor a dispărut între Suha și Sabasa. Cu ajutorul
câinelui regăsit, Lupu, Vitoria descoperă într-o râpă rămășițele lui Nechifor Lipan.
Partea a treia (capitolele 14-16) prezintă sfârșitul drumului: anunțarea poliției,
înmormântarea, parastasul și pedepsirea ucigașilor. Maturizarea lui Gheorghiță este dovedită
în înfăptuirea actului de dreptate la parastas, „Baltagul” fiind un bildungsroman. Punctul
culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate scenă crimei.
Deznodământul îl surprinde pe Bogza care-i cere iertare femeii mortului și-și recunoaște
fapta.
 Personaje
Personajul principal este Vitoria, o femeie puternică și hotărâtă. Inteligența nativă și
stăpânirea de sine sunt evidențiate pe drum și la parastas. Aparținând lumii arhaice, Vitoria
transmite copiilor respectul pentru tradiție. Portretul fizic sugerează frumusețea personajului
prin tehnica detaliului semnificativ: „nu mai era tânără, dar avea o frumusețe neobișnuită în
privire. Ochii îi străluceau în dosul genelor lungi și răsfirate în Cârlig cârligașe”.
Personajul secundar, Gheorghiță, reprezintă generația tânără și trebuie să îi ia locul
tatălui dispărută. Romanul poate fi considerat inițiatic, deoarece prezintă drumul spre
maturizare al acestui personaj.
 Caracter monografic
Romanul are caracter monografic, deoarece înfățișează viața muntenilor, ocupațiile,
tradițiile și principalele lor trăsături. Trăsăturile personajului colectiv, muntenii, sunt
surprinse de la început în legenda pe care o spune Lipan.
 Concluzie
Romanul aparține realismului mitic. Criticul Nicolae Manolescu arată că Mihail
Sadoveanu alege ca pretext epic situația din balada populară („doi ciobani ucid pe al treilea
ca să ia oile”) însă Mihail Sadoveanu demitizează această situație, „Baltagul” fiind un roman
realist.