Gheorghe Stoica

2018
 Autorul, Gheorghe Stoica, poate fi contactat la numărul de telefon: 0747 273 532
Citatele biblice au fost preluate din versiunea Bibliei în limba română, traducerea
Dumitru Cornilescu.
Tehnoredactarea și coperta: Marius Bonce
Tiparul executat la Metropolis srl, Oradea. Tel. 0259 472 640
 Cuprins

1. Atitudini în drum spre veşnicie ............................................................................................... 9

2. Alături de Domnul poţi birui .................................................................................................. 10
3. Mândria şi decăderea lui Saul ................................................................................................. 11
4. Virtuţile proorocului Ilie Tişbitul ........................................................................................ 12
5. Cum se produce o minune ....................................................................................................... 14
6. Lucrarea viziunii lui Neemia ................................................................................................... 15
7. Credincioşii implicaţi în lucrarea lui Dumnezeu .......................................................... 17 
8. Ce se întâmplă când ţi se descoperă Dumnezeu ...................................................... 18
9. Lucrarea Cuvântului în viaţa credinciosului .............................................................. 20
10. La Domnul este scăparea ta ..................................................................................................... 21
11. Omul izbăvit de către Dumnezeu ....................................................................................... 22
12. Trei sfaturi pentru viaţa ta ........................................................................................................ 23
13. Rugăciunea cu credinţă ............................................................................................................... 25
14. Motive pentru a-L binecuvânta pe Dumnezeu ......................................................... 26
15. Sub binecuvântarea Domnului ............................................................................................. 27
16. Cum să călătoreşti pe calea înţelepciunii ...................................................................... 28
17. Locuri de adăpost ............................................................................................................................ 29
18. Caracteristicile omului drept .................................................................................................. 31
19. Apropiindu-te de Dumnezeu .................................................................................................. 32
20. Imperative ale vieţii de credincios ...................................................................................... 33
21. Datoria fiecărui om ........................................................................................................................ 35
22. Cum trebuie să-l consideri pe Dumnezeu .................................................................... 36
23. Speranță pentru cei ce sunt în întuneric......................................................................... 38
24. Ce se întâmplă când Dumnezeu îți taie calea .............................................................. 40
25. Invitația lui Dumnezeu la Împărăție.................................................................................. 41
26. Adevăratul post ................................................................................................................................. 42
27. O privire retrospectivă ................................................................................................................. 44
28. Fii gata pentru slujire .................................................................................................................... 45
29. Constatări ale omului lui Dumnezeu ............................................................................... 46
30. Factori de care depinde slujba proorocului ................................................................. 48
31. Ce aduce o trezire spirituală .................................................................................................... 51
32. Ce trebuie să conțină un mesaj de evanghelizare ................................................... 53
33. Biserica, un exemplu în lume ................................................................................................. 55
34. Poruncile dragostei ........................................................................................................................ 57
35. Credința lăudată de Domnul Isus ....................................................................................... 59
36. Lucruri descoperite celor născuți din nou ................................................................... 62
37. Ce faci când pe drum trece Isus............................................................................................. 64
38. Făţărnicia religioasă ....................................................................................................................... 66
39. Lucrătorii necredincioşi din via Domnului ................................................................. 69
40. Cum poţi astupa gura celor ce te ispitesc ...................................................................... 71
41. Cum poţi să-ţi duci crucea până la capăt ....................................................................... 74
42. De ce îl caută oamenii pe Isus ................................................................................................ 78
43. Scopul furtunii din viaţa noastră ......................................................................................... 81
44. Când poţi cunoaşte secretele lui Isus ............................................................................... 85
45. Cum poţi să primeşti lumina lui Dumnezeu .............................................................. 89
46. Cum să nu pierzi ocazia oferită de Dumnezeu ......................................................... 93
47. Ce înseamnă să fii mare înaintea lui Dumnezeu ..................................................... 97
48. Cum poţi intra în Împărăţia cerurilor ........................................................................... 102
49. Când nu-L poţi recunoaşte pe Isus ................................................................................. 109
50. Ce face Isus când se întâlneşte cu tine ......................................................................... 112
51. Credinţa în Isus, şi efectele necredinţei ....................................................................... 118
52. Cum poate schimba Dumnezeu lumea, prin tine ................................................ 123
53. În vremea prigoanei .................................................................................................................... 127
54. Nu te lua după sistemul de valori al lumii ................................................................. 134
55. Piedici în calea creşterii spre maturitate ..................................................................... 141
56. Ce trebuie să faci, după ce treci prin suferinţă ....................................................... 147
57. Principiile secerării ...................................................................................................................... 154
 PREFAŢĂ

Mulţumesc lui Dumnezeu, că S-a îndurat de mine, atunci când eram vrăşmaşul
Lui, şi lucram din neştiinţă, în necredinţă.
Odată întors la Domnul, am putut să văd ce bun este El şi ce hrană pentru suflet,
este Cuvântul Scripturii.
Când în viaţa mea a intervenit accidentul din anul 2003, am fost ars cu fier topit,
la 1800 de grade Celsius, peste 50 la sută din corp, arsuri de gradul III şi gradul IV.
Când eram în flăcări în fierul topit, s-a împlinit în mod literal Psalmul 34.7, şi am
fost smuls de îngerul Domnului.
Apoi, am stat în spital şi la pat, 1 an şi 7 luni, am suferit 23 de operaţii, şi m-am ri-
dicat de la pat, când Domnul M-a vindecat în urma rugăciunii făcute cu credinţă,
şi a ungerii cu untdelemn, cum spune Iacov 5.
Ulterior, Dumnezeu mi-a spus că trebuie să merg din cetate în cetate, şi din ţară în
ţară, şi de atunci asta fac de 13 ani: depun mărturie despre Dumnezeul nostru care
face minuni, şi predic Evanghelia.
În timpul cât am fost în suferinţă, meditam asupra textelor ce erau programate la
biserica „Golgota” din Hunedoara, şi notam ideile pe care mi le dădea Dumnezeu.
Apoi, am încercat să le dezvolt, cu gândul că acestea pot fi de folos, şi pentru alţi
credincioşi.
Nu am pretenţia că schiţele de predici se ridică la înălţimea aşteptărilor unor per-
soane calificate în a le analiza în mod obiectiv. Însă ce pot să spun, este că impulsul
de a studia Scriptura în mod sistematic, este un îndemn lăuntric, de la Cel ce ne dă
şi puterea să facem lucrul acesta, chiar şi atunci când vin gânduri descurajatoare.
Unele din predici au doar schiţa, scheletul simplu, altele sunt îmbrăcate cu multe
„haine” şi „accesorii”. S-ar putea ca unii din cititori, să nu fie aşa de răbdători,
văzând cât de multe haine trebuie să „dezbrace” pentru a vedea ideile secundare.

7
Însă, ce pot să-i asigur, este că dacă vor face ca şi cărturarul Ezra, informaţia se va
depune, şi vor fi îmbogăţiţi pentru lucrarea de predicare a Evangheliei.
Dincolo de aceste predici, eu mă rog pentru toţi aceia care predică Evanghelia
„mergând” din loc în loc, să primească ungere de sus, pentru ca să fim eficienți în
lucrarea lui Dumnezeu.
Leonard Ravenhill, spune în cartea De ce întârzie trezirea următoarele cuvinte:
„Vestirea Cuvântului, este o lucrare născută în inimă, şi ce este născut în
inimă, atinge inima.”
„Ungerea, nu este un porumbel blând, care-şi fâlfâie aripile la fereastra su-
fletului tău; trebuie s-o cauţi, să lupţi pentru ea. Ungerea, este investitura
de cavaler, pe care o primeşte predicatorul luptător, după ce s-a luptat în
rugăciune, şi a ieşit biruitor. Ea nu vine prin punerea mâinilor vreunui epi-
scop, şi nici nu mucegăieşte, când predicatorul este aruncat în închisoare.
Ungerea pătrunde, străpunge şi cutremură, potolește şi înmoaie.”

Vreau să mulţumesc soţiei mele Emanuela, care în toată perioada de suferinţă, a

avut îndelungă răbdare cu mine, şi m-a îngrijit.
Mulţumesc copiilor mei pentru că mă iubesc, şi dorinţa mea este să avem mo­
mente cât mai fericite în viaţa aceasta, şi apoi să fim cu toţii în veşnicie.
Mulţumesc fraţilor şi surorilor de la biserica Golgota, care s-au rugat şi se roagă
pentru cei ce mergem în misiune.
Mulţumesc prietenilor şi păstorilor din biserică, ce m-au ajutat să trec peste mo-
mentele grele, dar şi tovarăşilor de misiune, cu care străbatem drumurile țării. Aş
vrea să fie cât mai mulţi credincioşi cuprinşi de „febra” misiunii, pentru că „vremea
secerişului” este aproape.
Mulţumesc celor care, prin ajutorul lor, au făcut posibilă tipărirea acestei cărţi. În
modul cel mai deosebit, mă simt îndatorat în Domnul, prietenului Marius Bonce,
pentru tehnoredactare.
Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi!

8
1. Atitudini în drum spre veşnicie
Exod. 15.22-27

Introducere
§§ Traseul din Egipt spre Canaan, simbolizează drumul nostru spre veşnicie.
§§ La o scară mai mică, drumul acesta este ilustrat în călătoria poporului
Israel, de la Marea Roşie până la Elim.
§§Spre Elim, ei au dezvoltat câteva atitudini:

1. Bucuria
§§Au fost izbăviţi din Egipt şi au compus o cântare de bucurie – cap. 15.1-3.
§§Izbăvirea din păcat aduce bucuria mântuirii.
§§ Ex.: Famenul etiopian – Fapte. 8.39; Zacheu – Luca 19.6.

§§Acest lucru a fost vestit şi în V. Testament: Isaia 12.3-4 „Veţi scoate apă cu

bucurie din izvoarele mântuirii, şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul,
chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea
Numelui Lui!”
§§Domnul Isus, vrea ca bucuria noastră să fie deplină – Ioan 15.11.

§§Uneori, bucuria mântuirii este umbrită de încercări – 1 Petru 1.5-6.

2. Dezamăgirea
§§ Poporul Israel a fost dezamăgit, pentru că apa era amară – v. 22-23.
§§ Dezamăgirea este un sentiment profund de durere şi tristeţe, când în
viaţă apar evenimente care te împiedică să-ţi atingi scopurile.
§§Când treci prin încercări eşti dezamăgit. Rut 1.20; Fapte. 14.22.

§§Poate chiar ajungi să vociferezi: „Au cârtit” – v. 24.

Ilie şi-a exprimat nemulţumirea – 1 Împ. 19.4.

§§ Ex.: 

Iona s-a mâniat „până la moarte” – Iona 4.9.

§§Suntem avertizaţi să nu facem lucrul acesta – Evrei 12.15.

§§Ce trebuie să facem totuşi?

3. Rugăciunea şi ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu

§§Dumnezeu ne testează credinţa – 1 Petru 1.7.
§§Noi trebuie să fim răbdători – Iacov 1.4.
§§Pentru aceasta trebuie să ne rugăm – v. 25; 1 Petru 4.7; Luca 18.7.

§§Să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu – v. 26; Iacov 1.22-25.

9
4. Biruinţa în Hristos
§§Lemnul simbolizează pe Hristos – v. 25.
§§El îndulceşte apele amare ale încercării,
§§ pentru că este „Dumnezeul oricărei mângâieri” – 2 Cor. 1.3.

§§ pentru că ne poartă „în carul de biruinţă” – 2 Cor. 2.14.

§§Israel a găsit apă bună şi umbră; s-au putut odihni – v. 27.

§§Domnul Isus ne dă biruinţa veşnică.

Concluzie
§§ Călătoria creştinului este comparată cu o pribegie – 1 Petru 1.17.
§§ Pe acest drum noi suntem încercaţi – Fapte. 14.22.
§§„Uneori Dumnezeu îngăduie furtuna, ca să ne arate că El este adăpostul”

– Ps. 90.1; Ps. 91.1-2.

§§Dar suntem „în căutarea unei patrii mai bune” – Evrei 11.13-16.

§§Dezvoltă atitudini corecte şi vei ajunge acolo.

2. Alături de Domnul poţi birui

Exod. 14.1­-31

Introducere
§§Lupta lui Faraon şi a oastei lui împotriva poporului Israel, este lupta pe

care o duce Satan şi oştirea lui împotriva Bisericii.

§§ 1 Petru 5.8: „... potrivnicul vostru Diavolul, dă târcoale ca un leu care

răcneşte, şi caută pe cine să înghită.”

§§Cum ne comportăm pentru a avea biruinţă?

1. Nu subestima puterea lui Satan

a. Scopul său
§§Să te întoarcă înapoi de unde ai plecat – v. 5.

§§ 2 Petru 1.4 – la ­­­­„stricăciunea care este în lume prin pofte­­­­­­­­.”

§§ Col. 2.8 – la ­­­­

„învăţăturile începătoare ale lumii.”
§§ Tit 3.3 – să fim ­­­­„fără minte şi neascultători... .”
b. Armata lui
§§Formată din îngerii căzuţi – v. 6.

§§ Apoc. 12.4 – a treia parte din îngerii cerului.

§§ Efes. 6.12 – organizată ierarhic în văzduh.

10
 c. Arme de care dispune
§§care de luptă, săgeţi, suliţe şi săbii – v. 7.

§§ Ps. 94.19 – carăle lui Faraon

­­­­ „gândurile negre.”
§§ Ps. 64.3 – limba oamenilor nelegiuiţi este ca o sabie, vorbele lor ca

nişte săgeţi.
§§ Ps. 46.9 – Dumnezeu „a sfărâmat arcul, a rupt suliţa.”

2. Fii Vigilent
a. La apropierea duşmanului
§§v. 10 – te vei înspăimânta?

§§v. 11-12 – vei cârti împotriva slujitorilor lui Dumnezeu?– Filip. 2.14.

b. Când Domnul luptă pentru noi

§§v. 8 – fii gata de luptă – Efes. 6.14.

§§v. 14 – staţi liniştiţi – Isaia 7.14; Ps. 94.13.

§§v. 15 – nu te speria, ci mergi înainte – Evrei 12.1; Ps. 119.32.

§§v. 19-20 – acceptă protecţia lui Dumnezeu – Deut. 33.27; Ps. 62.8.

3. Rezultatele ascultării tale

§§Vei vedea mâna Domnului – v. 21, 27, 28; Exod. 13.3.
§§Te vei teme mai mult de Dumnezeu – v. 31; Prov. 14.27; Ps. 94.9.

§§Te vei încrede în Domnul – v. 31; 2 Cor. 5.6; Evrei 10.35; Ps. 34.9.

§§Vei asculta de slujitorii Săi – v. 31; Filip. 2.14; Rom. 13.1.

3. Mândria şi decăderea lui Saul

1 Sam. 15.10-28

Introducere
§§Saul, este primul împărat al lui Israel.
§§Împăraţii, sunt rânduiţi de Dumnezeu – Rom. 13.1.
§§Ei trebuie să se supună lui Dumnezeu, şi să fie smeriţi, dar Saul nu a făcut aşa.

1. Păcatele de care se face vinovat

§§A adus jertfă în locul preotului – cap. 13.8-9.
§§ Motivele lui – cap. 13.11-12.

§§Şi-a înălţat un semn de biruinţă, şi nu a dat slavă lui Dumnezeu – v. 12.

§§A minţit pe proorocul Samuel – v. 13; 1 Cor. 5.8.

11
 §§A urmărit scopurile sale personale – v. 30; Fapte 8.19.
§§Apelează la spiritism – cap. 28.

2. Urmările
§§Pierderea ungerii de împărat – v. 17, 26; 1 Ioan 2.20.
§§Duhul Domnului l-a părăsit – cap. 16.14; Ef. 4.30; 1 Tes. 5.19.

3. Concluzii
§§ Nu face lucrarea pe care Dumnezeu nu ţi-a încredinţat-o.
§§ Ex.: iudaizatorii fără trimitere – Fapte 15.24.

§§Dă slavă lui Dumnezeu întotdeauna – Filip. 2.3; Prov. 15.33.

§§Ascultă de El întrutotul – v. 22; Evrei 12.15.

§§Nu da dovadă de făţărnicie – Luca 12.1.

§§Nu urmări scopuri personale.

„Smerenia este cel mai ciudat sentiment uman, când crezi că o ai, ai şi
pierdut-o.” – P. Lascău – Între zâmbet şi suspin.

4. Virtuţile PROOROCULui ILIE TIŞBITUL

1 ÎMP. 17.1-16

Introducere
§§Iacov. 5.17 spune că: „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”.
§§2 Cor. 12.9 apostolul Pavel scrie că puterea lui Dumnezeu este făcută
desăvârşită în slăbiciunile slujitorilor lui Dumnezeu.
§§Să vedem care sunt virtuţile care îl recomandă pe Ilie ca om al lui

Dumnezeu

1. Un PROOROC FĂRĂ TEAMĂ DE OAMENI

§§ A vestit seceta înaintea împăratului Ahab – v. 1.
§§ Există credincioşi care au frică de oameni – Prov. 29.25.

§§Sunt şi prooroci cărora le este frică unii de alţii – Ier. 23.30.

§§Suntem fiii lui Dumnezeu şi nu trebuie să avem frică – Rom. 8.15; Luca 1.74;

Isaia 12.2.
„Mărimea fricii noastre dovedeşte micimea credinţei noastre, deaceea
nu te teme de mâine. Dumnezeu este deja acolo.” – (sursa: internet, autor
necunoscut)

12
2. Un prooroc care se lasă călăuzit de Dumnezeu
§§ v. 5 – „El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului”
§§ „Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte” –
Evrei 12.25.
§§„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezu sunt fii ai lui

Dumnezeu” – Rom. 8.14.

§§v. 9-10 – Dumnezeu i-a poruncit să meargă la Sarepta şi s-a dus.

§§„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, şi-l păzesc.”

– Luca 11.28.

3. Un prooroc căruia Dumnezeu îi poartă de grijă

§§ v. 6 – Corbii i-au adus pâine şi carne şi a băut apă din pârâu.
§§1 Petru 5.7 – „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El
însuşi îngrijeşte de voi.”
§§Evrei 4.16 – „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului,

ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de

nevoie.”
§§Matei 6.33 – „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea

Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

4. Un prooroc care este o binecuvântare pentru alţii

§§v. 15-16 – Făina şi untdelemnul au fost multă vreme hrana familiei văduvei

din Sarepta. Dumnezeu i-a binecuvântat prin proorocul Ilie.

§§Prov. 10.22 – „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte”

§§Gen. 39.5 – Dumnezeu a binecuvântat casa lui Potifar din cauza lui Iosif.

§§Fapte. 9.36 – Tabita a fost o binecuvântare pentru mulţi săraci.

§§„Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera,

dacă nu vom cădea de oboseală.” – Gal. 6.9.

Concluzie
§§ Ilie era un om supus slăbiciunilor, ca şi noi.
§§ Omul acesta a avut timp de rugăciune zilnic cu Dumnezeu, de aceea
Dumnezeu l-a făcut un prooroc plin de îndrăzneală, s-a lăsat călăuzit de
Dumnezeu şi a fost însoţit de semne şi minuni prin care au fost binecuvântaţi
şi alţii.
§§Cum este viaţa noastră? Avem noi virtuţile Duhului Sfânt?

13
5. Cum se produce o minune
2 Împ. 4.1-7

Introducere
§§ Minunile, sunt modul dramatic prin care Dumnezeu alege să vorbească
omului, ca să-l convingă de puterea Lui.
§§Prin minuni Dumnezeu a validat autoritatea Domnului Isus.

§§În vremuri de criză, Dumnezeu a lucrat prin prooroci cu semne şi minuni.

Elisei a fost unul dintre aceştea.

§§Înmulţirea untdelemnului în casa unei văduve, a asigurat hrana ei şi a

copiilor.
§§Mai lucrează Dumnezeu şi-n ziua de astăzi prin minuni? Dacă da, care

sunt condiţiile producerii lor.

1. Când te rogi lui Dumnezeu

§§ v. 1 – Văduva l-a rugat pe Elisei, omul lui Dumnezeu.
§§ v. 2-4 – Elisei era un om al rugăciunii, un om care avea darul credinţei, şi i-a
spus văduvei ce să facă.
§§1 Petru 4.7 – „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi şi

vegheaţi în vederea rugăciunii.”

§§Matei 17.21 – Prin rugăciune, oamenii pot fi eliberaţi.

§§Ps. 32.6 – „De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi

chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.”

„Marea regulă a rugăciunii, este să nu ai reguli. Când Duhul Sfânt pune
stăpânire pe inima noastră, El ne învaţă cum să ne rugăm spre slava Lui, şi
propăşirea slavei Sale.” – (Nicolae Moldoveanu – Hristos Adevarul)

2. Când acţionezi cu credinţă

v. 5 – Femeia a crezut în mesajul lui Elisei şi a făcut aşa.
§§

Există credinţa în jertfa Domnului Isus, credinţa mântuitoare.

§§

§§Apoi, mai este darul credinţei – Fapte. 3.6-7; 1 Cor. 12.9 sau credinţa care

mută munţii – 1 Cor. 13.2.

§§Domnul Isus, a apreciat credinţa femeii canaaneence – Matei 8.10.

§§Eroii credinţei au fost lăudaţi de Dumnezeu – Evrei 11.39.

§§1 Cor. 4.2 – Ispravnicii, să fie găsiţi credincioşi în lucrul încredinţat.

§§Evrei 11.6 – Fără credinţă, nu putem fi plăcuţi lui Dumnezeu.

14
3. Când uneori, eşti ajutat de alţii
§§ v. 5 – Femeia a fost ajutată de copii ei.
§§ Poţi fi ajutat în post, rugăciune, lucrarea de vestire a Evangheliei.
§§Marcu 2.5 – Slăbănogul a fost ajutat de prietenii săi.

§§Luca 7.3 – Sutaşul l-a rugat pe Domnul Isus să-l vindece pe robul său.

§§„Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.

– Prov. 17.17
§§Apostolul Pavel a lucrat în echipă cu Barnaba, Sila sau alţi tovarăşi, iar

Dumnezeu i-a însoţit cu minuni.

4. Când eşti recunoscător lui Dumnezeu

§§ v. 7 – Văduva, a spus lui Elisei despre minunea înmulţirii untdelemnului.
§§ Samariteanul vindecat de lepră, s-a întors la Domnul Isus şi i-a mulţumit
– Luca 17.15-16.
§§Nebucadneţar după ce a fost vindecat, a lăudat, binecuvântat şi slăvit pe

Dumnezeu – Daniel 4.34.

§§Scriptura ne îndeamnă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate lucru­

rile – 1 Tes. 5.18.

„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minu­
nile Lui faţă de fiii oamenilor!” – Ps. 107.8.

Concluzie
§§ Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în veci de veci.
§§El face minuni şi astăzi printre noi.

§§Minunile sunt făcute doar în mod excepţional, când Dumnezeu vrea

să întărească învăţătura Domnului Isus, pentru ca cei ce văd minunile să se

întoarcă la Dumnezeu.

6. Lucrarea viziunii lui Neemia

Neemia 2.1-10

Introducere
§§Cap. 1.1-3 – Dumnezeu îi pune pe inimă lui Neemia viziunea reconstruirii

cetăţii Ierusalimului.
§§Viziunea este un plan pe care îl pune Dumnezeu înaintea ochilor unui

credincios, despre o lucrare în care vrea Dumnezeu să-l folosească. Acesta poate
deveni un scop, o realitate continuă, pentru care luptă până la împlinirea lui.
15
1. Viziunea Ţi-o dă Dumnezeu
a. Prin călăuzire directă
§§Proorocie, prin apariţii supranaturale, prin visuri, prin Cuvântul lui

Dumnezeu, prin glas lăuntric (Neemia).

§§Dumnezeu a vorbit prin Duhul Sfânt, ca Saul şi Barnaba să plece misi­

onari – Fapte 13.1-2.

§§Ingerul Domnului i-a vorbit lui Ghedeon – Jud. 6.11.

§§Lui Pavel printr-o vedenie – Fapte. 18.9-10 sau printr-un om: Anania –

Fapte. 9.17.
b. Prin călăuzire indirectă
§§În funcţie de împrejurările aduse de Dumnezeu în viaţa ta, iei anumite

decizii, care le vezi apoi că au fost după voia lui Dumnezeu.

2. Viziunea te consumă
§§ v. 1 – Neemia avea faţa tristă – v. 2 – o întristare a inimii.
§§Cap 1.4 – „... am şezut jos, am plâns, şi m-am jelit multe zile. Am postit şi

m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor, ...”

§§Pentru a fi folosit de Dumnezeu, trebuie să plăteşti un preţ.

§§Ezra 7.10 – Ezra a pus timp deoparte pentru a citi, adânci şi împlini legea

Domnului, ca apoi să înveţe poporul.

§§1 Petru 1:10 – Proorocii care au proorocit despre har, au făcut din asta

viziunea şi ţinta lor.

§§Evrei 12.2 – Pentru mântuirea omenirii Domnul Isus a suferit crucea.

§§Apostolul Pavel se consuma pentru credincioşii neascultători.

§§ 2 Cor. 11.29 – „Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?”

3. Pentru a-Ţi împlini viziunea ai nevoie de ajutor

§§v. 3 – Neemia a spus împăratului Artaxerxe.
§§v. 5 – Conta şi pe ajutorul celor din Ierusalim.
§§v. 4 şi cap. 1.11 – A cerut ajutorul lui Dumnezeu.

§§Moise avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu – Exod. 33.15.

§§În Corint era nevoie de unitatea credincioşilor – 1 Cor. 1.10.

§§Biserica are nevoie de lucrători pentru a izbuti – Matei 9.37-38.

§§2 Împ. 7.9 – „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă

vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fie pedepsiţi.
Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.”

4. Viziunea naşte şi împotrivire

§§v. 10 – Chiar şi atunci când lucrarea face bine altora.
§§ Fapte. 18.6 – Iudeii din Corint s-au împotrivit viziunii lui Pavel.

16
 §§ Oamenii fireşti vor prigoni pe cei duhovniceşti.
§§ 2 Tim. 3.12 – „... toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus,

vor fi prigoniţi.”
§§De aceea eşti nevoit să-ţi iei măsuri de precauţie.

§§ v. 7 – Neemia a cerut să i se dea o scrisoare de trecere pentru a intra în

ţinutul lui Iuda.

§§ v. 8 – Şi o altă scrisoare pentru pădurar, să-i dea lemn pentru reconstrucţie.

§§Matei 10.16 – „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.”

Concluzie
§§ Neemia şi-a împlinit viziunea şi a ridicat zidurile dărâmate, apoi a restabilit
închinarea la templu.
§§Care sunt zidurile dărâmate din inima ta? Din familia ta? Din biserica ta?

Din lucrarea încredinţată?

„Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărtu­
rii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul!
– Ezech. 22.30.

7. Credincioşii implicaţi în lucrarea lui Dumnezeu

Neemia 4.1-15

Introducere
§§ Neemia trebuia să reconstruiască zidurile de apărare ale cetăţii Ierusalim.
§§ Asemenea lui, şi astăzi Dumnezeu caută oameni care să se implice în
lucrare, pentru a proteja biserica cu ziduri spirituale.
§§Dumnezeu caută oameni care să înalţe ziduri – Ezech. 22.30.

§§Ce trebuie să facă în mod efectiv, aceşti oameni?

1. Să lucreze cu inimă pentru consolidarea ei

§§Inima poate fi aprinsă de Cuvântul lui Dumnezeu – Fapte. 2.37.
§§Inima omului nemântuit, trebuie schimbată – Ezech. 11.19
§§Cei cu inima schimbată, vor vedea pe Dumnezeu – Matei 5.8.

§§Credinciosul are milă de aproapele lui – Osea 11.8.

§§În inima credinciosului este Duhul lui Dumnezeu – Gal. 4.6.

§§Inima lui, să fie tare când apar împotrivitorii – v. 1-3; 7-8.

§§ Cei răi: Tobia, Sanbalat – Ps. 37.12, Gal. 4.29, 2 Tim. 3.12.

§§ Diavolul – Efes. 6.11, 2 Tim. 2.26, 1 Petru 5.8.

17
 §§Ca inima să fie întărită, trebuie să ne rugăm – v. 4-5, 9; Filip. 4.6.

2. Să se organizeze în vederea lucrării

§§Să pună străjeri care să vegheze – v. 9.
§§ Delegarea de responsabilităţi – Marcu 3.14; Fapte. 14.23.

§§Să asculte de înştiinţări – v. 12 şi 14a.

§§ Au rolul de a ţine mintea sănătoasă – 2 Petru 3.1.

§§Să se califice în mânuirea armelor.

§§ Ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi destoinic – 2 Tim. 3.17.

„Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci

sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile – 2 Cor. 10.4.

3. Să se încreadă în Dumnezeu şi să lupte – v. 14b

§§ Ştiind că Dumnezeu este de partea noastră.
§§ Dumnezeu este atotputernic – Gen. 17.1.

§§ Este „ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul” – Ps. 33.12.

§§ Prin El noi suntem mai mult decât biruitori – Rom. 8.37.

§§Animaţi de dragostea faţă de poporul lui Dumnezeu.

§§ Neemia a plâns, s-a jelit, a postit şi s-a rugat – cap. 1.4.

§§ Numai atunci când iubeşti lucrul pe care-l aperi, eşti în stare să-ţi dai şi

viaţa – 1 Ioan 4.7.

„... El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru
fraţi.” – 1 Ioan 3.16.

Concluzie
§§Implicaţiile şi implicarea lui Neemia în lucrarea lui Dumnezeu, este un
exemplu pentru toţi credincioşii.
§§Care este barometrul inimii noastre?

§§Lucrăm cu inimă pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu?

§§Ne organizăm şi luptăm ca şi Pavel? – Colos. 1.28-29.

8. Ce se întâmplă când Ţi se descoperă Dumnezeu

Gen. 28.10-22

Introducere
§§Dumnezeu i s-a descoperit lui Iacov la Betel – v. 10-11 şi 19.
§§Cuvantul „descoperire” în limba greacă „apocalypsis” exprimă faptul

că Dumnezeul Creator îşi dezvăluie în mod activ oamenilor puterea, slava,

18
natura, caracterul, calea şi planurile Lui, pentru ca oamenii să-L cunoască.
§§Deşi era din familie de credincioşi, Iacov avea nevoie ca Dumnezeu să i se

descopere personal.
§§La urmă Dumnezeu s-a descoperit prin Fiul – Evrei 1.1-3.

1. Îţi dai seama de atotputernicia lui Dumnezeu

§§ Dumnezeu este „Domnul” – Stăpânul tuturor lucrurilor.
§§ Ps. 103.19 – „Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia
Lui stăpâneşte peste tot.”
§§Domnia Lui este veşnică – Ps. 45.3.

§§Cei creaţi de El, trebuie să i se închine.

§§ Oamenii – Apoc. 15.4; Isaia 6.5.

§§ Îngerii – v. 12; Isaia 6.1-4.

§§ Universul – Neemia 9.6.

§§Se pune însă o întrebare prin proorocul Maleahi 1.6: „... Dacă sunt Tată,

unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de
Mine? zice Domnul oştirilor ...”

2. Dumnezeu încheie un legământ cu tine

§§ Într-un legământ, de ambele părţi se fac promisiuni – v. 14-15.
§§ Dumnezeu promite că-l va binecuvânta şi va fi cu el – v. 14-15.

§§ Iacov făgăduieşte că va construi o casă de rugăciune şi-I va da zeciuială

când va reveni – v. 20-22.

§§Dumnezeu a încheiat un legământ cu credincioşii Săi prin Isus Hristos,

Mijlocitorul – Evrei 8.6 – „Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai
înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat
pe făgăduinţe mai bune.”
§§Dumnezeu rămâne credincios – Deut. 7.9 – „Să ştii dar că Domnul,

Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi

Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei
ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.”

3. Te închini cu frică Domnului – V. 16-18

§§ După ce scapi de vremurile de neştiinţă – v. 16.
§§ „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum
tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” – Fapte 17.30.
§§„Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre

pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi

eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.” – Efes. 2.3.
§§Evrei 12.28 – „Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să

19
ne arătăm mulţumitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută,
cu evlavie şi cu frică.” fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Concluzie
§§Să ne rugăm „ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei,

să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să

vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui ...” –
Efes. 1.17-18.

9. Lucrarea Cuvântului în viaţa credinciosului

Ps. 1

Introducere – V. 2; Luca 4.4.

1. Te depărtează de cei răi
§§De sfatul lor – v. 1a.

„Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.

Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.”–
Ps. 146.3-4.
„Departe de mine sfatul celor răi.” – Iov 21.16.
§§De calea lor – v. 1b.

§§ Calea păcătoşilor duce la pieire – v. 6.

§§ Mulţi sunt cei ce merg pe calea lată – Matei 7.13.

§§ Există o singură cale spre Dumnezeu – Isus – Ioan 14.6.

§§De caracterul lor – v. 1c. „batjocoritori”

§§ Şi noi am avut un astfel de caracter.

„Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de care acum vă este ruşine: pentru
că sfârşitul acestor lucruri este moartea.” – Rom. 6.21.
§§ v. 4-5 – sunt sortiţi pieirii, la judecată.

2. Îţi oferă plăcere sufletească

„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost
bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne,
Dumnezeul oştirilor!” – Ier. 15.16.
„Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul.” – Ps. 19.7.
§§Cuvântul lui Dumnezeu este hrana sufletului – Ps. 63.5.

§§„... primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui

sufletele.” – Iacov 1.21.

20
3. Te face să aduci rod – v. 3
§§ La timpul potrivit – Luca 8.15.

„Sămânţa, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit
Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată, şi fac rod în răbdare.” (la timpul
potrivit).
§§În tot ce începi.

„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va

isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” – Filip. 1.6.
„Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la
suflet decât cel îngâmfat.” – Ecles. 7.8.

Concluzie
§§Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător – Evrei 4.12.
§§El ne naşte din nou şi produce rod în noi – 1 Petru 1.23.
§§Ascultarea de El, ne va feri de influenţa celor răi.

10. La Domnul este scăparea ta

Ps. 3.1-8

Introducere – v. 8
1. Când alţii se ridică împotriva ta – v. 1
§§Ps. 120.7 – „Eu sunt pentru pace; dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt

pentru război.”
§§Prov. 14.32 – „Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar

şi la moarte trage nădejde.”

§§Rom. 12.19 – „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune

mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”,
zice Domnul.

2. Când omeneşte nu mai este şansă – v. 2

§§Isaia 38.11 – Ezechia nu mai avea şansă, dar Dumnezeu i-a prelungit viaţa.
§§Ioan 11.44 – Lazăr a fost inviat după patru zile.
§§2 Împ. 7.6-7 – Samaria a fost scăpată din împresurare.

§§Luca 8.33 – Îndrăcitul a fost eliberat de Domnul Isus.

3. Când te rogi lui Dumnezeu – V. 4, 7

§§Ps. 46.1 – Dumnezeu este un ajutor în nevoi.
21
 §§Ps. 120.1 – Psalmistul a strigat la Domnul în strâmtorare.
§§1Tes. 5.17 – „Rugaţi-vă neîncetat.”
§§Ps. 20.1-2 – „Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească

Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel Sfânt.”

4. Când te încrezi în EL – V. 5, 8
§§ Ps. 28.7 – „În El mi se încrede inima şi sunt ajutat.
§§ Evrei 10.35 – Încrederea în El, va fi răsplătită.
§§Evrei 4.16 – „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului,

ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de

nevoie.”

Concluzie
§§Sunt situaţii limită în viaţa noastră, în care Dumnezeu îngăduie împotriviri

din partea oamenilor, sau de altă natură.

§§Pentru astfel de încercări:

§§ El este locul nostru de adăpost – Ps. 90.1.

§§ Dumnezeul nostru în care ne încredem – Ps. 91.2.

11. Omul izbăvit de către Dumnezeu

Ps. 34.11-22

Introducere
§§ Un psalm compus de David când a fost scăpat din mâinile împăratului
Abimelec.
„Viaţa este trăită altfel de cei ce trăiesc în prelungirile vieţii.”
§§Ce face omul izbăvit de Dumnezeu?

1. Le spune altora să se teamă de Dumnezeu – V. 11

§§ Teama de El trebuie să fie continuă – Prov. 28.14.
§§ Scopul Legii era ca omul să se teamă de Dumnezeu – Deut. 6.2.
§§Cei ce nu se tem de Domnul sunt nimiciţi – 2 Cron. 32.21.

§§Simeon, omul cu frică de Dumnezeu este binecuvântat – Luca 2.25.

Ps. 2.11 – „Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă tremurând.”

1 Petru 1.17 – „Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe
fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.”

22
2. Dă sfaturi practice pentru o viaţă curată
§§ Să evite vorbirea de rău şi toate „bolile” limbii – v. 13.
1 Tim. 6.3 – Sunt oameni care nu se ţin de învăţătura care duce la evlavie,
învăţătura Domnului Isus.
1 Tim. 6.11 – „... iar tu om al lui Dumnezeu fugi de aceste lucruri.”
§§Să se depărteze de rău şi să facă binele – v. 12, 14.

1 Ioan 2.6 – „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
Efes. 4.24 – „Să ne îmbrăcăm în omul cel nou, făcut după chipul Lui.”
§§Să se roage Domnului – v. 15.

1 Tim. 2.1 – „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri,
mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii.”

3. Avertizează despre judecata lui Dumnezeu – v. 16, 21

§§ Ioan 7.24 – Dumnezeu nu judecă după înfăţişare, ci după dreptate.
§§ Ioan 5.22 – Toată judecata I-a fost dată Fiului.
§§Matei 7.2 – Cu ce judecată vom judeca, aşa vom fi judecaţi.

§§Ioan 5.24 – Domnul Isus a spus: „... cine ascultă cuvintele Mele, şi crede

în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din
moarte la viaţă.

Concluzie
§§David a trăit o viaţă de credinţă după ce a fost izbăvit de Dumnezeu.
§§Credinţa te provoacă să urmezi faptele ei.
§§Ce faci tu, ca om izbăvit prin Isus Hristos de sub puterea păcatului?

12. Trei sfaturi pentru viaţa ta

Ps. 39.1-8

Introducere
§§„Sfaturile în inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul priceput ştie

să scoată din ele.” – Prov. 20.5

§§Aceste sfaturi Dumnezeu ni le dă prin Biblie. Ps. 39 ne oferă câteva:

1. Împlineşte-ţi promisiunile făcute

§§ Nu uita că lupţi împotriva lui Satan – v. 1.
§§ El se poate preface într-un înger de lumină – 2 Cor. 11.14.

§§ Dă târcoale ca un leu care răcneşte – 1 Petru 5.8.

23
 §§ Are o armată organizată – Efes. 6.12.

§§Nu uita că nu ai putere asupra păcatului – v. 2-3.

§§ Păcatul îţi taie elanul – „Am stat mut.”

§§ Îţi afectează starea – „Eram nenorocit” – Rom. 7.24-25.

§§ Pe măsură ce persistă, te consumă – „Un foc lăuntric mă mistuia”, „Îmi

ardea inima în mine” – v. 3.

§§Împlineşte-ţi cuvântul faţă de Dumnezeu şi oameni – v. 1.

§§ „Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste

cuvinte, vine de la cel rău.” – Matei 5.37.

2. Meditează la rostul vieţii

§§ Privind la scurtimea ei.
§§ O sumă de ani cu trudă şi durere – Ps. 90.10.

§§ O viaţă peste care nu eşti stăpân – Ecles. 8.8.

§§ Viaţa are o măsură, un sfârşit, este cât un lat de mână, o nimica, o

respiraţie, ca şi un trecător ce trece pe lângă tine, apoi nu-l mai vezi – v. 4-5.
§§Gândindu-te la bunurile agonisite – v. 6.

§§ Nu le iei cu tine după moarte – Matei 6.19.

§§ Sunt nefolositoare pentru cer – Ecles. 2.22.

§§ Sunt sortite distrugerii – Ecles. 1.11.

„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar

trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă.” – 2 Pentru 3.11.

3. Apelează la ajutorul lui Dumnezeu

§§ Pentru a căpăta o nădejde – v. 7.
§§ Dumnezeu ne-a dat o bună nădejde – 2 Tes. 2.16.

§§ O nădejde care nu este înşelătoare – Rom. 5.5.

§§ O nădejde care aduce bucuria vieţii veşnice – Efes. 1.18.

§§ O traducere indiană a acestui cuvânt spune că omul care are nădejde,

este „omul care priveşte dincolo de orizont.”

§§Pentru a fi iertat de păcate – v. 8.

§§ Nu prin jertfe de animale sau moartea unui om, nici prin fapte bune, ci

prin credinţa în jertfa Domnului Isus – Fapte. 4.12; 10.43.

Concluzie
§§Dacă asculţi de sfaturile pe care le dă Dumnezeu,
§§ Vei putea să-ţi împlineşti promisiunile;

§§ Vei afla rostul vieţii pe pământ;

§§ Vei apela la ajutorul lui Dumnezeu care-ţi va da iertare de păcate şi

nădejdea vieţii veşnice.

24
 §§Ps. 73.23-24 – „Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna

dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.”

13. Rugăciunea cu credinţă
Ps. 40.1-5

Introducere
§§Psalmii în Vechiul Testament au fost transformaţi în cântări la adresa lui
Dumnezeu, dar la început mulţi dintre psalmi, au fost rugăciuni izvorâte din
nevoile sufleteşti ale oamenilor lui Dumnezeu.
§§În primele cinci versete din Psalmul 40, scris de David, surprindem câteva

urmări ale rugăciunii făcute cu credinţă.

1. Te ridică din moarte – v. 1-2a

§§Noi am fost morţi în greşelile şi păcatele noastre – Efes. 2.1-2.
§§Eram sub puterea păcatului şi a morţii – Rom. 7.22-24.
§§Legea Duhului de viaţă în Hristos ne-a izbăvit – Rom. 8.2.

§§Cei neprihăniţi şi după moartea fizică au nădejde – Prov. 14.32.

2. Te întăreşte în Hristos – v. 2b
§§Hristos este temelia fiecărui credincios – Isaia 28.16.
§§Prin harul lui Hristos suntem întăriţi – 2 Tim. 2.1.
§§Suntem întăriţi dacă urmăm învăţăturile Lui – Col. 2.7.

§§ Ferice de omul care se încrede în Domnul – v. 4.

3. Îi face pe cei din jur să recunoscă schimbarea ta – v. 3

§§Apostolii „erau plăcuţi înaintea întregului norod” – Fapte. 2.47.
§§Norodul îi lăuda în gura mare – Fapte 5.12-13.
§§Oamenii slăvesc pe Dumnezeu când se fac minuni – Fapte 4.21.

§§Minunile şi planurile lui Dumnezeu trebuiesc vestite – v. 5.

§§ 1 Petru 2.9 – „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un

neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi
puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”

Concluzie
§§Domnul Isus a spus: „Tot ce veţi cere cu credinţă prin rugăciune, veţi

primi” – Matei 21.22.

25
 §§Prov. 15.8 – „Jertfa celor răi, este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciu-

nea celor fără prihană îi este plăcută.”

§§„Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către tine” – Ps. 28.2.

14. Motive pentru a-L binecuvânta pe Dumnezeu

Ps. 66.8-20

Introducere
§§ A „bine-cuvânta” = a vorbi de bine la adresa lui Dumnezeu.
§§ Dacă Dumnezeu este într-o stare de binecuvântare veşnică, de ce mai
trebuie El binecuvântat de către credincioşi?
§§ Dintotdeauna credincioşii au vorbit de bine la adresa lui Dumnezeu,

gândindu-se că Dumnezeul căruia îi slujeau va fi flatat, şi se va îndura în

continuare de ei.
§§David ne oferă câteva motive pentru care credincioşii trebuie să vorbească

de bine la adresa lui Dumnezeu.

1. Pentru că ne păstrează sufletul cu viaţă – v. 8-9

§§ Viaţa veşnică am primit-o prin Isus Hristos – Ioan 3.16.
§§ Unii când trec prin încercările vieţii îşi pierd credinţa.
§§Pe credincioşi Dumnezeu îi păstrează în har – 2 Petru 2.9.

§§2 Cor. 4.15 – „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru

ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava
lui Dumnezeu.”
§§Când a intervenit miraculos – v. 11-12.

2. Pentru că ne curăţeşte prin încercări – v. 10

§§ Dumnezeu este sfânt, şi noi trebuie să fim sfinţi – 1 Petru 1.15.
§§ Uneori păcătuim şi Dumnezeu îngăduie suferinţa – Evrei 12.4-6.
§§Sunt încercări pentru slava lui Dumnezeu, pentru întărirea credinţei

noastre. – Iacov 1.2-3.

§§Trecându-ne prin încercări Dumnezeu ne curăţeşte de păcate, ca să nu

fim judecaţi odată cu lumea – 1 Cor. 11.31-32.

§§Acest lucru te face să binecuvântezi pe Dumnezeu – v. 20.

3. Pentru că putem împlini promisiunile faţă de El – v. 13-15

§§De a ne închina înaintea Lui – v. 13.
26
 Apoc. 15.4 – „Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău?
Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea
Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!”
§§De a face fapte ca recunoştinţă – v. 15.

Evrei 13.16 – „Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu
jertfe ca acestea Îi plac.”
Filip. 4.8 – „... orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”
§§De a-i încuraja pe alţii spunându-le despre Dumnezeu – v. 16-20.

§§ Ce a făcut pentru noi – v. 19.

§§ Că trebuie să avem un cuget curat – v. 18.

§§ Că trebuie să binecuvânteze pe Dumnezeu – v. 20.

Concluzie
§§Noi trebuie să binecuvântăm pe Dumnezeu pentru toate binecuvântările

date de El – Ps. 103.1-2.

15. SUb binecuvântarea DOmnului Ps. 67.1-7

Introducere
§§Dintotdeauna, Dumnezeu a vrut să facă bine omului – Ier. 29.11.
§§Acest bine izvorăşte din mila Lui – Iacov 5.11.

§§Nu datorită faptelor noastre bune – Rom. 9.11.

§§Prin mila Lui suntem binecuvântaţi – v. 1.

1. Primeşti chipul Său – v. 1

§§ Omul căzut în păcat a pierdut chipul lui Dumnezeu – Gen. 1.26; 2.17.
§§ Dumnezeu a hotărât să ne facă asemenea chipului Fiului Său – Rom. 8.29.
§§Prin Evanghelie am cunoscut pe Hristos, chipul lui Dumnezeu – Evrei 1.3.

§§Suntem îndemnaţi să nu ne potrivim chipului veacului – Rom. 12.2.

§§Omul cel nou trebuie să se înnoiască zilnic – Col. 3.10.

§§Din dragoste pentru lume, poţi pierde chipul lui Hristos – 2 Tim. 4.10.

§§Evrei 12.16-17 „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca

Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe
urmă, când a vrut să capete binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, măcar
că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
§§Scopul primirii chipului Său este ca oamenii să cunoască pe pământ calea

Domnului şi să fie mântuiţi – v. 2.

27
2. Ai parte de o judecată dreaptă – v. 4
§§La judecată oamenii trebuie să-şi dovedească dreptatea sau neprihănirea

– Luca 18.2-3.
§§Pe pământ, de multe ori judecata oamenilor este nedreaptă, în funcţie de

interese – Prov. 18.16.

§§Credincioşii sunt judecaţi pe nedrept de oamenii din jur după chipul

veacului – Rom. 12.2, dar „Domnul judecă popoarele cu dreptate” – Ps. 96.10.
§§Dreptatea Lui ţine şi în veşnicie – Ps. 111.3.

§§Neprihănirea sau dreptatea faptelor legii, a fost înlocuită cu neprihănirea

sau dreptatea prin Isus – Rom. 3.21-22.

§§El este mijlocul prin care suntem socotiţi drepţi înaintea lui Dumnezeu.

El este Judecător şi Avocat – Rom. 3.23-24; Fapte. 10.42.

3. Ai asigurată hrana de zi cu zi
§§Dumnezeu a promis lucrurile acestea celor ce ascultă – Lev. 26.3-4.
§§Asta nu înseamnă ca omul să nu muncească – Ecles. 11.6.

§§Când se produce o trezire spirituală într-o localitate, oamenii pot fi

binecuvântaţi datorită credincioşilor – Ioel 2.23-26.

§§Omul se hrăneşte şi prin Cuvântul lui Dumnezeu – v. 4; Matei 4.4.

Concluzie
Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte – Prov. 10.22.
§§

Nu ieşi de sub binecuvântarea Domnului pentru că îţi pierzi sufletul –

§§

Matei 16.26.

16. Cum să călătoreşti pe calea înţelepciunii

Prov. 2.1-22

Introducere
§§Sunt două căi pe care călătoresc oamenii: una lată (calea înţelepciunii

omeneşti) şi una îngustă (calea înţelepciunii lui Dumnezeu = Isus) – 1 Cor. 1.21.
§§Cel ce călătoreşte pe calea lui Dumnezeu nu poate merge oricum.

1. Având dorinţa de a cunoaşte mai mult

§§Înţelepciunea se primeşte de la sursă – v. 1, 6, 3.
§§Se foloseşte cu pricepere – v. 2; Prov. 9.10; 24.3; Col. 1.9.

§§Trebuie să o cauţi ca pe o comoară – v. 4; Ezra 7.10.

28
 Iacov 1.5 – „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de
la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.”

2. Crezând în foloasele ei
§§Te ajută să înţelegi frica de Domnul şi cunoştinţa lui Dumnezeu – v. 5;

Prov. 14.27; Iov 28.28.

§§Vei primi izbândă şi ocrotire – v. 7; Prov. 8.14; Ps. 91.1-2.

§§Vei înţelege căile care duc la bine – v. 9; Prov. 21.3.

§§Te va duce în ţara veşniciei – v. 21; Filip. 3.20.

3. Aplicând principiile ei
§§Te vor scăpa de calea cea rea – v. 12a; Ps. 1.1; Luca 1.79.
§§Te vor scăpa de învăţătorii mincinoşi – v. 12b–13; Rom. 16.17.
§§Te vor feri de ispitele trupeşti – v. 16-19; 1 Tes. 4.3; Col. 3.5.

Concluzie
§§ v. 20 – umblă pe calea oamenilor de bine;
– ţine cărările celor neeprihăniţi.
§§Isaia 40.31 – „... cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară

ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”

17. Locuri de adăpost Prov. 18.10-21

Introducere
§§ Omul are o putere limitată pe pământ.
§§ Când vine încercarea, când bate furtuna, el are nevoie de un loc unde să se
refugieze, pentru a fi protejat.
§§Iată câteva din locurile sau stările unde se adăposteşte el:

1. La adăpostul lucrurilor pieritoare

a. Ele aduc o siguranţă falsă
§§v. 11 – în închipuirea lui, averea este ca un zid înalt.

§§Nu trebuie să ne încredem în lucrurile pământeşti – Filip. 3.3.

§§Cei ce se încred în ele, intră greu în Împărăţie – Luca 18.23-25.

b. Pot produce mândrie şi îngâmfare – v. 12

§§1 Tim. 6.17 – „Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi

să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne

29
dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.”
§§Iacov 4.6 – „... Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi

le dă har.” Exemplu: Iov 31.24-28.

2. La adăpostul înţelepciunii omeneşti

a. Sunt oameni care cred că ştiu totul – v. 13 .
§§Ei vor fi judecaţi după cuvintele lor – Luca 19.22; Ecles. 5.1-2.

b. Oamenii trebuie să cunoască înţelepciunea lui Dumnezeu – v. 15 .

c. Judecata oamenilor se bazează pe dovezi vizibile – v. 17.
Ier. 9.23 – „Aşa vorbeşte Domnul: «Înţeleptul să nu se laude cu înţelep­
ciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia
lui.»”

3. La adăpostul persoanelor influente

§§ Prin mită, ei schimbă adevărul în neadevăr – v. 16; Isaia 28.15.
§§Ps. 118.9 – „mai bine să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în

om.”
§§Exemplu: Ostaşii au fost mituiţi de bătrânii Sinedriului ca să spună un

neadevăr despre învierea trupului Domnului Isus. Ei s-au bazat pe influenţa

bătrânilor care au spus: „Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului,
îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” – Matei 28.14.

4. La adăpostul nemulţumirii
§§ În vremurile din urmă oamenii vor fi nemulţumiţi – 2 Tim. 3.2.
§§ Vor fi nemulţumiri şi în familii – v. 19.

§§ Nemulţumirile lor generează certuri.

§§ Certurile lor nu pot fi potolite şi aduc moarte – v. 20-21.

§§Şi fraţii din poporul lui Dumnezeu pot fi nemulţumiţi de ceea ce îngăduie

Dumnezeu în familiile lor, în relaţiile cu alţi fraţi.

§§ Iacov 5.9 – „Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi

judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.”

§§ Efes. 5.20 – „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate

lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”

§§Cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat – Prov. 15.15.

5. La adăpostul Domnului OŞtirilor

§§Trebuie să fugi la acest adăpost – v. 10.
§§ De stricăciunea poftelor –2 Petru 1.4.

§§ De iubirea de bani – 1 Tim. 6.10-11.

§§Trebuie să rămâi în El – v. 10.

30
 §§ Să rămânem în picioare biruitori – Efes. 6.13.
§§ Alţii s-au depărtat şi au pierit – Ps. 73.27.

Concluzie
§§Ps. 91.1, 2 – „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la

umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare,
şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!

18. Caracteristicile omului drept

Prov. 24.21-34

Introducere
§§ Omul născut din Dumnezeu este considerat drept (neprihănit).
§§Omul drept este omul care s-a lăsat îndreptat de către Cuvântul Dreptăţii

şi Adevărului care este Isus.

§§Omul drept este cinstit şi integru în raport cu oamenii.

1. Respectă autorităţile rânduite de Dumnezeu. De ce?

§§Pentru că se tem de Dumnezeu – v. 21.
§§ El este autoritatea supremă şi noi trebuie să ne supunem.

§§ Isaia 50.10 – „Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul

Robului Său!”
§§De frica pedepsei din partea stăpânitorilor – v. 21-22.

§§ Prov. 28.14 – „Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi

împietreşte inima cade în nenorocire.”

§§ Rom. 13.1-7 
– v. 1 – sunt rânduite de Dumnezeu;
– v. 4 – sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru binele nostru;
– v. 5 a – pentru că stăpânirea te poate pedepsi;
– v. 5 b – datorită mustrărilor de conştiinţă.
§§Există însă o limită a ascultării faţă de autorităţi. – Mat. 22.21.

2. Nu este părtinitor în judecăţile Lui

§§ El judecă pe fiecare după faptele lui – v. 23.
§§ Nu ţine cont de poziţia socială sau financiară – v. 24.
Ioan 7.24 – „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”
Mica 3.11 – „Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe
popor pentru plată, şi proorocii lui prorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi
să se bizuie pe Domnul şi zic: Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne
31
poate atinge nici o nenorocire!”
§§Dacă vei judeca drept, vei fi binecuvântat – v. 25.

3. Are pricepere în aplicarea priorităţilor

§§ v. 27 – priorităţile –
 în raport cu ceilalţi – v. 2-6, 28, 29;
– muncind pentru hrana zilnică – v. 30-31;
– îngrijindu-te de familie – v. 32-34.
§§Matei 7.24-27 ne învaţă că trebuie să ne bazăm credinţa pe principiile

solide ale Evangheliei lui Hristos, nu pe nisipul schimbător al sentimentelor.

§§Prov. 24.3 – „Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte.”

§§În raport cu Dumnezeu, nu fi leneş în ogorul Său – v. 33.

Matei 9.37 – „Mare este secerişul dar puţini sunt lucrătorii.”

CONCLUZIE
§§Omul drept umblă după adevărul Evangheliei – Gal. 2.14.
§§Face dreptate și judecată și este plăcut Domnului – Prov. 21.3.

§§Găsește odihnă și după moarte – Isaia 57.2.

19. APROPIINDU-TE DE DUMNEZEU ECLES. 5.1-7

INTRODUCERE
§§„Împrietenește-te cu Dumnezeu și vei avea pace” – Iov 22.21.
§§Ca să te poți împrieteni, trebuie să te apropii de El.

§§Dumnezeu este în ceruri, dar este și un Dumnezeu de aproape – Ier. 23.23.

§§Prin jertfa Domnului Isus am fost apropiați de Dumnezeu – Efes. 2.13.

1. VEI AVEA UN RESPECT DEOSEBIT – v. 1

§§ Pentru că vei vedea sfințenia Lui – Isaia 6.1-3.
§§ Vei vedea păcătoșenia ta – Isaia 6.5.
§§Vei simți că ai fost iertat de păcate – Isaia 6.7.

§§Pentru că Dumnezeu te-a ales ca să-I slujești – Isaia 6.8.

§§Sunt și oameni care nu vor să respecte – Ezech. 22.26.

§§1 Cor. 6.11 – „Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți,

ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul
Dumnezeului nostru.”

2. VEI ASCULTA DE CUVÂNTUL SĂU – v. 1

§§ Ascultarea este mai de preț ca orice jertfă – 1 Sam. 15.22.
§§ Orice om trebuie să fie grabnic la ascultare – Iacov 1.19.
32
 §§ Cuvântul lui Dumnezeu a fost instrumentul nașterii din nou – 1 Petru 1.23.
§§ El trebuie să locuiască din belșug în noi – Col. 3.16.
§§Noi trebuie să rămânem în Evanghelie – 1 Cor. 15.1-2.

§§Să medităm cu plăcere la Cuvântul Domnului zi și noapte – Ps. 1.2.

§§Este arma de luptă împotriva învățăturilor greșite – Efes. 6.17.

§§2 Cor. 10.5 – „Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se

ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu și orice gând îl facem rob ascultării
de Hristos.”

3. NU VEI MAI ROSTI VORBE PRIPITE – v. 2, 6

§§Te vei ruga în mod specific pentru nevoile tale – Matei 6.7.
§§Vei da dovadă de chibzuință în discuțiile tale – Prov. 10.19.
§§Cuvintele tale nu vor mai fi lipsite de conținut spiritual – 2 Tim. 2.16.

§§Nu vei mai spune că ești îndreptățit înaintea altora – Luca 18.11-12.

§§Vei învinge ispita de a da o replică acidă – Ps. 39.1-2.

§§Nu vei mai vorbi de rău pe alți oameni – Prov. 26.20.

„Bârfitorul este ca un pantof vechi căruia limba nu-i stă niciodată la locul ei.”
„Binecuvântați să fie dușmanii noștrii care ne spun adevărul și atunci
când prietenii ne flatează” – Petru Lascău „Între zâmbet și suspin.”
§§Îți vei împlini juruințele făcute – v. 4-7.

§§Matei 5.37 – „Felul vostru de vorbire, să fie: „Da, da; nu, nu; Ce trece peste

aceste cuvinte, vine de la cel rău.”

CONCLUZIE
§§Apropiindu-te de Isus, te apropii de Dumnezeu și vei aduce jertfe

duhovnicești – 1 Petru 2.4-5.

Evrei 4.16 – „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca
să căpătăm îndurare și să găsim har pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

20. IMPERATIVE ALE VIEŢII DE CREDINCIOS

ECLES. 11.1-10

INTRODUCERE
§§ Unul din înțelesuri spune că imperativul vorbește despre o necesitate
categorică și necondiționată.
§§Viața de credincios are necesități, lucruri ce trebuie făcute, imperative ce

trebuiesc împlinite.
§§Matei 23.23 – „... pe acestea trebuia să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați

nefăcute.”
33
1. FII DARNIC – v. 1
§§Evrei 13.16 – „Să nu dați uitării binefacerea și dărnicia, căci lui Dumnezeu,

jertfe ca acestea îi plac.”

§§Trebuie să ne îndemnăm unii pe alții la fapte bune – 1 Tim. 6.18.

§§Prin dărnicie împrumutăm pe Domnul – Prov. 19.17.

§§ Este un mod prin care arătăm că avem dragoste – 1 Ioan 3.18.

§§ Dărnicia este un motiv de mulțumire înaintea lui Dumnezeu – 2 Cor. 9.13.

§§ Nu trebuie să obosim în facerea binelui – Gal. 6.9.

§§Vom fi răsplătiți pe baza faptelor bune – 2 Cor. 5.10.

§§Matei 5.16 – „Tot așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei

să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.”

„Dacă aștepți condițiile perfecte ca să faci ceva, nu vei face niciodată nimic.”
– Rick Warren „Viața condusă de scopuri.”

2. DĂ DOVADĂ DE CHIBZUINȚĂ ȘI SÂRGUINȚĂ – v. 2, 3, 6

§§ Chibzuit cu traiul zilnic – v. 2.
§§ Dăruiește celor săraci din câștigul tău – Ps. 112.9.

§§ Îngrijește și de hrana familiei – 1 Tim. 3.5.

§§ Este sârguincios în a semăna sămânța pe ogor – v. 6.

§§Chibzuința sau cumpătarea, a fost unul din criteriile după care au fost

aleși prezbiterii – Tit 1.7.

§§Omul chibzuit poate anticipa lucrurile rele, ferindu-se de consecințe – v. 3.

§§ Este sârguincios în semănarea Cuvântului – Rom. 15.18-20.

„Este mai ușor să taci cu desăvârșire decât să vorbești cu cumpătare.”

Thomas a Kempis.
§§2 Tim. 1.7 – „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de

dragoste și de chibzuință.”

3. LUPTĂ ÎMPOTRIVA PĂCATULUI – v. 9-10

§§ Pentru că Dumnezeu te va chema la judecată – v. 9.
§§ Pentru că ai nevoie de o inimă liniștită – v. 10 a.
§§Pentru că lucrurile de pe pământ sunt trecătoare – v. 10 b.

§§Tânărul bogat nu a luptat împotriva lucrurilor trecătoare și a rămas cu o

inimă întristată – Matei 19.22.

§§Puterea pe care o are păcatul asupra noastră este proporțională cu plăcerea

pe care o avem noi în el.

§§Rom. 12.1 – „...să dăm la o parte orice piedică și păcatul ce ne înfășoară așa

de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.”

34
CONCLUZIE
§§Destinul tău este hotărât după principiile sau imperativele după care alegi

să trăiești.
„Așa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci (imperative)
și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor;
dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în
Împărăția cerurilor.”– Matei 5.19.

21. DATORIA FIECĂRUI OM
ECLES. 12.1-4

INTRODUCERE – v. 13-14
§§În lumea aceasta avem de plătit datorii față de stat, de familie, față de alți
oameni și față de Dumnezeu. Unii le plătesc, alții aleg să rămână cu datorii
neachitate, își pierd familiile, prieteniile altora, libertatea, dar și viață veșnică.
§§Cum poți să-ți plătești datoriile neachitate?

1. ÎMPACĂ-TE CU CREATORUL TĂU – v. 1

a. Încă din tinerețe – v. 1.
§§Pentru că gândurile oamenilor sunt rele din tinerețea lor – Gen. 8.21.

§§Când un tânăr se întoarce la D-zeu primește o inimă curată – 2 Tim. 2.22.

b. Până când nu te îmbolnăvești – v. 2-6.

§§Toate aceste boli aduc teamă și neputință – v. 5.

§§Îți pierzi plăcerea de a trăi anii rămași – v. 1 b.

§§„Bătrânețea este un fel de vârsta metalică: aur în dinți, argint în păr,

plumb în pantofi.” – P. Lascău „Între zâmbet și suspin.”

§§Doar Domnul poate alina bolile la bătrânețe.

c. Până când nu vei merge la judecată – v. 7-11.

§§Acest lucru se va întâmpla după moarte – Evrei 9.27.

§§Cine ascultă de cuvintele Domnului Isus nu vine la judecată – Ioan 5.24.

§§Va fi judecat prin fapte doar pentru a fi răsplătit – 2 Cor. 5.10.

2. LUCREAZĂ CU ÎNȚELEPCIUNE
a. Căutând cuvintele plăcute ale adevărului – v. 10 a.
§§Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul – 2 Sam. 7.28; Ioan 17.17.

§§Dacă rămânem în adevăr, suntem ucenicii Lui – Ioan 8.31-32.

b. Aflând înțelesul duhovnicesc – v. 9.

§§Dumnezeu descopere ce este adânc și ascuns – Dan. 2.22.

35
 Descoperirea Cuvântului aduce iluminare – Ps. 119.130.
§§

Credincioșii din Bereea cercetau Cuvântul în fiecare zi pentru a găsi

§§

dovezi – Fapte. 17.11.

§§Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru descoperirea lui – Efes. 1.17.

c. Învățând pe alții – v. 10 b.
§§Cine învață pe alții să se țină de învățătură – Rom. 12.7.

§§Ezra 10.7 – „Căci Ezra își pusese inima să adâncească și să împlinească

Legea Domnului și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile.”

3. RESPECTĂ-ȚI STĂPÂNUL
a. Temându-te de El – v. 13 a.
§§Teama de Dumnezeu este respectul profund pe care îl are un copil față

de tatăl său când se străduiește să nu-l supere prin acțiunile lui. Îl iubește așa
de mult că nu ar face niciodată ceva care să-l supere.
§§Frica de Domnul este un izvor de viață – Prov. 14.27.

§§1 Petru 1.17 – „...purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.”

b. Păzind poruncile Lui – v. 13 b.

§§Prin ele intrăm în viața veșnică – Matei 19.17.

§§Împlinindu-le rămânem în dragostea Domnului Isus – Ioan 15.10.

§§Credința în Fiul lui Dumnezeu este una din ele – 1 Ioan 3.23.

CONCLUZIE
§§Dumnezeu a plătit datoria pentru păcatele noastre – 1 Cor. 6.20.
§§Noi nu mai datorăm nimic firii pământești ci lui Dumnezeu – Rom. 8.12.
§§Apostolul Pavel și-a plătit datoria față de El – Filip. 3.8; 2 Tim. 4.7.

§§Plătește-ți datoria față de Dumnezeu.

22. CUM TREBUIE SĂ-L CONSIDERI PE DUMNEZEU

ISAIA 6.1-13

INTRODUCERE
§§ Când omul nu este născut din nou are optica deformată despre Dumnezeu.
§§ Privește la El ca la un Dumnezeu nedrept, căruia Îi place să pedepsească
oamenii prin suferința și necazuri.
§§Modul greșit de a-L vedea așa, se datorează faptului că omul se află „în

vremurile de neștiință” – Fapte. 17.30.

36
 §§Proorocul Isaia, un om născut din nou, ne arată cum trebuie să-l vedem pe

Dumnezeu prin ochii spirituali.

1. CA PE UN DUMNEZEU SFÂNT
§§Sfințenia, exprimă caracterul lui Dumnezeu, de a exista separat de păcat,

şi de a se pronunța contra imoralității.

a. În raport cu locuitorii cerului – v. 1-4.

§§Îngerii au fost creați pentru a fi slujitorii lui Dumnezeu – Evrei 1.14.

§§Lucifer si o parte din îngeri s-au răzvrătit – Ezech. 28.15; Apoc. 12.4.

§§Unii dintre îngeri sunt aruncați în Adânc – 2 Petru 2.4.

§§Îngerii trebuie să se închine lui Dumnezeu – Evrei 1.6.

b. În raport cu oamenii lui Dumnezeu – v. 5 a.

§§Isaia era prooroc, dar s-a vazut păcatos.

§§Slujbele şi darurile le primim prin har – 1 Cor. 4.7.

§§Noi suntem datori lui Dumnezeu pentru ce avem – Luca 17.10.

c. În raport cu ceilalți oameni – v. 5 b.

§§Prin greșeala lui Adam, toți suntem păcătoși – Rom. 5.12.

§§Pe parcursul vieții, avem nevoie de iertare pentru păcatele înfăptuite

Rom. 3.23.
§§Cele mai bune fapte sunt considerate nesfinte – Isaia 64.6.

§§Iov 4.18-19 – „Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă

găsește El greșeli chiar la îngerii Săi, cu cât mai mult la cei care locuiesc în case
de lut, care își trag obîrșia din țărînă si pot fi zdrobiți ca un vierme.”
§§1 Petru 1.15 – „După cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiți și voi sfinți în

toata purtarea voastră.”

2. CA PE UN DUMNEZEU IERTĂTOR
§§Pentru că El iartă nelegiuirile – v. 6-7.
§§Păcatul este un zid de despărțire față de Dumnezeu – Isaia 59.2.
§§Dumnezeu promite iertare de păcate – Evrei 8.12.

§§Omul trebuie să creadă și să primească iertarea – Ps. 65.3.

§§Rom. 8.3-4 – „... Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, tri-

mițând din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a
păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită in noi, care trăim nu după
îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.”

37
3. CA PE UN DUMNEZEU SUVERAN
a. El cheamă lucrători – v. 8
§§Într-un mod vizibil: Exod. 3.2 – Moise; Ier. 1.9 – Ieremia.

§§Într-un mod invizibil – 1 Sam. 3; prin voce – Fapte 9.17; – proorocie

conform Cuvântului – Fapte. 6.3.

b. Chemarea implică acceptul lucrătorului – v. 8.
§§Dumnezeu apelează la voința primilor oameni – Gen. 3.3

§§Domnul Isus procedează la fel când îi cheamă pe ucenici – Matei 16.24.

§§Uneori Dumnezeu forțează lucrurile ca omul să accepte: Iona.

c. Slujba constă în vestirea Cuvântului Său – v. 9.

§§Acesta conține mesajul despre păcat și judecată – v. 9-13.

§§Mesajul despre vremea îndurării prin Isus – v. 13 b.

§§„Sămânța sfântă” este sămanța femeii care va zdrobi șarpele – Gen. 3.15.

§§Fapte. 4.12 – „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer nici

un alt Nume dat oamenilor să fie mântuiți.”

CONCLUZIE
§§Domnul Isus este „oglindirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea ființei

Lui” – Evrei 1.3.

§§Adică, El poartă atributele Tatălui nostru din ceruri – Ioan 1.1.

§§Noi avem slava Domnului peste noi – Ioan 17.22.

„Până când nu privești la Dumnezeu așa cum este El, nu poți şti cum trebuie
să fii tu.”

23. SPERANȚĂ PENTRU CEI CE SUNT ÎN ÎNTUNERIC

ISAia 9.1-7

INTRODUCERE
§§Dintotdeauna a fost o luptă între lumină și întuneric.
§§De obicei întunericul este asociat cu împărăția diavolului care domnește
peste cei păcătoși.
§§Din punct de vedere al omului, este imposibil să evadeze din ea.

§§Singura speranță este Isus „Lumina lumii.”

1. ÎMPĂRĂȚIA ÎNTUNERICULUI
a. Locuitorii ei sunt acoperiți cu ocara păcatului – v. 1.
§§Cele două ținuturi au fost cucerite de Asirieni – 2 Cron. 16.4.

§§Peste ani, un alt împărat Asirian a întregit cucerirea – 2 Împ. 15.29.

38
 §§„Ocară” înseamnă o vorbă sau o faptă care dojenește pe cineva, dar

poate însemna și o stare permanentă, așa cum erau evreii rămași în acele zone.
§§Ps. 69.20 – „Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva

milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori si nu găsesc niciunul.”

b. Ei umblă din păcat în păcat – v. 2.
§§„Calea celor răi este ca întunericul gros; ei nu văd de ce se vor poticni”

– Prov. 4.19.
§§Trăiesc în „deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată,

fiind străini de viața lui Dumnezeu” – Efes. 4.17-18; Apoc. 12.10-11.

c. Condamnarea lor este iminentă – v. 2.
§§De obicei la umbră plantele nu se dezvoltă, și sunt sortite pierzării. Tot

așa este cu omul care trăiește în păcat. „Sfârșitul lor va fi pierzarea” – Filip. 3.19.
d. Sunt exploatați de Satan – v. 4.
§§Acestea sunt câteva din instrumentele cu care îi ține robi pe supușii săi.

A pus un jug pe umerii lor.

§§Domnul Isus vrea să luăm jugul Său asupra noastră – Mat. 11.28-29.

2. VESTEA BUNĂ A LUI DUMNEZEU

a. Va trimite un Eliberator – v. 6.
§§Născut din fecioară prin care „Dumnezeu va fi cu noi” – Isaia 7.14.

§§Va domni peste toate lucrurile – Num. 24.17; Evrei 1.8; Ps. 24.7.

§§v. 6 – arată caracterul Domnului Isus „Minunat, Sfetnic, Domn al păcii.”

§§Isaia 11.2 – El este Sfetnic pentru că „Duhul Domnului se va odihni peste

El; duh de înțelepciune și pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință

și de frică de Domnul.”
b. Îi va acoperi cu slavă – v. 1.
§§Cucerind împărăția întunericului cu lumina lui Dumnezeu – Ioan 1.9.

§§Nimicind pe diavol – Evrei 2.14; Matei 25.4.

§§Eliberându-i de puterea păcatului – v2.

§§Rom. 6.6 – „Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună

cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui în așa fel, ca să
nu mai fim robi ai păcatului.”
c. Dumnezeu va întemeia o împărăție veşnică.
§§O va înmulți numeric – v. 3; Exod. 19.6; Fapte. 9.31.

§§Va crește și calitativ – v. 7, „... pace fără sfârșit.”

CONCLUZIE
§§ Dumnezeu sa ne lumineze ca să pricepem „care este nădejdea chemării
Lui și care este bogăția slavei moștenirii lui în sfinți” – Efes. 1.18.

39
24. CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND DUMNEZEU ÎȚI TAIE CALEA
ISAIA 38.1-22

INTRODUCERE
§§ Ezechia a fost un împărat bun înaintea Domnului – 2 Împ. 18.3.
§§ Domnul a fost cu el și a izbutit în tot ce a făcut – 2 Împ. 18.7.
§§La un moment dat Isaia i-a proorocit că va muri.

§§Cu alte cuvinte, Dumnezeu a adus un eveniment în viața lui Ezechia prin

care urma să stopeze planurile de viitor ale acestuia.

1. NI SE PARE CĂ NU-L MAI ÎNȚELEGEM PE DUMNEZEU – v. 10

§§ De ce mi-a tăiat Dumnezeu calea, când îi slujeam cu credincioșie? – v. 3.
§§ Ne pare rău de anii care i-am fi trăit pe pământ – v. 10.
§§Credem că suntem pedepsiți de El și ne autoanalizăm – v. 10.

§§Poporul Israel a cârtit împotriva lui Moise și implicit, a lui Dumnezeu –

Exod. 15.24.
§§Iov zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu și de ce trebuie să sufere

– Iov 32.12.
§§Deși știa că nimeni nu poate sta împotriva gândurilor Lui – Iov 42.2.

§§„Îndoiala este scheletul ascuns în dulapul credinței, dar poate fi și

o structură solidă pe care se pot dezvolta țesuturi vii.” – Philip Yancey – În

căutarea Dumnezeului nevăzut.
§§„Pentru mulți oameni este necesar fulgerul unei tragedii, al unei boli, sau

al unui deces, pentru a trece printr-o criză existențială a credinței. În astfel

de momente, noi dorim claritate de la Dumnezeu, El dorește însă încrederea
noastră.”– Philip Yancey – În căutarea Dumnezeului nevăzut.

2. EL SE LASĂ ÎNDUPLECAT PRIN RUGĂCIUNE – v. 3, 5

§§ Pentru că este un Dumnezeu milos – Iona 4.2.
§§ S-a îndurat de cetatea Ninive când păcătoșii s-au întors la Dumnezeu –
Iona 3.10.
§§Plang. 3.32-33 – Domnul „când mâhnește pe cineva se îndură iarăși de el,

după îndurarea Lui cea mare, căci El nu necăjește cu plăcere nici nu mâhnește
bucuros pe fiii oamenilor.”
§§Ezechia a strigat în rugăciune până dimineața și Dumnezeu s-a lăsat

înduplecat – v. 13-15.
§§„De aceea vă spun, că orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați

și primit și-l veți avea” – Marcu 11.24.

40
 §§Cele mai profunde și minunate experiențe le vei avea probabil în cele mai

negre zile ale vieții tale.

3. ÎȚI DĂ ASIGURĂRI CĂ ESTE CU TINE ÎN CONTINUARE

§§Dumnezeu i-a promis că-l va izbăvi de împăratul Asiriei – v. 6.
§§Îi dă un semn prin care va cunoaște acest lucru – v. 7.8.
§§Lui Ghedeon, Dumnezeu i-a dat semnul cu lâna – Jud. 6.36-40.

§§Asigurările sau promisiunile sunt făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu.

§§Câteodată însă Dumnezeu nu vorbește, ci tace – 2 Petru 3.9.

§§Uneori Dumnezeu vorbește prin tăcere, dar tot vorbește.

4. TE PROVOACĂ SĂ IEI HOTĂRÂRI NOI

§§ Compune o cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu – v. 9-14.
§§ Cântarea este o expresie a mulțumirii interioare pe care o are omul la
adresa lui Dumnezeu.
§§Hotărăște să umble smerit până la sfârșitul vieții – v. 15.

§§Că va cânta din instrumente în casa Domnului – v. 20.

§§Ps. 66.13-14 – „De aceea voi merge în Casa Ta cu arderi de tot, îmi voi

împlini juruințele făcute Ție, juruințe care mi-au ieșit de pe buze, pe care mi
le-a rostit gura, când eram la strâmtorare.”

CONCLUZIE
§§Ca și lui Ezechia Dumnezeu taie calea credincioșilor prin necazuri –
Fapte. 14.22.
§§Suferința este megafonul lui Dumnezeu. Auzi tu ce vorbește El?

25. INVITAȚIA LUI DUMNEZEU LA ÎMPĂRĂȚIE

ISAIA 55.1-13

INTRODUCERE
§§Încă după căderea în păcat, Dumnezeu l-a chemat pe Adam – Gen. 3.9.
§§Apoi i-a promis un Mântuitor – Gen. 3.15, „Sămânța femeii”, Mica 5.2 „Un
împărat.”
§§Dumnezeu îi cheamă pe oameni să intre în împărăția veșnică – Mat. 11.28.

1. CUI ÎI ESTE ADRESATĂ INVITAȚIA

§§Celor ce sunt conștienți de nevoia sufletului lor – v. 1; Ps. 107.4-5.
41
 §§Celor ce acceptă harul lui Dumnezeu – v. 3, 11; Rom. 5.2, Ioan 1.17, Gal. 2.16.
§§Tuturor păcătoșilor – v. 1, 5, 7; Efes. 2.14; Rom. 3.3.

2. CE TREBUIE SĂ FACĂ INVITAȚII

§§Să renunțe la cheltuieli inutile – v. 2; Mat. 6.19-20; Isaia. 55.2.
§§Să-L caute pe Domnul câtă vreme se poate găsi – v. 6, 4, 5; Evrei 4.1.
§§Să se lase de faptele lor rele – v. 7; Ezech. 18.23; Isaia 1.16; Ioel 2.12.

3. CUM ESTE ÎN ÎMPĂRĂȚIE, LA OSPĂȚUL DOMNULUI

§§ Își vor potoli setea și foametea sufletului
§§ Bucatele gustoase și laptele Cuvântului lui Dumnezeu – v. 1-2; Ps. 63.5;

1 Petru 2.2.
§§ Vor bea din vinul bucuriei – v. 1b; Ioan 6.55; Ier. 15.16.

§§ Vor bea din apele Duhului – v. 1; Ioan 4.14.

§§Vor beneficia de îndurările legământului.

§§ Iertare – v. 7; Luc. 1.77; Efes. 1.7.

§§ O conducere divină – v. 4; Gen. 49.10; Ps. 24.8.

§§ O nouă gândire – v. 7; Efes. 2.3; 4.17; Rom. 9.1; 2 Cor. 10.5.

CONCLUZIE
§§Dumnezeu te cheamă la Împărăție, prin Evanghelie – Rom. 1.16.
§§El nu se uită la trecutul tău ca să-ți hotărască viitorul în Împărăție.
§§Accepta-L pe Isus Hristos și vei ajunge în veșnicie.

26. ADEVĂRATUL POST ISAIA 58.1-14

INTRODUCERE
§§Postul apare ca o dorință interioară a omului de a se apropia mai mult de
Dumnezeu, sau cand are o dorință arzătoare ca Dumnezeu să-i raspundă la
rugăciune.
§§Poate fi însă și o hotărâre comună – Neemia 9.1.

§§Care sunt caracteristicile postului?

1. ESTE O ZI DE APROPIERE FAȚĂ DE DUMNEZEU – v. 2

§§Prin post Dumnezeu se apropie mai mult de noi – Iacov 4.8.
§§Postul trebuie unit cu rugaciunea – Fapte. 14.23.
§§Dacă postești și păcătuiești, Dumnezeu nu-ți ascultă rugăciunea – Ier. 14.12.

§§Nu postim ca să ieșim în evidență – Mat. 6.16-18.

42
2. ESTE O ȚINERE ÎN FRÂU A FIRII PĂMÂNTEȘTI
§§ Prin post îți „smerești” acțiunile trupului
§§ Col. 3.8 – „Dar acum, lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrășmășie,
de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase, care v-ar putea ieși din gură.”
§§Gal. 6.8 – „Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea

pământească.”

3. O ZI A IERTĂRII APROAPELUI – v. 6
§§Luca 6.37 – „Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi

osândiți; iertați și vi se va ierta.”

§§Efes. 4.32 – „Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe

altul, cum v-a iertat și Hristos pe voi.”

§§Cineva a spus: „Pe cel care avem tot interesul să-l iertăm, nu-l vom ierta

niciodată.”

4. O ZI A DĂRNICIEI – v. 7
§§ Este mai ferice să dai decât să primești – Fapte. 20.35.
§§ Fiecare trebuie să dea cum a hotărât în inimă – 2 Cor. 9.7.
§§Binefacerea și dărnicia sunt jertfe duhovnicești – Evrei 13.16.

§§1 Tim. 6.18-19 – „Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să

fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea
viitoare drept comoară, o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.”

5. O ZI A BINECUVÂNTĂRII DATE DE DUMNEZEU

§§De obicei, postul izvorăște și ca o dorință în care vrem rezolvarea unor

probleme de la Dumnezeu.
§§Ce dă Dumnezeu ca binecuvântări în ziua postului?

§§ v. 8 – Iluminare, vindecare, neprihănire, slavă.

§§ v. 9 – Răspuns de la Dumnezeu.

§§ v. 11 – Călăuzire, hrană de la Dumnezeu, putere în trup.

§§ v. 12 – Capacitate de a lucra în folosul altora.

§§ v. 14 – Desfătare în Domnul.

CONCLUZIE
§§ Poți fi ascultat în ziua postului tău.
§§ Dacă postești ca să ți se audă strigătul sus – v. 4.

§§ Dacă te ferești de păcat – v. 13.

§§Evrei 4.16 – „Să ne apropiem dar, cu deplină încredere de scaunul harului,

ca să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

43
27. O PRIVIRE RETROSPECTIVĂ
IER. 2.23

INTRODUCERE
§§Israelul, poporul răscumpărat de Dumnezeu, s-a depărtat de El. – v. 23.
§§Dumnezeu îi spune prin prooroc să privească înapoi.

1. SPRE LOCUL DE UNDE TE-AM SCOS

§§ Când erai vrășmașul Meu – Filip. 3.18; Rom. 11.28; Rom. 5.10.
§§ Când nu aveai șansa de a fi salvat – Prov. 24.20; Ps. 49.8.
„Lumea aceasta este lumea în care speranța o poți trimite la reanimare
(spun oamenii). Dar speranța există și trăiește numai dacă își are originile în
Dumnezeu.”
§§Când practicai păcatul – Efes. 2.3; Rom. 6.21.

2. SĂ PRIVEȘTI LA CE AM FĂCUT PENTRU TINE

§§ Ți-am mântuit sufletul – Mat. 1.21; Fapte 5.31; 1 Tim. 1.5.
§§ Nu ai dus lipsă de nimic – Ps 34.4; 46.1; 37.25.
§§Rom. 11.33 – „O, adîncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu...”

§§ Rom. 11.32 – „Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare,

ca să aibă îndurare de toți.

3. PRIVEȘTE ÎN LOCUL UNDE AI AJUNS

§§Te-ai abătut de la calea Mea – Iov 6.18; 2 Tim. 4.10.
§§ Deși ți-am poruncit să n-o faci – Deut. 17.11; 5.32.

§§Ai permis poftei să te biruiască – Iacov 1.14; Rom. 6.12.

§§ Deși ți-am oferit ajutor să ieși din ispită – 1 Cor. 10:13.

§§Ți-ai împietrit inima – Mat. 13.15; Exod. 8.15; Fapte. 19.9.

§§Împietrirea inimii poate veni foarte subtil – Evrei 12.1.

§§Isaia 1.8 – „Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un

câmp de castraveți, ca o cetate împresurată”.

4. DĂ-ȚI SEAMA CĂ EȘTI VREDNIC DE PEDEAPSĂ

§§ Pentru că nu Mă las batjocorit – Gal. 6.7; Evrei 10:29.
§§ Pentru că sunt Judecătorul suprem – Isaia 33:22.
§§Pentru că judecata Mea este dreaptă – Ps. 7.11; Ier. 11.20.

§§Rom. 1.18 – „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei

necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor care

înădușe adevărul în nelegiuirea lor.”
44
 §§Scopul pedepsei este îndreptarea – Ezech. 33.11; Evrei 12.10.

CONCLUZIE
§§Adu-ți aminte de unde ai căzut – Apoc. 2.5.
§§Recunoaște-ți vina – Ier. 3.13; 1 Ioan 1.9; Dan. 9.5.
§§Întoarce-te la Dumnezeu și vei trăi – Ezech. 3.20-21.

28. FII GATA PENTRU SLUJIRE

IER. 20.7-11

INTRODUCERE
§§Ieremia a fost chemat ca prooroc de Dumnezeu – cap. 1.10.
§§Datorită prigonirii pentru adevăr, este descurajat.

§§Dumnezeu vrea să-l încurajeze cu un mesaj, şi iată ce îi transmite:

1. ACCEPTĂ SLUJBA LA CARE TE-AM CHEMAT – v. 7

§§ Esti chemat la această slujbă înainte de a te naște.
§§ Ier. 1.5 – „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te
cunoșteam, si mai înainte să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte,
și te făcusem prooroc al neamurilor.”
§§ Adică Ieremia a fost în mintea lui Dumnezeu când a făcut planul Său

veșnic în Hristos Isus – Efes. 3.11.

§§Apoi în timpul vieții lui Ieremia, Dumnezeu i-a descoperit planul Său

(chemarea eficace).
§§ Ier. 1.9-10 – „Apoi Domnul și-a întins mâna și mi-a atins gura. Și Domnul

mi-a zis: «Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. Iată, astăzi te pun peste neamuri
și peste împărății, ca să smulgi și să tai, să dărâmi și să nimicești, să zideşti și
să sădeşti.»”
§§Și apostolul Pavel era conștient de chemarea pe care o avea – Gal. 1.15-16.

§§Petru si Ioan au lăsat mrejele în momentul chemării eficace și L-au urmat

pe Domnul Isus – Matei 4.20.

2. VESTEȘTE MESAJUL PE CARE ȚI L-AM DAT – v. 8 a

§§Chiar și atunci când acesta naște împotriviri – v. 8 b.
§§Ioan 15.20 – „Aduceți-vă aminte vorba pe care v-am spus-o: «Robul nu este
mai mare decât stăpânul său». Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor
prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu și pe al vostru îl vor păzi.”
45
 §§ Ieremia auzea vorbele multora și era învinuit pentru adevăr – v. 10.
§§ Matei 5.11 – „Ferice va fi de voi când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî,
vă vor prigoni și vor spune multe lucruri rele si neadevărate.”
§§Cuvântul trebuie vestit cum ți-l dă Dumnezeu – 1 Petru 4.11.

3. NU TE ÎMPOTRIVI CĂLĂUZIRII DUHULUI SFÂNT

§§ Ier. 23.29 – „Nu este Cuvântul meu ca un foc, zice Domnul și ca un ciocan
care sfărâmă stânca?
§§Iov 32.18-19 – „Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul

meu; lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca niște burdufuri
noi gata să pleznească.”
§§Nu trebuie să stingi Duhul Sfânt din tine – 1 Tes. 5.19.

§§Darul Duhului Sfânt trebuie înflăcărat – 2 Tim. 1.6.

§§Rom. 8.14 – „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Dumnezeu, sunt fii ai lui

Dumnezeu.”

4. ÎNCREDE-TE ÎN AJUTORUL LUI DUMNEZEU – v. 11

§§Matei 28.19-20 – „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, bote­

zându-i în numele Tatălui, al Fiului, și al Sfântului Duh, și învățați-i să păzească

tot ce V-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul
veacului.”
§§2 Cor. 5.6-7 – „Așa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere...pentru

că umblăm prin credință, nu prin vedere.”

§§Ps. 40.4 – „Ferice de omul care-și pune încrederea în Domnul...”

CONCLUZIE
§§Dumnezeu ne cheamă să fim lucrători împreună cu El – 1 Cor. 3.9.
§§Este nevoie de lucrători la secerișul Lui – Matei 9.37-38.
§§Nu te speria de împotriviri. Dumnezeu este cu tine – Rom. 8.37-39.

29. CONSTATĂRI ALE OMULUI LUI DUMNEZEU

PLÂNG. 3.21-40

INTRODUCERE
§§Ieremia își varsă necazul înaintea Domnului – v. 1-20.
§§Apoi el scoate la iveală ceea ce-i mai rămăsese în inimă: nădejdea în

Dumnezeu – v. 21.
46
 §§Acest lucru îl face după ce se gândește la Dumnezeu și constată câteva

lucruri:

1. DUMNEZEU ESTE BUN ȘI ÎNDURĂTOR – v. 22-23

§§ Domnul este bun și bunătatea Lui ține în veci – Ps. 100.5.
§§ Oamenii disprețuiesc bunătatea și îngăduința Lui – Rom. 2.4.

§§ Dar Dumnezeu în bunătatea Lui Îi cheamă la pocăință – Fapte 17.30-31.

§§ Bunătatea și îndurarea Lui pot fi retrase – Ier. 16.5.

§§Chiar și cu cei disciplinați de El – v. 31-32; 1 Cor. 11.31-32.

§§Omul credincios este convins că bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu

îl vor păzi întotdeauna – Ps. 40.11.

§§ Dacă aceștia îl caută pe Domnul – v. 25; Ps. 84.11.

2. DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS CUVÂNTULUI DAT

§§ Dacă nădăjduiești în El – v. 24; Ier. 17.7; 2 Cor. 3.12.
§§ Evrei 10.23 – „Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci

credincios este Cel ce a făcut făgăduința.”

§§Dacă Îl cauți pe Dumnezeu – v. 25; 1 Cron. 28.9; Ps. 119.2; Ier. 29.13.

§§ Prov. 8.17 – „Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc, și cei ce Mă caută cu tot

dinadinsul Mă găsesc.”
§§ Isaia 55.6 – „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă

vreme este aproape.”

§§Dacă aștepți în răbdare – v. 26; 2 Petru 3.9; Iacov 1.7; 5.7.

§§ Evrei 10.36 – „Căci aveți nevoie de răbdare ca după ce ați împlinit voia lui

Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.”

§§Pentru că Dumnezeu are puterea să hotărască v. 37-38; Prov. 16.1.

§§ Isaia 14.24 – „Domnul oștirilor a jurat și a zis: «Da, ce am hotărât se va

întâmpla, ce am pus la cale, se va împlini.»”

3. NOI TREBUIE SĂ ACCEPTĂM VOIA LUI DUMNEZEU – v. 27

§§ Chiar dacă pune sarcini pe umerii noștri – v. 27.
§§ În Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri –

Fapte. 14.22.
§§ Ps. 68.19 – „Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara.”

§§Chiar dacă suntem prigoniți pentru numele Lui – v. 31-32.

§§ 2 Tim. 3.12 – „Dealtfel toți cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus,

vor fi prigoniți.”
§§ 1 Petru 4.19 – „Așa că cei ce sufăr după voia lui Dumnezeu, să-și încre­

dințeze sufletul credinciosului Ziditor și să facă ce este bine.”

47
4. DUMNEZEU VEDE NEDREPTĂȚILE OAMENILOR – v. 34-36
§§Dumnezeu a văzut asuprirea poporului Israel in Egipt – Exod. 3.7.
§§ Prov. 15.3 – „Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni.”

§§Dumnezeu vede când oamenii ascultă de poruncile Lui – Jud. 3.4.

§§ Evrei 4.13 – „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și

descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de a face.”

§§Câteodată credincioșii sunt mirați că Dumnezeu nu reacționează la

nedreptățile oamenilor – Hab. 1.13.

§§Dar Dumnezeu este îndelung răbdator și așteaptă pe cei răi să se îndrepte

– 2 Petru 3.9; Ps. 86. 15.

§§ Dacă nu, Dumnezeu va pedepsi pe cei răi pentru nedreptățile lor – Isaia 13.11.

5. OAMENII TREBUIE SĂ SE ÎNTOARCĂ LA Dumnezeu – V. 39-40

§§Pentru aceasta Dumnezeu le poruncește să se pocăiască – Fapte. 17.30.
§§Să renunțe la faptele lor rele – Isaia 1.16.
§§Oamenii nu au putere asupra păcatului – Fapte. 7.22-23.

§§Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său, ca să poată fi mântuiți – Ioan 3.16.

§§ Evrei 4.1 – „Să luăm bine seama ca atâta vreme cât rămâne în picioare

făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit

prea târziu.”

CONCLUZIE
§§Ca și Ieremia, noi trebuie să privim la cine este Dumnezeu, ce face El și ce
vrea de la noi.
§§Constatările noastre despre aceste lucruri, ne vor ajuta să luăm decizii

care vor afecta destinul nostru în mod pozitiv.

§§„Te înalți cu adevărat la cer, numai după ce prin Duhul Sfânt, rânduiești

totul în legătură cu pămânul.” – Nicolae Moldoveanu – Hristos lucrarea vol. 1.

30. FACTORI DE CARE DEPINDE SLUJBA PROOROCULUI

EZECH. 3.14-27

INTRODUCERE
§§Proorocul este mesagerul lui Dumnezeu – Amos 7.15.
§§El are de transmis din partea Domnului mesaje de sfătuire, mângâiere,
dar și judecăți definitive – Ier. 1.10.
§§Stă între Dumnezeu și popor și mijlocește pentru el – Exod. 32.9-14.

48
 §§Câteodată slujba lui poate fi influențată negativ de cațiva factori. Pornind

de la cazul proorocului Ezechiel, enumerăm câțiva.

1. DE STAREA LUI LĂUNTRICĂ – v. 14

§§Era amărât și mânios poate din cauza părăsării confortului, sau pentru că

știa reacția pe care o vor avea prinșii de război de la râul Chebar din Tel Abib,
când le va transmite Cuvântul Domnului.
§§După șapte zile de evaluare a situației grele a robilor de război a rămas

înmărmurit v. 15, apoi a vestit mesajul v. 16.

§§Proorocii sunt și ei oameni supuși acelorași slăbiciuni ca și noi- vezi cazul

lui Ilie – Iacov 5.17.

§§Și Iona a fugit la Tars de teama Asirienilor, dar constrâns de mâna

Domnului a mers la Ninive ca să transmită mesajul judecății asupra cetății.

Apoi s-a mâniat când a văzut că Dumnezeu i-a uscat curcubetele și n-a mai
pedepsit orașul. – Iona 1.3; 4.8.
§§Proorocii au fost supuși la presiuni exterioare și nu întotdeauna au dat

curs îndemnului Duhului, de aceea apostolul Pavel spune în Rom. 12.6 „...cine
are darul proorociei să-l întrebuințeze după măsura credinței lui.”
§§„Mărimea fricii noastre dovedește micimea credinței noastre.” – Petru

Lascău – Între zâmbet și suspin.

2. DE ÎNSUȘIREA INSTRUCȚIUNILOR PRIMITE – v. 17

§§Lui Ezechiel i s-a arătat în ce consta slujba dată de Dumnezeu. Apoi este
avertizat că va da socoteală v. 18 și 20.
§§ Dacă își va îndeplini bine slujba, sufletul său va fi mântuit – v. 19 și 21.

§§Alte instrucțiuni din Scriptură pentru prooroci:

§§ Să fie niște oameni ai rugăciunii – Hab. 2.1.

§§ Să nu uite că slujba o au prin harul lui Dumnezeu – Efes. 4.11; Rom. 12.6.

§§ Să cunoască foarte bine Scriptura și s-o respecte – 2 Petru 1.20-21;

Matei 7.15-16
§§ Să transmită mesaje clare, nu ambigue – 2 Împ. 3.17-19.

§§ Să aibă o frică de Dumnezeu accentuată – Luca 2.25.

§§ Ier. 5.12-13 – „Ei tăgăduiesc pe Domnul și zic: «Nu este El! Și nu va veni

nenorocirea peste noi; Nu vom vedea nici sabia nici foametea. Proorocii sunt
vânt și nu Dumnezeu vorbește în ei. Așa să li se facă și lor!»”

3. DE RĂSPUNSUL DAT LA INIȚIATIVA LUI DUMNEZEU – v. 22-23

§§Ezechiel a fost omul care a ascultat de Dumnezeu.
§§Dumnezeu dă slujitorilor Săi câteodată, garanții suplimentare pentru ca

aceștia să asculte – Isaia 6.6-8.

49
 §§ Fapte. 9.13-16 – Ascultarea de Cuvântul Domnului face mai mult decât

orice altceva – 1 Sam. 15.22; Iacov 1.22.

§§„Slujitorii adevărați nu încearcă să-L folosească pe Dumnezeu pentru

scopurile lor, ci Îi permit lui Dumnezeu să-i folosească pentru scopurile Lui.”
– Rick Warren Viața condusă de scopuri.
§§Tânărul Elihu a permis Duhului Sfânt să-l folosească – Iov 32.18-20.

§§ Ier. 20.7 – „M-ai înduplecat Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost

mai tare decât mine și M-ai biruit!”

4. DE PREȚUL PE CARE ÎL PLĂTEȘTI – v. 25 și 27

§§ Suferință din partea împotrivitorilor
§§ Oameni „având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea” –

2 Tim. 3.5.
§§ Ier. 20.8 – „Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: «Sâlnicie și

apăsare!»” Așa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai batjocură toată
ziua.”
§§ Matei 5.11-12 – „Ferice va fi de voi când oamenii vă vor ocărî, vă vor

prigoni, și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră este mare în ceruri. Căci tot așa
au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.”
§§Un timp al răbdării și al așteptării – v. 26.

§§ Iacov 5.10-11 – „Frații mei, luați ca pildă de suferință și de răbdare pe

proorocii care au vorbit în numele Domnului. Iată, noi numim fericiți pe cei
ce au răbdat.”
§§Noi trebuie să permitem răbdării să-și facă desăvârșit, lucrarea – Iacov 1.4.

§§ 1 Petru 2.21 – „Și la acesta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit

pentru voi și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui”.

CONCLUZIE
§§ Și în ziua de astăzi proorocii pot fi influențați de factori care se răsfrâng
negativ asupra slujbei lor.
§§De aceea noi trebuie să ne rugăm, să postim, ca Dumnezeu să descopere

prin ei planul diavolului în biserica locală sau în viața oamenilor.

50
31. CE ADUCE O TREZIRE SPIRITUALĂ
IOEL 2.23-32

INTRODUCERE
§§Trezirea spirituală este o acțiune inițiată de Dumnezeu și concretizată de

Duhul Sfânt prin întoarcerea la Domnul a multor mase de oameni.

§§În vremea lui Ioel, ținutul lui Iuda se afla sub incidența blestemului rostit

pe muntele Ebal de către șase din fiii lui Iacov, la adresa celor care nu vor
asculta de poruncile Legii. – Deut. cap. 27, 28.
§§ Ca urmare, lăcustele au mâncat recolta, și oamenii sufereau de foame

– Ioel 1.16-17.
§§ Seceta a uscat iarba, și vitele sufereau – cap. 1.18-20.

§§Într-o astfel de vreme, Ioel îi cheamă pe oameni să se trezească și să se

întoarcă la Dumnezeu care-i poate binecuvânta.

1. DUMNEZEU ÎȚI ASIGURĂ HRANA CEA DE TOATE ZILELE – v. 23-26

§§ Dumnezeu promite că va binecuvânta lucrul credincioșilor – Deut. 28.8.
§§ Deut. 28.12 – „Domnul îți va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să

trimită țării tale ploaie la vreme și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale:
vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut”.
§§Ba mai mult, Dumnezeu promite și bunătăți – Ier. 31.14.

§§ Prov. 28.25 – „Cel lacom stârnește certuri, dar celce se încrede în Domnul

este săturat din belșug.”

§§ Ps. 127.2 – „Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să

mân­cați o pâine câștigată cu durere; căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în

somn.”
§§De aceea ne rugăm în rugăciunea „Tatăl nostru”: „Pâinea noastră cea de

toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi
iertăm greșiților noștri.” – Matei 6.11-12.

2. TE SCAPĂ DE OCARĂ – v. 27
§§Ținutul lui Iuda era de ocara popoarelor din jur. Aceștia își băteau joc de

iudei, spunând că dumnezeii lor erau superiori Dumnezeului Iehova căruia îi

slujeau poporul evreu.
§§ Isaia 61.1 – „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci M-a uns

să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima
zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea.”
§§Nu trebuie să ne temem de ocara oamenilor – Isaia 51.7.

§§ Pentru că în locul ocării noastre vom avea îndoită cinste – Isaia 61.7.

51
 §§ Evrei 11.26 – Moise „socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție

decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.”

§§ Evrei 13.13 – „Să ieșim dar afară din tabără la El și să suferim ocara Lui.”

§§Noi nu trebuie să întoarcem rău pentru rău ci să binecuvântăm pe oameni

– 1 Petru 3.9.

3. TE FACE PĂRTAȘ LUCRĂRILOR DUHULUI SFÂNT – v. 28-29

§§Turnarea Lui peste credincioși este o realitate – Fapte. 2.4.
§§ Acest lucru a fost promis de Domnul Isus – Ioan 14.16-17.

§§ Scopul era acela de a primi putere de mărturie – Fapte. 1.8.

§§Când vine Duhul Sfânt toarnă în vasul tău pană când ești umplut –

Fapte. 4.31.
§§Duhul face diferite lucrări în mijlocul oamenilor – 1 Cor. 12.11.

§§ El împarte daruri supranaturale – 1 Cor. 12.

§§ Domnul Isus prin Duhul Sfânt dă și slujbe spirituale – Efes. 4.11.

§§ Scopul lor: „pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire,

pentu zidirea trupului lui Hristos” – Efes. 4.12.

§§2 Cor. 13.14 – „Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și

împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți! Amin.”

4. TE SCAPĂ DE MÂNIA LUI DUMNEZEU – v. 30-32

§§ Oamenii ce nu ascultă de Dumnezeu sunt sub blestemul Legii – Gal. 3.10.
§§ Omul care se trezește din somn îL primește pe Hristos – 2 Cor. 3.16.
§§Mânia lui Dumnezeu rămâne peste toți cei neascultători – Rom. 1.18.

§§ Mânia Lui este înceată – Exod. 34.6; progresivă – Iov 10.17; aprinsă

– Iov 42.7; Isaia 5.25.

§§Credincioșii sunt scăpați de mânia lui Dumnezeu.

§§ Isaia 12.1 – „În ziua aceea vei zice: «Te laud, Doamne, căci ai fost supărat

pe mine, dar mânia Ta s-a potolit și M-ai mângâiat.»”

CONCLUZIE
§§ Trezirea spirituală a oamenilor este „provocată” de Dumnezeu, Duhul Sfânt.
§§ Cei care acceptă să se trezească din somn sunt binecuvântați în mod
deosebit cu binecuvântările cerurilor și ale pământului.
§§„De aceea zice: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos

te va lumina” – Efes. 5.14.

52
32. CE TREBUIE SĂ CONȚINĂ
UN MESAJ DE EVANGHELIZARE
Matei 3.1-12

INTRODUCERE
§§Ioan Botezătorul este cel ce a pregătit calea Domnului Isus – v. 3; Isaia 40.3.
§§Este primul evanghelist din Noul Testament care face evanghelizări în
masă – Marcu 1.5.
§§Care sunt punctele omiletice ale mesajului său?

1. CHEMAREA LA POCĂINȚĂ – v. 1-2

§§ Pocăință înseamnă „schimbarea gândirii.”
§§ Oamenii păcătoși sunt străini de viața lui Dumnezeu – Col. 1.21.

§§ Pentru că au mintea întunecată din pricina neștiinței lor – Efes. 4.18.

§§ Din cauza aceasta ei nu cunosc pe Dumnezeu – Ier. 4.22.

§§ Au nevoie să renunțe la vremurile de neștiință și să se pocăiască –

Fapte. 17.30-31.
§§ Deasemenea este nevoie de un cuget luminat de Duhul Sfânt – Rom. 9.1.

§§ Noi trebuie să primim cu blândețe Cuvântul sădit în noi – Iacov 1.21.

§§Cuvântul, care este adevărul, ne înoiește în duhul minții noastre –

Efes. 4.23-24.
§§Rom. 12.2 – „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți

prin înoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea
bună, plăcută și desăvârșită”.
§§Pocăință înseamnă „schimbarea inimii”– v. 5-6.

§§ Inima omului nepocăit este o inimă împietrită – Ezech. 2.4.

§§ Este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea – Ier. 17.9.

§§ Întocmirile gândurilor din inima lui sunt îndreptate în fiecare zi înspre

rău – Gen. 6.5.

§§ O inimă departe de Dumnezeu și fără frică de El – Isaia 29.13.

§§ Inima omului trebuie cercetată de Dumnezeu – 1 Cron. 28.9; este cunos­

cută de Dumnezeu – Ps. 139.23.

§§ Toată inima trebuie predată Domnului – Prov. 23.26, 2 Cron. 16.9; inima

trebuie încercată – Ps. 26.2. De ce?

§§ Ca să fie curată – Ps. 51.10; ca să nu se clatine – Ps. 10.6; ca omul să aducă

o închinare după voia lui Dumnezeu – Ps. 51.17.

§§Fapte. 2.37-38 – „După ce au auzit aceste cuvinte,ei au rămas străpunși în

inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli:„Fraților, ce să facem?”„Pocăiți-vă,

le-a zis Petru...”
§§Pocăință înseamnă „schimbarea atitudinii”– v. 8-9.

53
 Ei trebuie să renunțe la faptele lor rele – Isaia 1.16
§§

Să facă fapte bune – 1 Ioan 3.18.

§§

§§ Generatorul faptelor bune este credința – 2 Petru 1.5

§§ Faptele bune să fie făcute în Hristos, nu cu alte scopuri – Filim. v. 6.

§§ Efes. 4.28 – „Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu

mâinile lui la ceva bun, ca să aibă să dea celui lipsit.”

§§ Dacă nu face roade bune (dacă nu-și schimbă atitudinea) omul va fi

pedepsit de Dumnezeu – v. 10.

2. CREDINȚA ÎN ISUS HRISTOS – v. 11-12

§§ Aduce viața veșnică. Grâul (credincioșii) este strâns în grânar (dus în
Împărăție) – Matei 13.38.
§§ Efes. 1.7 – „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor,

după bogățiile harului Său”

§§ El mijlocește zilnic și suntem iertați de Dumnezeu – 1 Tim. 2.5.

§§Aduce și botezul cu Duh Sfânt – v. 11.

§§ A fost promis de Tatăl – Fapte. 1.4-5.

§§ A fost turnat după înălțare – Fapte. 2.33.

§§ Făgăduința este pentru toți credincioșii – Fapte. 2.39.

§§ Îți dă putere de sfințire – 1 Petru 1.2.

§§ Primeşti si îndrăzneală în mărturisirea Domnului Isus – Fapte. 1.8.

§§Aduce și botezul cu foc – v. 11.

§§ Luca 12.49-50 – „Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau

decât să fie aprins chiar acum! Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, și cât
de mult doresc să se îndeplinească!”
§§Pentru noi înseamnă tot ce suferim pentru Hristos „pentru ca încercarea

credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este
cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava, și cinstea la arătarea lui Isus
Hristos” – 1 Petru 1.7.

3. BOTEZUL CREȘTIN – v. 6
§§Este mărturia unui cuget curat – 1 Petru 3.21; Evrei 10.21-22.
§§ Noi trebuie să-i slujim lui Dumnezeu cu un cuget curat – 2 Tim. 1.3.

§§Este o identificare cu Hristos – Rom. 6.3-4.

§§ Cine este în Hristos este o făptură nouă – 2 Cor. 5.17.

§§Învățături greșite despre botez.

§§ Că în urma botezului se produce nașterea din nou.

§§ Că botezul trebuie făcut și la copii minori.

§§ Că în urma botezului se pogoară Duhul Sfânt asupra candidatului.

§§ Legate despre forma botezului.

54
CONCLUZIE
§§ Ioan Botezătorul evangheliza în mijlocul oamenilor.
§§ Era tranșant și nu predica omiletic, dar efectul predicilor sale de evan­
ghelizare era vizibil, pentru că oamenii se întorceau la Dumnezeu.
§§Ce conține mesajul de evanghelizare pe care-l transmiți? Care este efectul

lui?

33. BISERICA, UN EXEMPLU ÎN LUME

MATei 5.13-16

INTRODUCERE
§§ Domnul Isus a vorbit de două ori despre Biserică – Matei 16.18; 18.17.
§§Biserica Domnului Isus este constituită din ucenici care au cunoscut

adevărul și răman în El – Ioan 8.30-32.

§§Pentru a ilustra care este rolul Bisericii în lumea aceasta, Domnul Isus se

folosește de două elemente: sarea și lumina.

1. UCENICII (BISERICA) AU PUTEREA DE A INFLUENȚA SPIRITUAL

PE OAMENI – v. 13a
§§ v. 13 a – spune că ucenicii sunt sarea pământului, adică cei ce dau gust
pământului.
§§ Sarea sunt ucenicii, iar pământul lumea.

§§ Pământul are trecere înaintea lui Dumnezeu, atât timp cât ucenicii

influențează prin exemplul lor pe oameni să se pocăiască.

§§ Matei 28.19-20 – „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, bote­

zându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfantului Duh, și învățați-i să

păzească tot ce v-am poruncit.”
§§Ucenicii trebuie să se poarte cu înțelepciune cu cei de afară și să răscum­

pere vremea – Col. 4.5.

§§Înțelepciunea trebuie să fie indreptățită prin lucrările ei – Matei 11.19.

§§ Cu alte cuvinte v. 13 poate fi tradus: Faceți-i pe oameni să aibă trecere

înaintea lui Dumnezeu, sărându-i cu gustul vieții voastre schimbate de

Evanghelie și conservându-i în starea aceasta, pentru a fi scăpați de judecata
lui Dumnezeu.
§§ 1 Petru 1.15 – „Ci după cum Cel care v-a chemat este Sfânt, fiți și voi sfinți

în toată purtarea voastră.”

§§ „Fiți sfinți” este un imperativ și înseamnă „păstrați-vă puterea de a-i

55
săra pe oameni” pentru că numai din pricina Bisericii, din pricina voastră, a
ucenicilor, pământul (oamenii) mai au trecere înaintea Mea.”

2. BISERICA TREBUIE SĂ DEA DOVADĂ DE STABILITATE SPIRITUALĂ – v. 13b

§§Pierderea gustului este sinonimă cu pierderea calității de fiu a lui

Dumnezeu. Cine își pierde gustul, pierde şi sfințenia, nu mai lucrează faptele
credinței și pierde impactul de a stabiliza pe oameni din punct de vedere
spiritual înaintea lui Dumnezeu. Oamenii aceștia se rătăcesc de pe Calea cea
dreaptă – 2 Petru 2.15.
§§ Iov 6.18 – „Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie

și pier.”
§§Noi trebuie să ne păzim bine și să nu pierdem rodul muncii noastre –

2 Ioan v. 8.
§§ Gal. 3.3 – „Sunteți așa de nechibzuiți, după ce ați început prin Duhul,

vreți acum să sfârșiți prin firea pământească?”

§§Unitatea și dragostea credincioșilor este cheia stabilității – Ioan 17.22.

§§ Ioan 13.35 – „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă

veți avea dragoste unii față de alții.”

3. BISERICA ARATĂ OAMENILOR ADEVĂRUL – v. 14

§§Ea este asemănată cu o cetate așezată pe un munte, care iese în evidență

de departe.
§§ Oamenii se suiau la Muntele Sionului ca să fie iluminați de Adevărul lui

Dumnezeu la templul din Ierusalim.

§§ Isaia 25.7 – „Și pe muntele acesta înlătură mahrama care acoperă toate

popoarele și învelitoarea ce înfășura toate neamurile.”

§§Domnul Isus este temelia, stânca pe care este așezată Biserica – Isaia 28.16.

§§ 1 Cor. 3.11 – „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a

fost pusă, si care este Isus Hristos”.

§§Domnul Isus este Lumina care luminează pe orice om când vine în lume.

– Ioan 1.9.
§§Tot așa trebuie să lumineze Biserica Lui – v. 16.

§§Ioan 5.35 – „Ioan era lumina care este aprinsă și luminează … .”

§§Vor fi și oameni care vor încerca să înădușe adevărul (să stingă lumina

creștinilor) – Rom. 1.18.

§§ Evrei 10.32 – „Aduceți-vă aminte de zilele de la început, când după ce ați

fost luminați ați dus o mare luptă de suferințe.”

56
4. BISERICA ÎMPLINEȘTE NEVOILE OAMENILOR
§§ Nevoi sufletești – v. 15.
§§ Fapte. 26.18 – „Ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la

lumină și de sub puterea satanei la Dumnezeu; și să primească prin credința în

Mine, iertarea păcatelor și moștenirea împreună cu cei sfințiți.”
§§ Iacov 5.20 – „Să știți că cine întoarce un păcătos de la rătăcirea caii lui, va

mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.”

§§Nevoi materiale – v. 16

§§ Matei 7.12 – „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel;

căci în aceasta este cuprinsă Legea si proorocii.”

§§ Filip. 4.8 – „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de

cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este
vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”
§§ Evrei 13.16 – „Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dum­

nezeu jertfe ca acestea Îi plac.”

CONCLUZIE
§§Cât timp Biserica își păstrează gustul și puterea de a săra, va avea impact

în viața oamenilor și ei vor avea trecere înaintea lui Dumnezeu.

§§Dacă lumina ucenicilor strălucește, mulți oameni vor vedea puterea

exemplului și le vor urma credința – v. 16 b.

§§ 2 Cor. 6.3 – „Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca

slujba noastră să nu fie defăimată.”

34. PORUNCILE DRAGOSTEI
Matei 5.38-42

INTRODUCERE
§§Pentru a ilustra cum să ne comportăm cu vrășmașii noștri, Domnul

Isus face apel la câteva din interpretările Legii privitor la „Legea acțiunii și
reacțiunii” față de cei care ne fac rău.
§§Aceste lucruri pe care le spune Domnul Isus nu sunt doar sfaturi, ci

directive, porunci pe care să le urmăm, dând dovadă de dragoste.

1. NU TE RĂZBUNA PE CEI RĂI – v. 38-39

§§ Pentru că răzbunarea este a Domnului – Rom. 12.19.
§§ Ba mai mult, noi suntem chemați să binecuvântăm – 1 Petru 3.9.
57
 §§Cineva a spus: „Răzbunarea vrea să producă mai multă suferință decât a

suferit ea însăși.”
§§Prov. 20.22 – „Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!”. Nădăjduiește în Domnul

și El te va ajuta.”
§§Să urmăm exemplul Domnului Isus Hristos.

§§ Isaia 50.6 – „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii îna­

intea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și scuipări.”

2. CEDEAZĂ DIN DREPTUL TĂU ALTORA – v. 40

§§Dacă cineva era dator altcuiva și nu avea cu ce să plătească, îi lăsa haina

garanție.
§§ Dar Exod. 22.26-27 spune: „Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai

înapoi înainte de apusul soarelui; căci este singura lui învelitoare, este haina
cu care își învelește trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după
ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.”
§§Domnul Isus ne învață mai bine să cedăm în favoarea altora și să nu

ajungem la judecată – v. 40.

§§ 1 Cor. 6.7 – „Chiar faptul că aveți judecăți între voi, este un cusur pe

care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați

mai bine paguba?”
§§ 1 Petru 2.19 – „Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui

față de Dumnezeu, sufere întristare, și sufere pe nedrept.”

§§În Israel, Domnul a instituit sărbători când trebuiau iertate datoriile.

3. DĂ DOVADĂ DE BUNĂVOINȚĂ ÎNTOTDEAUNA – v. 41

§§ În Imperiul Roman, oamenii putea fi luați oricând de la munca lor și puși
la dispoziția puterii de ocupație – Matei 27.32.
§§Dar Domnul Isus ne învață legea dragostei prin care trebuie să dăm

dovadă de bunăvoință fără să fim siliți.

§§ Binele pe care-l facem altora, nu trebuie să fie silit ci de bunăvoie –

Filimon 14.
§§ 2 Cor. 8.12 – „Pentru că dacă este bunăvoință, darul este primit...”

4. RĂSPUNDE NEVOILOR ALTORA – v. 42

§§ Prin împrumut, un lucru pe care Biblia îl încurajează, nu înțelegem să
golim pe cineva de bani, ci darea unei sume de bani unui om care se află într‑un
impas, până la un moment dat când acea persoană îi va putea restitui.
§§ Prov. 22.7 – „...cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce dă cu împrumut.”

§§ Ps. 37.21 – „Cel rău ia cu împrumut și nu dă înapoi, dar cel neprihănit

este milos și dă.”

58
 §§ Ps. 112.5 – „Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul

și care își rânduiește faptele după dreptate.”

§§ Ajută pe sfinți când sunt în nevoie – Rom. 12.13.

§§Un proverb indian spune: „Pe un sărac îl bucură mai mult un dar mic dat

în grabă, decât un dar mare dat cu întârziere.”

5. IUBEȘTE VRĂȘMAȘII TĂI PÂNĂ LA MOARTE – v. 43-48

§§ Creștinii sunt conștienti că nu omul care este împotriva lor, este de vină,
ci puterea întunericului care îl animă să facă rău – Efes. 6.12.
§§ Iacov 5.10 – „Frații mei, luați ca pildă de suferință și de răbdare pe

proorocii care au vorbit în numele Domnului.”

§§Exemplul nostru suprem este Domnul Isus. Pe cruce, Domnul Isus se ruga

„Tată iartă-i căci nu știu ce fac.” – Luca 23.24.

§§ Luca 14.27 – „Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu

poate fi ucenicul Meu.”

§§ Efes. 5.1-2 – „Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți.

Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit, și S-a dat pe sine pentru noi
«ca un prinos și ca o jertfă de bun miros» lui Dumnezeu.”

CONCLUZIE
§§Dragostea „poruncește” să urmăm poruncile ei – 1 Cor. 13.4-7.
§§Dumnezeu este dragoste și noi trebuie să rămânem în dragostea Lui –
Ioan 15.4.
§§Ioan 15.9-10 – „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit Eu pe voi.

Rămâneți în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și

rămân în dragostea Lui.”

35. CREDINȚA LĂUDATĂ DE DOMNUL ISUS

Matei 8.5-13

INTRODUCERE
§§ Sutașul din Capernaum avea un rob care slăbise foarte mult din cauza
bolii, și l-a rugat pe Domnul Isus să vină acasă la el și să-l vindece.
§§Pentru că a spus: „Doamne...nu sunt vrednic să intri sub acoperământul

meu, ci zi numai un cuvânt și robul meu va fi tămăduit” – v. 8, Domnul Isus a

lăudat credința sutașului și a definit-o ca fiind o credință mai mare ca în Israel.
§§Care sunt caracteristicile acestei credințe mari?

59
1. O CREDINȚĂ CARE TE APROPIE DE ISUS – v. 5
§§Credința care s-a exprimat prin dragostea sutașului față de robul său, este

după Scripturi – Gal. 5.6.

§§Prin evenimentele pe care Dumnezeu le aduce în viața noastră, vrea să ne

apropie mai mult de El. Dar noi avem obligația să ne apropiem de Isus pentru
că El este Fiul lui Dumnezeu.
§§ 1 Petru 2.4 – „Apropiați-vă de El, piatra vie, dar aleasă și scumpă înaintea

lui Dumnezeu.”
§§Un lepros s-a apropiat de Isus, I-a recunoscut autoritatea, I s-a închinat,

apoi i-a fost rezolvată problema – Matei 8.1-3.

§§Noi am fost apropiați de Dumnezeu prin sângele Domnului Isus – Efes. 2.13.

§§Suntem îndemnați să ne apropiem și noi de El – Iacov 4.8.

§§ Dacă facem așa, vom căpăta îndurare, vom găsi har, și vom fi ajutați la

vreme de nevoie – Iacov 4.8.

§§Prin apropierea de Isus, Domnul se identifică cu nevoile tale. Această

identitate o exprimă Cânt. Cânt. 2.16 – „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt
a lui ...”
§§ Fratele Richard Wurmbrand spunea că în ebraică se traduce așa: „Prea­

iubitul meu este al meu și eu nu-s.” Adică „M-am apropiat așa de mult de el că
sunt una cu iubitul meu.” – Gal. 2.20.

2. O CREDINȚĂ CARE DĂ DOVADĂ DE MILĂ – v. 6

§§ Prin mila lui Dumnezeu noi am fost mântuiți – Rom. 9.16; Isa. 54.10.
§§ Ninive a scăpat de pedeapsă datorită milei lui Dumnezeu – Iona 4.10-11.

§§Noi trebuie să dăm dovadă de milă față de oameni – Matei 9.13.

§§ Mila, compasiunea și dorința de vindecare a stat la baza aducerii

bolnavilor din Siria ca Domnul Isus să se atingă de ei – Matei 4.24.

§§ Credința care dă dovadă de milă a fost lăudată de Domnul Isus, la cei patru

care au coborât slăbănogul prin acoperiș pentru a fi vindecat – Marcu 2.1-5.

§§ Samariteanul, a dat dovadă de milă față de cel căzut între tâlhari –

Luca 10.30-37.
§§Dumnezeu va avea milă față de cei milostivi – Matei 5.7.

§§ Evrei 10.34 – „În adevăr, ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu

bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care știți că aveți în ceruri o avuție mai
bună, care dăinuiește.”

3. O CREDINȚĂ CARE TE CONVINGE CĂ EȘTI PĂCĂTOS – v. 8

§§Când a văzut sfințenia Domnului, Isaia s-a văzut păcătos Isaia 6.5.
§§Vameșul s-a coborât de la Templu, iertat, în urma acestei credințe –

Luca 18.13.
60
 §§Fiul risipitor a spus: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice:

«Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta»” – Luca 15.18.

§§Apostolul Petru și-a văzut păcatul său, atunci când a cântat cocoșul de trei

ori, și a plâns cu amar – Luca 22.61-62.

4. O CREDINȚĂ CARE TE DUCE ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU – v. 11-12

§§ În Împărăția lui Dumnezeu nu intră oricine – Matei 7.21.
§§ Numai cei săraci în duh – Matei 5.3.

§§ Aceia care sunt născuți din Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu – Ioan 3.5.

§§ Cei care sunt copiii lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos – Gal. 3.26.

§§ Aceia care se vor comporta ca niște copilași – Marcu 10.15.

§§ Iacov 2.5 – „Ascultați, prea iubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce

sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori
ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?”
§§ 1 Petru 1.9 – „pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mân­

tuirea sufletelor voastre.”

5. O CREDINȚĂ CARE VINDECĂ BOALă – v. 7, 9 și 13

§§ Sutașul a crezut în autoritatea Domnului Isus de a vindeca boala – v. 8;
§§Domnul Isus afirmă că toată puterea I-a fost dată în cer și pe pământ –

Matei 28.18.
§§ Unul din scopurile venirii Lui pe pământ a fost „ca să nimicească

lucrările diavolului.” – 1 Ioan 3.8.

§§ Colos. 2.9 – „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.”

§§ v. 13 – Domnul Isus a spus sutașului: „Du-te, și facă­ -ți-se după credința

ta.” Și robul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”
§§Pentru ca boala să fie vindecată, trebuie să ne rugăm cu credință – Iacov 5.15.

§§Câteodată vine în urma mărturisirii păcatelor și a ungerii cu untdelemn

– Iacov 5.14.
§§Ologul a fost vindecat în urma voii lui Dumnezeu și a darului manifestat

prin apostoli. Nu ni se spune că bolnavului i s-ar fi cerut să creadă, cu toate

aceasta se subînțelege din v. 16; Fapte. 3.1-8.
§§ Fapte. 3.16 – „Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui

pe omul acesta, pe care-l vedeți şi-l cunoașteți; credința în El a dat omului

acestuia o tămăduire deplină cum vedeți cu toții.”

CONCLUZIE
§§Cazul robului bolnav, a dat Domnului Isus prilejul de a scoate în evidență
caracteristicile unei credințe mari – v. 10.

61
 §§Credința este generatorul faptelor bune, și ea trebuie să crească în viața

noastră – 2 Petru 1.5-7.

§§2 Tes. 1.3: – „Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi,

fra­ților, cum se și cuvine pentru că credința voastră merge mereu crescând, și

dragostea fiecăruia dintre voi toți ceilalți se mărește tot mai mult.”
§§Când vom avea o astfel de credință care este asemănată cu un bob de

muștar, – Matei 17.20 – vom avea parte de aprecierile Domnului Isus, și El va

face lucruri mari în dreptul nostru.

36. LUCRURI DESCOPERITE CELOR NĂSCUȚI DIN NOU

Matei 11.25-30

INTRODUCERE
§§Oamenii prin înțelepciunea sau filozofia lor despre viață, caută să-L

cunoască pe Dumnezeu și creația Lui. Ei au falimentat în căutarea Lui, pentru

că nu au crezut în Isus Hristos, că este Fiul lui Dumnezeu.
§§Cineva a spus: „Filozofii pleacă de la ideea că Dumnezeu există, și încer­

când să-L explice, spun că de fapt Dumnezeu nu există.”

§§De aceea Dumnezeu a descoperit lucrurile adânci (tainice) prin Duhul

Său, creștinilor născuți din nou, adică pruncilor în Hristos, cum îi definește
El în textul de față. Acesta este motivul de mulțumire cu care vine înaintea
Tatălui – v. 25-26.

1. CUM POȚI SĂ-L CUNOȘTI PE DUMNEZEU – v. 27

§§ Prin cunoașterea Domnului Isus, în urma primirii Evangheliei – 1 Cor. 1.21.
§§ El ÎL descoperă pe Dumnezeu Tatăl – Evrei 1.3; Ioan 14.8-11.

§§ 1 Ioan 5.20 – „Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere

să cunoaștem pe Celce este cu adevărat. Și noi suntem în Celce este adevărat,

adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.”
§§ Dorința apostolului Pavel, era să-L cunoască pe Domnul Isus, puterea

învierii Lui, și să se facă părtaș suferințelor Lui, identificându-se cu moartea

Lui – Filip. 3.10.
§§Prin citirea consecventă a Scripturii – Tit 1.9.

§§ „Un înțelept spunea: «Adevărul îl obținem cu dramul». Deci, zilnic

să căutăm adevărul, coborându-ne în mina cercetării Scripturii sfinte. Acolo

găsim gramul de aur al adevărului de care avem nevoie.” – Nicolae Moldoveanu
Hristos Lucrarea, Cap. 1-9.
62
 §§Prin ungerea Duhului Sfânt pe care Dumnezeu a pus-o peste noi și care

ne învață toate lucrurile – 1 Ioan 2.20, 27; Ioan 16.13-14.

§§ Ioan 15.26 – „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl,

adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.”

2. CUM POȚI SCĂPA DE POVARA PĂCATULUI – v. 28

§§ Una din urmările păcatului, era că omul trebuia să trudească, pentru a-și
scoate hrana din pământ – Gen. 3.17.
§§Pe lângă acest lucru, împovărarea conștiinței cu vinovăția păcatului

săvârșit, avea să apese mult pe umerii lui – Rom. 7.22-23.

§§ Într-o astfel de situație, omul este într-o stare de zbucium și neliniș­ te
sufletească, la gândul că Dumnezeu îl va trimite în iad – Rom. 7.25 Dom­­nul
Isus îi cheamă pe oameni să le ofere odihnă – v. 28.
§§Încă din vechime, Dumnezeu le-a promis evreilor, odihnă de jur împreju­

rul țării Canaan – Iosua 21.44.

§§ Dincolo de această țară, Dumnezeu le-a promis Împărăția cerurilor,în

care puteau să intre prin credință. Poporul n-a ascultat şi Dumnezeu spune:
§§ Ier. 6.16 – „Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați

care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi
odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!”
§§Cei ce îL primesc pe Isus Hristos, noua Cale de mântuire, capătă elibe­ra­re

de păcate, au odihnă sufletească și viață veșnică – v. 29; Ioan 5.24.

§§ Isaia 53.5 – „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru

fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile
Lui suntem tămăduiți.”

3. CUM POȚI SĂ TRĂIEȘTI SMERIT CU DUMNEZEU – v. 29-30

§§Smerenia sau umilința, este efortul conștient de a nu atrage atenția asupra

ta, fie lăudându-te cu calitățile tale, fie scoțând în evidență în mod exagerat o
slăbiciune.
§§Când slujim Domnului și celorlalți, să slujim cu toată smerenia – Fap. 20.19.

§§Ea este asemănată cu o îmbrăcăminte pentru credincioși – Col. 3.12.

§§Deasemenea, cu o podoabă – 1 Petru 5.5.

§§Ea iese în evidență ca o pricină de laudă la cei bogați, care nu fac uz de

poziția lor – Iacov 1.10.

§§„Umilința, este cel mai ciudat sentiment uman. Când crezi că o ai, ai și

pierdut-o” – Petre Lascău – Între zâmbet și suspin.

§§„Smerenia adevărată, nici nu știe că este smerită” – Nicolae Moldoveanu

Hristos Adevărul.
§§Smerenia este garanția creșterii în har – Luca 18.14; Iacov 4.16.

63
 §§Omul smerit recunoaște că tot ce înseamnă el în ochii lui Dumnezeu și al

oamenilor, este doar datorită harului lui Dumnezeu – 1 Cor. 15.10; Matei 5.3.
§§Oamenii pot fi caracterizați și de o smerenie falsă – Col. 2.18.

§§Prov. 18.12 – „Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia

merge înaintea slavei.”

§§Ea este înfățișată și printr-o formă de smerenie impusă trupului – Col. 2.23.

§§Apostolul Pavel, arată cum trebuie să trăiască și să se smerească, omul

născut din nou: „Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă
purtați într-un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o, cu toată smere­
nia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste, și
căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii.” – Efes. 4.1-3.

CONCLUZIE
§§Pruncii pentru care mulțumește Domnul Isus lui Dumnezeu Tatăl, sunt

oamenii născuți din nou. Lor li s-au descoperit tainele lui Dumnezeu, și vor
ajunge în Împărăția Cerurilor.
§§Marcu 10.15 – „Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui

Dum­nezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!”

37. CE să FACI CÂND PE DRUM TRECE ISUS

Matei 20.29-34

INTRODUCERE
§§Domnul Isus a ieșit din Ierihon, urmat de mulțime – v. 29
§§El urma să treacă pe drumul la marginea căruia se aflau cei doi orbi, cărora
urma să le facă bine.
§§Ca și atunci, în ziua de astăzi mulți oameni îL urmează, pentru că le face bine.

§§Domnul Isus trece zilnic pe drumul nostru. Ce facem noi când drumul

Său se intersectează cu al nostru?

1. FII ATENT CÂND TRECE EL – v. 29-30

§§ Cei doi orbi stăteau lângă drum, și au auzit că trece Isus – v. 30.
§§ Toți oamenii sunt orbi din punct de vedere spiritual.
§§ 2 Cor. 4.3-4 – „Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită

pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o

dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei
slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”
64
 §§Domnul Isus a venit să risipească întunericul de peste cei ce locuiau în

întunericul și în umbra morții – Matei 4.16.

§§ Ioan 9.39 – „... Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu

văd, să vadă, iar cei ce văd, să ajungă orbi.”

§§Dar oare, toți au fost atenți când a trecut Isus pe lângă ei?

§§ Rom. 10.16-17 – „Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice:

„Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”Astfel, credința vine în urma

auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
§§ „Istoria, este ca ultimul tren din noapte. Dacă scapi momentul, altul nu

mai vine niciodată.”

2. ROAGĂ-L INSISTENT SĂ-ȚI REZOLVE PROBLEMELE – v. 30

§§ „Și au început să strige: «Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!»”
§§ Era o problemă vitală, arzătoare pentru orbi, de a fi vindecați de boala

lor, de aceea au strigat la Isus.

§§ Strigătul acesta, denotă, arată, cât de insistenți ar trebui să fim în rugăciu­

nile noastre, ca Dumnezeu să ne rezolve problemele cu care venim înaintea Lui.

§§Au fost persoane care în primă instanță, au fost refuzate, dar apoi, la

insistența lor, Domnul S-a îndurat și le-a răspuns la cauza lor – Ioan 4.43-54.
§§Domnul Isus a spus că tot ce cerem în rugăciune, cu credință, vom primi

– Matei 21.22.
§§ Un proverb chinez spune: „Ca să ajungi departe, începe cu primul pas de

aproape.” Iar Maica Tereza spunea: „Pentru rugăciunea ascultată, se varsă mai
multe lacrimi, decât pentru cea fără răspuns.”
§§Domnului Isus a insistat în rugăciune, cu lacrimi și strigăte mari, și Tatăl

L-a asculat – Evrei 5.7.

3. DĂ LA O PARTE ORICE OBSTACOL – v. 31

§§Gloata de oameni îi certa pe orbi ca aceștia să tacă, dar ei nu s-au uitat la

obstacolul acesta.
§§ Femeia care a turnat mirul pe capul Domnului Isus, nu s-a uitat la

obstacolele culturale, ci a vrut să facă un lucru frumos pentru Domnul Isus.

– Marcu 14.3-9.
§§ Femeia cu scurgere de sânge, în pofida mulțimii, s-a atins de Domnul

Isus și a fost vindecată – Matei 9.20.

§§Pe calea Domnului, putem umbla pas cu pas în frica lui Dumnezeu – Fap. 9.31.

§§Dar, tot la fel de bine, putem să alergăm pe calea Lui – 1 Cor. 9.26.

§§Pe cale, sunt și învățători falși care vor să nu ascultăm de adevăr – Gal. 5.7.

§§„Singurul mod de a ajunge la linia de sosire, este să mergi înainte” scrie

Philip Yancey în cartea „În căutarea Dumnezeului nevăzut.”

65
 §§Câteodată ești nevoit să mergi pas cu pas, dar obstacolele pot fi depășite

cu ajutorul lui Dumnezeu – Rom. 9.16.

§§Evrei 12.1 – „Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare

de martori, să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de

lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.”

4. MERGI DUPĂ ISUS – v. 34

§§ După ce au fost vindecați, orbii au mers după Isus.
§§ Când oamenii sunt vindecați de orbirea spirituală, plini de recunoștință,
merg pe calea luminii, după Isus – Marcu 2.14.
§§„Oamenii nu vor întinde mâna după viitor, până nu vor fi pipăit trecutul”–

John Maxwell – Cele 17 legi indiscutabile ale muncii în echipă.

§§Domnul Isus nu ne cheamă doar să venim la El, ci să și mergem după El.

§§Ioan 10.3-4 – „Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile

pe nume, și le scoate afară din staul. După ce și-a scos oile, merge înaintea lor;
și oile merg după el pentru că îi cunosc glasul.”
§§Dumnezeu „voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința

adevărului” – 1 Tim. 2.4.

CONCLUZIE
§§Drumul pe care trece Isus este în preajma ta în fiecare zi. Dacă nu îți

vezi păcatul „ai nevoie de doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi” –
Apoc. 3.17.

38. FĂŢĂRNICIA RELIGIOASĂ
MAT. 21.23-32

INTRODUCERE
§§ Domnul Isus S-a dus la Templu, şi în timp ce-i învăţa pe oameni, bătrânii
şi preoţii au venit şi L-au întrebat cu ce putere face lucrul acesta.
§§ Din versetul 26, ne dăm seama că aceştia erau făţarnici.

§§Domnul Isus i-a mustrat şi cu alte ocazii – Mat. 23.

§§Dar haideţi să vedem în acest text, care sunt motivele pentru care au fost

mustraţi.

1. PENTRU CĂ AU RIDICAT AUTORITATEA SINEDRIULUI, MAI PRESUS DE

AUTORITATEA LUI DUMNEZEU – v. 23
§§Fariseii n-au crezut în puterea cu care Isus făcea lucrările supranaturale. Ei
66
spuneau celor din jur că scotea duhurile rele cu ajutorul lui Belzebul. Mat. 12.24.
Iar celor ce mergeau după El „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? A crezut
în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?” – Ioan 7.47-48.
§§ Au spus despre Isus că huleşte pe Dumnezeu cand spune oamenilor că

păcatele lor sunt iertate. – Luca 5.21.

§§Domnul Isus i-a mustrat că au desfiinţat Legea lui Dumnezeu în folosul

datinei lor. – Marcu 7.9.

§§ Tot aşa, în timpul nostru pot fi grupări aşa zis creştine, care pot ieşi

din contextul Scripturii. De aceea orice organizaţie creştină, trebuie să-şi

elaboreze doctrinele crezului ei, din învăţătura Bibliei, nu din interesele, sau
interpretările organizaţionale.
§§ La un moment dat, A. W. Tozer spunea pentru bisericile din timpul lui

că: „Dacă Duhul Sfânt ar pleca pe furiş din biserici, nouăzeci şi cinci la sută din
lucruri ar rămâne neschimbate”. Vorbea astfel despre organizarea umană în
detrimentul călăuzirii Duhului Sfânt.

2. PENTRU CĂ FĂŢĂRNICIA RELIGIOASĂ ESTE CARACTERIZATĂ DE TEAMA

DE OAMENI – v. 26
§§ „Şi dacă vom răspunde: „De la oameni,” ne temem de norod, pentru că toţi
socotesc pe Ioan, drept prooroc. Conducătorii religioşi se temeau de norod să
nu-şi piardă influenţa şi autoritatea, sau chiar caştigurile.
§§Ce spune Biblia despre teama de oameni?

§§ „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de

ce să se teamă”. – Prov. 29.25.

§§ Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul,

dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să
piardă şi sufletul şi trupul în gheenă”. – Mat. 10.28.
§§ Cu toate acestea, apostolul Petru n-a recunoscut că este ucenicul lui

Isus, ca să nu fie pedepsit de oameni. – Mat. 26.69-75.

§§ De asemenea, ucenicii după înviere erau adunaţi cu uşile închise, de

frica iudeilor. – Ioan 20.19.

§§Am fi fost noi mai tari ca şi ei? Cu siguranţă, nu. Dar a venit ziua pogorârii

Duhului Sfânt când au primit plinătatea Duhului, pentru slujire, şi de atunci

au fost plini de îndrăzneală.
§§Fraţilor, Rom. 8.15, spune: „Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai

aveţi frică; ci, aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava adică
Tată!” .
§§ În cartea scrisă de Petre Lascău, „Între zâmbet şi suspin” este un citat

despre frică, ce spune astfel: „Mărimea fricii noastre, dovedeşte micimea

credinţei noastre” .
67
 §§De ce mai este de acuzat făţărnicia?

3. PENTRU CĂ FĂŢARNICII SUNT OAMENI MINCINOŞI – v. 27

§§ Un citat clasic din Plutarh, spune: „Sunt unii oameni care nu pot spune
adevărul, unii care nu pot spune o minciună, şi mulţi alţii care nu pot face
diferenţa între adevăr şi minciună” .
§§Ce spune Dumnezeu despre minciună?

§§ 1 Ioan 2.21 – Că nici o minciună nu vine din adevăr.

§§ Iov 13.4 – Că există făuritori de minciuni.

§§ Prov. 6.19 – Dumnezeu urăşte martorul mincinos.

§§ Rom. 1.25 – Alţii schimbă chiar adevărul lui Dumnezeu, în minciună.

§§ Ioan 8.44 – Domnul Isus spune că diavolul este tatăl minciunii.

§§ Apoc. 22.15 – Oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună, merge

în iad.

4. PENTRU CĂ NU VOR SĂ SE POCĂIASCĂ – v. 32

§§ Ei se credeau mai neprihăniţi decât cei ce se pocăiau.
§§ Nu credeau mesajul Evangheliei, predicat de Ioan Botezătorul.
§§Nu se căiau de păcatele lor.

§§Nu erau oameni de cuvânt.

§§De aceea Domnul Isus le spune o pildă cu doi fii, care au fost trimişi de

tatăl lor să-i lucreze via. Unul a spus că merge dar nu s-a dus, altul că nu merge
dar s-a dus. – v. 28-30.
§§ Şi Domnul Isus le dă sentinţa acestor oameni religioşi, dar făţarnici: – voi

nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

CONCLUZIE
§§ Făţarnicii au fost acuzaţi de Domnul Isus – Mat. 23.27, 28.
§§ Ucenicii au fost avertizaţi să se păzească de aluatul Fariseilor, care este
făţărnicia – Luca 12.1.
§§ 1 Cor. 5.7, 8 – „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă,

cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit” „Să
prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi
viclenie, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului”.

68
39. LUCRĂTORII NECREDINCIOŞI DIN VIA DOMNULUI
MAT. 21.33-46

INTRODUCERE
§§Pilda vierilor a fost spusă de Domnul Isus la Templu, când conducătorii

religioşi I-au subminat puterea de a face minuni – v. 23.

§§În această pildă, gospodarul, Dumnezeu, a sădit o vie – adică poporul

Israel; i-a creat condiţii să aducă rod, şi a încredinţat îngrijirea ei, unor vieri –
conducătorilor religioşi din Ierusalim – v. 33.
§§Mesajul către ei, este acesta: „Dumnezeu vă cere socoteală pentru modul

în care v-aţi îngrijit de poporul Său, dar şi pentru faptul că i-aţi respins pe
prooroci, şi-L veţi omorî pe Fiul lui Dumnezeu.
§§În Ioan 15, Domnul Isus ne învaţă că noi suntem via Lui. Ca şi în vechime

în poporul lui Dumnezeu sunt lucrători care au daruri – 1 Cor. 12, şi slujbe
Efes. 4.11. Dar apostolul Pavel spune că „... noi suntem împreună, lucrători cu
Dumnezeu”– 1 Cor. 3.9.
§§De aceea, pilda îi poate mustra pe toţi creştinii ce se dovedesc a fi lucrători

necredincioşi în poporul lui Dumnezeu, şi arată trei caracteristici ai acestora:

1. NU RECUNOSC PARTEA LUI DUMNEZEU ÎN LUCRAREA LOR – v. 34

§§„Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea

lui de rod” .
§§Cu orice lucrare pe care o facem în numele lui Isus, trebuie să-I dăm slavă.

Şi slava, nu trebuie s-o recunoaştem doar la tronul lui Dumnezeu – 2 Cor. 5.10,

ci chiar din momentul în care vedem slava lui Dumnezeu în viaţa altora, în
momentul când El ne foloseşte. Apostolul Pavel a spus: „Totuşi nu eu, ci harul
lui Dumnezeu care este în mine!” – 1 Cor. 15.10.
§§Lucrătorii sunt aleşi, când încep viaţa în Duhul, iar Duhul Sfânt dă

fiecăruia în parte, daruri, după cum voieşte El – 1 Cor. 12.11. Dacă la un moment
dat omul nu mai crează condiţii ca Duhul să lucreze în viaţa lui de slujire, El se
întristează, se retrage, şi îl poate părăsi.
§§ Una din cauze este, când lucrătorul crede că este eficient în slujire,

datorită înțelepciunii și abilităților personale, dobândite prin studiu și

experiență. Un lucrător de genul acesta îl putem numi, un lucrător care nu îL
proslăveste pe Dumnezeu.
§§Duhul Sfânt Îl proslăveşte pe Isus, spune Ioan 16.14 „ ... pentru că va lua

din ce este al Meu, şi vă va descoperi”. Dar vierii, lucrătorii aceia răi „ticăloşii
aceia” nu au vrut să dea stăpânului viei partea Lui de rod.

69
2. NU ACCEPTĂ SĂ FIE TRAŞI LA RĂSPUNDERE
§§Au venit două ture de robi să le aducă la cunoştinţă responsabilitatea pe

care o au faţă de stăpân, dar n-au ascultat şi i-au omorât – v. 34-36.

§§Când un creştin pe care îl foloseşte Dumnezeu în lucrarea Lui, devine un

ispravnic necredincios, Dumnezeu îl avertizează ca să-şi îndrepte calea.

§§Exemple:

§§ Dumnezeu l-a avertizat pe David prin proorocul Natan – 2 Sam. 12.

§§ Deasemenea, l-a avertizat pe împăratul Ezechia – Isa. 38.

§§ Din fericire, ei s-au pocăit chiar dacă au trebuit să sufere, pentru că ştiau

că Dumnezeu le vrea binele lor veşnic.

§§ De aceea Ezechia a spus: „Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea

mea; ...” – Isa. 38.17.

§§Sunt organizaţii politice care trebuiesc să dea socoteală în faţa unui lider

când fac greşeli. Când acestea fac greşeli flagrante, legea îşi spune cuvântul.
§§Tot aşa, Dumnezeu va practica la judecată „darea de socoteală”.

§§ Oamenii vor da socoteală de ei înşişi – Rom. 14.12.

§§ Apoi, de orice cuvânt nefolositor – Mat. 12.36.

§§ Cine are responsabilitate faţă de o masă de credincioşi, va da socoteală

de sufletele lor – Evr. 13.17.

§§ Şi în fine, fiecare va fi tras la raspundere pentru isprăvnicia lui – Luc. 16.2

§§Până la judecată, suntem însă pe pământ şi trebuie să acceptăm că fiecare

din noi, cu darul sau slujba pe care o avem de la Dumnezeu, trebuie să lucrăm
în aşa fel ca El, să fie mulţumit zilnic.

3. SE RĂZVRĂTESC ÎMPOTRIVA AUTORITĂŢII LUI DUMNEZEU – V. 38-39.

§§ Nimeni nu putea mai bine ca Domnul Isus, să reprezinte autoritatea lui
Dumnezeu Tatăl, pe pământ.
§§ El este singurul născut din Tatăl – Ioan 1.14.

§§ Este Creatorul tuturor lucrurilor – Ioan 1.3

§§ „El” adică Dumnezeu – „I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie

peste toate lucrurile Bisericii”„care este trupul lui, plinătatea Celui ce plineşte
în toţi”- Efes. 1.22, 23.
§§Dumnezeu are lucrătorii, sau ispravnicii Săi, buni.

§§ Ei sunt ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu – 1 Cor. 4.1.

§§ Ai harului felurit a lui Dumnezeu – 1 Pet. 4.10.

§§ Respectă autoritatea Domnului Isus.

§§ Cerinţa lui Dumnezeu de la ei, este să fie credincioşi şi înţelepţi în lucrul

încredinţat – 1 Cor. 4.2.

§§În contrast cu ei există si lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai

lui Hristos – 2 Cor. 11.13.

70
 §§ Mai sunt numiţi „...lucrători ai fărădelegii”– Luca 13.27. Aceştia, vor

spune în ziua judecăţii: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele

Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni
în Numele Tău?” „Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut;
depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”. – Mat. 7.22, 23.

CONCLUZIE
§§ Conducătorii religioşi din timpul Domnului Isus, au fost nişte lucrători
necredincioşi în via Domnului. Au ignorat avertismentele proorocilor, care-i
avertizau că fură din slava lui Dumnezeu, adică n-au dat partea de rod lui
Dumnezeu.
§§ Au omorât pe prooroci – v. 35, 36 apoi pe Fiul lui Dumnezeu – v. 37-39,

ca să pună mâna pe moştenirea lui, pe vie, poporul Israel.

§§De aceea, aceşti lucrători răi și necredincioşi, au pierdut slujba, care a fost

dată altor vieri – apostolilor – v. 41.

§§ Apoi, au pierdut împărăţia lui Dumnezeu – v. 43.

§§ Urmau să fie omorâţi de romani în anul 70 d. Hr. cu prilejul asedierii

Ierusalimului – v. 41 „...pe ticăloşii aceia, ticălos îi va pierde”.

§§Vor fi spulberaţi de Isus „Piatra din capul unghiului”– v. 42 şi 44.

§§Orice lucrător care începe în Duhul, dar sfârşeşte în firea pământească, va

păţi la fel. Să ne ferim de astfel de lucrători răi şi necredincioşi.

40. CUM POŢI ASTUPA GURA CELOR CE TE ISPITESC

MAT. 22.34-46

INTRODUCERE
§§ Cele două partide religioase din Ierusalim, erau pe urmele Domnului
Isus. Fariseii şi Saducheii „au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt
neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna
dregătorului” – Luca 20.20.
§§ Altădată, s-au dus ei înşişi să-L prindă cu vorba – Mat. 22.15; 22.23, dar nu

au reuşit. Fariseii, auzind că Isus a astupat şi gura Saducheilor, au făcut un sfat,

şi au hotărât ca un învăţător al Legii să-L ispitească pe Isus – v. 34, 35.
§§Ispita apare atunci când un lucru sau o persoană exercită asupra ta, o mare

forţă de atracţie, un îndemn înspre rău, o ademenire, tentaţie, păcat.

§§Învăţătorul Legii, i-a pus Domnului Isus, întrebarea din v. 36: „Învăţătorule,

care este cea mai mare poruncă din Lege?”

71
 §§Aş vrea să vedem din pasajul acesta, cum a reacţionat Domnul Isus, dar

şi un aspect practic al interacţiunii noastre cu astfel de oameni şi cum să

acţionăm, lăsându-i fără cuvinte.

1. ARATĂ-LE CĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU TREBUIE SĂ PRIMEZE

ÎN VIAŢA LOR – v. 38, 39.
§§ Fariseul a vrut să-L provoace pe Isus în domeniul Scripturilor, ca El să
fie prins în capcana răspunsului greşit. Şi Domnul, a comprimat cele zece
porunci în doar două: iubirea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ca pe noi
înşine. Se pare la prima vedere, că Domnul, nu răspunde corect, şi nu vorbeşte
doar despre o singură poruncă, ci despre două. Dar v. 39, lămureşte faptul că
amândouă poruncile au aceeaşi importanţă, şi sunt de aceeaşi valoare.
§§Există situaţii în viaţă, când suntem provocaţi de alţi oameni cu întrebări

pe o anumită temă. Ei ştiu răspunsul dinainte, dar pun întrebarea în aşa fel ca
să ne ispitească, pentru a ne prinde cu un răspuns contra învăţăturii biblice.
§§Cum ar trebui să fie răspunsul nostru? Conform învăţătutii unitare a

Bibliei şi cu o atitudine plină de dragoste.

§§ 1 Cor. 16.14 spune: „Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!”

§§ 1 Pet. 4.8: „ ... dragostea acoperă o sumedenie de păcate.”

§§De aceea, când cineva pune întrebări iscoditoare, ispititoare, încearcă să

răspunzi cu dragoste, pentru că „un răspuns blând potoleşte mânia” – Prov. 15.1

2. ARATĂ-LE IMPORTANŢA CUVÂNTULUI PENTRU VIAŢA LOR – v. 40

§§Legea şi Proorocii, era cuvântul scris al Vechiului Testament. Biblia este

cartea de căpătâi al oricărui creştin. Biblia vorbeşte despre Domnul Isus.

§§ În Vechiul Testament este profeţit despre casa şi împărăţia lui David,

că vor dăinui veşnic înaintea lui Dumnezeu – 2 Sam. 7.16. Că un Vlăstar va ieşi
din neamul lui David, din rădăcinile acestui neam – Isa. 11.1. Apoi, faptul că va
domni peste o împărăţie veşnică ca Domn, şi va fi numit: „...Dumnezeu tare,
Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”– Isa. 9.6, 7.
§§Domnul Isus i-a întrebat pe Farisei ce cred despre Hristosul, Unsul, Mesia

promis în Vechiul Testament, dar ei nu au văzut decât latura umană a originii

omeneşti, că este fiul lui David – v. 42. Au putut să creadă că este un învăţător
venit de la Dumnezeu – Ioan 3.2; eventual, că este urmaşul lui David care va
instaura împărăţia lui David pe pământ. Dar nu au putut să creadă că profeţia
era atribuită Omului Isus, care era în faţa lor, Domnul şi Stăpânul tuturor.
§§ De aceea, Isus le arată cât de importantă este studierea şi aprofundarea

Scripturilor care vorbesc de-a lungul lor despre Hristosul, Fiul Dumnezeului
Celui Viu – v. 43-45.

72
 §§Care a fost rezultatul cand Isus le-a arătat importanţa aprofundării

Cuvântului lui Dumnezeu?– v. 46: „Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt...”

§§Prin Cuvântul lui Dumnezeu dacă-L cunoşti bine, dacă-L explici bine, vei

„astupa gura oamenilor neştiutori şi proşti” – 1 Pet. 2.15. Dar cum mai poţi da
răspunsuri corecte unor oameni care te ispitesc?

3. VORBEŞTE-LE DESPRE IMPORTANŢA INSPIRAŢIEI DUHULUI SFÂNT – v. 43

§§ Orice vorbire, orice învăţătură, are în spate o sursă de inspiraţie. Orice
religie are la bază o persoană, sau un grup de persoane care au înfiinţat acea
religie, fie că acestea sunt din lumea vazută, sau din cea spirituală
§§ În Mat. 16, în discuţia dintre Domnul Isus şi apostolul Petru, deosebim

cele trei izvoare de inspiraţie din care îşi poate adăpa omul, sufletul:
a. Ideologia omului – v. 17
b. Dumnezeu – v. 17
c. Satan – v. 23
§§Fariseul delegat de ceilalţi să-L ispitească pe Isus, era reprezentantul

unor oameni religioşi care au interpretat Legea dată de Dumnezeu, în folosul

ideologiei şi interpretării omeneşti, numită datina strămoşească. De-a lungul
vremii, atât în captivitatea babiloniană, cât şi după ce s-au întors, pe lângă
cele şase sute treisprezece porunci din Lege, conducătorii religioşi au adăugat
multe alte„sarcini grele şi cu anevoie de purtat” – Mat. 23.4
§§Domnul Isus i-a mustrat şi acuzat de făţărnicie, pe Farisei şi cărturari. În

Marcu 7.8, le spune: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi
datina voastră”.
§§Oamenii care vin să te ispitească, sunt conduşi de o ideologie pământească,

sau de Satan care este inspiratorul şi „tatăl minciunii” – Ioan 8.44. Au schimbat
în minciună, adevărul lui Dumnezeu – Rom. 1.25.
§§ Rom. 1.28 spune: „Fiindcă nu au căutat să păstreze pe Dumnezeu în

cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă
lucruri neîngăduite.”

CONCLUZIE
§§ Omul insuflat de Duhul lui Dumnezeu, nu aiurează – Osea 9.7.
§§ Vorbeşte potrivit cu Scriptura, datorită ungerii care este peste el, ungere
care ne învaţă despre toate lucrurile – 1 Ioan 2.27.
§§Înfruntă pe potrivnicii care vin să îl ispitească – Tit 1.9

§§Dă dovadă „de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de

ruşine, şi să nu poată spune nimic rău de noi.” – Tit 2.8

§§Se fereşte de„flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei” – 1 Tim. 6.20.

73
 §§Biruieşte pe oamenii ispititori cu ajutorul mijloacelor puse la dispoziţie

de către Dumnezeu:
§§ 1 Cor. 10.13: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu

puterea pământească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi

ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să
ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”

41. CUM POŢI SĂ-ŢI DUCI CRUCEA PÂNĂ LA CAPĂT

MAT. 26.36-46

INTRODUCERE
§§Domnul Isus se apropia de finalul misiunii Sale pe pământ, şi evenimentele

dinaintea crucificării Sale, se succedau cu repeziciune.

§§Nu cu multă vreme înainte, în curtea marelui preot Caiafa, preoţii s-au

sfătuit cum să-L prindă cu vicleşug şi să-L omoare – Mat. 26.4.

§§Apoi, pe când era în Betania, o femeie a spart un vas de alabastru cu mir

foarte scump, şi l-a turnat pe capul Lui – v. 6, 7. Ea a făcut acest lucru în vederea
pregătirii Domnului Isus, pentru îngropare – v. 12. În timpul cinei de Paşte,
când Domnul a instituit actul Cinei Domnului, L-a descoperit pe cel ce-L va
trăda pentru treizeci de arginţi, pe Iuda, denunţătorul – v. 25.
§§În continuare, l-a avertizat pe apostolul Petru că se va lepăda de Domnul,

de trei ori după prinderea Lui – v. 34. Deasemenea, le-a vorbit şi despre moartea
şi învierea Lui din morţi şi faptul că-i va aştepta în Galileea – v. 32.
§§Dar Domnul Isus Hristos, trebuia să se pregătească în vederea împlinirii

misiunii finale, purtarea crucii până la moarte. De aceea i-a luat pe ucenici în
grădina Ghetsimani, care se afla pe coasta de răsărit a Muntelui Măslinilor,
dincolo de pârâul Chedron – Ioan 18.1, unde obişnuia să se încarce spiritual
pentru confruntările cu împotrivitorii de peste zi.
§§Din momentul în care ne-am întors la Domnul, fiecare avem o cruce de

dus. Privind la exemplul Domnului Isus, aş vrea să vedem „Cum putem să ne

ducem crucea până la capăt.”

1. PRACTICÂND STĂRUINŢA ÎN RUGĂCIUNE – v. 36

§§ În timpul acela, Domnul S-a rugat de trei ori – v. 39, v. 42, v. 44.
§§ Prima rugăciune a durat un ceas, o oră, spune Marcu 14.37, despre

celelelte, nu se precizează durata lor.

74
 §§Făcând aluzie la cuvintele spuse de Domnul Isus lui Petru „Ce, un ceas

n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!” – Mat. 26.40, un scriitor creştin a

scris cartea „Ceasul care schimbă lumea”. În ea, autorul sugerează faptul că,
în cazul în care creştinii s-ar ruga cel puţin o oră, lumea s-ar schimba radical.
A împărţit ceasul de rugăciune personală în douăsprezece părţi a câte cinci
minute. De exemplu: adorare, mulţumire, rugăciune cu versete biblice, cerere
etc. Ştiţi ce a constatat după un timp de practicare a unei astfel de tip de
rugăciune? Că se ruga mai multe ore decât îşi propusese.
§§Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici, să stăruiască în rugăciune ca să nu

cadă în ispită – v. 41.

§§ Că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase – Luca 18.1.

§§Apostolii ne-au învăţat că trebuie să ne rugăm neîncetat – 1 Tes. 5.17.

§§Ca să-şi ducă până la capăt misiunea de mântuire a lumii, Domnul Isus a

trebuit să se roage cu stăruinţă, deşi sufletul Lui, era cuprins de o întristare ca

de moarte – v. 37, 38 din text.
§§ Evr. 5.7, 8 „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând

rugăciuni cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la

moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui” „măcar ca era Fiu, a învăţat să
asculte, prin lucrurile pe care le-a suferit.”
§§ El S-a făcut ascultător până la moarte şi încă o moarte de cruce – Filip. 2.8.

§§Dar mai înainte, a trebuit să treacă prin Ghetsimani. Ghetsimani înseamnă

„teasc cu untdelemn”, adică locul unde trebuie să fii zdrobit. În acest loc, spune
Luca 22.44, Isus „A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să se roage
şi mai fierbinte; şi sudoarea i se făcuse ca nişte picături mari de sânge care
cădeau pe pământ.”
§§Dacă vrei să-ţi porţi crucea până la capăt, trebuie să ai propriul tău Ghetsi-

mani, să fii zdrobit în rugăciune.

2. SĂ ACCEPŢI VOIA LUI DUMNEZEU ÎN VIAŢA TA – v. 39, 42

§§ Voia lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să fie mântuiţi – 1 Tim. 2.3, 4.
§§ Datorită naturii păcătoase, omul nu poate să domine pornirile ei, ca
să capete statutul de om neprihănit înaintea lui Dumnmezeu. De aceea,
Dumnezeu a conceput un plan în Sine Însuşi, în care Fiul Său trebuia să moară
pentru păcatele noastre. Şi nu doar atât, ci şi pentru a-Şi uni în Hristos toate
lucrurile, cele din ceruri, şi cele de pe pământ – Efes. 1.9, 10.
§§În Vechiul Testament era profeţit despre venirea Fiului în lume: „Atunci

am zis: „Iată-mă că vin! În sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia
Ta, Dumnezeule! Şi legea ta este în străfundul inimii mele.” – Ps. 40.7.
§§Deşi era Fiul lui Dumnezeu, Domnului Isus nu I-a fost uşor în grădina

Ghetsimani, pentru că Cel ce era numit şi „Fiul Omului”, a trebuit să simtă

75
întristarea ce vine peste fiecare om în faţa morţii. De aceea, v. 39, arată umanita­
tea Lui, când S-a rugat: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează paharul acesta
de la Mine!” Dar în continuare, versetul arată supunerea faţă de suveranitatea
Tatălui, faţă de voia Lui, când spune: „Totuşi ,nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti
Tu.” La fel se roagă şi în v. 42, când S-a rugat a doua oară, zicând: „Tată, dacă nu
se poate să se depărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!”
§§Ca să poată duce până la capăt crucea, misiunea de a muri pentru toţi

oamenii, Isus a acceptat voia lui Dumnezeu, şi a împlinit-o. De aceea a spus

ucenicilor Săi în v. 46: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! ... Iată că a sosit ceasul
ca Fiul omului să fie dat în mâna păcătoşilor.” El a mai spus în Ioan 4.34:
„Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să fac lucrarea Lui.”
§§Nu ştiu care este crucea fiecărui credincios, dar noi trebuie să acceptăm cu

seninătate, voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, să-I cerem ajutor, ba mai
mult, apostolul Pavel în prima sa epistolă către Tesaloniceni capitolul 5.14, ne
îndeamnă: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este
voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
§§Apostolul Pavel spune în Rom. 5.2, că atunci când trecem prin necazuri ne

putem bucura în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Iacov 1.2, 3, ne sfătuieşte „să
privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, ca unii care ştim
că încercarea credinţei noastre, lucrează răbdare”
§§ „Bucuria în felurite încercări” nu înseamnă că un creştin trebuie să fie

fericit când trece printr-o tragedie, sau suferă. Dimpotrivă, Biblia ne îndreaptă
atenţia spre rezultatele finale ale suferinţei, spre modul util în care Dumnezeu
poate folosi suferinţa în viaţa noastră”, spunea Phillip Yancey în cartea „Unde
este Dumnezeu când sufăr”
§§În al treilea rând, poţi să-ţi duci crucea până la capăt,

3. DACĂ TE PREGĂTEŞTI ÎN VEDEREA ÎNCERCĂRII – v. 40

§§ Poţi cădea într-o stare de somnolenţă spirituală, ca şi ucenicii.
§§ De două ori spune textul, că după ce S-a rugat Domnul şi S-a dus la

ucenici, i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn – v. 40,

43. Atunci Isus le-a zis: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul,
în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”– v. 41.
§§ Când am satisfăcut stagiul militar, am avut ocazia să efectuez şi serviciul

de gardă în perimetrul unităţii, aflată într-o pădure împrejmuită cu gard ghim-

pat. Până când trebuia să intru la postul fixat, în clădirea corpului de gardă
ar fi trebuit să stăm trei ore în veghere apoi să intrăm la somnul de odihnă.
În timpul de veghe, trebuia să învăţăm Regulamentul Serviciului de Pază şi
Garnizoană, pentru a şti toate prevederile şi pentru a preîntâmpina unele
greşeli personale, care ar fi adus unele sancţiuni din partea superiorilor.
76
 §§ Dar noi trebuia să facem lucrul acesta în primul rând, ca să putem apăra

obiectivul de un posibil duşman. Pentru aceasta, trebuia să veghem în vederea

apariţiei duşmanului, să fim vigilenţi chiar în vederea unei lupte iminente.
§§Poţi fi ispitit de frica de moarte cum a fost şi Domnul când Şi-a arătat

umanitatea Lui – v. 41
§§Poţi fi ispitit şi prin intermediul unor creştini care te trădează în purtarea

crucii, cum a făcut Iuda Iscarioteanul, împotriva lui Isus – v. 46.

§§Tot aşa, noi trebuie să veghem şi să ne pregătim în vederea încercărilor

din viaţa noastră, când este în pericol purtarea crucii. Să fim pregătiţi în mod
specific, pentru lupta împotriva ispitelor diavolului sau a oamenilor care vor să
facă zadarnică, crucea Domnului Isus Hristos.
§§ Efes. 6 este un capitol unde este amintită armătura pe care trebuie să

o cunoaştem şi cu care trebuie să fim pregătiţi pentru ceasul încercării „ca să

putem ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului”– v. 11.
§§ v. 14 – adevărul şi platoşa neprihănirii.

§§ v. 15 – râvna Evangheliei păcii.

§§ v. 16 – scutul credinţei.

§§ v. 17 – coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui

Dumnezeu.
§§ v. 18 – stăruinţa în rugăciune.

CONCLUZIE
§§ Credincioşii, sunt beneficiarii crucii, adică a jertfei Domnului Isus. Prin
sângele crucii Lui, Dumnezeu a făcut pace între lucrurile din cer, şi cele de pe
pământ – Col. 1.20.
§§Din momentul în care un om se întoarce la Domnul, are o cruce de purtat.

Cine nu o poartă, nu este vrednic de Isus – Mat. 10.38. Purtarea crucii, implică „o
lepădare de sine însuşi” – Marcu 8.34, şi trebuie purtată în fiecare zi – Luca 9.23.
§§În lume, vom avea piedici şi necazuri în purtarea crucii „din pricina

Cuvântului” pe care vrem să-L trăim – Mat. 13.21. Dar putem birui necazul şi
ispita, pentru că avem exemplul şi puterea Domnului Isus.
§§Rick Warren, în cartea „Viaţa condusă de scopuri” scrie următoarele

cuvinte: „Motivul pentru care mulţi oameni continuă să aibă probleme,

şi progresează puţin în viaţă, este faptul că nu au terminat-o cu ei înşişi. Ei
continuă să dea ordine şi se opun lucrării lui Dumnezeu din ei.”
§§Când a trecut prin Ghetsimani-ul personal, acea „zdrobire a duhului, în

teascul cu untdelemn” al încercărilor, Domnul a acceptat voia lui Dumnezeu,

S-a rugat, şi a biruit – v. 45.

77
42. DE CE ÎL CAUTĂ OAMENII PE ISUS
MARCU 3.7-12

INTRODUCERE
§§După botez şi ispitirea în pustiu, Domnul Isus Şi-a început lucrarea

misionară din Galileea – cap. 1.14.

§§ I-a ales pe primii cinci ucenici – 1.16-20; 2.13, 14.

§§ Apoi în Capernaum, a eliberat un îndrăcit, a vindecat-o pe soacra lui

Petru, un lepros, un slăbănog şi mulţi alţi bolnavi, printre care şi un om cu

mâna uscată – 1.21-2.12; 3.1-6.
§§Dar ca peste tot, cărturarii şi Fariseii L-au urmărit pe Isus, şi au încercat

să-l acuze.
§§ De ce stă la masă cu vameşii şi păcătoşii? De ce ucenicii Lui smulg spice

de grâu în ziua Sabatului?

§§ Chiar şi ucenicii lui Ioan Botezătorul erau nedumeriţi, şi împreună cu

Fariseii, L-au întrebat de ce ucenicii Domnului Isus, nu postesc des?

§§Isus, le-a dat răspunsuri potrivite cu adevărul practic al slujirii prin

credinţă. Şi cu toate acestea, mulţimile de oameni, veniţi din toate regiunile,

îL urmau.
§§Din textul de faţă, aş vrea să vedem, de ce îL caută oamenii pe Isus.

1. PENTRU CĂ LE IARTĂ PĂCATELE – v. 8

§§ Oamenii au auzit „ ... tot ce făcea El” – v. 8.
§§ Au auzit că El învaţă cu putere, şi erau uimiţi de învăţătura Lui – cap. 1.22.

§§ Au auzit de la alţii, sau chiar au fost de faţă când Domnul Isus a zis

slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” – cap. 2.5.

§§Cu siguranţă, oamenii aceştia care erau Iudei, au auzit în sinagogi, la

Templul din Ierusalim sau cu prilejul altor sărbători despre Mesia, Unsul,
Trimisul lui Dumnezeu. Poate au citit în Lege sau în cartea proorocului Isaia
capitolul 53.11, unde scrie: „...Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit,
va pune pe mulţi oameni, într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra
Lui, povara nelegiuirilor noastre.” Au adus jertfe pentru vină în fiecare an,
dar poate că nu aveau siguranţa iertării păcatelor. Conştiinţa lor îi mustra
permanent că vine o zi de judecată a lui Dumnezeu, şi vor merge în chinurile
Locuinţei Morţilor.
§§ Şi s-au dus la Capernaum, fără invitaţie la evanghelizare, fără poliţişti

care să-i păzească de hoţi pe drum. Au parcurs acele distanţe, pentru că aveau
nevoie să găsească pe Acela care a spus: „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi
cu adevărat, slobozi.” – Ioan 8.36.
78
 §§Domnul Isus a venit ca să ierte păcatele, şi să-i pună pe oameni într-o

stare după voia lui Dumnezeu.

§§Apostolul Pavel, pe când era în sinagoga din Antiohia Pisidiei, fruntaşii

sinagogii după citirea Legii şi a Proorocilor, L-au provocat să aibă un cuvânt

pentru norod. El le-a vorbit despre faptul că în istoria lor strămoşească,
Dumnezeu le-a purtat de grijă în Egipt și în pustiu, apoi au devenit o naţiune
de sine stătătoare în Ţara Canaanului – Fap. 13.16-19. Apoi le vorbeşte despre
judecătorii şi împăraţii lui Israel, insistând asupra profeţiei făcute lui David,
cum că din sămânţa lui se va naşte un Mântuitor, care este Isus – cap. 13.23.
§§ În v. 38, 39, Pavel spune: „Să ştiţi dar fraţilor, că în El vi se vesteşte

iertarea păcatelor;” „şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de
care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.”
§§ Iar când scria credincioşilor din Efes, în cap. 1.7 spune: „În El avem

răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.”
§§Un indian din America, fiind întrebat cum a părăsit păgânismul, a răspuns

făcând din lemne un cerc, în mijlocul căruia a pus un vierme, apoi a dat foc
lemnelor. În timp ce viermele se zvârcolea fără ieşire, indianul a întins mâna
şi l-a scos zicând: „Aşa era sufletul meu, dar Isus a întins mâna şi M-a salvat de
sub pedeapsa păcatului.”
§§Oamenii din împrejurimile Capernaumului, L-au căutat pe Isus, pentru

că au auzit că El iartă păcatele – v. 8 din text.

2. PENTRU CĂ ISUS ELIBEREAZĂ PE OAMENI DE SUB PUTEREA LUI SATAN – v. 11

§§Satan este numit „dumnezeul veacului acestuia”. Oamenii de pe calea

pierzării sunt sub puterea lui, având orbită mintea necredincioasă, şi nu pot
vedea cum străluceşte Evanghelia slavei lui Hristos – 2 Cor. 4.4. El are sub
stăpânire şi duhurile rele, care sunt îngerii căzuţi din cer. Aceste duhuri rele îi
conduce pe oamenii necredincioşi, şi le inspiră acţiunile, ca să-i îndepărteze de
Dumnezeu. Pentru aceasta, ele folosesc orice lucru care pot crea dependenţă,
îi ademenesc pe oameni cu ţigări, alcool, droguri, câştiguri imediate prin
mijloace necinstite, sau curvia. Şi astfel, lucrurile acestea devin vicii cu ajutorul
cărora sunt legaţi.
§§Când un om păcătos se întoarce la Hristos, omul este iertat de păcatele

săvârşite până atunci, dar trebuie să se producă prin naşterea din nou, şi o
eliberare de vicii. Asta înseamnă alungarea duhurilor rele, de care ascultau
până atunci.
§§ Domnul Isus a eliberat o fetiţă din preajma Tirului şi al Sidonului, care

era stăpânită de un duh necurat. Când a văzut credinţa şi insistenţa mamei

ei, Domnul Isus i-a spus: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica
ta.” – Marcu 7.29.
79
 §§ În sinagoga din Capernaum, se afla un om stăpânit de un duh de drac

necurat. Luca 4.35, spune că: „Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din
omul acesta!”. Şi dracul, după ce l-a trântit jos în mijlocul adunării, a ieşit afară
din el, fără să-i facă rău.” – Luca 4.35.
§§Domnul Isus a dat putere celor doisprezece ucenici, când i-a trimis doi

câte doi, să scoată duhurile necurate din oameni – Marcu 6.7.

§§ A dat autoritate şi celorlalţi şaptezeci de ucenici, şi când s-au întors plini

de bucurie, au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” –

Luca 10.17. Dar la un moment dat, un om din norod a venit la Domnul Isus şi
I-a spus că ucenicii n-au putut să elibereze pe fiul său lunatic, care pătimeşte
rău: de multe ori cade în foc şi în apă – Mat. 17.15. Domnul Isus l-a eliberat pe
copil, dar le-a spus ucenicilor, că „astfel de soi de draci nu iese afară, decât cu
rugăciune şi cu post.” – Mat. 17.21.
§§Oamenii îL caută pe Domnul Isus pentru că poate să elibereze desăvârşit

de duhuri rele şi vicii. Ei îL mai caută şi pentru faptul că:

3. ISUS VINDECĂ PE OAMENI DE FELURITE BOLI – v. 10

§§Despre misiunea Domnului Isus a fost proorocit din vechime. Misiunea

Sa cuprindea vindecarea duhurilor zdrobite din cauza urmărilor păcatului, dar

şi din cauza bolilor trupeşti – Isaia 53.4, 5.
§§ Într-o vreme în care Israelul pedepsit de Dumnezeu prin mâna

popoarelor din jur avea nevoie de încurajare, proorocul Isaia transmite mesajul
Domnului în cap. 35, că Domnul Însuşi va veni şi îi va scăpa. Vorbea despre un
viitor mesianic în care Domnul Dumnezeu avea să se răzbune pe duşmanii
lui Israel. Promitea Dumnezeu însă, şi vindecare trupească: orbii, şchiopii şi
muţii, vor fi vindecaţi – Isaia 35.5, 6.
§§În timpul vieţii Sale pe pământ, Domnul Isus a vindecat pe oameni de

felurite boli şi neputinţe care erau în norod – Mat. 4.23.

§§ A vindecat leproşi, slăbănogi, orbi, şchiopi, bolnavi de dropică, de friguri

şi multe alte boli care erau în popor. A făcut învieri din morţi, şi cu toate acestea
au fost unii oameni care nu au crezut în dumnezeirea Lui. Când a vindecat un
îndrăcit mut şi orb, fariseii au spus că scoate dracii cu ajutorul lui Belzebul,
domnul dracilor – Mat. 12.24.
§§La un moment dat, Ioan Botezătorul, i-a trimis din temniţă pe ucenicii săi

ca să-L întrebe pe Isus, dacă El este Mesia, sau să aştepte pe altul să vină?
§§ Răspunsul Domnului a fost acesta: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce auziţi

şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii
aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.”– Mat. 11.4-6.
§§Dacă cineva este bolnav, Domnul Isus poate să-l vindece. Dar să nu uităm

niciodată faptul că Dumnezeu, are un plan personal cu fiecare în parte, şi chiar

80
dacă nu ne vindecă, noi trebuie să-L căutăm pe Isus.
§§ Mat. 7.7, 8: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va

deschide. Căci oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se va
deschide.”

CONCLUZIE
§§ Noi trebuie să-L căutăm pe Isus având motive corecte. De ce îl cauți pe
Isus?
§§În cartea „Viaţa condusă de scopuri”, Rick Warren scrie într-un paragraf:

„Căutarea unei experienţe în locul căutării lui Dumnezeu, este cea mai
obişnuită greşeală pe care o fac creştinii, în închinare.”

43. SCOPUL FURTUNII DIN VIAŢA NOASTRĂ

MARCU 4.35-41

INTRODUCERE
§§Domnul Isus era la Capernaum, când mulţimile s-au adunat pe malul

mării împrejurul Său. S-a urcat într-o corabie, un amvon neconvenţional, şi a

început să-i înveţe în pilde – cap. 4.1.
§§ Le-a vorbit despre, pilda semănătorului, a luminii, pilda seminţei şi

pilda grăuntelui de muştar.

§§ Aceste pilde, vizau aspectele Împărăţiei lui Dumnezeu legate de vestirea

şi primirea Evangheliei, de către cei cărora li s-a adus la cunoștință – cap.

4.1‑20. De la v. 21‑25, le spune că aşa cum lumina nu poate fi ascunsă în casă, ci
trebuie pusă în sfeşnic, la fel trebuie să fie şi viaţa unui ucenic, el este dator să
lumineze în lume. În continuare, le vorbeşte despre modul în care Dumnezeu
face să crească sămânţa Cuvântului, dar şi de lucrarea celui rău – cap. 26-29.
Apoi, vrând să arate expansiunea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, a vorbit
despre sămânţa de muştar care, când creşte, devine un copac mare şi gazda
multor păsări – cap. 4.30-34.
§§Eu cred că versetul 23, este valabil pentru toţi împlinitorii Cuvântului:

„Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

§§Există o parte teoretică, în care prin citit, auz, sau văz, noi acumulăm

Cuvântul lui Dumnezeu, apoi trebuie să trecem la practicarea Lui. Pentru

aceasta, El ne pregăteşte prin încercări, sau vorbind despre intensitatea lor,
„furtunile” din viaţa noastră.
§§Privind la furtuna ce s-a iscat în timp ce Domnul Isus era cu ucenicii pe

81
mare, putem face o paralelă cu furtunile din viaţa noastră. Apoi să ne gândim,
„Ce se întâmplă în mijlocul furtunii”.

1. ÎN FURTUNĂ, CREDINŢA NOASTRĂ ESTE ÎNCERCATĂ – v. 35, 36

§§ Versetul 35 spune că în aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea

cealaltă.”
§§„Partea cealaltă” este încercarea credinţei noastre. Ea are o valoare foarte

mare, pentru că este „mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este
cercat prin foc”. Când spune aceste cuvinte, apostolul Petru arată şi răsplătirea
pentru cei ce acceptă şi ies biruitori prin furtunile de încercare, de testare
a credinţei noastre. Ele trebuie „să aibă ca urmare, lauda, slava şi cinstea, la
arătarea lui Isus Hristos.” – 1 Petru 1.7.
§§Dumnezeu i-a încercat pe slujitorii săi pentru a-i desăvârşi, pentru a-i face

destoinici pentru orice lucrare bună.

§§Dumnezeu a încercat pe Avraam, când i-a spus să jertfească pe fiul său,

Isaac – Gen. 22.

§§L-a încercat pe poporul Său, Israel, cărora Moise le-a spus: „Nu vă

spăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să

aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.” – Exod 20.20.
§§A îngăduit să vină furtuna încercării, în viaţa lui Iov. Cu el S-a lăudat în

faţa diavolului, că este cel mai neprihănit om din timpul lui. Satana l-a cerut
să-l încerce, şi a dezlănţuit uraganul încercării peste viaţa lui – Iov 1.
§§Bisericii din Smirna, Dumnezeu îi spune că diavolul are să arunce în

temniţă pe unii din ei, ca să-i încerce – Apoc 2.10.

§§Domnul Isus trebuia să le testeze credinţa ucenicilor „în aceeaşi zi, seara”

– v. 35, în mijlocul furtunii. Asta înseamnă, că poate trece un timp după ce te-ai
întors la Domnul, până când va fi încercată credinţa ta. Isus alege când să treci
de partea cealaltă, în furtuna încercărilor credinţei pe care ai primit-o. El face
lucrul acesta „după ce dă drumul noroadelor” – v. 36; după ce eşti singur cu El
în corabie.
§§„Împreună cu El mai erau şi alte corăbii” – v. 36, înseamnă că fiecare are

încercarea sa personală, când poate experimenta pe Domnul în viaţa de zi cu

zi. Mai înseamnă că Domnul Isus este cu fiecare credincios, când furtuna se
dezlănţuie pe marea învolburată a lumii, peste corabia vieţii.

2. CÂTEODATĂ, DUMNEZEU ÎNTÂRZIE CU AJUTORUL SĂU – v. 37, 38.

§§v. 37: „S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie,

aşa că mai că se umplea corabia.”

§§Până când se dezlănţuie furtuna, vântul începe să bată uşor. Te mai

doare capul, picioarele, mai treci printr-o încercare uşoară. Un copil de-al
82
tău, dă dovadă de neascultare; ai o dispută de vorbe cu o persoană din cauza
adevărului, dar poţi face faţă, pentru că suflă doar un vânt uşor de miazăzi, şi
te crezi stăpân pe ţintă – Fap. 27.13. Te rogi, şi Dumnezeu este cu tine, nu-ţi faci
probleme mari. Credinţa ta nu este tulburată. Poţi să exclami ca şi israeliţii,
când Domnul S-a întors cu faţa spre ei: „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea,
voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu
este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.” – Isa. 12.2.
§§Apoi, vântul se înteţeşte în furia lui. Pierzi un părinte, un copil se

îmbolnăveşte, soţia ta deasemenea, tu ai suferit un accident şi nu mai poţi să

câştigi pâinea cea de toate zilele. Şi apele învolburate inundă barca ta. Atunci
începi să te rogi fierbinte, îţi verşi inima înaintea Domnului, şi spui ca şi David
când se afla într-o situaţie critică din viaţa lui: „Eu sunt sărac şi lipsit: grăbeşte
să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul meu şi Izbăvitorul meu: Doamne, nu
zăbovi !” – Ps. 70.5. Posteşti şi aştepţi ca Dumnezeu să potolească furtuna. Eşti
aproape să te scufunzi, barca îţi este plină cu apă, şi Domnul parcă doarme: nu
te ascultă, nu-ţi răspunde. Te rogi în continuare şi zici: „Întoarce- Te, Doamne,
până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi” – Ps. 90.13.
§§Versetul 38 spune că Isus: „ ... dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au

deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”

§§Câteodată Dumnezeu zăboveşte, întârzie în promisiunile Lui, pentru

că vrea ca răbdarea să-şi facă lucrarea desăvârşit, în viaţa noastră – Iac. 1.4.
Domnul Isus a zăbovit încă două zile în locul în care era, după ce a auzit că
Lazăr este bolnav – Ioan 11.6. După ce a murit Lazăr, Domnul Isus vorbind
despre moartea lui, a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l
trezesc din somn.”– Ioan 11.11. Când a ajuns la Betania, Lazăr era mort de patru
zile. La o primă vedere, se pare că Domnul Isus ajunsese dincolo de limita
întârzierii, şi nu se mai putea face nimic. Dar Isus a înviat din mormânt pe
Lazăr, slavă Domnului, și a întărit credinţa Martei, Mariei şi ucenicilor.
§§Sufletele celor ce au murit din pricina Cuvântului lui Dumnezeu strigau

cu glas tare, până când va zăbovi Dumnezeu să răzbune sângele lor asupra
locuitorilor pământului – Apoc. 6.10. Dar, Dumnezeu va face dreptate aleşilor
Săi, care strigă zi şi noapte către El măcar că zăboveşte faţă de ei, spune în
Luca  18.7. De aceea, chiar dacă Domnul Isus întârzie să potolească furtuna,
când trecem prin încercare, totuşi:

3. DOMNUL ISUS ÎŞI ARATĂ ATOTPUTERNICIA ASUPRA FURTUNII DIN

VIAŢA TA – v. 39.
§§v. 39 spune că la îndemnul ucenicilor „El S-a sculat, a certat vântul şi a zis
mării: „Taci, fără gură!”. Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.”
§§Aici este vorba despre o minune, când Isus suspendă nişte legi ale naturii,

83
intervenind pentru a le opri în cursul lor. El a poruncit cu autoritatea Sa de
Creator împreună Tatăl, pentru că „Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi
nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El.” – Ioan 1.4.
§§În Evrei 1.6-8, se vorbeşte despre domnia veşnică a Fiului lui Dumnezeu,

care este suveran peste îngeri, peste vânt, şi peste foc. Versetul 7, spune: „Şi
despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flăcără de foc,
slujitori ai Lui.”
§§În versetul 40, Domnul Isus I-a mustrat pe ucenici, zicându-le: „Pentru ce

sunteţi aşa fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”

§§Când au văzut atotputernicia și suveranitatea Domnului Isus asupra

forţelor naturii, ucenicii au rămas uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine este
Acesta, de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” – v. 41.
§§Când Domnul Isus Îşi arată atotputernicia în viaţa ta, când potoleşte

furtuna, când îngerul Domnului te smulge din fier topit la 1800 grade Celsius;
când te foloseşte în mântuirea pe ultima sută de metri a colegului tău de spital.
§§Când te vindecă în urma mărturisirii păcatelor, a ungerii cu untdelemn, şi

a rugăciunii făcute cu credinţă – Iacov 5; când te ridică de la pat după un an şi

şapte luni, deşi medicii nu ţi-au dat nici o şansă iar colegul tău a murit, deşi nu
avea arsuri gradul trei şi gradul patru, peste cincizeci la sută din corp ca şi tine,
atunci nu mai ai teamă de furtună.
§§Când Dumnezeu Îţi vorbeşte prin Duhul Sfânt: „Vei merge din cetate în

cetate, şi din ţară în ţara şi vei spune cum am lucrat în viaţa ta.” Şi când priveşti
în anii de după accident cum a întărit Dumnezeu credinţa în viaţa altora, ar
trebui să trăieşti altfel în prelungirile vieţii: cu o mare frică de Dumnezeu.
v. 40: „I-a apucat o mare frică...”

CONCLUZIE
§§Furtunile din viaţa noastră, sunt încercările prin care Domnul Isus vrea să

ne testeze credinţa. v. 40: „Tot n-aveţi credinţă?”

§§ De multe ori în furtună, ni se pare că Dumnezeu întârzie cu ajutorul

Lui. Atunci strigăm ca şi ucenicii – v. 38: „ ...Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”

§§Unii dintre noi am fost salvaţi de la moarte, am fost vindecaţi în Numele

Domnului Isus, şi putem să mergem pe picioare. Alţi bolnavi n-au fost

vindecaţi, nu pentru că au fost mai răi, ci pentru că Dumnezeu are un plan
personal cu fiecare în parte, El hotărăşte.
§§Dar ce este important pentru toţi oamenii, este frica de Domnul. Frica de

Domnul, nu este groaza de furtună, nu este teama de oameni, ci este respectul

pe care trebuie să-l ai faţa de Isus şi Dumnezeu.
§§ Ps. 34.9: „Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc

lipsă cei ce se tem de El.”

84
44. CÂND POŢI CUNOAŞTE SECRETELE LUI ISUS
MARCU 9.1-13

INTRODUCERE
§§Domnul Isus era împreună cu ucenicii, prin satele ce aparţineau de

Cezareea lui Filip – cap. 8.27. În timpul acesta, a vorbit din nou despre patimile
şi moartea Sa – cap. 8.31. Dar, i-a atenţionat să păstreze secretul despre faptul
că El este Hristosul – cap. 8.31.
§§Există acel „secret mesianic”, despre care Domnul Isus a spus şi altor

oameni să-l păstreze.

§§ Într-una din cetăţile din preajma lacului Ghenezaretului – Luca 5.1, 12,

El a vindecat un lepros „Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te, i-a
zis El, de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta, ce a rânduit Moise, ca
mărturie pentru ei – Luca 5.14.
§§ Altădată, Domnul a vindecat un surd care vorbea cu anevoie, şi „Isus

le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât îL
vesteau mai mult.” –Luca 7.36.
§§În pasajul de faţă, Domnul Isus le spune ucenicilor, în versetul 1: „Adevărat

vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri, până nu vor vedea
Împărăţia lui Dumnezeu, venind cu putere.” Şi Domnul nu nominalizează
cine vor fi acei acei ucenici, nici despre ce eveniment anume este vorba în
mod specific. Poate gândul ucenicilor a zburat spre acea promisiune, când la
înoirea lucrurilor viitoare, Isus le-a promis că vor sta pe douăsprezece scaune
de domnie, şi vor judeca pe fiii lui Israel – Mat. 19.28.
§§Aş vrea să privim în pasajul „schimbării la faţă” şi să descoperim „Când

putem descoperi secretele Domnului Isus.”

1. CÂND EL VREA SĂ ŢI LE DESCOPERE – v. 2

§§ Domnul Isus a fost selectiv în alegerea lui Petru, Iacov şi Ioan, pentru a
urca pe muntele schimbării la faţă. El i-a ales doar pe aceştia în faţa cărora
vroia să le arate strălucirea schimbării la faţă pentru că Isus este suveran în
alegere.
§§ Fiul lui Dumnezeu alege cui să I-L descopere pe Tatăl – Mat. 11.27.

§§ El i-a ales pe ucenici şi i-a rânduit să aducă roadă – Ioan 15.16.

§§Omul nu poate să cunoască pe Isus, Cel ce este Stânca mântuirii. De aceea,

David spune în Ps. 61.2: „De la capătul pământului strig către Tine cu inima
mâhnită, şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă
pentru mine.” Arăta David astfel, că numai Dumnezeu poate elimina distanţa
dintre omul păcătos şi Sfântul Dumnezeu. Şi într-adevăr, prin Isus am fost
85
puşi într-o stare în care să putem cunoaşte tainele, secretele lui Dumnezeu.
§§ Mat. 13.11: „ ... Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei

cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.”

§§Domnul Isus a ales pe cei trei ucenici, să experimenteze o parte din starea

de slavă a trupului care va fi după înviere, şi pe doi dintre sfinţii Vechiului

Testament, pe Moise şi Ilie, pentru că este suveran în alegere.
§§Mai poţi afla secretele Domnului Isus,

2. CÂND EXPERIMENTEZI STAREA DE HAR – v. 2b, 3.

§§Domnul Isus S-a schimbat la faţa înaintea lor, iar „hainele Lui s-au făcut

strălucitoare şi foarte albe.” – v. 3.

§§Să vezi slava Fiului lui Dumnezeu este un mare har, şi cei care au avut

astfel de experienţe, nu ar mai trebui să dorească altceva, decât cerul.

§§ Mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au vrut să vadă lucrurile pe care

le-au văzut ucenicii. Mulţi asemenea, au vrut să audă ce spune Domnul Isus,
dar nu au auzit – Mat. 13.17.
§§Ucenicii s-au speriat când au văzut slava coborâtă pe muntele schimbării

la faţă – v. 6.
§§ Când oamenii au experimentat supranaturalul în viaţa lor, au rămas

uimiţi, pe alţii i-a apucat teama, ca pe Zaharia când a văzut un înger al

Domnului – Luca 1.12. Dar după ce au priceput că Dumnezeu este de partea
lor, s-au putut bucura de acea stare de beautitudine, de fericire sufletească.
§§„Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.” – v. 4.

§§ Acolo unde sunt oamenii lui Dumnezeu care discută cu Isus, este o

stare de har; cerul este în mijlocul lor; şi o carte de aducere aminte se scrie în
ceruri. Te bucuri când experimentezi astfel de locuri şi persoane şi spui „Mă
bucur când mi se zice: „Haidem la casa Domnului.” – Ps. 122.1.
§§ Un frate nigerian care a fost răpit la cer, şi mort, timp de trei zile, după

ce a văzut lucrurile din locul de fericire, a spus după ce a revenit: „Acum, ori
de câte ori se iveşte o ceartă cu nevasta mea, mă închid în cameră, să nu pierd
raiul.”
§§Starea de har, este locul unde am fost puşi de Dumnezeu, datorită jertfei

răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos – Rom. 5.2. Aşa cum peştii mării
există şi se dezvoltă în apă, aşa cum viaţa terestră există şi se dezvoltă într-un
ocean de aer, tot aşa, viaţa credinciosului se dezvoltă într-un ocean de har.
De aceea este scris: „Luaţi seama bine, ca nimeni să nu se abată de la harul lui
Dumnezeu ...” – Evr. 12.15.
§§ Aici găsim înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare – 1 Cor. 1.30.

§§Apostolul Pavel vestea Evanghelia harului, pentru care a şi suferit. El

spunea că nimeni nu ne poate despărţi de Dumnezeu, chiar dacă în starea

86
de har trebuie să trecem necaz, strâmtorare, foamete, lipsă de îmbrăcăminte,
prigoană şi moarte – Rom. 8.35, 36.
§§ În starea de har, te poţi bucura în nădejdea slavei lui Dumnezeu, ba

chiar şi în necazuri. Poţi căpăta răbdare, biruinţă în încercare, şi nădejdea care

nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu, a fost turnată în inimile noastre
prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat – Rom. 5.2-5.
§§S-au bucurat cei trei ucenici că sunt pe munte cu Isus şi sfinţii lui

Dumnezeu. S-au bucurat că au putut să aibă parte de descoperirea a ceea ce

pentru alţii, era un secret. De aceea Petru a spus: „ ... Învăţătorule, este bine să
stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi alta pentru
Ilie.” – v. 5. Când experimentezi starea de har, Isus Îţi descoperă secretele Lui.

3. CÂND ASCULŢI DE ISUS – v. 7

§§„A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care

zicea: „Acesta este Fiul Meu, să ascultaţi de El.” – v. 7.

§§ Altădată, acelaşi glas al lui Dumnezeu S-a auzit din cer pe când Domnul

Isus se afla în apa Iordanului: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi
găsesc plăcerea.” – Mat. 3.17.
§§Domnul Isus era într-o casă plină cu oameni care ascultau învăţăturile Lui.

Cineva L-a anunţat că mama şi fraţii Lui sunt afară şi vor să vorbească cu El.
Domnul, vrând să dea o lecţie celor ce erau în casă, le-a zis: „ ...Mama şi fraţii
Mei, sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.” – Luca 8.21.
§§ La un moment dat, o femeie din norod, a fericit-o pe fecioara Maria

că L-a purtat în pântece. La auzul acestor cuvinte, Domnul a zis: „Ferice mai
degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.” – Luca 11.28.
§§ Odată, Isus a vorbit despre Păstorul cel bun, spunându-le că El Îşi

cheamă oile pe nume, şi oile ascultă glasul Lui – Ioan 10.3, 4.

§§ Isus în faţa lui Pilat, a recunoscut că este Împăratul unei Împărăţii

veşnice; şi că rolul venirii Sale în lume, a fost să mărturisească despre adevăr:

„Oricine este din adevăr, ascultă glasul Meu.” spunea în Ioan 18.37.
§§Apostolii ne-au învăţat să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu.

§§ Cineva a spus: „Un gram de ascultare, valorează mai mult ca o tonă de

rugăciune.”
§§ Când au predicat Evanghelia Domnului Isus în Ierusalim, după ziua

pogorârii Duhului Sfânt, Petru şi Ioan, au fost chemaţi în faţa Sinedriului şi

li s-a pus în vedere să nu mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus – Fap. 4.18.
Răspunsul lor a fost că este drept, să ascultăm numai de Dumnezeu – v. 19.
§§ Marele preot împreună cu Saducheii, i-au aruncat în temniţă pe apostoli,

dar Dumnezeu a trimis un înger al Său, a deschis uşile temniţei şi le-a spus să
meargă la Templu ca să vestească Evanghelia – Fap. 5.17-20. Când marele preot
87
i-a luat la rost „Petru şi ceilalţi apostoli, drept răspuns i-au zis: „Trebuie să
ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni.”– v. 29.
§§Când a încetat de vorbit glasul Tatălui din nor, Moise şi Ilie au dispărut

şi ucenicii au rămas singuri cu Isus. Coborând de pe munte, Domnul Isus le-a

spus ucenicilor să nu spună nimănui de lucrurile întâmplate, până când nu
va învia din morţi. Ei au ascultat de Cuvântul Domnului şi au păstrat lucrul
acesta în inima lor – v. 9, 10.
§§Când asculţi de Cuvântul lui Dumnezeu, El îţi descoperă secretele Sale,

dar pentru o vreme, poate va trebui să taci. Ascultă de Dumnezeu păstrând

tăcerea când trebuie.
§§ Isidor de Sevilla a spus: „Vorbeşte cel din urmă, şi taci cel dintâi.”

§§ Iar un altul: „Uneori, tăcerea e de aur, alteori însă, este doar galbenă.”

4. CÂND DOREŞTI SĂ CUNOŞTI MAI ADÂNC TAINELE SCRIPTURII – v. 11

§§ Cărturarii erau preocupaţi de studierea Scripturilor Vechiului Testament
şi căutau să vadă legăturile între Lege şi Prooroci. Una din întrebările lor, era
când se va împlini proorocia lui Maleahi 4.5, 6: „Iată vă voi trimite pe proorocul
Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”„El va
întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu
cumva, la venirea Mea să lovesc ţara cu blestem.”
§§Oamenii din Israel credeau că va veni Ilie, de aceea când Domnul Isus a

întrebat ce cred oamenii despre El însuşi, unii au spus că este Ilie, ce trebuie să
vină – Mat. 16.13, 14.
§§ Aveau chiar obiceiul de a pune un tacâm în plus la masă, în cazul că

acesta ar veni pe neaşteptate în casa cuiva.

§§Ucenicii erau interesaţi să cunoască şi ei, ce înseamnă această proorocie

legată de venirea proorocului Ilie – v. 11. De aceea, Domnul Isus Hristos le-a
descoperit faptul că Ilie a venit „ ...ca să aşeze din nou toate lucrurile...”– v. 11,
dar conducătorii religioşi „ ...i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre
el.” – v. 12.
§§ Vorbea astfel despre Ioan Botezătorul, antemergătorul Domnului Isus,

căruia Irod i-a tăiat capul.

§§ Mat. 11.13-15: „Căci până la Ioan, au proorocit proorocii şi Legea.”„Şi dacă

vreţi să înţelegeţi, El este Ilie, care trebuia să vină.”„Cine are urechi de auzit,
să audă.”
§§Noi suntem îndemnaţi să pătrundem cât mai adânc în tainele Scripturii

– Mat. 7.7. Numai atunci, Domnul ne va descoperi secretele adânci, ale Lui.
§§Biserica primară ajunsese la trei mii de suflete, după predica lui Petru, şi

stăruia în învăţătura apostolilor – Fap. 2.41.

§§ Credincioşii din Bereea, au fost consideraţi de către apostolul Pavel, ca

88
având o inimă mai aleasă pentru că studiau Cuvântul acasă, pentru a vedea
dacă predicatorii au dreptate în ceea ce predică – Fap. 17.11.
§§Exemplul cărturarilor, a ucenicilor, şi a oricărui credincios, ar putea să fie

cărturarul Ezra, despre care este scris: „Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească
şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel,
legile şi poruncile.” – Ezra 7.10.

CONCLUZIE
§§De revelaţia schimbării la faţă, nu au avut parte să o experimenteze, decât

trei dintre ucenicii Domnului Isus: Petru, Ioan şi Iacov. Pentru ceilalţi a rămas
o necunoscută, un secret, o taină, până după înviere.
§§Nu toţi oamenii pot cunoaşte tainele Domnului Isus, dar cu cât aceştia

sunt mai aproape de El, cu atât mai posibil să li Se descopere.

§§ Moise a fost foarte aproape de Dumnezeu şi când i-a descoperit

poruncile scrise pe table de piatră, faţa lui s-a luminat datorită strălucirii şi
prezenţei manifestate a lui Dumnezeu.
§§ Exod 34.29. „Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai, cu cele două table

ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui
strălucea, fiindcă vorbise cu Dumnezeu.”
§§Apostolul Pavel dorea să-L cunoască pe Isus „şi puterea învierii Lui, şi

părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu

orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” – Filip. 3.10, 11.
§§ De aceea, Dumnezeu a găsit cu cale „să descopere în el pe Fiul Său, ca

să-L vestească între Neamuri.” – Gal. 1.16.

§§ Când apostolul Pavel scria Efesenilor, în capitolul 1.17, Le spunea: „Şi

mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un

duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui.”
§§Noi trebuie să căutăm faţa Domnului, şi să dorim să cunoaştem secretele

Lui.

45. Când POŢI SĂ PRIMEŞTI LUMINA LUI DUMNEZEU

MARCU 10.46-52

INTRODUCERE
§§ Domnul Isus era în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan – v. 1.
§§ Aici a fost ispitit de Farisei ca să vorbească gloatelor despre desfacerea
căsătoriei – v. 2-12, apoi a binecuvântat nişte copilaşi – v. 13-16. Când era gata
să plece, a venit un tânăr bogat care nu avea siguranţa vieţii veşnice, şi acesta
89
a plecat întristat când a aflat că trebuie să-şi vândă bogăţiile, pentru a avea
o comoară în ceruri – v. 21, 22. Întâmplarea aceasta a fost încă un prilej să-i
înveţe pe ucenici despre renunţarea la lucrurile pământeşti şi moştenirea vieţii
veşnice – v. 28-31.
§§Apoi se întorceau spre Ierusalim, când Domnul le-a vorbit încă odată

despre moartea şi învierea Sa, şi despre faptul că cinstea de a sta la dreapta sau
la stânga Lui când va fi îmbrăcat în slava Sa, nu depinde de El, ci este rânduită
dinainte pentru cine este cinstea aceasta – v. 32-45.
§§În drum spre Ierusalim, spune primul verset din text, v. 46 „Au ajuns la

Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi şi o mare
mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă
drum, şi cerea de milă.”
§§ Oamenii orbi nu pot să vadă lumina, şi nici lucrurile din jur.

§§Din punct de vedere spiritual, Biblia spune despre oamenii păcătoşi, că nu

pot vedea lumina adevărului lui Dumnezeu despre viaţa veşnică, sunt orbi, şi
trăiesc în întuneric – Isa. 9.1, 2.
§§ Au mintea întunecată şi sunt străini de Dumnezeu – Efes. 4.18.

§§ Trupul lor are părţi întunecate – Luca 11.36.

§§În spatele vindecării orbului Bartimeu, putem vedea „Cum poţi primi

lumina lui Dumnezeu”.

1. CÂND VREI SĂ FII SCOS DIN ÎNTUNERIC – v. 47

§§ „ ... Bartimeu a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse,
Fiul lui David, ai milă de mine !”
§§Gândiţi-vă la tabloul care poate înfăţişa situaţia lui Bartimeu.

§§ De ani de zile să nu vezi lumina zilei și persoanele din jur. Să nu poţi

munci, să nu poţi merge pe drum, să ai nevoie de însoţitor care să te apere şi

să te direcţioneze. Să auzi cuvintele neputincioase ale unui doctor oftalmolog
care spune părinţilor tăi că nu mai ai nici o şansă de a-ţi căpăta vederea. Să
auzi pe mama şi pe tatăl tău plângând în camera cealaltă şi să te gândeşti că au
cheltuit atâţia bani cu tratamentele tale.
§§ Să ai frustrări interioare când ieşi afară din casă şi auzi cuvinte de

batjocură din partea altor copii, apoi să te închizi în casă şi să te laşi pradă
gândurilor rele sau negre. Apoi după trecerea timpului, să treci de la negarea
faptului că nu ţi se poate întâmpla lucrul acesta tocmai ţie, la acceptarea
realităţii crude, că eşti un biet copil orb.
§§După un timp, ieşind cu tatăl tău pe drum, cuiva i s-a făcut milă de tine

şi ai primit un ajutor în bani, cu care familia ta cu mai mulţi copii la părinţi, a

supravieţuit câteva zile.
§§ Discutând cu tatăl tău, ai ajuns la concluzia că este bine să te ducă la

90
marginea drumului, ca să ceri de milă de la trecători. Şi uite aşa, au trecut
câţiva ani buni, ai ce mânca, dar eşti tot în întuneric.
§§Într-o zi însă, trec pe lângă tine doi oameni, și din discuţiile lor, îţi dai

seama că este un tată cu fiul său.

§§ Se opresc în dreptul tău, iar tânărul îţi spune că şi el a fost orb, dar a

fost vindecat de orbire, de Isus Hristos din Nazaret când acesta trecea prin
Betsaida – cap. 8.22-26.
§§ Deodată, în inimă îţi este reaprinsă speranţa vindecării şi te rogi de

atunci, ca Dumnezeu să-L trimită şi în preajma ta ca să fii vindecat. Şi trece o

săptămână, două, iar Dumnezeu nu-ţi răspunde la rugăciune.
§§Când aproape că ţi-ai pierdut speranţa, într-o zi auzi venind o gloată de

oameni ce voiau să iasă din satul tău spre direcţia Ierusalimului. Mulţi din
ei, strigau: „Isuse, Fiul lui David, ai milă şi de mine!”. Atunci inima îţi bate
cu putere, realizezi că momentul cel mai important din viaţa ta se apropie, şi
cuprins de disperare, strigi şi tu: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”.
§§Cu alte cuvinte: „Vreau să fiu scos din întuneric, şi numai Tu Isuse, poţi să

mă vindeci!” De ce?
§§ Pentru că „ ... În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor – Ioan 1.4.

§§ Pentru că „ ... lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o”

– Ioan 1.5.
§§ Pentru că „Isus, venind în lume, luminează pe orice om.” – Ioan 1.9.

§§ Dar „ ... odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult

întunericul decât lumina, pentru că faptele lor, erau rele.” – Ioan 3.19.
§§ Iov 12.22: „El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină

umbra morţii.”
§§În mod normal, orice orb doreşte să fie scos din întuneric, aşa cum a dorit

şi Bartimeu, fiul lui Timeu. El a cerut insistent de la Domnul Isus, vindecarea,

chiar dacă mulţi l-au certat să tacă – v. 48. De aceea, Domnul a zis: „Chemaţi-l”,
iar Bartimeu a ascultat, a sărit în picioare, şi s-a dus la Isus – v. 49, 50.
§§Contrar aşteptărilor, mulţi păcătoşi care orbecăiesc în împărăţia întu­

nericului, nu vor să vină la Isus, Lumina lumii, ca să fie vindecaţi – Isa. 53.1.

2. Când TE ROGI DOMNULUI CA SĂ FII VINDECAT DE ORBIRE – v. 51.

§§ Într-o vreme când poporul păcătos aştepta izbăvirea lui Dumnezeu, Isaia
transmite poporului un mesaj, şi le spune: „De aceea hotărârea de izbăvire este
departe de noi, şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina şi iată întunericul,
lucirea şi umblăm în negură.” „Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid,
bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în
mijlocul celor sănătoşi, suntem ca nişte morţi.” – Isa. 59.9, 10.
§§Dumnezeu a promis lui Israel că va trimite pe Robul Său, pe Isus, ca să

91
fie nu numai Lumina lui Israel, ci şi Lumina Neamurilor pentru a le deschide
ochii – Isa. 42.6, 7, Luca 4.18.
§§Orbul Bartimeu ştia că Isus era o persoană importantă, descendentul

lui David. Auzise câte minuni şi vindecări a făcut El; dar ca la orice medic
important căruia trebuie să-i spui de ce l-ai oprit pe holul spitalului, Bartimeu
I-a spus Domnului Isus că este orb şi are nevoie să fie vindecat. De aceea a spus
Domnului: „Rabuni, ... să-mi capăt vederea.” – v. 51.
§§Ca să fii vindecat, trebuie să te rogi stăruitor.

§§ Bartimeu a cerut mila Domnului şi mulţi l-au certat să tacă. Dar el a

strigat şi mai tare la Isus – v. 48.

§§ Domnul Isus a învăţat pe ucenici „Pilda judecătorului nedrept”„ ...ca să

le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.” – Luca 18.1.

§§ O femeie de obârşie Siro-feniciană, avea o fetiţă stăpânită de un duh

necurat. Ea L-a rugat să o elibereze, dar Domnul Isus a spus că „ ...nu este bine
să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.” Ea a insistat pentru fetiţa bolnavă şi
a spus: „ ... „Da, Doamne... dar şi căţeii de sub masă, mănâncă din fărămiturile
copiilor.” Şi Domnul Isus i-a vindecat fetiţa – Marcu 7.24-30.
§§Oamenii din timpul vieţii pământeşti a Domnului Isus, nu au crezut în

dumnezeirea Domnului Isus, nici în minunile Sale. Fariseii spuneau cu alte

cuvinte, că ei sunt fiii lui Avraam şi pot face distincţia între lucrările lui Dum­
nezeu, şi lucrările diavolului. Şi Domnul spune:
§§ Ioan 9.39-41: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce

nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.” „Unii din Fariseii care erau lângă
El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” „Dacă aţi fi
orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de
aceea, păcatul vostru rămâne.”
§§Sunt mulţi oameni în zilele noastre care spun că sunt oameni morali şi

n-au dat în cap la alţi oameni, ca să-i pedepsească Dumnezeu. Ei sunt convinşi
că sunt buni înaintea lui Dumnezeu, şi îi va duce în rai. Oamenii aceştia nu
realizează că sunt orbi, de aceea nici nu se roagă să fie vindecaţi.

3. Când AI CREDINŢĂ că poți PRIMI LUMINA LUI DUMNEZEU – v. 50, 51

§§Domnul Isus l-a întrebat pe Bartimeu ce vrea să-i facă, şi el a spus că vrea

să‑şi capete vederea – v. 51. „Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” – v. 52.
§§Credinţa este factorul declanşator, ce a generat un rezultat favorabil

pentru Bartimeu, dar şi pentru alţi oameni care au fost vindecaţi.

§§ Prin credinţa apostolilor în Domnul Isus, a fost vindecat ologul de la

poarta „Frumoasă” a Templului – Fap. 3.16.

§§ Prin credinţa sutaşului, a vindecat Domnul Isus pe robul acestuia –

Mat. 8.13.
92
 §§ Femeii bolnave de doisprezece ani, Domnul Isus i-a zis: „Fiică, credinţa

ta te-a mântuit, du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.” – Marcu 8.34.
§§Credinţa te scoate din întunericul păcatului unde locuieşti, când nu-L cunoşti

pe Dumnezeu. Pentru aceasta, ai nevoie să-L urmezi pe Isus, Lumina lumii.

§§ El a zis: „ ... Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va

umbla în întuneric, şi va avea lumina vieţii.” – Ioan 8.12.

§§Orbul Bartimeu, după ce a fost vindecat de orbire „ ...a mers pe drum după

Isus. v. 52. Cu alte cuvinte, a ieşit din întuneric la lumină, prin credinţa în Isus.
§§Celor ce cred în Isus, Lumina lumii, Dumnezeu le-a dat dreptul să se facă,

copii ai lui Dumnezeu – Ioan 1.12.

§§ Au viaţa veşnică – Ioan 3.36.

§§ Fac rugăciuni care sunt ascultate de Dumnezeu – Mat. 21.21.

§§ Primesc Duhul Sfânt – Gal. 3.2.

CONCLUZIE
§§Orbul Bartimeu a primit lumina ochilor, şi a fost vindecat, apoi a urmat

calea luminii împreună cu Isus.

§§ El a avut credinţă, a insistat în rugăciune înaintea lui Isus, şi a primit

lumina vieţii veşnice.

§§Oamenii care nu vor să primească pe Isus, Lumina lumii:

§§ Au mintea orbită de Satan, ca să nu vadă „ ... strălucind lumina Evan­

gheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” – 2 Cor. 4.4.
§§ Umblă în întuneric şi nu ştiu încotro merg, pentru că întunericul le-a

orbit ochii – 1 Ioan 2.11.

§§ Mor în orbirea lor, şi sunt pedepsiţi de sabia Cuvântului lui Dumnezeu

– Iov 36.12.

46. CUM SĂ NU PIERZI OCAZIA OFERITĂ DE DUMNEZEU

MARCU 14.3-9

INTRODUCERE
§§Mai erau două zile până la praznicul Paştilor şi al Azimelor, şi preoţii cei

mai de seamă împreună cu cărturarii, căutau cu vicleşug să-L prindă pe Isus ca

să-L omoare. Dar nu voiau să facă lucrul acesta în timpul sărbătorii, ca să nu se
facă tulburare în norod – v. 1, 2.
§§În timpul acesta, Domnul Isus era în Betania, cetatea bunilor săi prieteni:

Lazăr, Maria şi Marta – Ioan 12.1.

§§Pe lângă minunea învierii după trei zile a lui Lazăr din mormânt, Domnul

vindecase şi un lepros cu numele de Simon. Omul acesta l-a chemat pe Isus,

93
la masă – v. 3. Cu El la masă, se afla şi Lazăr, iar sora lui, Marta, slujea aducând
mâncarea de la bucătărie.
§§ Cealaltă soră Maria, precizează Ioan 12.2, 3, a venit cu un litru de mir de

nard curat de mare preţ, închis într-un vas de alabastru – v. 3. din text. Maria
auzise că Domnul urma să fie crucificat, dar nu ştia când se va întâmpla acest
eveniment. Poate chiar din casa lui Simon urmau să-l prindă pe Domnul lor,
şi Maria a văzut o ultimă ocazie oferită de Dumnezeu, ca să-I slujească lui Isus.
§§Ştiind că viaţa este limitată şi moartea unui om, iminentă, putem învăţa

o lecţie practică despre felul „Cum să nu pierzi ocazia oferită de Dumnezeu”

1. ÎNŢELEGE DIFERENŢA DINTRE LUCRURILE URGENTE ŞI CELE

IMPORTANTE – v. 7.
§§„Căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi,

dar pe Mine, nu Mă aveţi totdeauna.”

§§Ajutorarea săracilor era un lucru foarte important prin care puteai să-ţi

arăţi dragostea faţă de aproapele tău. În Biblie, cuvântul folosit mai des pentru
a arăta ajutorul faţă de ei, este „milostenia.” Milostenia, are sensul de milă care
are ca rezultat, ajutarea celui sărac cu bani sau bunuri.
§§După încetarea jertfelor, milostenia pare să fi ocupat primul loc printre

îndatoririle religioase ale evreilor. În fiecare oraş, existau colectori care

distribuiau milostenii provenite din doua surse: banii colectaţi în vistieria
sinagogii în fiecare zi de Sabat pentru săracii oraşului, şi mâncare sau bani
primiţi în farfuria pentru colectă.
§§Cu timpul, unii oameni din Israel au ajuns să creadă că milostenia este

indicatorul după care poţi aprecia credincioşia unui israelit. De aceea unii au
făcut milostenia în mod ostentativ, ca să fie slăviţi de oameni – Mat. 6.2.
§§În învăţătura Domnului Isus, El nu a respins milostenia ca pe ceva ce nu

are valoare în căutarea unei relaţii de părtăşie ce Dumnezeu, ci a subliniat că

este necesar să avem o motivaţie corectă: „Ci tu, când faci milostenie, să nu
ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi
Tatăl tău, care te vede în ascuns, îţi va răsplăti.” – Mat. 6.3, 4.
§§La tânărul bogat: „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi lipseşte

un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi
vino, ia-ţi crucea, şi urmează-mă.” – Marcu 10.21.
§§Apostolul Pavel spunea Colosenilor: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau

cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi prin El, lui
Dumnezeu Tatăl.” – Col. 3.17.
§§Maria ştia că un dar nedespachetat nu are nici o valoare. Ştia cât de

importantă era milostenia faţă de săraci şi ar fi putut vinde conţinutul vasului

de alabastru, cu peste trei sute de lei, pe care apoi să îi împartă la săraci ca să
94
aibă o comoară în ceruri. Ştia că banii nu-i poţi lua în cer, dar că îi poţi trimite
în cer, investindu-i în oamenii care merg acolo.
§§Dar ea a fructificat ultima ocazie oferită de Dumnezeu, pentru a sluji lui

Isus. A spart vasul de alabastru şi a turnat mirul pe capul Domnului Isus – v. 3.
De aceea Domnul Isus a spus ucenicilor în v. 6: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi
supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;”
§§Amânarea mântuirii, nu este ceva raţional.

§§ Nici un om căzut în valuri căruia i se aruncă frânghia de salvare, nu

spune: „Nu astăzi, ci mâine!” Nici un condamnat la moarte, căruia i se acordă

graţierea, nu o refuză, ci o primeşte îndată. Nici un om care se află într-o casă
cuprinsă de flăcări, nu zice: „Eu vreau să mai dorm o noapte aici!”
§§ De ce totuşi, mulţi oameni nu primesc mântuirea, lucrul cel mai urgent

din lume?

2. NU TE UITA LA PIEDICI – v. 4-5.

§§Să ne gândim la situaţia unei femei în cultura antică. La rolul şi drepturile

unei femei, într-o ţară în care mişcarea feministă nu este măcar, nici la început.
Câte bariere culturale, câte cutume religioase pot fi piedici, atunci când vrei să
participi la o întrunire de bărbaţi.
§§ Maria a intrat în casa lui Simon împreună cu sora ei, Marta, şi cu Lazăr,

fratele ei. Erau din aceeaşi localitate, şi se cunoşteau cu Simon. Pe deasupra,

era din cercul intim al Domnului Isus, şi cu toate acestea, locul ei la o întrunire
de bărbaţi era să slujească, nu să facă un gest care să atragă reacţia majorităţii.
§§v. 4, 5: „Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta

de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei, şi să se
dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.”
§§ Femeia însă nu s-a uitat la piedici pentru că ea avea ocazia să facă o slujbă

ce era inclusă în planul lui Dumnezeu: ungerea lui Isus în vederea apropiatei
morţi ispăşitoare, pentru păcatele lumii întregi.
§§De aceea Domnul Isus a spus în v. 9: „Adevărat vă spun că, oriunde va

fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut

femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
§§Când vrei să slujeşti lui Isus, nu trebuie să te uiţi la piedici.

§§Cineva a spus: „Învingătorii nu sunt mai inteligenţi, sunt doar mai insis­

tenţi. Ei trec din punctul în care alţii se opresc.”

§§ Dacă vei fructifica ocaziile de slujire, dacă vei da la o parte piedicile, vei

face lucruri frumoase pentru Isus – v. 6. Aceste fapte vor rămâne memorabile
după moartea ta, şi ce este mai important vor mărturisi la judecată, iar în
ceruri vei fi primit în corturile lor.
§§ Luca 16.9: „Şi Eu vă zic: „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte,

95
pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile lor veşnice”.
§§Orice om care vrea să-I slujească lui Isus, va avea piedici din partea familiei,

colegilor, din partea firii pământeşti cu poftele ei. Va avea de luptat împotriva
diavolului şi a duhurilor căzute ce sunt în locurile cereşti, şi în spatele oricărui
lucru sau persoane prin care te ispiteşte – Efes. 6.12.
§§Dar noi suntem îndemnaţi să privim la femeia aceasta şi la alţi credincioşi

care au biruit.
§§ Evrei 12.1: „Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare

de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de

lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.”

3. OFERĂ-I LUI ISUS CE AI MAI DE PREŢ – v. 5

§§ Mirul de nard curat şi frumos mirositor costa mai mult de trei sute de lei.
§§ Ţinând cont de faptul că o zi de muncă în timpul acela era retribuită cu

un leu, mirul valora cât munca pe un an al unui om ce lucrează la vie – Mat. 20.2.
§§ Pentru comparaţie doar, la aproape cinci mii de bărbaţi, ucenicii s-au

gândit să le cumpere pâine de două sute de lei, şi credeau că le va ajunge –

Marcu 6.37, 44. Cu preţul mirului ar fi putut mânca mai mult de şapte mii cinci
sute de oameni într-o zi.
§§Ca să-L urmeze cineva pe Hristos, trebuie să se lepede de tot ce are.

§§ Luca 14.33: „Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are,

nu poate fi ucenicul Meu.”

§§În localitatea Efes, oamenii au văzut că un duh rău nu a recunoscut

autoritatea fiilor lui Sceva în scoaterea demonilor, şi l-a condus pe omul

stăpânit, să-i schingiuiască pe aceştia. Au auzit că duhul rău le-a spus fiilor lui
Sceva care voiau să scoată dracul: „Pe Isus îL cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi,
cine sunteţi?” – Fap. 19.15.
§§Când au auzit Evanghelia vestită de Pavel, mulţi au crezut în Isus, au venit

la apostol, apoi şi-au mărturisit păcatele. Apoi au renunţat pentru Isus la tot
ce aveau ei mai de preţ.
§§ Fap. 19.19: „Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile şi le-au

ars înaintea tuturor: „preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.”
§§Pentru ca să aibă succes în lucrarea lui Dumnezeu, pentru a putea să

fructifice ocaziile de a sluji lui Dumnezeu, apostolul Pavel a trebuit să renunţe

la ce avea mai de preţ, ca să-L câştige pe Hristos. De aceea el spune în:
§§ Filip. 3.7, 8: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit

ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc lucrurile acestea
ca pe o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus,
Domnul meu. Pentru El am pierdut tot, şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig
pe Hristos.”
96
 §§Lucrul cel mai de preţ pe care îL doreşte Dumnezeu de la oameni, este să-I

dăruiască inima lor – Prov. 23.26, adică omul ascuns al inimii.

§§ Pe acest om ascuns al inimii, Dumnezeu vrea să-l împodobească „ ...în

curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea
lui Dumnezeu.” – 1 Pet. 3.4.

CONCLUZIE
§§ Femeia care l-a uns pe Isus, a ştiut că este important să vândă mirul pentru
a ajuta săracii, dar era mult mai urgent să-L ungă pe Domnul Isus, pentru
îngropare.
§§Maria a dat la o parte toate piedicile, toate vorbele celor care o judecau.

Trecând peste toate aceste lucruri, a făcut un lucru frumos pentru Isus. „Ea a
făcut tot ce a putut; Mi-a uns trupul dinainte, pentru îngropare.”– v. 8.
§§Maria a plătit un preţ, pentru a fructifica ocazia de a sluji lui Isus.

§§Cineva a spus: „Motivul pentru care mulţi oameni continuă să aibă

probleme, să se afle în continuă căutare şi progresând puţin în viaţă; este faptul

că nu au terminat-o cu ei înşişi. Noi încercăm să dăm ordine, şi ne opunem
lucrării lui Dumnezeu din noi.”
§§Ce preţ eşti dispus să plăteşti, ca să-I slujeşti lui Isus? Dă-I inima ta,

renunţă la „gunoaie”, şi înmiresmează-L pe Isus care este viu în vecii vecilor.

47. CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII MARE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

Luca 1.5-23

INTRODUCERE
§§Textul vorbeşte despre vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul, antemer­

gătorul Domnului Isus.

§§Acţiunea este plasată în timpul domniei lui Irod, împăratul Iudeii – v. 5.

§§Părinţii lui Ioan erau preotul Zaharia şi soţia lui, Elisaveta. Amândoi erau

neprihăniţi şi fără pată, în ce priveşte păzirea poruncilor şi rânduielilor Legii

Domnului din Vechiul Testament – v. 6. N-aveau însă copii, pentru că Elisaveta
era stearpă şi erau înaintaţi în vârstă – v. 7.
§§Dar Dumnezeu avea să schimbe situaţia, trimiţând un înger, pe când

Zaharia slujea după rânduiala cetei lui Abia din care făcea parte, la altarul
tămâierii din Templul Domnului – v. 8-11.
§§Zaharia s-a înspăimântat la apariţia îngerului, şi l-a apucat frica „Dar

îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată.
Nevasta ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.”– v. 12, 13.
97
 §§Apoi, îngerul îi spune lui Zaharia despre importanţa slujbei fiului său care

se va naşte, şi despre modul în care va fi considerat în ochii lui Dumnezeu:

„Căci va fi mare înaintea Domnului ...” – v. 15.
§§Domnul Isus însuşi a mărturisit despre Ioan: „Adevărat vă spun că dintre

cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.
Totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor, este mai mare decât el.” – Mat. 11.11.
§§Privind la calităţile celui mai mare dintre oamenii născuţi în păcat, dar care

este lucrător împreună cu Dumnezeu, aş vrea să urmărim aspectele practice

ale vieţii noastre de credinţă. Apoi să vedem ce înseamnă să capeţi trecere
înaintea lui Dumnezeu, sau „Ce înseamnă să fii mare înaintea lui Dumnezeu.”

1. SĂ FII NĂSCUT DIN NOU CONFORM FĂGĂDUINŢEI LUI DUMNEZEU – v. 13.

§§ „ ... Rugăciunea ta a fost ascultată ...” – v. 13.
§§ Zaharia privea cu tristeţe la copiii celorlalţi preoţi, care pe măsură ce
erau iniţiaţi în învăţăturile Legii, ajungeau la vârsta lor să slujească la Templu
împreună cu părinţii lor. Se ruga de ani de zile pentru un băiat, ca şi Ana din
timpul preotului Eli. Ştia că Dumnezeu a binecuvântat-o pe Ana, care era
stearpă, cu un copil căreia i-a pus numele, Samuel, care a fost preot, judecător,
şi prooroc.
§§Citise în cartea Genesa, faptul că Sara, soţia lui Avraam, era stearpă –

Gen. 11.10. Că Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam, că Sara va rămâne însărcinată

după vârsta de nouăzeci de ani, şi va naşte un fiu cu numele, Isaac – Gen. 17.19.
§§Deasemenea, citise despre Isaac ce s-a rugat pentru soţia sa Rebeca.

Aceasta era stearpă, şi Dumnezeu i-a dat doi gemeni, pe Esau, şi pe Iacov
­– Gen. 25.21.
§§ Ştia că Dumnezeul lui Israel putea să deschidă pântecele Elisavetei, ca

să nască un copil. Insistase în rugăciune, dar acum erau bătrâni şi omeneşte

vorbind, vremea tinereţii, trecuse.
§§Aş vrea să ne gândim la neputinţa omului păcătos de a se ridica deasupra

păcatului. La faptul că nu avea firea dumnezeiască, nu avea Duhul lui Dumne­

zeu, ca să lupte împotriva păcatului şi să-l domine.
§§Dumnezeu a văzut neputinţa israeliţilor de a împlini Legea lui Moise, şi

le-a dat făgăduinţele unui nou legământ – Ier. 31.31-33.

§§ Printre aceste făgăduinţe, era trimiterea unui duh nou, care să regene­

reze pe urmasii lui Avraam şi sămânţa lui:

§§ Ier. 11.19, 20: „Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi

lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze
poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul
Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.”
§§Darul turnării acestui Duh Sfânt, este profeţit de proorocul Ioel – Ioel 2.28, 29.

98
 §§Iar apostolul Petru după evenimentul revărsării Lui în ziua Cincizecimii,

spunea celor ce ascultaseră mesajul Evangheliei: „Căci făgăduinţa aceasta este

pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în
oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” – Fap. 2.39.
§§Duhul Sfânt produce naşterea din nou, despre care vorbea Domnul Isus

lui Nicodim – Ioan 3.5.

§§Zaharia şi Elisaveta erau nişte oameni neprihăniţi – v. 6.

§§Dumnezeu a promis printre altele, evreilor care vor asculta şi împlini

poruncile Legii, că va binecuvânta rodul pântecelui femeilor lor – Deut. 28.4.

§§ Zaharia s-a rugat la Dumnezeu să-i dea un copil şi Dumnezeu a ascultat

rugăciunea lui. A trimis îngerul Său să-i adeverească făgăduinţa că va avea un

copil căruia să-i pună numele, Ioan – v. 13. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu a dat
la o parte limita omenească, şi a ajutat-o pe Elisaveta să rămână însărcinată de
la bărbatul ei, la o vârstă înaintată.
§§ Ioan Botezătorul prin naşterea sa, poate fi asemănat cu un om care

are parte de făgăduinţa şi experienţa naşterii din nou. Ca să fii mare înaintea
Domnului, în primul rând, trebuie să fii născut din nou. Apoi, în al doilea rând:

2. SĂ FII PLIN DE DUHUL SFÂNT – v. 15.

§§„Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură

ameţitoare şi se va umplea cu Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.”

§§În Biblie, una din comparaţiile pentru oameni, este că ei sunt vase din lut

pe care le-a creat Dumnezeu.

§§ Ca să arate faptul că omul nu poate să-L tragă la răspundere pe

Dumnezeu, Rom. 9.20, spune: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să
răspunzi înaintea lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a
făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?”
§§ Oamenii născuţi în păcat, şi care nu se întorc la Dumnezeu, sunt

consideraţi nişte vase ale mâniei, care sunt pierduţi, şi vor merge în iad „vor
fi sfărâmate de Olar”– Rom. 9.22. Dar dacă cineva se întoarce la Dumnezeu,
devine un vas al îndurării, pregătit pentru slavă – Rom. 9.23.
§§Ştiind că toţi suntem împreună, lucrători cu Dumnezeu – 1 Cor. 3.9, El

ne-a sfinţit prin sângele crucii Fiului Său, ne-a curăţit, şi ne-a pus deoparte ca
să-I slujim Domnului – 1 Cor. 6.11.
§§ Ca să fim vase folositoare pentru Stăpânul nostru, a pus în noi comoara

Evangheliei slavei lui Hristos, pe care „ ...o purtăm în nişte vase de lut, pentru
ca această putere nemaipomenită, să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.” –
2 Cor. 4.7.
§§ Apostolul Pavel a fost un vas pe care Dumnezeu l-a ales ca să ducă Evan­

ghelia înaintea Neamurilor, împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel – Fap. 9.15.

99
 §§Pentru a putea să fim eficienţi în lucrarea lui Dumnezeu, vasele noastre

trebuie să pline cu Duhul Sfânt.

§§ Unul din simbolurile Duhului Sfânt, sunt râurile de apă vie. Această

umplere, o face Domnul Isus.

§§ Ioan 7.38, 39: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă

vie, cum zice Scriptura.” „Spunea lucrurile acestea, despre Duhul pe care aveau
să-L primească cei ce vor crede în El.”
§§Ioan Botezătorul a fost umplut cu Duhul, încă din pântecele mamei sale,

Elisaveta – v. 15. Şi de aceea, Ioan a fost mare înaintea Domnului.

§§În Noul Testament, există două dimensiuni ale umplerii cu Duhul Sfânt:

a. Puterea pentru lucrarea specifică pe care ţi-o dă Dumnezeu. Ea poate

fi ocazională.
§§1 Cor 12.11: „Dar toate aceste lucruri, le face unul şi acelaşi Duh, care dă

fiecăruia în parte cum voieşte El.”

§§ Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt doar pentru o cântare – Luca 1.41.

§§ Zaharia tatăl lui Ioan, pentru o proorocie – Luca 1.67.

§§ La revărsarea Duhului în ziua Cincizecimii, ucenicii s-au umplut şi au

vorbit în limbi – Fap. 2.4.

§§ Ştefan s-a umplut cu Duhul, când a văzut vedenia cu cerurile deschise

şi slava lui Dumnezeu, iar Domnul Isus stătea în picioare, la dreapta Lui –
Fap. 7.55.

b. Puterea pentru sfinţire

§§ Efes. 5.18: „ ... fiţi plini de Duh.”

§§Aceasta, vorbeşte despre o stare continuă de plinătate, spre deosebire de

umplerea pentru un eveniment specific. Am putea spune că o persoană este

plină de o anumită calitate de la Duhul Sfânt, dacă dă dovadă în mod constant,
de acea calitate.
§§ În Fap. 6.3, alegerea diaconilor, s-a făcut după nişte criterii care trebuiau

să fie constante în viaţa lor: şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt
şi înţelepciune, care să fie puşi în slujba aceasta.
§§Puterea de sfinţire, pune accentul pe influenţa continuă a Duhului, în

viaţa şi caracterul nostru. Atunci când noi îi dăm loc să rodească, roada Lui
„sfinţim în inimile noastre pe Hristos ca Domn.”
§§Ioan Botezătorul, a fost umplut din pântecele mamei sale, pentru lucrarea

de vestire continuă a Evangheliei, dar şi cu putere de sfinţire continuă.

§§Mai poţi fi considerat mare înaintea Domnului:

100
3. DACĂ ÎNTORCI PE ALŢII LA DUMNEZEU – v. 15
§§ „El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel, la Domnul Dumnezeul lor.”
§§ Ioan Botezătorul, este premergătorul Domnului Isus.
§§ Mat. 3.3 mărturiseşte că el este cel ce a fost vestit de Isaia 40.3: „ ... „Iată

glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.”

§§După ce a venit peste el duhul profeţiei, a început să predice pocăinţa şi

iertarea păcatelor, apoi după marturisirea lor, mulţimile erau botezate în apa
Iordanului – Mat. 3.5, 6. Apoi spunea că el botează cu apă, dar Isus care vine
după el, îi va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc – Mat. 3.11.
§§Ca predicator, a avut o atitudine de condamnare radicală, a rânduielii

existente în Israel. A spus adevărul vameşilor şi ostaşilor – Luca 3.12-14, dar şi

lui Irod – Mat. 13.3, 4. I-a condamnat pe conducătorii religioşi spunându-le:
„pui de năpârci!”– Mat. 3.7.
§§Ioan nu a botezat numai în apa Iordanului, ci şi la Enon, aproape de Salim,

unde erau multe ape, şi mulţi oameni au venit să fie botezaţi – Ioan 3.23.
§§ Ioan Botezătorul, a fost un predicator de referinţă, şi mulţi păcătoşi s-au

întors la Domnul. V. 14 spune, că mulţi oameni se vor bucura de naşterea lui.

§§ El a constituit un punct de plecare pentru propovăduirea apostolică –

Fap. 10.37; 13.24.

§§ Domnul Isus a spus că El este Acela despre care a proorocit Maleahi –

Mal. 4.5, care trebuia să vină şi să completeze lucrarea de restaurare în ajunul

„zilei Domnului, cea mare şi înfricoşată” – Marcu 9.13, Mat. 1.14.
§§ Tot Domnul, l-a considerat ca fiind ultimul şi cel mai mare dintr-un

şir lung de profeţi, când a spus în Luca 16.16: „Legea şi proorocii au ţinut
până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, se
propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.”
§§Îngerul Gavril, i-a spus lui Zaharia că fiul său, Ioan „va merge înaintea lui

Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inima părinţilor la copii,

şi pe cei neascultători, la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să
gătească Domnului, un norod bine pregătit pentru El.” – v. 17 din text.

CONCLUZIE
§§Ca să te folosească Dumnezeu la întoarcerea altora la Domnul, trebuie să

predici adevărul Evangheliei, indiferent de consecinţe. Ioan a fost decapitat de

Irod, însă a rămas în istoria omenirii, ca un om mare înaintea Domnului, şi
mulţi au fost binecuvântaţi prin el.
§§Este o mare diferenţă în „a fi mare înaintea Domnului”, sau doar „a te da

mare”.
§§ Philip Yancey, spunea într-o carte: „Diferenţa între vedete şi slujitori,

este că slujitorii lucrează pe salarii de nimic. Programul lor de muncă, este

101
prelungit. Nimeni nu-i aplaudă, şi îşi consumă darurile spirituale, cu oamenii
simpli care au nevoi urgente. Totuşi, pierzându-şi vieţile, şi le-au câştigat.”
§§Apoi trebuie să te sfinţeşti – 1 Tes. 4.4, ca Duhul Sfânt să-ţi umple vasul cu

toată plinătatea lui Dumnezeu – Efes. 3.19.

§§ „Dumnezeu are sfinţi de toate dimensiunile. Dacă nu poţi fi unul

dintre cei mari, fii unul mic. Dar fii sfânt în toate zilele vieții tale.” Richard
Wurmbrandt.

48. CUM POŢI INTRA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR

LUCA 14.15-24

INTRODUCERE
§§Domnul Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod, şi călătorind

spre Ierusalim – cap. 13.22.

§§Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre fruntaşii Fariseilor, ca

să prânzească. Acolo a închis gura Fariseilor, dându-le răspunsuri în privinţa

Sabatului şi a smereniei la ospeţe – cap. 14.1-11.
§§ Apoi, a vorbit Fariseului care îL poftise, spunându-i că atunci când oferă

un prânz sau o cină, trebuie să cheme pe săraci, schilozi, şchiopi şi orbi – v. 13.
§§ „Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se

va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” – v. 14.

§§Afimaţia Domnului Isus, l-a făcut pe unul din cei ce şedeau la masă, să

exclame următoarele cuvinte: „ ... Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia

lui Dumnezeu.” – v. 15 din text.
§§Plecând de la spusele acestui om, Domnul Isus a vorbit despre „Pilda celor

poftiţi la cină”. În ea, Domnul Isus le sugerează Fariseilor ce se strecuraseră

în casă ca să-L ispitească, modul în care evreii, în marea lor majoritate, au
refuzat chemarea lui Dumnezeu, la Împărăţie. Apoi le arată că Dumnezeu Şi-a
îndreptat chemarea înspre Neamuri.
§§În spatele acestei pilde, este ascuns un mesaj de chemare pentru toţi

oamenii, despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cei ce vor să

ajungă în Împărăţia cerurilor, ca să stea la masă cu Isus.

1. DACĂ RĂSPUNZI CHEMĂRII LA ÎMPĂRĂŢIE – v. 16.

§§Scriptura localizează Împărăţia lui Dumnezeu, în două locuri:
§§În sensul spiritual, ea se află în inima credinciosului:

§§ Luca 17.20, 21: „ ... El le-a zis: «Împărăţia lui Dumnezeu, nu vine în aşa fel

102
ca să izbească privirile. Nu se va zice: ‚Uite-o aici’, sau: ‚Uite-o acolo!’ Căci iată
că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.»”
§§ Când este vorba despre poporul lui Dumnezeu din noul Testament,

sunt locuri unde este asemănat cu o împărăţie, iar slujitorii acestei împărăţii,
sunt preoţi.
§§ Apostolul Ioan, în partea introductivă a ultimei sale cărţi, transmite

salutul Domnului Isus „ ... martorul credincios, cel întâi născut din morţi,
Domnul împăraţilor pământului!” El „care ne iubeşte, care ne-a spălat de
păcatele noastre, cu sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi, pentru
Dumnezeu, Tatăl Său: A Lui să fie slava în vecii vecilor!” – Apoc. 1.5, 6.
§§În sensul literal al cuvântului, Împărăţia cerurilor este definită ca fiind un

loc din univers, unde locuieşte Dumnezeu.

§§ Domnul Isus o numeşte „casa Tatălui Meu”, unde S-a dus ca să ne pregă­

tească un loc – Ioan 14.2, 3.

§§ Apostolul Pavel o situează mai exact „în al treilea cer” – 2 Cor. 12.2.

§§Dumnezeu face omului, trei mari chemări: la mântuire, la moarte şi la

judecată.
§§ La ultimele două, omul nu poate răspunde decât în mod afirmativ, după

cum este scris: „Căci trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al

lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru binele sau răul, pe
care-l va fi făcut, pe când trăia în trup.” – 2 Cor. 5.10.
§§ Chemării la mântuire însă, omul poate să răspundă afirmativ, sau

negativ.
§§Chemarea la mântuire implică cel puţin trei lucruri:

a. Dumnezeu îi cheamă pe oameni, prin Evanghelie.

§§ Apostolul Pavel spune că este de obârşie dumnezeiască – Gal. 1.11, 12.
§§Ea a fost transmisă păstorilor de pe câmpia Betleemului – Luca 2.10.

§§Ea priveşte viaţa Domnului Isus care a trăit, a murit pentru păcatele

noastre, şi a înviat – Rom. 1.3, 4.

§§ „Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace

totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace
prin sângele crucii Lui.” – Col. 1.19, 20.
§§Evanghelia mai este numită şi Evanghelia Împărăţiei – Mat. 4.23.

§§Deasemenea este numită, Evanghelia mântuirii – Efes. 1.13.

§§Chemarea la mântuire, este pentru toţi oamenii – Isa. 55.1.

§§ Domnul Isus a zis în Mat. 11.28: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împo­

văraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”

Exemplu: Un predicator vestea Evanghelia, cocoţat pe o platformă de
pământ la marginea unui sat. Printre ascultătorii cu urechea, erau şi nişte
103
tineri care îşi băteau joc de el. Aceştia au luat bulgări de pământ şi au aruncat
în el, dar predicatorul nu s-a oprit. Unul din ei, a luat o piatră şi l-a lovit, iar
vestitorul a căzut jos. De frică, tânărul a fugit şi s-a ascuns în podul unei case
părăsite.
A doua zi, pe acolo a trecut un copil căruia i-a spus să îi aducă nişte ţigări, iar
acesta i-a adus câteva, învelite într-o foaie ruptă din Biblia tatălui său. Citind
din foaia respectivă, atenţia vinovatului a fost atrasă de Numeri 32.23: „Dar
dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru
vă va ajunge.” Atunci l-a apucat o frică de pedeapsa lui Dumnezeu.
În următoarea zi, când a desfăcut altă foaie în care copilul i-a adus ţigări,
ochii păcătosului s-au oprit asupra cuvântului din Proverbe 15.3: „Ochii
Domnului sunt în orice loc, ei văd şi pe cei răi, şi pe cei buni.” Şi frica de
pedeapsă, s-a accentuat.
A treia oară, pe foaia adusă de copil, tânărul ce se ascunsese în pod, a citit
§§Isaia 1.18: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele

voastre cum e cârmâzul, se vor face albe, ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se
vor face ca lâna.” Şi tânărul acela s-a pocăit, ascultând de chemarea Evangheliei.

b. Dumnezeu îi cheamă pe oameni la pocăinţă

§§Pocăinţa este porunca lui Dumnezeu – Fap. 17.31. El îi cheamă pe toţi oa­

menii să se pocăiască, pentru ca nici unul să nu piară – 2 Pet. 3.9.

§§Şi Domnul Isus a poruncit, ca oamenii să se pocăiască – Marcu 1.15.

§§Pocăinţa este un moment în care te întorci la Dumnezeu de pe căile

rătacite ale păcatului – Isa. 55.7. Adică schimbarea totala a vieţii vechi, cu una
nouă, după Cuvântul lui Dumnezeu – Rom. 2.4.
§§Dar este şi un proces continuu.

§§ Când păcătuieşte un credincios, este îndemnat să se pocăiască de faptele

săvârşite – Apoc. 2.5, Gal. 6.1.

§§ Prov. 28.13: „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le

mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.”

§§ Pocăinţa cuprinde trei aspecte:

1. Schimbarea gândirii
§§Efes. 4.22-24: „cu privire la modul vostru de viaţă din trecut, să vă

dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă

înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după
chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”
2. Schimbarea inimii
§§În ziua Cincizecimii, ascultătorii predicii lui Petru, au rămas străpunşi în

inimă, şi au întrebat pe apostoli ce să facă, iar apostolii le-au zis că trebuie să

104
se pocăiască – Fap. 2.37. Pocăinţa este autentică numai atunci când este făcută
dintr-o inimă sinceră şi curată.
§§ Mat. 5.8: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”

§§1 Pet. 3.4, vorbeşte despre lucrul care ar trebui să fie podoaba credinciosului:

„ ...omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit,

care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”
3. Schimbarea atitudinii
§§Efes. 4.28: „Cine fura, să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze la ceva bun,

ca să aibă ce să dea celui lipsit.”

§§Colos. 3.8: „Dar acum, lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de

vrăşmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi

din gură.”
§§După ce s-a pocăit de faptele lui, Zacheu a spus Domnului Isus: „ ...Iată,

Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit cu ceva
pe cineva, îi dau înapoi, împătrit.” – Luca 19.8.

c. Dumnezeu îi cheamă pe oameni să se boteze

§§În fiecare religie, exista practica unor botezuri sau îmbăieri ritualice,

atunci când cineva adera la religia respectivă. Existau chiar spălări ceremoniale
evreieşti în Vechiul Testament, apoi, ritualurile de purificare a Eseenilor de la
Qumran şi botezul prozeliţilor dintre neamuri.
§§BOTEZUL LUI IOAN, era un botez al pocăinţei – Mat. 3.11; Marcu 1.4;

Luca 3.3.
§§ A fost un act simbolic pregătitor pentru botezul creştin: îl pregătea

pe cel botezat, pentru lucrarea Celui ce avea să vină. Deasemenea, la botez,

oamenii care nu voiau să se pocăiască şi să se boteze, erau avertizaţi de către
Ioan că vor avea parte de grozăvia judecătii Domnului Isus descrisă în cuvinte
pe înţelesul tuturor:
§§ Judecata Domnului Isus, este ca şi curăţirea unui pom şi a ariei –

Mat. 3.10, 12; Luca 3.9, 17.

§§BOTEZUL CREŞTIN marchează începutul vieţii creştine.

§§ La fel ca la botezul lui Ioan, şi botezul primilor creştini, era o expresie a

pocăinţei şi credinţei – Fap. 2.38, 41; 8.12; 16.14.

§§ Botezul îl fac numai oamenii conştienţi de valoarea mântuirii, de

realitatea ei în viaţa lor şi de însemnătatea botezului – Mat. 3.7.

§§ Se face acelor persoane care mărturisesc public credinţa personală –

Rom. 10.9. De aceea, botezul se face la cererea personală a candidatului pentru

botez – Luca 9.23; Fap. 2.37, 38.
§§ Prin botez te înscrii ca membru în Biserică, dar poarta de intrare pentru

Împărăţia lui Dumnezeu, este naşterea din nou – Ioan 3.3, 5.

105
 §§ Cu alte cuvinte, botezul creştin este ca un document de transfer prin

care cel botezat se predă pe sine, ca să fie proprietatea sau ucenicul Domnului
Isus.
§§ Botezul pentru cei dintre Neamuri, se face în numele Tatălui, al Fiului,

şi al Sfântului Duh – Mat. 28.19.

§§ Dacă cineva are obiecţii privind la cazul sutaşului Corneliu, care era

dintre neamuri, şi a fost botezat doar în Numele lui Isus, atunci să nu uităm
că omul acesta, era un prozelit; așa că el credea în Dumnezeul lui Israel și în
Duhul Sfânt.
§§ Altfel, Luca, de religie Iudeu, nu ar fi spus despre Corneliu că „Omul

acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El

făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.” –
Fap. 10.2.
§§Există şi un simbolism adânc în spatele botezului, amintit de apostolul

Pavel în Rom. 6.4 şi Col. 2.12.

§§ Acolo, se vorbeşte despre scufundarea în apa botezului, ca fiind o

îngropare cu Hristos, adică ascunderea din vedere a omului vechi pentru ca

apoi, cum a înviat Hristos, şi noi să trăim o viaţă nouă.
§§În Noul Testament nu există nici un pasaj care să susţină botezul la

copiii mici, deşi sunt texte care pot fi interpretate, luându-le din context –
Fap. 16.31‑33. Să nu uităm însă că acolo a fost implicată credinţa în mesajul
Evangheliei şi o judecată matură de a analiza învăţătura, şi a lua o decizie.
§§Botezul este o poruncă a Domnului Isus şi trebuie făcut, dar să nu creadă

cineva că este o curăţire de păcate; este doar mărturia unui cuget curat –
1 Petru 3.21.
§§Al doilea lucru pe care trebuie să-l facă cineva pentru a moşteni Împărăţia

cerurilor, este:

2. SĂ DAI PRIORITATE LUCRĂRII LUI DUMNEZEU ÎN VIAŢA TA v. 16-20

§§ În pilda celor poftiţi la cină, Domnul Isus vorbeşte despre un om care a
dat o cină mare, şi a trimis din timp, invitaţii multor oameni. v. 16.
§§Nu ni se spune cu prilejul cărei ocazii a programat acea masă, dar în spatele

acestui eveniment, Domnul Isus le spune conducătorilor evrei, pentru a câta

oară, faptul că poporul Iudeu L-au respins în marea lor majoritate pe Isus.
§§De la v. 18-20, robii trimişi de stăpânul lor au primit trei scuze clasice

pentru acea vreme, de la cei cărora le fuseseră adresate invitaţia:

§§ Unul a spus că nu are timp pentru că a cumpărat un ogor, şi trebuie să-l

inspecteze – v. 16.
§§ Altul s-a scuzat spunând că trebuie să încerce cinci perechi de boi pe

care tocmai le cumpărase – v. 17.

106
 §§ Celălalt, a spus că era însurat de curând, şi nu putea veni – v. 18.

§§ Aceşti oameni care au refuzat invitaţia, aveau trei lucruri în comun care
reies din text: toţi parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească,
apoi şi-au cerut iertare pentru faptul că refuză invitaţia.
§§Pentru oamenii aceştia, nu era prioritară prezenţa la cina dată de omul

acela mare, ci erau mai importante problemele lor zilnice.

§§Asemenea acestor oameni, au fost şi evreii care au refuzat invitaţia la

Împărăţie, unde urmau să stea la masă cu Isus.

§§ Această pildă vorbeşte și tuturor oamenilor ce vor să fie în Împărăţia

cerurilor. Pentru a ajunge acolo însă, trebuie să dea prioritate lucrării lui
Dumnezeu în viaţa lor, şi să-I slujească.
§§Domnul Isus i-a chemat pe oameni să moştenească cerul, şi mai întâi le-a

slujit El, murind pe cruce, mântuind, şi vindecând.

§§ Mat. 20.28: „Pentru că nici Fiul omului nu a venit să I se slujească, ci el să

slujească, şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

§§ Le-a slujit ucenicilor la masa de Paşte, când a instituit cina Domnului

– Luca 22.27.
§§Dar El, i-a chemat pe cei ce au intrat în Împărăţia spirituală, ca să dea

prioritate lucrării Lui, şi să slujească altora, pentru lărgirea Împărăţiei lui

Dumnezeu. Sunt slujitorii unui legământ nou – 2 Cor. 3.6.
§§ Ioan 12.26: „Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu,

acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.”

§§Slujitorii sunt aleşi de Isus, şi primesc putere pentru slujirea specifică în

care vrea El să-i folosească – Mat. 10.1.

§§Ştiind că pe măsură ce vor vedea rezultate în viaţa lor, ucenicii ar putea să

creadă că sunt mai importanţi decât alţi slujitori, a spus că cine vrea să fie mai
mare între slujitori, „ ...trebuie să fie cel mai de pe urmă, şi slujitorul tuturor.”
– Marcu. 9.35.
§§Apoi, trebuie să dea dovadă de credincioşie în slujire, ca şi Epafras – Col. 1.7.

§§Isus l-a chemat pe tânărul bogat, să dea prioritate lucrării lui Dumnezeu

în viaţa lui, dar tânărul s-a întristat pentru că avea multe bogăţii ce erau
prioritare pentru viaţa lui – Luca 18.18-20.

§§ Exemplu:
§§ Au fost cândva doi colegi de clasă: Max Jukes şi Jonathan Edwards.
§§ Max Jukes a ales să fie ateu.

§§ Din urmaşii lui, 310 urmaşi au murit săraci lipiţi pământului. Alţi 150,

au fost criminali, 100 beţivani, şi mai bine de jumătate din femeile din neamul
lui, au fost prostituate. Cu cei 540 de descendenţi, statul a cheltuit, un sfert de
milion de dolari.
107
 §§Jonathan Edwards, a ales să-L urmeze pe Hristos.
§§ El a avut 1394 descendenţi. Din ei, 13 au ajuns decani de facultăţi,

65 profesori universitari, 3 senatori, 30 judecători, 100 avocaţi, 60 medici, 75

ofiţeri, 100 predicatori şi misionari, 60 autori de scrieri valoroase. Unul din
descendenţi, a ajuns vicepreşedinte al Americii, 80 au fost funcţionari publici,
295 guvernatori, ambasadori, şi consuli în alte ţări. Statul nu a cheltuit nimic
cu ei, iar pe Jonathan Edwards, Dumnezeu L-a folosit pentru a întoarce zeci de
mii de oameni la Isus.
§§ Aceste lucruri s-au întâmplat pentru că a făcut din invitaţia lui

Dumnezeu la Împărăţie, lucrul cel mai prioritar în viaţa lui.

§§Ca să intri în Împărăţia cerurilor, să ai parte de fericirea de a sta la masă cu

Isus, mai trebuie să faci ceva:

3. SĂ CHEMI PE ALŢII LA ISUS – v. 24-26

§§ Văzând omul, că la reînoirea invitaţiei la cină, aceştia au respins-o, i-a
trimis pe robii săi în uliţele cetăţii şi în pieţe, să cheme pe cei săraci, ciungi, orbi
şi şchiopi – v. 21, apoi pe cei care stau pe la drumuri şi garduri – v. 23. Aceste
categorii, simbolizează neamurile de oameni, care nu sunt de religie, Iudei.
§§Toate Neamurile sunt chemate la cina din Împărăţia cerurilor, dar pentru

a răspunde la invitaţie, Dumnezeu vrea să ne folosească pe noi. De aceea

trebuie să mergem în „pieţele şi uliţele cetăţii” apoi, la „drumuri şi la garduri”
§§Nu este slujbă mai nobilă, ca aceea de a chema pe alţii la Isus.

§§ „Îngerii pot să-L mărească prin cântări pe Dumnezeu, dar ca despre har

să spună, ei nu pot, ci numai eu.”

§§ 1 Pet. 2.9 spune: „Voi însă, sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împără­

tească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu şi L-a câştigat ca să fie al

Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric, la
lumina Sa minunată.”
§§Apostolii au fost trimişi în lume, să cheme pe alţii la Isus – Mat. 28.

§§Apostolul Pavel spune că slujba lui, era „să aducă toate Neamurile, la

ascultarea credinţei.” – Rom. 1.5.

§§Cine spune altora despre Isus, va ajunge să stea în ceruri la ospăţul nunţii

Mielului: „Apoi mi-a zis: „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!”
Apoi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” – Apoc. 19.9.

CONCLUZIE
§§Conducătorii religioşi ai evreilor au venit în casa unui prieten de-al lor, ca

să-L ispitească pe Isus. Dar El le-a arătat încă odată, că au respins invitaţia pe
care o face Dumnezeu, de a intra în Împărăţia cerurilor.
§§Pentru oamenii de astăzi, cei care din punct de vedere spiritual, sunt

108
săraci, ciungi, orbi, şi şchiopi; pentru cei ce stau prin uliţele şi cetăţile lumii, pe
la drumuri şi la garduri, chemarea lui Dumnezeu, răsună prin robii Săi.
§§În fiecare zi oamenii fac alegeri bune sau rele. Cea mai bună alegere este

de a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu, unde vor avea fericirea de a sta la masă
cu Isus.
§§Pentru aceasta însă, oamenii trebuie să răspundă chemării lui Dumnezeu

la mântuire, primindu-L pe Isus ca Domn şi Mântuitor, apoi să dea prioritate

lui Dumnezeu în viaţa lor, şi să mărturisească altora despre Isus.

49. CÂND NU-L POŢI RECUNOAŞTE PE ISUS

LUCA 24.13-27

INTRODUCERE
§§ În ziua învierii Domnului Isus, prima zi a săptămânii, au fost cinci întâlniri
între El, şi cercul apropiat al ucenicilor:
a. Cu femeile, la mormânt – Mat. 28.9.
b. Cu Maria Magdalena – Ioan 20.
c. Cu Simon Petru – 1 Cor. 15.5.
d. Cu cercul ucenicilor, mai puţin Toma – v. 36.
e. Cu cei doi ucenici care mergeau de la Ierusalim spre Emaus – textul de faţă.
§§Cei doi ucenici se duceau în localitatea Emaus, la o distanţă de şaizeci de

stadii de Ierusalim – v. 13. Dacă un stadiu are 185 metri, atunci distanţa era de
11, 1 kilometri.
§§Vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase în Ierusalim, referitor la

procesul lui Isus, răstignirea, relatările femeilor, şi observaţiile ucenicilor care

au fost la mormânt – v. 14.
§§Versetul 15, spune că vorbeau, şi se întrebau între ei, semn că nu erau sută

la sută convinşi că Isus a înviat. Erau trişti – v. 17, dezamăgiţi – v. 21, uimiţi –
v. 22. Atunci Domnul Isus Cel înviat s-a apropiat de ei, dar ei nu L-au cunoscut.
§§Asemenea acestor doi ucenici, şi astăzi sunt mulţi oameni care nu-L

recunosc pe Isus, măcar că El tot timpul este în preajma lor. Aş vrea să vedem
care sunt factorii care ne împiedică să-L recunoaştem pe Isus:

1. CÂND AI OCHII ÎMPIEDICAŢI SĂ-L RECUNOŞTI – v. 16

a. Chiar dacă El s-a apropiat de tine – v. 15
§§ Zilnic, Dumnezeu este în preajma oamenilor şi merge pe drumul vieţii

împreună cu ei, însă mulţi nu-L cunosc şi nu sesizează faptul că le poartă de

grijă. La un moment dat Dumnezeu spune despre poporul Său, într-o vreme
când aceştia deveniseră insensibili la vocea Lui:
109
 §§ „Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său,

dar Israel nu mă cunoaşte, poporul Meu, nu ia aminte la Mine.” – Isa. 1.3.

§§Ucenicii de pe drumul Emausului, nu puteau să-L recunoască pe Isus,

pentru că nu era încă, voia Domnului. Ei aveau ochii împiedicaţi să-L cunoască,
deşi Isus se apropiase de ei.

b. Chiar dacă Isus merge pe drum cu tine – v. 15

§§ Poporul evreu a mers în pustie însoţit de prezenţa lui Dumnezeu. Ziua,

au fost călăuziţi de un stâlp format din nor, iar noaptea, de un stâlp de foc.
Dar cu toate că Dumnezeu a mers cu ei pe drumul din pustie, totuşi nu L-au
recunoscut ca singurul Dumnezeu, ci şi-au făcut ca dumnezeu, un viţel turnat.
§§ Poporul Israel era în pustie, asemenea poporului lui Iuda, din timpul

lui Ieremia: „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii
fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă
binele.” – Ier. 4.22.
§§ Câţi oameni care s-au întors la Isus, și fac parte din poporul Său, nu sunt

asemenea acestor oameni. Şi asta, datorită faptului că nu-L cunosc pe Isus,

deşi El merge pe drum cu ei, şi le poartă de grijă.
§§ Ucenicii nu L-au recunoscut pe Isus Cel înviat, deşi mergea pe drum cu

ei. Şi asta, pentru că ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

c. Chiar dacă Isus vorbeşte cu tine – v. 17

§§ Dumnezeu vorbeşte oamenilor când într-un fel, când în alt fel – Iov 33.14.

§§ Ucenicii au vorbit deseori cu Isus. Cu siguranţă şi cei doi ucenici care

mergeau pe drum cu El, au auzit vocea Domnului, deseori în cuvântările Sale,

dar nu L-au cunoscut după voce.
§§Isus vorbeşte şi astăzi oamenilor dar nu întotdeauna, ei cunosc faptul că

Domnul vorbeşte.
§§ Cu ei se împlineşte cuvântul din Isaia 44.18: „Ei nu pricep şi nu înţeleg,

căci li s-au lipit ochii ca să nu vadă, şi inima ca să nu înţeleagă.”

§§ Dacă păcatele lor pun un zid de despărţire între Dumnezeu şi ei, atunci

Scriptura are o veste bună, pentru că Isus a venit „să deschidă ochii orbilor, să
scoată din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare, pe cei ce locuiesc în întuneric.”
– Isa. 42.7.

2. NU ÎL MAI POŢI CUNOAŞTE PE ISUS CÂND ÎŢI SCADE CREDINŢA – v. 22.

a. Atunci poţi crede că a fost doar un prooroc – v. 19.
§§ Ucenicii s-au mirat când au văzut că străinul cu care discutau, nu ştia

„ ...ce s-a întâmplat în Ierusalim, cu Isus din Nazaret, care era un prooroc
puternic, în fapte şi în cuvinte...”
110
 b. Sau te poţi baza pe nădejdi înşelătoare – v. 21.
§§ Nădejdea lor era că Isus va izbăvi pe Israel de sub ocupaţia romană, şi va

întemeia Împărăţia veşnică a lui David, când neamurile vor veni la Ierusalim,
pentru a se închina la Templu.
§§ Ier. 7.4: „Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, zicând: „Acesta este Tem­

plul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”

§§Domnul Isus le-a spus deseori ucenicilor, că El trebuie să moară, apoi să

învieze, după cum spun Scripturile Vechiului Testament. Dar după moartea
Lui, ucenicilor le-a scăzut credinţa.
§§ Şi aceşti doi ucenici erau sceptici, sau cel puţin miraţi, uimiţi de vestea

învierii, adusă de femeile care au fost la mormânt: „ ... au spus că ar fi văzut o

vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.” – v. 23.
§§ Nici când, unii din ucenici s-au dus la mormânt şi au văzut că mormântul

era gol, n-au crezut că Isus a înviat. De aceea Domnul i-a mustrat pentru
necredinţa lor pe cei doi ucenici, şi le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi zăbavnici cu
inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere
Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” – v. 25, 26.
§§Dacă îţi scade credinţa, atunci îţi ancorezi nădejdea, speranţa, în alte

lucruri în care ţi-ai pus încrederea.

§§ Biblia spune că este ferice de cel ce îşi pune nădejdea în Domnul Isus

pentru că: „În El avem slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere” –

Efes. 3.12.
§§Soren Kierkegard a spus: „Nădejdea în cele cereşti, se naşte exact în

clipa în care, nădejdea în cele pământeşti, începe să se afunde în slăbiciune şi

disperare.”
§§ De aceea, „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o

mare răsplătire!” – Evr. 10.35.

3. NU ÎL CUNOŞTI PE ISUS CÂND NU PRICEPI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

a. Deşi Moise a vorbit despre Mesia – v. 27.
§§ Şarpele de aramă pe care Moise l-a pus pe o prăjină, vorbea despre Isus,

care avea să fie ţintuit pe cruce, pentru mântuirea întregii lumi. Num. 21.9.
§§ El a vorbit despre un mare prooroc, ce va veni în banda vremii, şi va avea

rolul de a fi conducătorul poporului Israel. Deut. 28.15.

b. Deşi alţi prooroci au spus despre El – v. 27.

§§ David a vorbit despre învierea Domnului: „Căci nu vei lăsa sufletul meu

în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău tău să vadă putrezirea.”

– Ps. 16.10.
§§ Proorocul Isaia a vorbit despre jertfirea Lui pentru binele nostru – Isa. 53.

111
 §§ Daniel a vorbit despre piatra care se desprinde din cer şi va sfărâma

toate împărăţiile pământeşti, simbolizate prin chipul mare şi înfricoşător,

visat de Nebucadneţar – Dan. 2.34.
§§Domnul Isus a început să le tâlcuiască Scripturile, în toate aspectele unde

ele vorbeau despre El – v. 27.

§§Mulţi oameni din timpul Domnului Isus, nu pricepeau Scriptura, pentru

că nu aveau Duhul lui Dumnezeu. De aceea, îi mustră şi le spune: „Voi nu

cunoaşteţi Cuvântul, şi nici puterea lui Dumnezeu!” – Mat. 22.29
§§Cu cât mai mult citeşti şi meditezi asupra Cuvântului, cu atât mai mult

îl vei cunoaşte pe Isus. Cu cât mai mult vei căuta să petreci timp cu El, cu atât
mai mult îl vei recunoaşte în toate aspectele vieţii.

CONCLUZIE
§§De multe ori, chiar şi credincioşii nu recunosc vocea şi prezenţa Domnului,

când merg pe drumul vieţii, zilnic, cu Isus. Şi asta, pentru că ochii noştri sunt
împiedicaţi să-L vadă.
§§ Oare nu păcatele noastre pun un zid de despărţire între noi şi El?

§§ Sunt duhurile întunericului, care vor să nu vedem strălucind faţa

Domnului Isus”?
§§ Sau este doar un moment în care Domnul Isus nu vrea să se descopere?

§§Oricum ar fi, credincioşii trebuie să „ ... puteţi pricepe împreună cu toţi

sfinţii, care este lungimea, lărgimea, adâncimea, înălţimea; şi să cunoaşteţi

dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de
toată plinătatea lui Dumnezeu.”– Efes. 3.18, 19.

50. CE FACE ISUS CÂND SE ÎNTÂLNEŞTE CU TINE

IOAN 4.1-26

INTRODUCERE
§§Fariseii, aceaşti zeloşi apărători ai Legii, şi mai ales ai tradiţiei iudaice,

urmăreau orice mişcare religioasă care apărea în popor. Apoi, îi aprindea pe

oameni împotriva acelei mişcări, care în cazul creştinismului, a început cu
Ioan Botezătorul, şi a continuat cu Isus.
§§Ucenicii botezau pe mulţi oameni, iar Fariseii erau pe urmele Domnului

Isus. Versetul 3, spune: „Atunci a părăsit Iudeea, şi S-a întors în Galileea.”

§§În drumul Său, a ajuns la Sihar, o cetate din Samaria, aproape de ogorul

pe care îl dăduse Iacov fiului său, Iosif – v. 4, 5. Era pe la ora doisprezece, în

zăduful zilei – v. 6.
112
 §§În mod normal, El ar fi trebuit să ocolească satele samaritenilor, datorită

urii cultivate de evrei, la adresa samaritenilor – v. 9.

§§ Samaritenii se trăgeau din popoarele pe care Salmanaser, împăratul Asiriei

le adusese în Samaria, în locul evreilor deportaţi în Asiria – 2 Împ. 17.24. Pentru că

nu se închinau decât la idoli, Dumnezeu i-a pedepsit prin nişte lei – v. 25.
§§ Apoi, împăratul le-a trimis preoţi evrei dintre deportaţi, ca să-i înveţe să

se închine Dumnezeului ţării, astfel că Samaritenii au ajuns să se închine lui

Dumnezeu, dar şi idolilor lor – 2 Împ. 17.25-41. La rezidirea Templului au vrut
să dea ajutor evreilor întorşi din robie, dar au fost refuzaţi de către cărturarul
Ezra – Ezra 4.1-5. Se crede că lucrul acesta, a dat naştere urii celei mai mari
dintre iudei şi samariteni.
§§ Atunci samaritenii au zidit un templu pe muntele Garizim, de unde

Moise a rostit binecuvântarea asupra poporului, şi s-au închinat acolo

Dumnezeului lui Israel. Ei aşteptau pe Mesia, dar nu credeau decât cele cinci
cărţi ale lui Moise, din Scriptură.
§§ Pretenţiile la binecuvântările pe care le aducea Mesia, întărâtau mai

mult pe iudei, care aveau o ură mai mare, decât împotriva altor popoare.
§§Cu toate acestea, Domnul dragostei, „Domnul păcii” Isa. 9.6, „ ...trebuia să

treacă prin Samaria.” spune v. 4 din text.

§§Domnul Isus nu S-a oprit acolo doar pentru că era obosit de călătorie.

El nu S-a oprit, doar ca să-i aştepte pe ucenici să cumpere mâncare. S-a oprit
pentru că ştia că are să întâlnească o samariteancă păcătoasă, prin care ulterior
să producă o trezire spirituală în zona Samariei.
§§Zilnic, Domnul Isus călătoreşte prin localităţile lumii şi are întâlnire cu

oamenii păcătoşi, de aceea aş vrea să vedem: „Ce face Domnul Isus când se
întâlneşte cu tine”

1. SCURTEAZĂ DISTANŢA DINTRE TINE ŞI DUMNEZEU – v. 3

a. Dumnezeu este sfânt
§§ Au mărturisit lucrul acesta serafimii, pe care i-a văzut Isaia când Domnul
era în Templul din ceruri pe scaunul de domnie.
§§ Isa. 6.3: „Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul

oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

§§Domnul a vorbit despre sfinţenia Sa lui Moise, şi i-a zis:

§§ Lev. 19.2. „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le: „Fiţi

sfinţi, căci şi Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru”.

b. Omul este păcătos

§§Datorită păcatului moştenit de la Adam.

§§ Rom. 5.12: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat moartea în

113
lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor
oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit ...”
c. Păcătosul nu poate ajunge unde locuieşte Dumnezeu
§§1 Tim. 6.16: „Singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de

care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate
vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin”.

d. Ca să elimine distanţa, Dumnezeu a dat Legea lui Moise

§§ Deut. 10.13: „să păzeşti poruncile Domnului şi legile pe care ţi le dau astăzi
ca să fii fericit.”
§§ Scopul legilor acestea, era ca omul să poată deosebi ce este sfânt, de ce

este nesfânt – Lev. 10.10.

e. Dar oamenii nu au urmat calea Legii şi a proorocilor, de aceea la urmă,

l-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos – Evr. 1.3 .
§§Moise a proorocit despre El, când a spus:

§§Deut. 18.15, 16: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău,

dintre fraţii mei, un prooroc ca mine. Să ascultaţi de el” „Astfel, El va răspunde

la cererea pe care ai făcut-o Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua
adunării poporului, când ziceai: „Să nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului
meu, şi să nu mai văd focul acesta mare, ca să nu mor.”
§§ Era o distanţă între Dumnezeu şi samariteni, între poporul evreu şi

samariteni. Era o distanţă între sfinţenia Domnului Isus şi samariteni, dar ca

să-i aducă pe „calea cea vie şi nouă pe care ne-a deschis-o El”, aşa cum spune Evr.
10.20, s-a întâlnit cu o femeie imorală, căreia i-a dat să bea din apa vieţii veşnice.

2. TE PROVOACĂ SĂ CUNOŞTI MAI MULT – v. 10

a. A-L cunoaşte pe Dumnezeu, nu înseamnă doar a fi conştient de
existenţa Lui.
§§ Fiecare om este conştient de existenţa lui Dumnezeu, prin conştiinţa, cu

care Dumnezeu a înzestrat inima omului, încă de la naştere.

§§ Ecl. 3.11: „Orice lucru, El îl face frumos la vremea lui, a pus în inima lor

chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început până

la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”.
§§Apoi, Dumnezeu S-a descoperit în natura încojurătoare şi în univers.

§§ Rom. 1.20: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi

dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de

seamă la ele, în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi”.
§§Dumnezeu S-a descoperit şi prin lucrările pline de putere desfăşurate în

viaţa unor oameni credincioşi – Evr. 11.

114
 b. A-L cunoaşte pe Dumnezeu, înseamnă să recunoşti suveranitatea Lui
asupra tuturor lucrurilor, şi să asculţi de El.
§§Dar măcar că oamenii aveau suficiente argumente ca să asculte de El, ei

s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

§§ Rom. 1.21: „fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au pros­

lăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi

inima lor fără pricepere s-a întunecat.”

c. A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a respinge zeii păgâni.

§§ Oamenii care cred în alte zeităţi, sunt consideraţi de Scriptură, oameni
care au înebunit – Rom. 1.22. De ce?
§§ Pentru că au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu – Rom. 1.25.

§§ Şi pentru că au schimbat slava Dumnezeului nemuritor, într-o icoană

pe care au zugrăvit oameni sau animale, cărora li s-au închinat – Rom. 1.23, 25.

Într‑un astfel de stadiu al cunoaşterii, erau samaritenii, care pe timpul Dom­
nului Isus, nici nu mai aveau templu închinat lui Dumnezeu.
§§ În versetul 20, samariteanca a spus: „Părinţii noştri s-au închinat pe

muntele acesta”.

d. A-L cunoaşte pe Dumnezeu, înseamnă a cunoaşte pe Fiul Său, Isus Hristos.

§§ De aceea a venit Domnul Isus în Samaria. Să-L descopere pe Tatal şi
dragostea lui faţă de păcătoşi. Cunoaşterea Tatălui şi al Fiului, aduce viaţă
veşnică celor ce vor să meargă în cer.
§§ Ioan 17.3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul

Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”.

§§Când crezi în Fiul lui Dumnezeu, când cunoşti planul Lui, ai parte de

dragostea lui Dumnezeu – 1 Ioan 4.10, 16.

§§Femeia samariteancă nu cunoştea darul lui Dumnezeu privitor la viaţa

veşnică prin Isus, dar El a căutat să-i provoace setea de a cunoaşte mai mult
despre darul vieţii veşnice, de aceea Domnul Isus i-a spus în v. 10: „ ...Dacă ai fi
cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-mi să beau!”
tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

3. ÎŢI DĂ RĂSPUNSURI VITALE

a. Despre nevoia sufletului tău
§§ Sufletul este partea imaterială a omului, care moşteneşte veşnicia.
§§Sufletele oamenilor sunt conştiente după moarte, indiferent unde merg,

în iazul cel de foc, sau în rai.

§§ Exemplu Luca 16: Bogatul, în locuinţa morţilor, simţea chinurile, a văzut

cu ochii pe Lazăr şi pe Avraam, a vorbit cu Avraam, avea memorie. A înţeles că nu

115
este nici o şansă pentru oameni să scape de chinuri, decât dacă aceştia, când sunt
în viaţă, îşi hrănesc sufletul prin Cuvântul lui Dumnezeu, şi ascultă de Scripturi.
§§Domnul Isus a spus în Ioan 7.37. „ ... Dacă însetează cineva, să vină la

Mine, şi să bea”.
§§Domnul Isus ştia nevoia femeii de a-şi hrăni sufletul prin Cuvântul lui

Dumnezeu, care dă şi întreţine viaţa veşnică, de aceea foloseşte ilustraţia apei

care întreţine viaţa trupului, pentru a-i vorbi despre apa vieţii veşnice, de care
depinde sufletul.
§§Femeia şi-a dat seama de importanţa vitală pe care o are apa vieţii pentru

veşnicia sufletului, de aceea a cerut Domnului să-i dea apa vieţii – v. 15.

b. Despre păcătoşenia ta
§§ Domnul cunoştea faptul că femeia care stătea înaintea Lui, era o femeie
uşoară, aşa că i-a descoperit că a trăit în curvie cu cinci bărbaţi, iar acum
trăieşte în concubinaj cu al şaselea – v. 16-18.
§§Dumnezeu cunoaşte păcatul oamenilor, şi când aceştia se întâlnesc cu

Isus, le descopere păcatele.

§§ A cunoscut gândurile cărturarilor şi a Fariseilor – Mat. 9.4.

§§ A cunoscut păcatele femeii prinse în curvie – Luca 7.48.

§§ A cunoscut păcatele slăbănogului – Mat. 9.2.

§§Domnul Isus cunoaşte păcatele tale şi ale mele. De ce ?

§§ Pentru că El este Atotştiutorul, şi „în El sunt ascunse toate comorile

înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu.” – Colos. 2.3.

c. Despre cum poţi fi un închinător adevărat – v. 20

§§ Femeia avea încă o nelămurire, şi anume, unde trebuie să te rogi lui
Dumnezeu ca să fii ascultat. Mai exact, care este locul de închinare, la Templul
din Ierusalim, sau pe muntele Garizim, unde se rugau samaritenii?
§§Şi la iudei, şi la samariteni, închinarea era legată de un loc pământesc

înalt considerând că înălţimea pământului îl apropie pe om de Dumnezeu.

Ce înşelare! Domnul Isus este singura înălţime de unde poţi avea acces la
Dumnezeu. De aceea, Domnul Isus îi spune femeii, că mântuirea vine de la
Iudei. Adică, Mântuitorul care a luat chip de om, s-a născut în Iudeea – v. 22.
§§Dar Isus îi spune despre închinarea adevărată care va veni, că va fi în duh şi

în adevăr, pentru că Dumnezeu este Duh, nu idoli făuriţi cu iscusinţa omului.

Ce este de remarcat aici, este că El a spus că această închinare a şi venit pentru
că Isus se apropiase ca Mântuitor, de samariteni – v. 23, 24.
§§Închinarea în duh şi în adevăr. Ce înseamnă aceasta ?

§§ Un hindus care se închină cu evlavie, este în duh, dar nu în adevăr. Tot

aşa, un creştin care se închină fără sinceritate, este în adevăr, dar nu şi în duh.
116
Trebuie amândouă elementele, ca să fii un închinător adevărat.
§§Evr. 12.28, 29: „Fiindcă am primit o împărăţie care nu se poate clătina, să ne

arătăm mulţumitori, şi să-I aducem astfel lui Dumnezeu, o închinare plăcută,

cu evlavie şi frică” „fiindcă Dumnezeul nostru, este un foc mistuitor”.

d. Despre cum poţi să cunoşti pe Isus

§§ Samariteanca ştia de la părinţii săi despre scrierile iudaice ale lui Moise, în
care el a spus că va veni un Mare prooroc, în persoana lui Mesia, care i se zice,
Hristosul – v. 25.
§§Când Domnul Isus i-a vorbit despre apa vie, i-a descoperit starea de păcat

în care trăia. Apoi ea L-a recunoscut că este prooroc, dar nu ştia într-adevăr,
că este Hristosul.
§§Noi putem cunoaşte multe lucruri religioase, ca şi femeia samariteancă,

însă acestea nu ne aduc mântuirea, şi viaţa de părtăşie cu Tatăl ceresc.

§§Dar Domnul i-a zis: „Eu, cel ce vorbesc cu tine sunt Acela.”– v. 26.

§§Şi femeia a crezut că este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul ei personal, de

aceea a fost persoana prin care s-a făcut o trezire personală în Samaria, şi mulţi
oameni au fost mântuiţi.

CONCLUZIE
§§ Ce trebuie să faci când Isus se întâlneşte cu tine ?
§§ Acceptă descoperirea Bibliei – v. 25.
§§Pune întrebări potrivite cu nevoile tale.

§§ Întrebările samaritencei

§§ v. 11 – De unde poate Isus, să aibă apa vie ?

§§ v. 12 – Este Isus, mai mare ca sfinţii ?

§§ v. 20 – Este corectă închinarea mea ?

§§ Întrebările tale

§§ Cum pot să fiu iertat de păcate ?

§§ Cum pot să fiu eliberat de patimi ?

§§ Cum pot să mă păstrez curat, ca să ajung în ceruri ?

§§Cere Domnului Isus să-ţi dea apa vieţii, ca să-ţi potoleşti setea sufletului

tău – v. 15.
§§ Isa. 55.1: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani.

Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără
plată.
§§ Ioan 7.37, 38: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine

crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”.

117
51. CREDINŢA ÎN ISUS, ŞI EFECTELE NECREDINŢEI
IOAN 5.31-47.

INTRODUCERE
§§Domnul Isus participa la Ierusalim, la o sărbătoare a Iudeilor. v. 1. Acolo a

vindecat pe un slăbănog bolnav de treizeci şi opt de ani, chiar într-o zi de Sabat

– v. 9. Lucrul acesta nu a plăcut Iudeilor, şi căutau să-L omoare – v. 16.
§§Domnul Isus ţine o cuvântare în faţa lor, vorbindu-le despre lucrarea Lui,

care I-a fost dată de Tatăl din cer. Le spune despre autoritatea de a face lucrări
mari v. 20, despre faptul că I-a fost dată puterea de a da viaţă morţilor – v. 21, şi
despre faptul că Tatăl din ceruri I-a dat puterea de judecată asupra oamenilor
– v. 27.
§§În versetul 24, El spune fariseilor: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine

ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu
vine la judecată, ci a trecut din moarte, la viaţă.”
§§Prin aceste cuvinte, le descoperea păcatul care îi caracteriza pe Farisei, în

ce priveşte lucrarea pe care o avea Isus, aceea de mântuire a lumii. Păcatul lor
era, necredinţa.
§§Textul de faţă vorbeşte despre dovezile în favoarea credinţei în Isus, şi

despre efectele necredinţei în Fiul lui Dumnezeu.

1. CREDINŢA ÎN ISUS, SE BAZEAZĂ PE MĂRTURII

§§ Aşa cum în faţa unui complet de judecată, sunt martori audiaţi care să
dovedească dreptatea unui acuzat prin mărturiile lor, tot aşa, dreptatea lui
Isus, se bazează pe mărturiile mai multor persoane.

a. Mărturia Tatălui în Scriptură, despre Fiul Său – v. 32, 37

§§ Domnul Isus ştia că în faţa unor judecători, doar mărturia acuzatului, nu
are greutate. De aceea, spune în versetul 31: „Dacă Eu mărturisesc despre Mine
însumi, mărturia mea nu este adevărată.”
§§Viaţa Domnului Isus, cu lucrările pe care le avea de făcut, reprezentau

pentru El, ocazii despre a vorbi despre Acela, în Numele căruia venise. El ştia să
se ascundă, atunci când oamenii erau gata să-şi îndrepte privirile mai degrabă
asupra Lui, decât a Tatălui.
§§De aceea, cuvintele din v. 31, par mai degrabă a spune: „Am vrut să spun

despre Tatăl Meu, şi dacă aţi înţeles că am vrut să spun despre Mine, înseamnă
că aţi înţeles greşit.”
§§Fiul apără întotdeauna pe Tatăl, iar Tatăl, pe Fiul. Tatăl mărturisea despre

Fiul, şi Fiul, mărturisea despre Tatăl, şi mărturisirea aceasta este adevărată,

pentru că ei se cunosc desăvârşit, unul pe altul.
118
 §§ Fariseii, spuneau că ei cunosc pe Dumnezeu, şi vorbesc zilnic prin ru­

găciune, cu El. Dar Isus le spune în v. 37. „Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit
El însuşi pentru Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut
niciodată faţa.”
§§ Un Tată care este drept, pentru că „în El nu este umbră de mutare”, va

mărturisi adevărul, şi mărturia Lui are cea mai mare greutate.

§§De aceea, apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă, capitolul 5.9: „Dacă

primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu, este mai mare; şi

mărturisirea lui Dumnezeu, este mărturisirea pe care a făcut-o El, despre Fiul
Său.”
§§ Cea mai credibilă sursă pentru Farisei, ar fi trebuit să fie Scripturile

Vechiului Testament. De aceea, le spune în v. 39. „Cercetaţi Scripturile, pentru

că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”
§§ Ps. 2.7: „ ... „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”

§§ Deşi Tatăl I-a dat dreptul să judece pe cei ce nu cred în Isus, Domnul le

spune Fariseilor care nu credeau în dumnezeirea Lui: „Să nu credeţi că vă voi

învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus
nădejdea.” „Căci dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că
Moise a scris despre Mine.” – v. 45, 46.

b. Mărturia lui Ioan Botezătorul – v. 33-35 .

§§ Voi, Fariseii, le spunea Domnul Isus, aţi trimis la Ioan, pe reprezentanţii
voştri – v. 33, ca să-l întrebe: „Tu cine eşti?” – Ioan 1.19. Cu alte cuvinte voi
v-aţi întrebat dacă nu cumva este vreunul din prooroci care a înviat, sau chiar
Hristosul promis de Dumnezeu. Şi el v-a spus. „Nu sunt nici unul dintre ei”.
Atunci trimişii voştri l-au întrebat: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul,
nici Ilie, nici proorocul?” – Ioan 1.25.
§§ Atunci Ioan a mărturisit despre Mine, a mărturisit despre adevărul lui

Dumnezeu: „Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez
cu apă: ca El să fie cunoscut lui Israel.” – Ioan 1.31.
§§Prin arătarea adevărului oamenii primesc lumină şi văd desluşit voia

Lui. Ioan Botezătorul avea lumina desluşită a adevărului, iar el însuşi, trăia în
lumină, pentru că avea o viaţă sfântă. Dar el a venit ca martor, să mărturisească
despre Lumina popoarelor, pentru ca toţi să creadă prin el – Ioan 1.6-8.
§§ Şi voi tot nu aţi crezut în mărturia lui despre Mine, pentru că faptele

voastre, erau rele – Ioan 3.19.

§§ Voi v-aţi veselit o vreme la lumina lui – v. 35, apoi v-aţi bucurat când

lumina a fost stinsă de Irod, care i-a tăiat capul – Mat. 14.6-12.

119
 c. Mărturia Duhului lui Dumnezeu
§§ Apostolul Ioan, vorbind despre mărturia Duhului Sfânt despre Isus, scrie
astfel, în prima epistolă, la capitolul 5.6-8: „El, Isus Hristos, este Cel ce a venit
cu apă şi cu sânge, nu numai cu apă, ci cu apă şi sânge; şi Duhul, este Cel ce
mărturiseşte despre lucrul acesta pentru că Duhul, este adevărul.” „(Căci trei
sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul, şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una
sunt)” „Şi trei care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa, şi sângele, şi aceşti trei
sunt una în mărturisirea lor.”
§§Dumnezeu a vestit despre plinătatea Duhului Sfânt care va fi peste Fiul

Său, care va lua chip de rob, până va împlini planul lui Dumnezeu, de mântuire
a lumii.
§§ Isa. 42.1: „Iată Robul Meu pe care-L sprijinesc, Alesul Meu, în care‑şi

găseşte plăcere, sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti nea­
murilor, judecata.”
§§ Isa. 11.2: „Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi

de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul.”

§§Apoi, înainte de a se înălţa la cer, Domnul Isus Le-a amintit ucenicilor,

despre faptul că va ruga pe Tatăl, ca să le trimită un alt Mângâietor, pe Duhul

Sfânt, care „ ...vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am
spus Eu”– Ioan 14.26, iar în capitolul 16.14: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua
din ce este al Meu, şi vă va descoperi.”
§§ Când proslăveşti pe cineva, înseamnă a-l cinsti înaintea oamenilor,

arătând că învăţătura pe care o vesteşti, este învăţătura acelei persoane pe care

tu o stimezi. A proslăvi, înseamnă a scoate în evidenţă, a face reclamă bună,
despre cineva care are merite clare, vădite prin faptele sau vorbele scrise de
acel cineva, căruia tu îi duci opera, mai departe.
§§Asta face Duhul Sfânt, duce mai departe mărturia despre lucrările lui Isus.

2. Credinţa în Isus, se bazează şi pe lucrările săvârşite de Isus

§§„Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care
Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, toate lucrările acestea, pe care le fac Eu,
mărturisesc despre Mine, că Tatăl M-a trimis.” – v. 36.
§§ Domnul Isus a făcut o lucrare de scoatere a unui duh de drac necurat,

dintr-un om ce se afla în sinagoga din Capernaum. „Toţi au fost cuprinşi de

spaimă, şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu
stăpânire şi putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” – Luca 4.36.
§§ O astfel de minune a fost crezută de cei din jur, pentru că ea vorbea, sau

adeverea, faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Mai mult, lucrarea aceasta a
vorbit apoi prin gura martorilor care au spus altora, de aceea I s-a dus vestea în
toate împrejurimile – Luca 4.37.
120
 §§Dar Fariseii nu au crezut lucrările Domnului.
§§Când era în faţa noroadelor care ascultau cu urechea ce spune Isus, erau
între ei şi oameni religioşi. A început să le vorbească despre Ioan Botezătorul,
şi modul în care s-au comportat cu el. Apoi le-a zis. „Cine are urechi de auzit,
să audă.” „Cu cine voi asemăna neamul acesta? Seamănă cu nişte copilaşi, care
şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor: „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am
cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.” „Căci a venit Ioan nici bând, nici jucând, şi
ei zic: „Are drac!” „A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: „Iată un om
mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor !” Totuşi
Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.” – Mat. 15.15-19.
§§Isus este Înţelepciunea lui Dumnezeu, ţinută ascunsă de veacuri, dar des­

coperită pruncilor care cred în lucrările Domnului Isus. Această Înţelepciune a fost
participantă la creaţie, şi era meşterul, nu „meştera” lui Dumnezeu – Prov. 8.30.
§§ De aceea, apostolul Pavel când scrie credincioşilor din Colose, le spune

în capitolul 2.3, că în Hristos „sunt ascunse toate comorile înţelepciunii, şi ale

ştiinţei.”
§§Prin lucrările pe care le-a făcut Domnul Isus pe pământ, El a dovedit că

este Fiul lui Dumnezeu, prin care pot fi mântuiţi oamenii de la iazul cel de foc
şi pucioasă.

3. EFECTELE NECREDINŢEI ÎN ISUS

§§ Nu pot primi viaţa din Dumnezeu
a. Pentru că nu vor să vină la El
§§ v. 40: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!”

§§Viaţa din Dumnezeu, nu o poate da un om muritor. Nici un întemeietor

de religii, nu poate să facă lucrul acesta, pentru că el însuşi este mort, sau va
muri odată. Nici Legea lui Moise, nu putea să dea viaţa veşnică, doar arăta
înspre ea.
§§Viaţa o poate da, numai cine este sursa vieţii. Şi Acela este Domnul Isus.

§§ Ioan 4.4: „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.”

§§ Oricine crede în El, are viaţa veşnică – Ioan 3.15.

§§ Pentru aceasta, trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu, şi pe Isus – Ioan 17.3.

§§ El ţine „toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui.” – Evr. 1.3.

§§ Deţine şi „cheile morţii şi a Locuinţei morţilor.” – Apoc. 1.18.

b. Pentru că nu rămâne Cuvântul lui Dumnezeu în ei

§§ Necredinţa, este adusă în viaţa omului, dacă acesta nu păstrează în inimă,
Cuvântul auzit, sau citit.
§§În pilda semănătorului din Mat. 13, sămânţa căzută lângă drum, n-a

încolţit, pentru că a răpit-o diavolul – v. 19. A ţinut doar pentru un timp scurt,
121
pentru că prigonirile din cauza Cuvântului, au fost factorul care l-a făcut pe
omul acela, să se lepede de credinţă – v. 20,  21. Cea care a căzut între spini, a
fost înecată, din cauza îngrijorărilor, şi a înşelăciunii bogăţiilor pieritoare.
§§Fariseii nu au păstrat nici măcar cuvântul lui Moise, n-au crezut nici în el,

de aceea le spune Domnul Isus în v. 47 din text: „Dar dacă nu credeţi cele scrise
de el, cum veţi crede cuvintele mele?”

c. Pentru că nu-L iubesc pe Dumnezeu

§§ v. 42: „Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.”
§§Domnul Isus a spus lucrul acesta iudeilor religioşi, care apărau Sabatul:

Ioan 5.18, şi toate rânduielile date prin Legea lui Moise. S-ar părea că ei făceau
acest lucru, din dragoste pentru Dumnezeu. Dar Isus cunoştea inima lor.
§§ Poţi să fii foarte religios şi zelos pentru nişte lucrări religioase, ca şi Saul

de altădată, şi totuşi, să nu iubeşti felul Său de a fi, să nu primeşti în tine voia

Lui. Poţi să fii plin de râvnă în lucrarea Evangheliei, şi totuşi, să nu-L iubeşti pe
Dumnezeu, sau pe oamenii cărora le predici Evanghelia.
§§Domnul Isus a mai mustrat cândva pe Farisei, zicându-le: „Dar vai de

voi, Fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din ... , şi daţi uitării dreptatea şi
dragostea faţă de Dumnezeu ...” – Luca 11.42.
§§Dragostea este ţinta poruncii lui Dumnezeu, şi vine dintr-o inimă curată,

dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută – 1 Tim. 1.5.

§§ Dacă nu avem dragoste din Dumnezeu, suntem un chimval zăngănitor,

o aramă sunătoare – 1 Cor. 13.1.

§§ Mai întâi, trebuie să ne îmbrăcăm cu dragostea din Dumnezeu, care este

legătura desăvârşirii, spune Col. 3.14.

§§ Numai aşa putem să ne slujim unii altora în dragoste – Gal. 5.13.

§§Fariseii nu umblau după dragostea din Dumnezeu, ci după cinstea care

şi-o dădeau unii altora, după slava care vine de la oameni. Dar Domnul nu
umbla deloc după aşa ceva – v. 41.

CONCLUZIE
§§Oamenii credincioşi cred mărturiile şi dovezile lăsate în Biblie, de către

martorii oculari ce au văzut lucrările Domnului, când erau contemporani cu

El. Ei cred şi mesajele inspirate prin Duhul sfânt, profeţilor şi apostolilor.
§§ Aceste dovezi sunt, ca noi să credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, şi

crezând, să avem viaţă veşnică, şi totodată, părtăşie cu ceilalţi credincioşi –

1 Ioan 1.1-3.
§§Oamenii necredincioşi, oamenii care sunt ca şi Fariseii „oamenii răi şi

înşelători, vor merge din rău, în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi
pe ei înşişi.” – 2 Tim. 3.16.
122
 §§Drept urmare, vor fi judecaţi de către Dumnezeu, pentru necredinţa şi

modul lor de viaţă.

§§Apoc. 21.8: „Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, curvari, vrăji­

tori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este iazul de foc care arde
cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.”
§§Tu unde vrei să mergi ? Ce fel de om vrei să fii, credincios sau necredincios?

52. CUM POATE SCHIMBA DUMNEZEU LUMEA, PRIN TINE

FAPTE 1.1-11.

INTRODUCERE
§§Cartea Faptele apostolilor, ne arată începuturile Bisericii primare, dar şi

biruinţele Duhului Sfânt în lume, prin Biserică. Deasemenea, ni se arată viaţa

curată a primilor creştini.
§§Luca, scrie cartea „Faptele apostolilor”, prea alesului Teofil – v. 1, care era

se pare, o persoană cu rang înalt în societatate. Dar în trupul lui Hristos, toţi
credincioşii sunt egali şi au diferite slujbe, potrivit cu măsura de credinţă, dată
de Dumnezeu, fiecăruia – Rom. 12.3.
§§Smerenia şi buna cuviinţă, îi învaţă pe cei care sunt mai bine situaţi în

societate, să nu pretindă mai mult respect, iar pe ceilalţi fraţi mai simpli, să
nu se încreadă că sunt mai bine văzuţi în ochii lui Dumnezeu – Iacov 1.9, 10.
După ce acesta s-a întors la Dumnezeu, zidul despărţitor dintre el şi creştini
dispăruse, aşa că a devenit un prieten apropiat, evanghelistului.
§§În prima sa carte, Luca a scris despre ce a făcut Isus, când era pe pământ

– v. 1, 2. Despre planul de mântuire a oamenilor prin jertfa de pe cruce, despre

lucrările şi învăţăturile Lui.
§§În cartea „Faptele Apostolilor”, Luca scrie despre expansiunea Bisericii

din Ierusalim, şi până la marginile pământului. De fapt acesta era mandatul

pe care Domnul Isus L-a dat apostolilor, şi Bisericii Sale: de a schimba lumea
din jurul lor, prin propovăduirea Evangheliei – v. 8: „Ci voi veţi primi o putere,
când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în
toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
§§Aş vrea să vedem „Cum poate schimba Dumnezeu lumea, prin tine”.

1. DACĂ RĂMÂI ÎN LUCRURILE ŞTIUTE DESPRE ISUS

a. Lucrurile legate de patimile Domnului Isus – v. 3 .
§§Suferinţele Domnului Isus au fost prevestite în Vechiul Testament.
§§ Isa. 53.10: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar

după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va

123
trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.”
§§Domnul Isus a fost ispitit în ceea ce a suferit, dar a rezistat, spune:

§§ Evr. 2.17, 18: „Prin urmare, a trebuit să se asemene fraţilor Săi în toate

lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot

milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.” „Şi
prin faptul că El însuşi a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.”
§§ A fost ispitit de norod şi de trecătorii aflaţi lângă crucea Lui. De

fruntaşii iudei, de cei ce L-au răstignit, şi de unul dintre tâlhari. Toţi I-au
spus batjocoritor: „ ... „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi
mântuieşte-ne şi pe noi!” – Luca 23.39.
§§Domnul Isus a fost lepădat de păcătoşi, şi a pătimit pe cruce pentru noi,

iată lucrurile în care să rămâi deplin încredinţat, şi pe care să le spui altora.

b. Lucrurile ştiute despre învierea şi înălţarea la cer – v. 2

§§ Locul de unde S-a înălţat la cer era Muntele Măslinilor. Mai precis, în
preajma localităţii Betania, spune Luca 24.50, 51: „El i-a dus spre Betania. Şi-a
ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.” „Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei,
şi S-a înălţat la cer.”
§§ Pe Muntele Măslinilor, era grădina Ghetsimani, unde se ruga Domnul.

„Ghetsimani” înseamnă, „teasc cu untdelemn”. Acolo a fost zdrobit în duhul

Său, Domnul Isus, în teascul lui Dumnezeu, şi copleşit de puterea rugăciunii.
§§ Luca 22.24: „A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să se roage

şi mai fierbinte, şi sudoarea I se făcuse, ca nişte picături mari de sânge, care

cădeau pe pământ.”
§§ După tradiţia evreiască, învierea începe de aici, de pe Muntele Măslinilor,

şi cei înmormântaţi acolo, vor fi primii, la înviere. Pe acest munte, se îngroapă

şi miile de bileţele cu rugăciuni pe care vizitatorii le depun în crăpăturile
„zidului Plângerii”, singurul rămas din Templul de la Ierusalim, mai precis, din
Templul lui Irod. Credinţa lor, poate că se baza pe Zah. 14.4, 5, unde spune că
Domnul Se va întoarce pe acest munte, împreună cu sfinţii Săi.
§§Domnul Isus, după înviere, S-a arătat ucenicilor „ ...viu, prin multe dovezi,

arătându-li-se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile

privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.”
§§După ce a spus aceste lucruri, Domnul Isus S-a înălţat la cer. Apoi, după

ce a fost ascuns de nor, s-au arătat doi îngeri îmbrăcaţi în alb, care au spus
apostolilor, că El se va întoarce la fel, când va reveni pe pământ – v. 9-11.
§§De aceea, iubitorii de Dumnezeu, trebuie să rămână în lucrurile ştiute

despre înălţarea lui Isus la cer, şi despre scopul pentru care S-a înălţat. Dacă ştii
cu certitudine acest lucru, spune şi altora.

124
2. DACĂ EŞTI BOTEZAT CU DUHUL SFÂNT
§§Versetul 8 din text, spune. „Ci voi veţi primi o putere când se va pogorî

Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în
Samaria, şi până la marginile pământului.”
§§Duhul Sfânt este o persoană din Dumnezeire, pe care Tatăl a promis-o

Fiului, că o va trimite pe pământ, ca să continue lucrarea Domnului Isus pe

pământ.
§§Dar ucenicii, trebuiau să stea în Ierusalim, până când Acesta urma să fie

trimis – v. 4.
§§ Când urma să vină Duhul asupra lor, vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt.

Adică, scufundaţi, acoperiţi, învăluiţi, cu şi în, puterea lui Dumnezeu. Pentru

a ilustra experienţa aceasta a botezului cu Duhul Sfânt, Domnul Isus foloseşte
imaginea scufundării şi învăluirii credinciosului, la botezul în apă – v. 5.
§§Duhul Sfânt urma să-i convingă pe păcătoşi, să le dea siguranţa mântuirii,

să-i călăuzească în tot adevărul, şi să-i înveţe aspectele practice ale sfinţirii. El
Îi echipează cu daruri spirituale, mijloceşte cu suspine negrăite, şi Îi înviază pe
credincioşi la răpire.
§§Nu omul dă Duhul Sfânt, ci Dumnezeu. Un singur lucru trebuie să facă

omul. Să se golească de sine, şi de tot ce are, să creadă în promisiunea botezului

cu Duh Sfânt, şi să primească în întregime, adevărul dumnezeiesc. Numai aşa
poţi face loc lui Dumnezeu, care te poate umple pe de-antregul cu Duhul Sfânt.
§§ 1 Cor. 12.13: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să

alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost
adăpaţi dintr-un singur Duh.”
§§ Isa. 44.3 arată promisiunea turnării Duhului, peste sămânţa lui Israel.

§§ Ioel 2.28, 29 spune că această promisiune, este şi pentru Neamuri

§§Au experientat-o Corneliu şi casa lui – Fap. 10.45, 46.

§§Apoi, în Efes, ucenicii lui Ioan Botezătorul – Fap. 19.6.

§§De-a lungul vremii, cei mai mulţi dintre creştini.

§§În momentul când eşti botezat cu Duhul Sfânt, eşti umplut cu o putere care

se revarsă în afara vasului nostru; şi semnul vizibil în cazurile din Scriptură, a

fost că oamenii au vorbit în alte limbi, sau au proorocit, ca şi în cazul ucenicilor
lui Ioan Botezătorul, pe care i-a întâlnit Pavel în Efes.
§§Eu am fost un om, care atunci când eram în vremurile de neştiinţă,

spuneam că cei ce se manifestă astfel, se poartă într-un mod ieşit din tiparele
unui om normal. Dar atunci când am crezut şi cerut de la Dumnezeu să fiu
umplut cu acest botez, şi mi s-a întâmplat, am primit o mai mare putere de a
mărturisi altora pe Isus, dar şi o mai mare putere de a trăi o viaţă mai aproape
de El.

125
3. DACĂ SPUI ALTORA DESPRE ISUS
§§În versetul 8, Domnul Isus le spune ucenicilor că scopul final al botezului

cu Duhul Sfânt, nu este doar să primească o putere pentru ei, ci să aibă

îndrăzneala şi imboldul de a merge pretutindeni, ca să vestească pe Cel ai cărui
martori erau: martorii lui Isus Cel înviat.
§§Un martor, este persoana care a asistat la întâmplările din viaţa Domnului

Isus, la discursurile pline de învăţătură dumnezeiască, şi care poate de

informaţii despre aceste lucruri.
§§ Ei trebuiau să vestească:

§§ Fap. 10.36: ... Cuvântul Său, fiilor lui Israel, ... şi Evanghelia păcii, prin

Isus Hristos, care este Domnul tuturor.”

§§ Fap 13.38: iertarea păcatelor.

§§ Fap. 16.17: calea mântuirii.

§§ Fap. 28.23: Împărăţia lui Dumnezeu.

§§ Rom. 9.17: Numele Lui, pe tot pământul.

§§ 1 Pet. 2.9: puterile minunate ale Celui ce ne-a chemat din întuneric la

lumina Sa minunată.
§§ Luca 8. 39: ceea ce le-a făcut Isus.

§§ Fap. 4.2: învierea din morţi.

§§ Evr. 9.27: judecata lui Dumnezeu.

§§Credincioşii sunt zidiţi pe învăţătura apostolilor, învăţătură care are la

bază Cuvântul spus de Isus, cât era în viaţă, dar şi Cuvântul Scripturii, care este
în totalitate inspirat prin Duhul Sfânt a lui Dumnezeu – 2 Tim. 3.16. Aceste
învăţături trebuie să le transmitem altor oameni, pentru ca aceştia să creadă,
şi crezând, să aibă viaţă veşnică.
§§Evanghelia nu a fost vestită numai de către apostoli, sau de apropiaţii lor,

ci şi de cei care s-au împrăştiat cu prilejul prigoanei dezlănţuite cu prilejul

morţii lui Ştefan – Fap. 11.19-21.

CONCLUZIE
§§Dumnezeu vrea să schimbe lumea prin „Teofili” „iubitorii de Dumnezeu”.
prin care să lărgească Împărăţia Lui, pe acest pământ, şi tu poţi fi unul din ei.
§§Pentru aceasta, tu ai nevoie să rămâi în lucrurile ştiute despre Isus, să fii

plin de Duhul Sfânt, şi să mergi ca să vesteşti Evanghelia altor oameni păcătoşi.

§§Marea problemă în bisericile locale, este că sunt prea puţini predicatori

dispuşi să lase confortul amvonului, pentru a merge să predice la amvoane

neconvenţionale, în locuri despre care Domnul a spus: „Iată, Eu vă trimit ca
pe nişte oi, în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate, ca
porumbeii.
§§Cineva a spus: „Lumea se entuziasmează de vizitatorii străluciţi care vin

126
să predice, dar lucrarea avansează apoi, numai dacă se nasc oameni anonimi,
care să stăruiască în lucrurile mici şi necesare din biserică.”
§§„În armată există o vorbă, şi este bine să ţinem seama de ea: „Biruinţa

finală şi cuceririle, sunt făcute de infanterie.” Cu alte cuvinte, nu poţi câştiga

războiul, fără infanterişti.
§§ Aviaţia zboară pe deasupra, dar vine şi pleacă. Aruncă bombele, face

pagube imense inamicului, dar nu poate lua în stăpânire, pământul.

§§ Artileria trage de departe. Ea împinge duşmanul în derută, distrugând

structurile de apărare. Totuşi, doar cu artileria, ţara distrusă, rămâne tot a

duşmanului.
§§De aceea, trebuie să vină infanteriştii, dispreţuiţii tuturor, iepurii, mărşă­

luitorii, care să înainteze pe jos, pas cu pas; şi teritoriul cucerit se măsoară

doar cu pasul şi încălţămintea râvnei Evangheliei lor. Numai evangheliştii care
merg din loc în loc pot pune steagul pe redută, şi cunoaşte promisiunea lui
Dumnezeu, care spune: „Orice loc pe care veţi pune talpa piciorului vostru, vi-l
voi da vouă” Richard Wurmbrandt.

53. ÎN VREMEA PRIGOANEI

FAPTE 12.1-12

INTRODUCERE
§§ Biserica primară din Ierusalim, era în perioada de început.
§§ Duhul Sfânt se pogorâse asupra celor o sută douăzeci de creştini, în

casa lui Ioan Marcu, iar la predica apostolului Petru, s-au adaus la numărul
ucenicilor, aproape trei mii de suflete – Fap. 2.41.
§§Deşi au fost sfătuiţi, opriţi şi închişi de către Sinedriu, forul legislativ şi

religios al Iudeilor, format din marii preoţi; apostolii Petru şi cu Ioan au vestit
în continuare cu îndrăzneală, poporului, Evanghelia Domnului Isus.
§§Au fost aleşi şapte diaconi, ca să slujească la masele de oameni care

participau la întrunirile din cercul ucenicilor – Fap. 6.1. Unul dintre ei, era
Ştefan, care „ ... era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari
în norod.” – cap. 6.8. Potrivnicii lui, l-au prins şi l-au dus înaintea Soborului,
tocmind nişte martori mincinoşi, să-l învinuiască de faptul că l-au auzit
vorbind că Isus va dărâma Templul, şi va schimba obiceiurile trasate de Moise
– cap. 6.14.
§§Ştefan a vorbit plin de îndrăzneală de la Duhul Sfânt, dar vorbirea nu a

plăcut Soborului, aşa că martorii mincinoşi au pus hainele lor la picioarele

unui proaspăt absolvent al facultăţii iudaice, numit Saul, apoi l-au ucis pe
127
Ştefan cu pietre – cap. 7.58-60.
§§De aceea, aş vrea să vedem din pasajul de faţă „Ce se întâmplă când vine

vremea prigoanei”.

1. CREŞTINII SUFERĂ PENTRU CREDINŢA LOR

a. Întotdeauna oamenii religioşi majoritari au colaborat cu împăraţii
pământului ca să-i prigonească pe credincioşi.
§§După dezlănţuirea prigoanei împotriva creştinilor prilejuită de moartea

lui Ştefan, tânărul prigonitor Saul, se întoarce la Isus, care i se descopere

pe drumul Damascului – cap. 9. Acesta la rândul lui, din prigonitor, devine
prigonit, pentru că a început să predice Evanghelia în Damasc, de unde fraţii
l-au scăpat şi dus în Tarsul Ciliciei, localitatea sa de baştină.
§§Prigonirea creştinilor, a luat şi o amploare politică. Împăratul Irod

Antipa I, ca să le facă plăcere Iudeilor religioşi s-a implicat în această prigoană

„ ... a pus mâna pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia,
pe Iacov, fratele lui Ioan. Dacă primul martir creştin a fost un diacon, Ştefan,
primul martir dintre apostoli, a fost Iacov – v. 1, 2.
§§ Ps. 2.1-3: „Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele,

lucruri deşerte? Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii pământului se

sfătuiesc împreună, împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: „Să
le rupem legăturile, şi să scăpăm de lanţurile lor!”
§§Irod a omorât pe Iacov, pe sfântul lui Dumnezeu, dar 1 Cor. 3.17, spune:

„Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu;

căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.”

b. Din momentul în care un păcătos devine creştin, el trebuie să

mărturisească pe Domnul Isus înaintea oamenilor.
§§Domnul Isus a spus ucenicilor:

§§Mat. 10.32, 33: „De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor,

îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri;” „dar de oricine
se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu, înaintea Tatălui
Meu care este în ceruri.”
§§ Ioan 15.20: „Aduceţi-vă aminte de vorba care v-am spus-o: „Robul nu

este mai mare ca stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor
prigoni, dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.”
§§ Mat. 5.10: „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este

Împărăţia cerurilor!”

c. În mărturisirea lor, creştinii nu trebuie să sacrifice adevărul, pentru

a-şi scăpa viaţa.
128
 §§Apostolul Petru a mărturisit pe Domnul în Ierusalim, dar pentru aceasta,

în zilele praznicului Azimelor, a fost întemniţat de Irod. Lucrul hotărâtor care

a dus la această întemniţare, a fost faptul că Iudeii se bucurau de moartea lui
Ştefan şi a lui Iacov. Irod a văzut lucrul acesta ca pe o oportunitate prin care
putea să fie respectat ca împărat – v. 3.
§§Irod a sacrificat adevărul, în favoarea cinstei şi respectului pe care-l aştepta

de la cei cărora le-a făcut pe plac.

§§ La fel a făcut împăratul Saul, când Samuel i-a spus că Domnul Dumnezeu

l-a lepădat ca împărat 1 Sam. 15.23, pentru că nu a ascultat de porunca Lui. De

aceea când proorocul nu a vrut să-l însoţească în faţa poporului şi a vrut să
plece, a insistat la Samuel să vină cu el şi i-a spus: „ ... Acum, te rog, cinsteşte-
mă în faţa poporului meu, şi în faţa bătrânilor lui Israel; întoarce-te cu mine,
ca să mă închin în faţa Domnului, Dumnezeului tău.” – 1 Sam. 15.30.
§§Au fost oameni care au retractat mărturisirea despre Fiul lui Dumnezeu,

atunci când le-a fost primejduită viaţa, şi au scăpat cu viaţă, dar au murit în
păcatele lor. Alţii, ca şi Petru, s-au pocăit şi întors la Dumnezeu – Mat. 26.75.
§§Să nu uităm că Domnul Isus a spus: „Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde, şi

cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” – Mat. 10.39.

§§Suntem noi mai tari ca şi Petru? Putem noi rezista în astfel de momente

critice, când viaţa ne este pusă în pericol? Vom rămâne noi în adevărul
Evangheliei, fără a-l compromite?
§§Răspunsul ni-l dă apostolul Pavel, prin cuvintele scrise lui Timotei:

§§ 2 Tim. 1.8: „Să nu-ţi fie ruşine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici

de mine, întemniţatul Lui. Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui

Dumnezeu.”
§§Puterea primită prin Duhul lui Dumnezeu, la Cincizecime, l-a întărit pe

Petru ca să predice Evanghelia cu îndrăzneală, dar pentru aceasta, a fost închis.

§§Versetul 4, spune. „După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub

paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti, să-l scoată înaintea
norodului.”

2. ÎN VREMEA PRIGOANEI, BISERICA SE ROAGĂ

§§Versetul 5: Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe

rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

§§Solidaritatea în dragoste şi rugăciune faţă de fraţii închişi din pricina

Cuvântului lui Dumnezeu, este lucrarea Duhului Sfânt, în inima credinciosului,

pentru că: „dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin
Duhul Sfânt.” – Rom. 5.5.
§§Când eşti închis pentru Evanghelie, dispar graniţele cultice, pentru că

suntem uniţi de aceeaşi cauză, suferinţa pentru Hristos.

129
 §§ 1 Cor. 12.26, 27: „Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împre­

ună cu el, dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împre­ună cu
el.” „Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare în parte, mădularele lui.”
§§Când te bazezi pe ajutorul unor oameni influenţi, apelezi de obicei la

ei, să-ţi rezolve problema. Dar când toate soluţiile tale au fost epuizate, când
ajungi pe marginea prăpastiei, când vii înaintea lui Dumnezeu cu mâinile
goale, atunci te apropii de rugăciunea care poate fi ascultată.
§§1 Tes. 5.17, ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat.

§§„Cea mai mare tragedie a vieţii, nu este rugăciunea fără răspuns, ci

rugăciunea nerostită” spunea F. B. Meyer.

§§Când se dezlănţuie prigoana între creştini, aceştia se roagă unii pentru

alţii. Dacă până atunci mulţi din ei nu participau la serile de rugăciune, în

momentele când se întâlnesc pe ascuns, pun perne în geam ca să audă Tatăl
lor care este în ascuns şi le răspunde rugăciunii făcută cu lacrimi, pentru cei
dragi care sunt închişi.
§§John Bunyan, cel care a scris cartea „Călătoria creştinului” spunea cândva:

„Adeseori, cele mai bune rugăciuni, au mai multe suspine, decât cuvinte.”

3. ÎN VREMEA PRIGOANEI, DUMNEZEU LUCREAZĂ PRIN SUPRANATURAL

a. Chiar dacă eşti legat şi păzit de oameni

§§ Versetul 6. „În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la
judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini, cu doua lanţuri; şi nişte
păzitori păzeau temniţa la uşă.”
§§ La romani era obiceiul ca mâna unui întemniţat cu vază, să i se lege

mâna dreaptă, de mâna stângă a unui ostaş de pază. Pentru siguranţă, lui
Petru, i s-au legat amândouă mâinile, de câte un ostaş de pază.
§§Dar ce sunt aceste legături, pe lângă funiile dragostei pe care le aminteşte

proorocul Osea 11.4, şi cu care suntem legaţi de Dumnezeu!

§§ Rom. 8.35 spune: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?

Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbră­
căminte, sau primejdia, sau sabia?”
§§Nimic nu ne poate despărţi de Dumnezeu, pentru că Domnul Isus a spus

despre oile Sale: „Eu le dau viaţă veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le
va smulge din mâna Mea.” – Ioan 10.28.
§§Oamenii lui Dumnezeu, au fost în închisori, legaţi cu lanţuri, au suferit

batjocori şi bătăi, din pricina lui Hristos – Evr. 11.36. Un astfel de exemplu a
fost şi apostolul Pavel – Filip. 1.13. Dar Cuvântul Domnului nu era legat, aşa că
şi în închisoare au fost oameni printre cei care l-au vizitat, care s-au întors la
Hristos, ca şi Onisim.
130
 §§Petru era şi el legat în închisoare, dar Dumnezeu avea de gând să-l elibereze

în mod miraculos. El mai lucrează prin supranatural,

b. Când se foloseşte de îngerii Săi

§§ Versetul 7. „Şi iată, un înger al Domnului, a stat lângă el pe neaşteptate, şi
o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru şi i-a zis: „Scoală‑te
iute.” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.”
§§Înger, în greceşte „angelos” adică sol, trimis, mesager. Ei vin întotdeauna

cu un mesaj pe neaşteptate, iar când îşi fac apariţia, apar în lumină. El vine în
lumina adevărului pentru că ai lanţuri, şi vrea ca să te scape. Îngerul nu vine să
pună lanţuri, ci să dezlege lanţurile.
§§Pentru ca supranaturalul să aibă continuitate, există şi o parte activă a

voinţei omului. Petru a trebuit să facă partea lui, pentru ca supranaturalul să

se întâmple.
§§ v. 8 – a trebuit să se încingă, să-şi lege încălţămintea, să se îmbrace, şi să

meargă după înger.

§§Câteodată nu facem distincţia dintre natural şi supranatural.

§§ v. 9 – lui Petru i se părea că ce făcea îngerul era ca într-o vedenie, nu în

realitate.
§§Apoi, din v. 10, putem concluziona faptul că, pentru a fi eliberat din

temniţă, poţi experimenta lucrul acesta, şi progresiv, nu doar la clipeala

ochiului.
§§Dar când eşti eliberat atunci eşti convins de realitatea faptului că eşti liber

în realitate. Pavel, spune v. 11, s-a convins că îngerul l-a scăpat din mâna lui
Irod şi a poporului Iudeu.

§§ ILUSTRAŢIE
§§ Împăratul Marcu Aureliu, pe la anul 174 după Hristos, lupta alături de

legiunea a XII-a împotriva altor patru popoare. Cu toate că legiunea era una
din cele mai viteze legiuni, romanii puteau pierde bătălia, din cauza arşiţei
dogoritoare şi a lipsei de apă. Văzând situaţia, prefectul cartierului general s-a
dus la împărat şi i-a spus că în legiunea aceea erau foarte mulţi creştini care, dacă
împăratul dă poruncă să se roage, Dumnezeul lor Îi ascultă. Auzind aceasta,
împăratul porunci să se roage. După ce s-au rugat, numaidecât apăru un nor
greu, care asupra romanilor a revărsat un torent de apă, iar asupra celeilalte
tabere, au fost fulgere grozave şi piatră. Astfel, romanii au câştigat bătălia, iar
Marc Aureliu a numit acea legiune „Fulminatrix” adică, „Fulgerătoarea”.
A fost o adevărată minune. Ea e amintită de Iustin Martirul, în a doua sa
Apologie, de Tertulian, de istoricul Eusebiu, Dimitrie Cantemir şi alţii.

131
 §§Psalmul 32.6, spune: „De aceea, orice om evlavios să se roage Ţie la vremea

potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.” Şi aşa s-a
întâmplat cu Petru, când biserica s-a rugat.
§§În tot timpul cât s-au întâmplat aceste lucruri, biserica din Ierusalim

se ruga ca Dumnezeu să facă o minune. O parte din ei erau adunaţi în casa

Mariei, mama lui Ioan Marcu, ucenicul lui Petru. Acolo s-a dus apostolul. v. 12.
§§De la v. 13 la v. 16, putem să vedem că de multe ori când Dumnezeu face

o minune, creştinilor care s-au rugat pentru producerea acelei minuni, le este
greu să creadă, chiar şi când aceasta se întâmplă.

4. ÎN VREME DE PRIGOANĂ, CREDINCIOŞII TREBUIE SĂ FIE PRECAUŢI

§§ Versetul 16, 17, îl surprinde pe apostolul Petru eliberat de înger din în­
chisoare, bătând în continuare la uşa în cadrul căreia o slujnică numită, Roda,
după ce-i deschisese odată, s-a dus să le spună apostolilor că a venit Petru.
Deşi acestora nu le venea să creadă, s-au dus împreună cu slujnica pentru a se
convinge de realitatea celor spuse.
§§ „Petru însă, bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi când l-au

văzut.” „Petru le-a făcut semn să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din
temniţă, şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.” Apoi a ieşit, şi s-a
dus într-alt loc.”
§§Dacă ucenicii nu ar fi ţinut secret lucrul acesta, soldaţii trimişi să-l caute,

l-ar fi prins din nou, şi l-ar fi omorât.

§§ v. 18, 19: „Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să

ştie ce s-a făcut Petru.” „Irod, după ce l-a căutat în toate părţile şi nu l-a aflat, a
luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a pogorât din
Iudeea, la Cezareea, ca să rămână acolo.”
§§În vremuri de prigoană, creştinii trebuie să fie precauţi, întrucât chiar

Domnul a spus: „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii, şi fără răutate ca porumbeii.” –

Mat. 10.36.
§§ De ce a spus Domnul despre înţelepciunea şarpelui, şi nu despre cea

a delfinului, elefantului sau câinelui, animale care sunt mai inteligente ca

şarpele?
§§ Cuvântul grecesc „phronimos” folosit pentru înţelepciune, înseamnă

mai mult „prudenţă” decât „înţelepciune”.

§§Şarpele nu se aruncă niciodată singur în primejdie, ci o evită cu iscusinţă

şi dibăcie, când se vede încolţit. De aceea în Biblie, în cazul acesta, şarpele a

fost luat ca simbol al înţelepciunii, dar şi în scrisul hieroglific egiptean, sau
proverbele altor popoare, ca să fie arătat faptul că cei prigoniţi nu trebuie să se
arunce singuri în martiraj.
§§„Fără răutate, ca porumbeii” înseamnă că oricât ar suferi, creştinii nu

132
trebuie să se răzbune pe adversarul lor, aşa cum face şi porumbelul.
§§Domnul Isus, odinioară când era în viaţa pământească, şi făcea câte o

vindecare, spunea celor vindecaţi să păstreze secretul Mesianic, adică să nu

spună cine a l-a vindecat, doar să meargă la preoţi, să aducă darul înaintea lui
Dumnezeu, pentru curăţirea de lepră, sau alte boli – Mat. 8.4, Luca 17.14.
§§Au fost multe cazuri în istoria Bisericii creştine, când datorită unor infor­

maţii scăpate din gura unor fraţi, alţi creştini şi familiile lor, au avut de suferit.
§§Au fost însă şi credincioşi care au preferat să sufere ei, dar să nu spună

despre alţi creştini, când au fost căutaţi de autorităţi.

§§Dacă cineva merge misionar într-o ţară care din start este împotriva

creştinilor, mergând până la a-i omorî, nu trebuie să fie „carne de tun”, ci

trebuie să lucreze prudent, ca viaţa lui să fie de folos, când Dumnezeu va
deschide inima unui om, ce poate ajunge un potenţial ucenic.
§§De aceea, în prigoană, creştinii trebuie să fie precauţi.

CONCLUZIE
§§Apostolul Pavel scria lui Timotei, că în vremurile din urmă, vor fi vremuri

grele, pentru creştini – 2 Tim. 3.1. Că vor fi oameni care vor avea doar o formă
de evlavie, dar care tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu – cap. 3.5.
§§Suntem în vremurile din urmă, şi diavolul, împreună cu slujitorii lui, îşi

vor intensifica tot mai mult eforturile, împotriva celor ce vor să trăiască în
sfinţenie.
§§2 Tim. 3.12, 13: „De altfel, toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos

Isus, vor fi prigoniţi.”„Dar oamenii răi şi înşelători, vor merge din rău în mai
rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.” „După cum este scris:
„Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi, ca nişte oi de
tăiat.” – Rom. 8.36.
§§Dar sfatul Scripturilor, este să ne rugăm pentru cei ce ne asupresc şi ne

prigonesc – Mat. 5.44, şi să-i binecuvântăm – Rom. 12.14.

§§Deocamdată, putem să ne practicăm credinţa în Hristos, în mod liber.

Dar s-ar putea ca într-un viitor apropiat, să fim prigoniţi. Să fim încolţiti în
toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;
prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi – 2 Cor. 4.9.
§§Chiar dacă se vor întâmpla astfel de lucruri în viaţa noastră, să nu uităm că

nimeni nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu, şi că „ ...în toate aceste

lucruri suntem mai mult biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” – Rom. 8.37.
§§Apostolul Petru a fost scăpat în prigoană, de îngerul Domnului. Dumnezeu

poate face minuni, dar noi trebuie să fim precauţi, şi să veghem asupra căilor
noastre.

133
54. NU TE LUA DUPĂ SISTEMUL DE VALORI AL LUMII
ROMANI 12.1-8

INTRODUCERE
§§Apostolul Pavel scrie această epistolă, în anul 57 d. Hr, pe când se afla în

casa lui Gaiu, în Corint. Scrisoarea a fost trimisă la Roma, prin intermediul
surorii Fivi, din Corint – cap. 16.1, 2.
§§Pavel nu fusese niciodată în Roma, dar avea o dorinţă arzătoare să

călătorească acolo. cap. 15.24; şi asta, nu numai pentru că avea acolo prieteni
dragi sau tovarăşi de misiune, ci şi pentru răspândirea mai rapidă a Evangheliei,
pentru că Roma, era capitala imperiului.
§§Biserica din Roma, era martora modului de viaţă pe care-l aveau cei din

înalta societate, care trăiau într-un huzur de nedescris, de pe spatele popoarelor

cucerite şi înrobite de legiunile armatei romane.
§§Într-o astfel de lume idolatră şi materialistă, apostolul transmite în

acest capitol, un mesaj despre modul în care credincioşii, trebuie să trăiască

neprihănirea lui Dumnezeu, în mijlocul lumii necredincioase. De aceea
apostolul spune în versetul 2: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia...”
adică, să nu ne conformăm standardului de valori după care oamenii necre­
dincioşi, îşi călăuzesc viaţa.
§§Un creştin, J. B. Phillips, a asemănat lumea cu un topitor, care „topeşte”

oamenii cu ajutorul lucrurilor din lume, ca apoi să-i toarne în forma lipsită de viaţă
spirituală a ei. De aceea spunea el: „Nu lăsa ca lumea să te toarne în tiparul ei”.
§§„Chipul veacului acestuia” este standardul de valori al lumii, modul de

viaţă păcătos, care-şi pune amprenta peste oricine se lasă turnat în forma
lipsită de viaţă spirituală.
§§Aş vrea să vedem câteva motive pentru care copiii lui Dumnezeu nu

trebuie să se lase influenţaţi de un astfel de sistem de comportare:

1. PENTRU CĂ TREBUIE SĂ DUCI O VIAŢĂ DE SFINŢIRE CONTINUĂ

§§v. 1: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi

trupurile voastre, ca pe o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi

din partea voastră, o slujbă duhovnicească.”
§§Ca să poată sluji cineva lui Dumnezeu, să aducă jertfe duhovniceşti şi

acestea să fie primite, trebuie ca acesta să fie un vas sfinţit, consacrat pentru
Dumnezeu.

a. Sfinţirea pe care o face Dumnezeu

Prin sângele Domnului Isus
134
 §§Apoc. 1.6: El „a făcut din noi, o împărăţie, şi preoţi, pentru Dumnezeu,

Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea, în vecii vecilor! Amin.”

§§1 Cor. 1.30: „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut pentru

noi, înţelepciune, neprihănire, sfinţire, şi răscumpărare.”

§§Evr. 10.10: „Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea

trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.”

Prin Cuvântul lui Dumnezeu

§§ Ioan 17.17: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău, e adevărul.” spu­
nea Domnul, în rugăciunea Sa către Tatăl.
§§Ioan 8.30, 31: „Şi a zis Iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în

cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul, şi

adevărul, vă va face slobozi.”
§§Ioan 15.3. „Acum, voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am

spus.”
§§Apostolul Pavel deasemenea, spune despre Biserica Domnului Isus, că „ ...

S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu
apă, prin Cuvânt.”– Efes. 5.26, 27.

Prin Duhul Sfânt

§§2 Tes. 2.13: „Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim
totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales
pentru mântuire, în sfinţirea Duhului, şi credinţa adevărului.”
§§Apostolul Petru, vorbind despre sfinţirea aceasta, spune în:

§§1 Petru 1.2: „după știinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea

lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul
şi pacea să vă fie înmulţite!”

b. Sfinţirea personală
§§ În vechime, ca să fie de folos la Templu, vasele şi obiectele ritualice erau
sfinţite. Puşi deoparte, sfinţiţi, consacraţi pentru slujire, erau deasemenea, şi
preoţii. Dar dacă ei nu trăiau în sfinţire personală continuă, aceştia nu mai
erau folosiţi de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Sfânt. Trebuiau să aducă
jertfe pentru vina lor înaintea lui Dumnezeu, ca să fie sfinţiţi din nou.
§§De aceea, pentru că noi suntem „ ... împreună, cetăţeni cu sfinţii, oameni

din casa lui Dumnezeu” – Ef. 2.19, apostolul Pavel, aminteşte în versetul 1 din
textul de faţă, să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă, placută lui
Dumnezeu.
§§ 1 Pet. 1.14: „Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe

care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.”

135
 §§ Rom. 6.12: „Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor,

şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”

§§ Rom. 6.19: „ ... trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihăni­

rii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră.”

§§1 Tes. 4.3, 4: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de

curvie, fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi în cinste.”
§§ 1 Pet. 1.15: „Ci, după cum Cel ce v-a chemat, este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în

toată purtarea voastră.”

§§Dragi creştini, noi trebuie „să mulţumim Tatălui, care ne-a învrednicit să

avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină” – Col. 1.12. Dar să nu uităm un

lucru foarte important pentru sfinţirea noastră personală:
§§ 1 Pet. 3.15: „Sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi întotdea­

una gata, să răspundeţi oricui vă va cere socoteală de nădejdea care este în voi.”
§§

2. PENTRU CĂ SE DĂ O LUPTĂ PENTRU SUFLETUL TĂU

§§v. 2: „Să nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin

înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine, voia lui Dumnezeu: cea bună,
plăcută şi desăvârşită.”
§§Mintea sau raţiunea, este o componentă a sufletului, care are raţiune,

sentimente, şi voinţă. Când omul s-a întors la Hristos, s-a petrecut acea înoire a
minţii sau „metanoia” cum este numită în limba greacă „schimbarea găndirii”.
De atunci sufletul credinciosului, este schimbat şi orientat spre lucrurile lui
Dumnezeu. Mintea lui, trebuie orientată spre lucrurile de sus.
§§ Col. 3.2, 3: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci

voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”

§§Când se întoarce la Hristos, credinciosul este doar la stadiul de prunc în

Hristos, şi îşi hrăneşte mintea cu lapte, pentru că „stomacul spiritual” nu este

obişnuit cu hrana tare, care este pentru mintea oamenilor maturi din punct de
vedere spiritual – Evr. 13.14.
§§Se pare că unii dintre creştinii din Roma, nu aveau „o inimă mai aleasă”

cum erau cei din Berea „ ... care au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau
Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, era aşa.” – Fap. 17.11. Şi
pentru că erau în pericol ca inima lor fără pricepere de-a aplica Cuvântul în
viaţa lor, să se întunece, spune Rom. 1.21, apostolul Pavel caută să le trezească
mintea sănătoasă prin înştiinţări – 2 Pet. 3.1.
§§Avertismentul pe care îl iterează încă o dată apostolul, este acesta: „înoiţi-

vă mintea cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, ca să ştiţi care este voia Lui,
şi care este voia lumii; ca să ştiţi care sunt duşmanii sufletului vostru.

136
 Trei mari duşmani are sufletul nostru.
a. Diavolul
§§1 Pet. 3.15: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă

târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.”

§§În pilda semănătorului, diavolul este cel care vine să fure din inimă,

sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu – Luca 8.12. Apostolul Pavel vroia ca

romanii creştini, să-şi înoiască mintea tot timpul pentru a fi la curent cu toate
uneltirile diavolului, ca să-i poată ţinea piept.
§§Acelaşi lucru îl spunea şi creştinilor din Efes:

§§ Efes. 6.11, 17: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu,ca să puteţi

ţinea piept împotriva tuturor uneltirilor diavolului.” „Luaţi şi ...sabia Duhului,

care este Cuvântul lui Dumnezeu.”
§§Un prunc în Hristos, unul care este întors de curând, dacă nu cunoaşte

Cuvântul mai cu de-a măruntul, poate cădea în osânda diavolului. 1 Tim.  3.6.
Dar dacă îşi înoieşte mintea prin Cuvânt, poate să-şi vină „în fire, să se desprindă
din cursa diavolului, de care a fost prins, ca să-i facă voia.” – 2 Tim. 2.26.
§§ Dacă ne înoim mintea, dacă o echipăm cu Cuvântul lui Dumnezeu,

atunci nu vom da prilej diavolului să ne ademenească pentru a păcătui –

Ef. 4.26, 27.
§§ Dacă ne supunem lui Dumnezeu, ne vom împotrivi diavolului, şi el va

fugi de la noi – Iacov 4.7.

b. Următorul duşman sunt poftele firii pământeşti

§§1 Pet. 2.11: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă

feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul.”

§§Omul nemântuit, moşteneşte natura păcătoasă a lui Adam. De aceea, el

nu se mai naşte cu starea de om inocent, pe care au avut-o primii doi oameni,

înainte de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.
§§ Despre natura decăzută a lui Adam, pe care am moştenit-o, ne-a făcut

conştienţi, Legea lui Moise, prin faptul că ne spune ce este păcat şi ce nu:
§§ Rom. 7.8: „Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin

porunca lui, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.”
§§Poftele îl frământă pe om – 2 Tim. 3.6.

§§Ele sunt instrumentul prin care omul poate cădea în ispită – Iacov 1.14.

§§Apoi, 1 Pet. 1.14 spune că, poftele te pot târî spre păcat, şi te pot despărţi

de Hristos – 1 Tim. 5.11.

§§Poftele se războiesc în mădularele noastre, şi pot duce la certuri şi lupte

cu cei din jur – Iacov 4.1.

§§Ce ar trebui să facă omul care a fugit de stricăciunea care este în lume prin

pofte? – 2 Pet. 1.4.

137
 §§ Să umble cârmuit de Duhul, şi să nu împlinească poftele firii pământeşti

– Gal. 5.16.
§§ Să se îmbrace în Domnul Isus Hristos şi să nu poarte de grijă firii pămân­

teşti, ca să-i trezească poftele – Rom. 13.14.

c. Al treilea duşman al omului, sunt lucrurile din lume

§§1 Ioan 2.15: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva
lumea, dragostea Tatălui, nu este în el.”
§§Apostolul Pavel aminteşte cazul unui fost colaborator de lucrare care l-a

părăsit nu numai pe el, ci şi pe Dumnezeu.

§§ 2 Tim. 4.10: „Căci Dima din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit,

şi a plecat ...”
§§Cel mai important lucru, este să-ţi păstrezi sufletul cu viaţă veşnică. De

aceea nu te conforma cu „chipul veacului”, nu umbla după lucrurile de pe

pământ, ci după cele de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. –
Col. 3.1.
§§„Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi, sau s-ar

pierde pe sine însuşi?” spune Luca 9.25.

§§De aceea, fraţi creştini: „ .. .fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de

mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înconjoară

aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea ce ne stă înainte.” – Evr. 12.1.

3. PENTRU CĂ TREBUIE SĂ AI O VALOARE DE SINE, CORECTĂ

§§v. 3: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă

despre sine, o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate
despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu,
fiecăruia.”
§§În cartea „Cheile consilierii biblice” volumul 2, June Hunt vorbeşte despre

„VALOAREA DE SINE”. Valoarea de sine, este credinţa că viaţa ta, are sau nu,
valoare şi semnificaţie.
§§De exemplu, credinciosul trebuie să creadă că are valoare în ochii lui

Dumnezeu. Spre comparaţie, citează cuvintele Domnului Isus legat de faptul

că, dacă vrăbiile au valoare în ochii lui Dumnezeu, şi nu sunt uitate, cu atât mai
mult, omul are valoare în ochii Lui – Luca 12.6, 7.
§§Apoi, vorbeşte despre faptul că la o licitaţie, valoarea unui lucru este

determinată de cel mai mare preţ plătit, nu de cât se aşteaptă organizatorii, să

capete pe un obiect. Adevărata valoare a omului, a stabilit-o Dumnezeu, măcar
că omul era păcătos, şi nu ar fi meritat mult. Pe când omul era vrăşmaşul Lui,
Dumnezeu i-a stabilit preţul de răscumpărare: Omul Isus Hristos, trebuia să
moară, ca preţ de răscumpărare pentru toţi – 1 Tim. 2.6.
138
 §§ Isa. 43.4 arată că preţul poporului Israel, în ochii lui Dumnezeu, este

dragostea pe care El o poartă faţă de ei.

§§Autoarea, vorbeşte apoi, şi despre „RESPECTUL DE SINE” adică, acel

sentiment de stimă şi consideraţie, sau preţuire deosebită, faţă de tine însuţi.

§§ Unii oameni, recunosc faptul că tot ce au, vine de la Dumnezeu, datorită

jertfei lui Hristos. Aceasta este adevărata atitudine a unui credincios smerit, şi
este o atitudine obiectivă.
§§Isa. 66.2: „Toate aceste lucruri, doar mâna Mea le-a făcut, şi toate şi-au

căpătat fiinţa, – zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel
ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.”
§§ Alţi oameni însă, au o părere exagerată despre valoarea proprie. Acestora,

le spune Pavel în versetul 12 „ ...să nu aibă o părere mai înaltă decât se cuvine”
pentru că Dumnezeu a împărţit daruri, cui a considerat de cuviinţă, nu pentru
merite personale. Apoi în versetele 4 şi 5, ca să înţeleagă mai mult adevărul
acesta, Pavel ilustrează din metafora trupului, care este Biserica lui Hristos, că
El alege şi dă funcţii specifice, fiecărui mădular în parte.
§§1 Cor. 4.7: „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?

Şi dacă te lauzi, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit?”

§§Sfatul lui Pavel, era că noi trebuie să avem un respect de sine echilibrat,

potrivit cu măsura de credinţă, dată de Dumnezeu. El era conştient că este

slobod, dar se numeşte rob al lui Dumnezeu, în ce priveşte darul primit.
Totodată, el era conştient de responsabilitatea primită de la El, prin harul Său,
aceea de apostol. Se laudă el când spune asta? Nu, pentru că asta era slujba lui.
§§ Atunci când aminteşte într-un mod voalat, că a fost răpit la cer, spune:

„Cu un astfel de om, mă voi lăuda, dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu
mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.” „Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi
nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni o părere mai
înaltă decât ce vede în mine, sau aude de la mine.” – 2 Cor. 5, 6.
§§Concluzia este că tot ce avem ca daruri spirituale, sau alte lucruri, sunt

prin voia şi harului lui Dumnezeu, pe care l-a revărsat Dumnezeu peste noi,
datorită lucrării lui Hristos.
§§1 Cor. 15.10: „Prin harul lui Dumnezeu, sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de

mine, n-a fost zadarnic; ba încă, am lucrat mai mul decât toţi: totuşi nu eu, ci
harul lui Dumnezeu, care este în mine.”

4. PENTRU CĂ TREBUIE SĂ FII PERSEVERENT ÎN LUCRAREA ÎNCREDINŢATĂ

§§v. 7, 8: „Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă

pe alţii, să se ţină de învăţătură.” „Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de

îmbărbătare. Cine dă, să dea cu mână largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu
râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.”
139
 §§A PERSEVERA, înseamnă A STĂRUI în LUCRUL ÎNCREDINŢAT, a stărui

în slujba sau darul încredinţat.

§§ Biblia ne învaţă că trebuie să stăruim necurmat în rugăciune – Fap. 6.4;

Rom. 12.12.
§§ În propovăduirea şi cercetarea cuvântului lui Dumnezeu – 2 Tim. 4.2.

§§ În alergarea pe calea credinţei – Evr. 12.2.

§§ În dragostea frăţească – Evr. 13.1.

§§A PERSEVERA, înseamnă, A SLUJI cu CREDINCIOŞIE

§§ În lucrurile mici, dar şi în cele mari – Luca 16.10.

§§ În lucrul încredinţat nouă – 1 Cor. 4.2.

§§ Până la moarte – Apoc. 2.10.

§§Fiecare din noi, suntem lucrători împreună cu Dumnezeu – 1 Cor. 3.9.

§§ 1 Cor. 4.1, 2: „Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui

Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo ce se cere de la

ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios, în lucrul încredinţat lui.”
§§ Rom. 14.12: „Fiecare din noi, are să dea socoteală despre sine însuşi lui

Dumnezeu.”
§§ 2 Cor. 5.10: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de jude­

cată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru binele sau
răul pe care-l va fi făcut, când trăia în trup.”
§§ 1 Cor. 3.11: „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va

face cunoscut, căci se va descoperi în foc, şi focul va dovedi cum este lucrarea
fiecăruia.”

CONCLUZIE
§§ Am un prieten care a lucrat la secţia de turnătorie a metalelor sau
nemetalelor, în diverse forme sau chipuri. Odată când m-am dus la secţia
lui, am văzut o piesă care tocmai se răcise, după ce a fost turnată. Acolo erau
mai mulţi meşteri, care au dat mai întâi la o parte legăturile cu care au fost
strănse cele două jumătăţi gemene ale formei în care s-a turnat piesa. Apoi,
alţii au dezbătut nisipul acela care rămăsese pe piesă. Au tăiat cu un flex, toate
resturile de fier întărit, care erau în afara materialului ce întruchipa forma
lipsită de viaţă, a chipului. Alţi meşteri au început să şlefuiască metalul, până
au finisat toată suprafaţa acelei înfăţişări.
§§Textul pe care l-am dezbătut din Romani capitolul 12, vorbeşte despre

chipul veacului şi despre „meşterii” cu ajutorul cărora, încearcă diavolul să ne

„topească” şi să ne „toarne” în chipul lipsit de valoare spirituală, al lumii.
§§De aceea, să nu ne potrivim „chipului veacului acesta” adică, sistemului de

valori al lumii, ci să ne înoim mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu, schimbându‑ne

după chipul lui Dumnezeu care s-a reflectat în chipul lui Hristos.
140
55. PIEDICI ÎN CALEA CREŞTERII SPRE MATURITATE
1 COR. 3.1-9

INTRODUCERE
§§Apostolul Pavel scrie această epistolă, bisericii din Corint, biserică pe care

el însuşi o fondase:
§§ cap. 4.15: „Căci, chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos,

totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin
Evanghelie.”
§§Epistola este plină de învăţătură, mustrare şi corectare a unor aspecte

practice ale vieţii de credinţă, pe care credincioşii din Corint le-au încălcat şi
au săvârşit păcate grave. El a fost informat de aceste lucruri şi despre certurile
din adunare, de un grup de trei persoane; Stefana, Fortunat, şi Ahaic, sau de cei
din familia Cloei, – cap. 16.17, 1; 1.11.
§§ De aceea spune în cap. 1.10: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Numele

Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi
dezbinări între voi, şi să fiţi uniţi într-un gând şi o simţire.”
§§Apoi, le vorbeşte despre înţelepciunea lui Dumnezeu, în contrast cu înţe­

lep­­ciunea lumii şi le arată că lumea, prin înţelepciunea ei, nu a putut să ajungă

să cunoască puterea lui Dumnezeu – cap. 1.21. Înţelepciunea creştină, care se
bazează pe descoperirea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu, ne-a ajutat să cunoaş­tem
şi să avem parte de planul de mântuire a omenirii, prin Isus Hristos – 1 Cor. 2.10.
§§ 1 Cor. 1.30: „Şi voi prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut pentru

noi, înţelepciune, neprihănire, sfinţire, şi răscumpărare.”

§§Apostolul se aştepta de la corinteni, să crească în harul şi cunoştinţa lui

Dumnezeu, dar se pare că nu ajunseseră la maturitatea creştină, aşteptată de

apostol.
§§De aceea, aş vrea să surprindem printre rândurile scrise de apostol în acest

pasaj, câteva „Piedici în calea creşterii spre maturitate” în bisericile locale.

1. DECALAJELE SPIRITUALE DINTRE CREDINCIOŞI

§§Existau diferenţe în capacitatea de a înţelege lucrurile spirituale, între

credincioşii din Corint, aşa cum întotdeauna vor fi în bisericile creştine, şi asta
pentru că nu erau toţi, pe aceeaşi treaptă de maturitate creştină.
§§Apostolul, când a fost la ei, nu a putut să le vorbească despre lucruri

duhovniceşti adânci, pentru că nu le puteau înţelege. De aceea aminteşte

categoriile de creştini din adunările locale:
§§v. 1: „Cât despre mine fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni

duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor prunci în Hristos, ca unor

oameni lumeşti.”
141
 §§OAMENII LUMEŞTI sau FIREŞTI, nu pot înţelege învăţătura duhov­

nicească, pentru că nu au Duhul.

§§ Cap. 2.14: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului, căci pentru

el, sunt o nebunie; şi nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhov­

niceşte.”
§§Erau pe atunci în Corint, oameni care au venit la evanghelizările ţinute

în locuri publice, au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu, ce a murit pentru
păcatele noastre, şi s-au predat Domnului Isus. Apoi au participat la serviciile
divine, dar nu erau încă, eliberaţi de puterea păcatului şi de viciile pe care le
aveau.
§§Şi în zilele noastre, pot fi astfel de oameni care ridică o mână la chemările

făcute de predicatori, dar nu sunt eliberaţi de sub domnia păcatului, nu sunt

născuţi din nou. Aceştia, probabil, au generat certuri în adunarea corintenilor:
§§ v. 3: „pentru că, tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii,

certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi, tot lumeşti?”

§§Preponderentă, în viaţa acestor oameni este roada firii pământeşti,

amintită în Gal. 5.19-21.

§§PRUNCII ÎN HRISTOS, sunt cei care erau născuţi din nou, și au avut

parte de iertarea prin jertfa Domnului Isus, dar nu aveau dezvoltată mintea, ca
să poată examina adânc lucrurile lui Dumnezeu. Ei se hrăneau doar cu lapte,
hrana copiilor mici. Laptele, este învăţătura de început – Evr. 6.1, cu care se
hrăneşte progresiv, până când i se dezvoltă şi mintea. Unor astfel de creştini,
le spune:
§§ 1 Pet. 2.1, 2: „Lepădaţi dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de pre­

făcătorie, de pizmă şi de clevetire;” „şi ca nişte prunci născuţi de curând, să

doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el, să creşteţi spre mântuire.”
§§Pot fi oameni în adunări, care de ani de zile, se pot hrăni tot cu lapte:

§§ Evr. 5.12, 13: „În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi

iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui
Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” „Şi oricine
nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire,
căci este un prunc.”
§§Pruncii în Hristos, au încă un atu în plus faţă de oamenii fireşti: acela că

la răutate, ei se comportă ca nişte prunci:

§§ 1 Cor. 14.20: „Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci la răutate, fiţi prunci; iar

la minte fiţi oameni mari.”

§§OAMENII MATURI, sau OAMENII MARI, care au capacitatea de a exa­

mina lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, pentru că au Duhul Lui. Această
capacitate, îi face să deosebească binele şi răul.
§§ Evr. 5.14: „Dar hrana tare, este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror

142
judecată, s-a deprins prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”
§§Oamenii maturi, când văd greşelile de gândire sau comportare a pruncilor

în Hristos, se poartă cu îngăduinţă, ca să-i câştige pentru El.

§§ Rom. 14.1, 2: „Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm pe cei

slabi, ca să nu ne plăcem nouă înşine.” „Fiecare din noi, să placă aproapelui, în

ce este bine, în vederea zidirii.”
§§Decalajele spirituale dintre credincioşi, pot crea grave dezechilibre şi

neînţelegeri în biserici, de aceea spune apostolul Pavel, că Hristos a dat slujitori

în lucrarea Sa, pentru „desăvârşirea sfinţilor” „pentru zidirea trupului lui
Hristos”. Ajungând aici, el spune şi limita până când se va face această lucrare
de maturizare a fiecărui creştin:
§§ Efes. 4.13-15: „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei

Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui

Hristos;” „ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice
vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor, şi prin şiretenia lor, în mijloace
de amăgire;” „ci, credincioşi adevărului, să creştem în toate privinţele, ca să
ajungem la cel ce este Capul, Hristos.”

2. A DOUA PIEDICĂ, SUNT PARTIDELE DIN BISERICĂ

§§Creştinii din Corint, erau împărţiţi şi pe baza clasamentelor care se fac de

obicei între predicatori, învăţători şi păstori.

§§ v. 4: „Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel !” Şi altul: „Eu sunt al lui

Apolo! nu sunteţi voi, oameni din lume ?”

§§Partidele, sunt nişte grupări de oameni, uniţi prin comunitatea concepţii­

lor religioase, ideologice, sau sociale, şi care reprezintă interesele lor, în funcţie
de concepţiile de bază formulate într-un statut reprezentativ.
§§Partide religioase, au fost şi în sânul iudaismului, cele mai cunoscute

fiind, Fariseii şi Saducheii.

§§Apostolul Pavel, spune că el, înainte de a fi creştin, a făcut parte din partida

cea mai îngustă a Iudeilor religioşi, partida Fariseilor – Fap. 26.5.

§§În Ierusalim, era o sinagogă în care se adunau partida numită, a Cirinenilor,

a Izbăviţilor, a Alexandrinilor – Fap. 6.9.

§§Creştinismul însuşi, a fost considerată o partidă religioasă

§§După ce a devenit creştin, Pavel a fost prigonit şi scăpat de la moarte din

mâna Iudeilor religioşi. Dus înaintea dregătorului din Cezareea ca să fie judecat,
purtătorul de cuvânt al marelui preot Anania, a adus plângere împotriva lui
Pavel, şi l-a identificat ca fiind mai marele partidei religioase, numită „partida
Nazarinenilor” pentru că avea învăţătura lui Isus din Nazaret – Fap. 24.5.
§§Apoi, Iudeii din Roma, au spus că partida lui Pavel, stârnea pretutindeni,

împotrivire – Fap. 28.22.

143
 §§În Corint erau la un moment dat patru partide, grupate în jurul a patru

nume: Pavel, Apolo, Chifa, şi Hristos – 1 Cor. 1.12.

§§1 Cor. 11.10, spune: „Căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la

lumină, cei găsiţi buni.”

§§Fraţi şi surori creştini, certurile de partide, sunt incriminate ca făcând

parte din roadele firii pământeşti – Gal. 5.20, 21. De aceea, să facem uz de armele
spirituale pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca să învingem duhul de partidă.

3. COMPARAŢIILE GREŞITE
§§v. 4: „Când unul zice. „Eu sunt al lui Pavel!” Şi altul: „Eu sunt al lui Apolo!

nu sunteţi voi din lume!”

§§În bisericile creştine, credincioşii au anumite afinităţi printre cei ce conduc,

predică, recită poezii, sau cântă. Aşa era şi în Corint, în privinţa predicatorilor,
sau a celor care i-au botezat pe fiecare în parte. Şi aceasta pentru că au făcut
comparaţii greşite: au comparat predicatorii unii cu alţii, în loc să-i compare
pe aceştia, cu Hristos.
§§De obicei, duhul de partidă inoculează otrava împotriva celorlalţi, prin

„acul” numit, „simţul critic”.

§§Critica are două sensuri:

a. A vorbi cu dreptate despre o valoare, sau despre un merit

Exemplu:
§§ Criticul literar, care este un specialist în analizarea operelor de artă,

vorbeşte analitic, şi cu dreptate despre acea operă, arătând şi lucrurile

negative, care pot fi îndreptate. Şi de obicei chiar autorii, ţin cont de părerea
specialistului.
§§ În Fap. 15, la primul Consiliu bisericesc, s-a ţinut cont de părerea

„spe­cialiştilor” care au analizat situaţia Neamurilor, cărora li s-a predicat

Evanghelia, aşa că s-a adoptat hotărârea apostolilor, şi a Duhului Sfânt, cu
care s-au consultat, şi au formulat cele patru lucruri de care să se ferească,
neamurile care au crezut în Hristos.
§§ Fap. 15.28: „Căci ni s-a părut nimerit Duhului Sfânt, şi nouă, să nu mai

punem peste voi nici o altă greutate, decât ceea ce trebuie.” Şi le-au enumerat
cele patru lucruri de care să se ferească – v. 29.

b. Al doilea sens al cuvântului „critică” este acea persoană care vorbeşte

în mod nedrept, folosind sentinţe aspre şi nefondate.
§§Apostolul Pavel avea astfel de contestatari, care spuneau că este un pre­

dicator moale, care nu are autoritate, ca şi Apolo de exemplu, care era tare în
Scripturi, avea darul vorbirii şi un duh înfocat – Fap. 19.24, 25.
144
 §§ Astfel de oameni, condamnă persoana dar şi acţiunile ei. În lipsa lor de

dragoste, se concentrează doar asupra greşelilor celorlalte partide religioase, şi

a liderilor lor. Judecă după aparenţe, şi presupune tot ce este mai rău despre
acuzat, înainte de a-l asculta.
§§Prov. 11.12: „Cine defaimă pe aproapele său, este fără minte, dar omul cu

pricepere, primeşte, şi tace.”

§§Prov. 27.3: „Piatra este grea, şi nisipul este greu, dar supărarea pe care o

pricinuieşte nebunul, este mai grea decât amândouă.”

§§În biserici vor fi partide, şi una din cauze este pentru că noi facem

comparaţii greşite. Rădăcinile comparaţiilor greşite, pot fi: interesele noastre,

egoismul, lăudăroşenia vieţii, duhul de partidă, simţul critic.
§§Se fac comparaţii greşite între familii, între copii, între tineri, între

soţiile, sau soţii altora. Care este soluţia pentru a ieşi de pe teritoriul minat al
comparaţiilor greşite şi să facem comparaţii corecte? Să ne comparăm cu:
§§ Cu Căpetenia credinţei noastre, cu Isus – Evr. 12.2.

§§ Cu lucrările lui Dumnezeu – Ps. 66.5.

§§ Cu frumuseţea Domnului, şi a Templului din cer – Ps. 27.4.

§§ Cu sfârşitul vieţilor martirilor care au biruit – Evr. 12.1.

§§ Cu cine ai fost când erai în groapa pieirii – Isa. 51.1.

§§În Filip. 4.2, 3 Pavel spune că ar trebui să ne purtăm unii cu alţii „cu toa­

tă smerenia şi blândeţea,cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în

dragoste” „şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”

4. OAMENII CARE FURĂ SLAVA LUI DUMNEZEU

§§Slavă, înseamnă, faimă, glorie, preamărire. Un alt sens înseamnă, înaltul

cerului, acolo unde este strălucirea lui Dumnezeu.

§§Slava lui Dumnezeu a fost arătată:

§§ Pe muntele Sinai – Exod 24.16.

§§ Când a umplut Cortul Mărturiei în pustie – Exod. 40.34.

§§ Prin persoana şi lucrarea lui Isus Hristos – Ioan 1.14; Evr. 1.3.

§§ El a fost înviat prin slava Tatălui – Rom. 6.4.

§§ În slava slobozeniei copiilor lui Dumnezeu – Rom. 8.2.

§§ Că această slavă ne-a fost dată, ca să avem unitate – Ioan 17.22.

§§ Şi ca orice limbă, să dea slavă lui Dumnezeu – Rom. 14.11.

§§ Slava lui Dumnezeu vine, când se coboară Duhul Lui peste noi – Fap. 2.

§§Cum putem fura slava lui Dumnezeu:

§§ Când atribuim merite în exces, anumitor lucrători.

§§ Apostolul spune în cap. 10.31, că tot ce facem, să facem pentru slava

145
lui Dumnezeu. Dar prin faptul că atribuiau merite lui Apolo, Chifa, sau chiar
lui însuşi, corintenii furau din slava lui Hristos, prin care vin bogăţiile harului,
peste credincioşi.
§§ De aceea, el clarifică rolul celor ce au trecut prin Corint, după lucrarea

cărora s-au împărţit în aprecieri: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu
face să crească. Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă, nu sunt nimic; ci
Dumnezeu care face să crească.” – v. 6, 7.
§§v. 9: „Căci noi suntem împreună, lucrători împreună cu Dumnezeu. Voi

sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”

§§Când ne lăudăm singuri.

§§ Fariseii trâmbiţau prin pieţe, sinagogi şi pe uliţe, milosteniile pe care

le făceau. Domnul Isus îi acuză de făţărnicie, şi spune că nu vor avea răsplată

pentru acele fapte – Mat. 6.2.
§§1 Cor. 1.28, 29: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le

facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca
să le facă de ruşine pe cele tari.” „pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui
Dumnezeu.”

CONCLUZIE
§§Va veni o vreme în care „ ... fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.”

spune v. 8.
§§Atunci vom fi îmbrăcaţi cu slava lui Dumnezeu, dacă nu cumva vom fi

dezbrăcaţi; pentru că atunci când am fost pe pământ, am furat slava Lui.

§§Ca să nu se întâmple lucrul acesta, trebuie să creştem, să ne maturizăm

în Cuvântul lui Dumnezeu, ca să ştim cum să ne comportăm în casa lui

Dumnezeu. Şi lucrul acesta este posibil, pentru că:
§§ 2 Pet. 1.3, 4: „Dumnezeiasca Lui putere, ne-a dat tot ce priveşte viaţa şi

evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui.”„prin
care El ne-a dat făgăduinţele Lui, nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă
faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în
lume, prin pofte.”
§§De aceea să dăm la o parte piedicile care stau în calea creşterii noastre

spirituale, ca să umblăm în Hristos, şi să avem unitate între noi.

§§ Col. 2.6, 7: „Astfel dar, cum aţi primit pe Hristos Isus Domnul, aşa să şi

umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi în credinţă, după învă­
ţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu.”

146
56. CE TREBUIE SĂ FACI, DUPĂ CE TRECI PRIN SUFERINŢĂ
2 COR. 1.3-11

INTRODUCERE
§§În acest pasaj, apostolul Pavel le scrie credincioşilor din Corint, despre

necazurile şi suferinţele din viaţa lui, suferinţe pentru vestirea Cuvântul lui
Dumnezeu.
§§Suferinţa, poate este cea mai mare provocare pentru criticii creştinismului.

„Dacă voi spuneţi că sunteţi copiii lui Dumnezeu, de ce trebuie să suferiţi boală
şi necazuri? Dacă boala este o urmare a păcatului, şi voi spuneţi că sunteţi
sfinţi, de ce trebuie să vă pedepsească Dumnezeu? Dacă Dumnezeu este cu
voi, de ce ne permite să vă pedepsim, şi să vă omorâm? Unde este Dumnezeul
vostru?
§§Apostolul Pavel a trecut prin astfel de suferinţe, şi voia să arate corintenilor,

cum a schimbat Dumnezeu suferinţele din viaţa lui, în lucruri folositoare

pentru alţii.
§§Dincolo de acest lucru, cred că fiecare din cei ce am trecut prin suferinţă,

trebuie să ştim „Ce trebuie să faci după ce treci prin suferinţă”.

1. SĂ BINECUVÂNTEZI PE DUMNEZEU
§§În versetul 3 şi 4, găsim motive pentru care trebuie să binecuvântăm pe

Dumnezeu:

a. Pentru că s-a îndurat de tine în Isus Hristos

§§ v. 3: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos,
Părintele îndurărilor...”
§§Dumnezeu este bun şi îndurător cu noi oamenii, şi vrea ca nici unul să nu

piară, ci să aibă viaţă veşnică – Mat. 18.14. 1 Tim. 2.3, 4.

§§ Ps. 103.8: „Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat

în bunătate.”
§§Ca să se îndure de noi, trebuie să-L chemăm prin rugăciune:

§§ Ps. 86.5: „Căci tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare, cu

cei ce Te cheamă.”
§§Omul păcătos are nevoie să i se ierte păcatele, şi Dumnezeu în îndurarea

Lui, le iartă. David a apelat la îndurarea Lui, şi i-au fost iertate păcatele:
§§ Ps. 51.1: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea

Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!”

§§ Ps. 32.5: „Atunci ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fără­

delegea. Am zis: Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Şi Tu, ai iertat vina
păcatului meu.”
147
 §§După ce omul se întoarce la Dumnezeu, mijloceşte pentru cei din neamul

lui, şi El se îndură până la al miilea neam, de cei ce păzesc poruncile Lui – Ex. 20.6.
§§ Fecioara Maria a spus, după urarea Elisavetei: „ ... Cel Atot Puternic a

făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt.” „şi îndurarea Lui, se
întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.” – Luca 1.49, 50.
§§Dumnezeu ne-a iertat păcatele în Isus Hristos, dar nu numai atât, ci El

ne-a şi născut din nou:

§§ 1 Pet. 1.3: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus

Hristos, care după îndurarea Lui cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea
lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie.”
§§Prin îndurarea Lui căpătăm daruri.

§§ Apostolul Pavel recunoaşte că atunci când era împotriva lui Hristos, şi

lucra din neştiinţă în necredinţă, Dumnezeu S-a îndurat de el – 2 Tim. 2.3. Dar
mai mult decât iertare de păcate, Dumnezeu i-a încredinţat slujba împăcării
oamenilor cu Dumnezeu, prin Evanghelie – 2 Cor. 4.1.
§§Pentru această Evanghelie, a suferit în Asia, când s-a pornit răscoala

argintarului Dimitrie, care-şi pierduse câştigul pentru că cei ce credeau în

Hristos, nu mai cumpărau icoane și statui cu Diana Efesenilor. Atunci i-au
prins tovarăşii lui de călătorie, pe Gaiu şi pe Aristarh, dar logofătul a potolit
mulţimea, care erau în stare să-i linşeze. – Fap. 19.
§§De aceea, Pavel mai arată un motiv pentru care trebuie să binecuvântăm

pe Dumnezeu:

b. Pentru că ne mângâie în necazurile noastre

§§ v. 3: „Binecuvântat să fie ...Dumnezeul oricărei mângâieri.”
§§v. 4: „care ne mângâie în toate necazurile noastre ...”

§§ Isa. 66.13: „Cum mângâie pe cineva, mamă-sa, aşa vă voi mângâia, Eu”

§§Apostolul, îi informează pe credincioşii din Corint, despre necazul pe care

l-au avut, în timpul căruia nu mai aveau nădejde de viaţă.

§§ v. 8, 9: „În adevăr fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă, despre

necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsat peste măsură de mult, mai
pe sus de puterile noastre, aşa că nu mai trăgeam nădejde de viaţă.”„Ba încă, ne
spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încredearea nu în
noi înşine, ci în Dumnezeu, care înviază morţii.”
§§Domnul Isus, I-a arătat lui Pavel ce are să sufere pentru Numele Lui. –

Fap. 9.15, 16. Duhul Sfânt îl înştiinţa din cetate în cetate, că îl aşteaptă necazuri
în misiunea de vestire a Evangheliei – Fap. 20.23. El aminteşte despre suferinţele
lui multiple, în 2 Cor. 11.23-28. Dar a putut să simtă mângâiere, pentru că el
primise o mângâiere veşnică, nu una de circumstanţă, doar:
§§ 2 Tes. 2.16, 17: „Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl

148
nostru, care ne-a iubit, şi ne-a dat prin harul Său, o mângâiere veşnică, şi o
bună nădejde” „să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru bun.”
§§Domnul Isus a venit să mângâie pe toţi cei întristaţi – Isa. 61.2.

§§ Poţi suferi pentru pocăinţă, când te întorci la Domnul Isus, şi să ai

necazuri de la cei din casa ta. Poţi suferi din partea colegilor, sau a celor din
societate. Poţi suferi când mergi să vesteşti Evanghelia la păgâni, şi-ţi este
teamă să nu-ţi pierzi viaţa. Poţi suferi între fraţi mincinoşi, şi să ai frustrări
interioare. Poţi suferi de boli terminale, să ai cancer, să-ţi moară cineva drag,
să nu te asculte copilul, să te părăsească soţul sau soţia.
§§ În toate aceste situaţii, vei simţi amărăciune, vei avea duhul zdrobit, şi

vei fi apăsat peste peste măsură de mult. De multe ori, vei ceda nervos, şi vei
plânge înaintea Domnului.
§§Dar, ştii ce a spus Domnul Isus?

§§ „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” – Mat. 5.4.

§§ „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu, vă voi da odihnă.” –

Mat. 11.28.
§§Apostolul Pavel, spune că după ce treci prin suferinţă, trebuie să bine­

cuvântezi pe Dumnezeu, și să arăţi celor ce suferă scopul pentru care ne trece

El, prin încercări:

2. SĂ MÂNGÂI PE ALŢII, CARE TREC PRIN NECAZURI

§§Apostolul Pavel şi tovarăşii lui, au fost mângâiaţi de Hristos, când au

suferit în Asia, pentru Numele Lui.

§§ v. 5: „Căci după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot

aşa prin Hristos, avem parte din belşug şi de mângâiere.”

§§„A mângâia” înseamnă, a netezi uşor cu palma, în semn de dragoste o

persoană, a dezmierda, a alina. A căuta să alini durerea, mâhnirea, suferinţa

cuiva, prin vorbe de încurajare.
§§„Mângâiere” înseamnă, dezmierdare, alintare, gest prin care se mângâie.

Liniştire, consolare, încurajare, îmbărbătare.

§§Despre omul neprihănit, vorbeşte Scriptura, în Ps. 112.7, 8: „El nu se teme

de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.”„Inima îi este

mângâiată, n-are nici o teamă, până îşi vede împlinită dorinţa faţă de potriv­
nicii lui.”
§§Totuşi, când trece prin suferinţă şi necazuri, credinciosul poate scădea

în credinţă, poate ajunge cu duhul zdrobit, este deprimat, are inima plină de
amărăciune, este amărât şi întristat, poate intra chiar într-o stare de depresie.
§§Depresia, este acea stare patologică de tristeţe şi descurajare profundă,o

vreme în care speranţa sau nădejdea este la pământ, şi inima îţi este bolnavă.
§§Psalmul 102, este, aşa după cum spune titlul, o rugăciune a unui nenorocit,

149
când este doborât de întristare, şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului.
§§ În v. 4, 5, David spune. „Inima îmi este lovită, şi se usucă întocmai ca

iarba; până şi pâinea uit s-o mănânc.” „Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se
lipesc oasele de carne.”
§§ Versetul 9-11, arată în continuare cum a fost David, omul după inima

lui Dumnezeu, într-o astfel de stare: „Mănânc ţărână în loc de pâine, şi îmi
amestec lacrimile cu băutura”, „din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai
ridicat şi m-ai aruncat departe.” „Zilele mele sunt ca o umbră, gata să treacă, şi
mă usuc ca iarba.”
§§În modul cel mai intim, Dumnezeu îi mângâie personal, pe cei ce au ajuns

într-o astfel de stare: „ ...Căci Domnul mângâie pe poporul Său, şi are milă de
nenorociţii Lui.” „Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul, şi m-a uitat Domnul!”
„Poate o mamă să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul
pântecelui ei? Dar chiar de l-ar uita, totuşi, Eu nu te voi uita cu nici un chip.”
§§Dar bolnavul are nevoie de încurajările unui om care a trecut prin necazuri

şi suferinţe. Cuvintele unui astfel de om, au mai multă greutate, pentru că se

poate identifica mai bine cu suferindul.
§§ „Îngerii pot să-L mărească prin cântări pe Dumnezeu, dar ca despre har

(mântuirii, vindecării) să spună, ei nu pot, ci numai eu”,spun versurile unei

poezii.

a. Cum poţi să mângâi în mod practic, pe cel descurajat?

§§ Spune-i că are dreptul să-şi plângă necazul înaintea Domnului, pentru că
„plânsul are vremea lui.” – Ecles. 3.4
§§Sfătuieşte-l să renunţe la gândirea negativă, şi să se gândească mai mult,

la dragostea lui Dumnezeu.

§§ Ier. 31.1-3: „Domnul mi se arată de departe, te iubesc cu o iubire veşnică,

de aceea, îti păstrez bunătatea Mea.”

§§Înţelege că Dumnezeu îţi vrea binele veşnic.

§§ Rom. 8.28: „De altă parte, ştim că toate lucrurile, lucrează împreună,

spre binele (veşnic) celor ce iubesc pe Dumnezeu.”

§§Aminteşte-ţi că Dumnezeu îţi promite nădejde pentru viitor.

§§ Ier. 29.11: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice

Domnul: „Gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o

nădejde.”
§§Adesea ne rugăm pentru cei bolnavi, şi se pare că situaţia lor se înrăutăţeşte,

îi consiliem în continuare, şi căutăm să împlinim versetul din Prov. 15.30: „O

privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.”
§§Apoi, le spunem că şi creştinii „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar

nu la strâmtorare; în grea cumpănă; dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu

150
omorâţi.” – 2 Cor. 4.8, 9. Şi cu toate acestea, de multe ori, nu putem să le fim
sută la sută, de ajutor.
§§Noi trebuie să întărim pe cei ce suferă, dar trebuie să facem câteva lucruri

şi în dreptul nostru, pentru a le putea fi de ajutor:

§§ Evr. 12.12, 13: „Întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;

croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se

abată din cale, ci mai degrabă, să fie vindecat.”
§§Însă, dincolo de aceste lucruri, numai Dumnezeu poate să-i scoată dintr-o

astfel de stare, şi să le dea nădejde spre mai bine. David spune:

§§ Ps. 27.13, 14: „O! Dacă n-aş fi încredinţat, că voi vedea bunătatea Dom­

nului pe pământul celor vii!” „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează‑ţi

inima, şi nădăjduieşte în Domnul!”

3. SĂ ARĂŢI ALTORA, CARE ESTE SCOPUL SUFERINŢEI, DIN VIAŢA CREŞTINULUI

§§ Apostolul Pavel i-a înştiinţat pe credincioşii din Corint despre necazul
pricinuit de oamenii care erau potrivnici Evangheliei. Apoi le spune şi despre
scopul lărgit pe care îl are Dumnezeu, privitor la alţi creştini care privesc, sau
aud mărturiile celor care au trecut prin necaz, iar Dumnezeu i-a întărit, şi au
ieşit biruitori.

a. Prin suferinţa ta, Dumnezeu poate să-i mângâie pe alţii

§§ v. 6, 7 din text spune: „Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru
mântuirea şi mângâierea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru
mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe, ca
şi noi.” „Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că dacă
aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.”
§§Am avut ocazia în dese rânduri, să văd oameni care au venit la sfârşitul

slujbei din adunările pe unde am fost, şi care în urma mărturiei prin care
Dumnezeu m-a salvat din fierul topit, au spus că au fost întăriţi. Am rămas
uimit de impresia pe care o face Duhul lui Dumnezeu în spatele lucrării de
convingere şi transformare oamenilor. Au fost oameni a căror faţă radia de
lumină şi bucurie, şi am plâns dând slavă lui Dumnezeu „pentru că a ascuns
aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-a descoperit pruncilor.”–
Mat. 11.25.
§§Apostolul Pavel spune că atunci când a fost în necazuri în Asia au fost şi

alţi oameni care l-au întărit, dar a fost dezamăgit, pentru că alţii, l-au părăsit.
§§ 2 Tim. 1.15, 16: „Ştii că cei ce sunt în Asia, toţi m-au părăsit; între alţii, şi

Figel şi Ermogen”„Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de
multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu.”

151
 b. Prin izbăvirea pe care ţi-o dă Dumnezeu, oamenii se încred mai mult în El
§§ Apostolul vorbeşte în versetul 9, că la un moment dat, nu mai credeau că
scapă cu viaţă, dar tot nu şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu. Chiar dacă
Dumnezeu ar fi îngăduit ca grupul de credincioşi cu care era în necaz pentru
Evanghelie să moară, totuşi aveau nădejdea învierii dintre morţi, la răpirea
Bisericii. Prin exemplul celor ce au suferit în Asia, corintenilor trebuia să le
crească încrederea în Dumnezeu.
§§În Ioan 9.2, ucenicii au întrebat pe Domnul Isus despre orbul din naştere:

„Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”
Şi El le răspunde în v. 3. „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a
născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”
§§De aceea, noi putem trece prin suferinţe, pentru că Dumnezeu vrea să-şi

arate slava, atunci când oamenii din jur, văd că nu mai sunt şanse de ieşire din
acea situaţie.
§§Exemplu: După ce Domnul I-a mustrat chiar şi pe ucenici, pentru necre­

dinţa lor, că nu au putut scoate dracul dintr-un îndrăcit, Luca 9.42, 43 spune:
„Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ, şi l-a scuturat cu putere.
Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi, tatălui
său.” „Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.”
§§Prin minunile pe care le face Dumnezeu în viaţa credincioşilor, prin faptul

că noi spunem altora despre ele, nu facem altceva decât să preamărim, să slăvim
Numele Domnului, şi atunci faima Lui, se măreşte în mijlocul oamenilor:
§§ Ps. 138.2: „Mă închin în Templul Tău cel sfânt, şi laud Numele Tău,

pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea
făgăduinţelor tale.”

c. Suferinţa, poate fi şi un indiciu că oamenii au păcătuit

§§ Durerile şi suferinţele s-au înmulţit pe pământ, ca o consecinţă a păcatului.
Când femeia şi bărbatul s-au hotărât să se împotrivească lui Dumnezeu, lumea
lor liberă, a fost afectată pentru totdeauna.
§§ Rom. 8.19-21: „De asemenea şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată des­

coperirea fiilor lui Dumnezeu.” „Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu

de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă” „că şi ea va fi iz­
băvită de robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui
Dumnezeu.”
§§Aşa cum spune Pavel, începând de la căderea în păcat, planeta şi locuitorii

ei, transmit în mod continuu, semnale ale suferinţelor îndurate. Trăim pe o

planetă care suspină.
§§ Rom. 8.22: „Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi sufere

durerile naşterii.”
152
 §§ Dar păcatul, a adus şi suferinţă în viaţa omului.
§§ Femeii, Dumnezeu i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea

ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar
el va stăpâni peste tine.” – Gen. 3.16.
§§ Bărbatului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat

din pomul din care îţi poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat
este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă şi durere să-ţi scoţi hrana
din el în toate zilele vieţii tale;” – Gen. 3.17.
§§Omul credincios, trece şi el prin suferinţe. Unele sunt pentru slava lui

Dumnezeu, altele sunt ca urmare a păcatului.

§§Apostolul Pavel spunea corintenilor, că una din cauzele pentru care sunt

mulţi bolnavi în adunare, iar alţii au intrat în letargie spirituală, este păcatul
din viaţa lor. De aceea, Dumnezeu când ne dă o boală sau suferinţă, este ca
urmare a faptului că Dumnezeu ne pedepseşte în trup, ca să nu fim judecaţi
odată cu lumea.
§§ 1 Cor. 11.32: „Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca

să nu fim osândiţi odată cu lumea.”

§§ Evr. 12.7: „Suferiţi pedeapsa, Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii”

§§Suferinţa are scopul de a ne corecta, a ne disciplina, a ne desăvârşi, pentru

că însuşi Domnul Isus a trebuit să sufere:

§§ Evr. 2.10: „Se cuvenea în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt

toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească prin suferinţe,
pe Căpetenia mântuirii lor.”

d. Suferinţa întăreşte relaţiile noastre cu ceilalţi oameni

§§ Suferinţele apostolului Pavel, au fost oportunităţi ca alţi credincioşi să
se roage pentru el. Şi lucrul acesta i-a apropiat mai mult unii de ceilalţi. Dar
apostolul avea în continuare nevoie de rugăciunile lor.
§§ v. 11 din text: „Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca

binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora, să fie pentru mulţi, un prilej
de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.”
§§Apostolul Pavel a avut mulţi tovarăşi de slujbă sau de suferinţă, şi în urma

acestor lucrări comune, prietenia cu ei, s-a adâncit. De aceea, nu-i uită pe
aceştia când scrie o scrisoare celor din Roma:
§§ „Spune-ţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru, în

Hristos Isus” „care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc
nu numai eu, dar şi toate bisericile ieşite dintre Neamuri.”
§§ „Spuneţi sănătate lui Andronic şi Iunia, rudele mele, şi tovarăşii mei de

temniţă, care sunt cu vază între apostoli. ...” – Rom. 16.3, 4 şi 7.

153
 e. Suferinţa adânceşte relaţia noastră cu Dumnezeu
§§ Atunci când relaţia cu Dumnezeu suferă, Dumnezeu încearcă să ne atragă
atenţia ca să ne îndreptăm.
§§C. S. Lewis a folosit expresia: „Durerea, megafonul lui Dumnezeu”. „Dum­

nezeu ne vorbeşte prin plăcerile noastre, ne vorbeşte conştiinţei noastre, dar

ne strigă prin durerile noastre, spune Lewis, durerea fiind megafonul prin care
El trezeşte o lume surdă.”
§§Potrivit cu Rom. 5.3-5, necazurile noastre, consolidează nădejdea pe care o

avem în Dumnezeu, care a turnat dragostea Lui în inimile noastre: „ ... Ba mai
mult, ne bucurăm şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare,
răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă
nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu, a fost turnată
în inimile noastre, prin Duhul Sfânt care ni s-a dat.”

CONCLUZIE
§§Sunt mulţi creştini care trec prin suferinţe, şi sunt izbăviţi de către

Dumnezeu. Ei nu trebuie să stea nepăsători făţă de cei care, ca şi ei odinioară,

trec prin suferinţe.
§§De aceea, ei trebuie să vestească numele Domnului Isus, care face minuni.

§§ Ps. 22.22: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul

adunării.”
§§ Să le spună altora că noi socotim „că suferinţele din vremea de acum,

nu sunt vrednice de pus alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă
de noi.” – Rom. 8.18.
§§Iar în final să nu uite că va veni o zi în care suferinţa se va sfârşi.

§§ Isa. 60.20: „Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai întuneca;

căci Domnul va fi lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale, se vor sfârşi.”

57. PRINCIPIILE SECERĂRII
GAL. 6.7-11

INTRODUCERE
§§Apostolul Pavel scrie epistola aceasta, Galatenilor, ca un act de apărare
a Evangheliei mântuirii prin credinţa în Isus. Era necesară această apărare,
deoarece în bisericile din Galatia, au venit nişte învăţători greşiţi, numiţi
iudaizatori, care voiau să răstoarne Evanghelia – cap.1.7. Aceştia spuneau că
nu este suficientă jertfa Domnului Hristos pentru a căpăta viaţă veşnică, ci
trebuie să te tai împrejur, şi să ţii Legea lui Moise.
154
 §§ Apostolul răspunde acestei erezii, şi spune:
§§ „Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, nu

sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” – cap. 6.15.

§§ „Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” cap. 5.1.

§§Mai era necesară apărarea Evangheliei, deoarece în biserici nu exista

unitate, şi se întărâtau unii pe alţii – cap. 5.26.

§§Apoi, pentru că erau în pericol de a pierde mântuirea, dar şi Duhul lui

Dumnezeu, care dă viaţă spirituală, din belşug – cap. 3.2, 3.

§§ În capitolul 5, apostolul arată diferenţa dintre cei ce erau sub Lege, şi

lucrau după îndemnurile firii pământeşti – v. 17-21, şi cei ce sunt cârmuiţi de

Duhul, şi au roada Lui – v. 22-24. De aceea le spune în:
§§ v. 1: „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii

pământeşti.”
§§ v. 25. „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”

§§În capitolul 6, apostolul Pavel spune, cum putem să lucrăm în mod eficient

pentru ca roada Duhului să se vadă în viaţa noastră, când suntem de ajutor

pentru alţi oameni – v. 1-6.
§§În pasajul nostru, de la v. 7, la v. 11, ni se vorbeşte despre lucrarea pe care o

facem pentru Dumnezeu şi aproapele nostru, dar şi despre răsplătirea pe care

o va da Dumnezeu, când va analiza lucrarea fiecăruia.
§§Pentru a înţelege mai bine, Pavel a folosit ilustraţia unui agricultor, care

seamănă şi seceră grâul, pentru a umple hambarul stăpânului Său. Agricultorul,

va primi o răsplată de la Dumnezeu, Stăpânul tuturor, doar dacă va respecta
„principiile secerării.” Iată-le enumerate:

1. NU ÎNCERCA SĂ BATJOCOREŞTI CUVÂNTUL STĂPÂNULUI

§§ v. 1a: „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”
§§ Apostolul Pavel subliniază aici, pericolul zgârceniei. Ne avertizează pe
toţi, că şi în dreptul finanţelor noastre, tot Dumnezeu hotărăşte. Aici „nu poţi
să strâmbi din nas”, un gest arogant, dispreţuitor, prin care se dă la o parte,
dreptul lui Dumnezeu de a hotărî.
§§Cuvântul folosit în Biblie despre „respect” este cuvântul „cinste.” A respec­

ta pe Dumnezeu, înseamnă a-L cinsti, a-L preţui. A respecta pe Dumnezeu,

înseamnă a nu neglija ce spune Stăpânul, a ţine seama de dorinţa Lui, a nu te
abate de la o lege, sau angajament, pe care l-ai luat faţă de Dumnezeu.
§§Exemplu:

§§Stăpânul peste preoţii lui Israel, era Dumnezeu. Dar aceştia, nu au

respectat legea jertfelor, au adus bucate necurate, şi au spurcat masa Domnului

de la Templul din Ierusalim. Aceasta a fost o lipsă de respect din partea lor, şi
Dumnezeu i-a mustrat:
155
 §§ Maleahi 1.6: „Un fiu cinsteşte pe tatăl Său, şi o slugă, pe stăpânul său.

Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde
este teama de Mine? zice Domnul oştirilor, către voi preoţilor, care nesocotiţi
Numele Meu, şi care ziceţi: „Cu ce am nesocotit noi, Numele Tău?”
§§Când nu faci ce spune Dumnezeu, nesocoteşti Numele Lui, îL ignori, nu

respecţi dispoziţia Lui, îL batjocoreşti pe El.

§§Când mai poţi batjocori pe Dumnezeu?

§§Când inima îţi este departe de Dumnezeu – Isa. 29.13, Marcu 7.6.

§§Când nu-L cinsteşti pe Fiul lui Dumnezeu – Ioan 5.23.

§§ Atunci ei „răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie

batjocorit” – Evr. 6.6. Dar Fiul cinsteşte pe Tatăl – Ioan 8.49.

§§Când eşti în vremurile de neştiinţă. Atunci „batjocoreşti ce nu cunoşti” –

2 Pet. 2.12. „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?” – Ps. 19.12.
§§Când oamenii se cinstesc pe ei înşişi, şi aleargă după slava lor, însăşi –

Prov. 25.27.
§§Galatenii, ar fi trebuit să umble, şi să slujească în Duhul, nu în firea

pământească. Prin faptul că s-au întors din nou la Lege, au respins mântuirea
prin Hristos „au pângărit sângele legământului cu care au fost sfinţiţi, şi au
batjocorit pe Duhul harului.” – Evr. 10.29. Nerespectând astfel dispoziţiile
Stăpânului, L-au batjocorit, pentru că nu au ascultat de Evanghelie, de
Cuvântul Lui.
§§Orice lucrător din ziua de astăzi, care nu umblă în Duhul, şi nu lucrează

în Hristos, nu-L respectă pe Dumnezeu, pe Fiul Său, şi pe Duhul harului; Îl

batjocoreşte pe Dumnezeu. De aceea,
§§ „Daţi tuturor, ce sunteţi datori să daţi: ... cui datoraţi cinstea, daţi-i

cinstea.” – Rom. 13.7.

§§ Ps. 2.12: „Daţi cinste Fiului, ca să nu se mânie., şi să nu pieriţi pe calea

voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi care se încred în
El!”

2. CE SEMENI, ACEEA VEI ŞI SECERA

§§v. 7b, 8: „ .... ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea

pământească, va secera din firea pământească, putrezirea; dar cine seamănă în

Duhul, va secera din Duhul, viaţa veşnică.”
§§Pavel scoate în evidenţă, relaţia dintre ce plantăm, şi ceea ce recoltăm.

Dacă semeni grâu, la vremea recoltei vei secera grâu. Niciodată nu vei secera
porumb, dacă vei secera grâu.
§§Semănarea de care vorbeşte aici, este legată în context, de purtarea sar­

cinilor altora din v. 2, de faptele bune amintite în v. 4, pentru care nu trebuie

să ne lăudăm, şi de ajutorarea celor ce se ocupă cu învăţătura – v. 6. Dar
156
semănarea, este un simbol pentru felul în care ne trăim viaţa. Întreaga noastră
viaţă pe pământ, este timpul semănatului.
§§Secerişul sau recoltarea, se referă la rezultate, la răsplata pe care o vom

primi pentru ceea ce am lucrat. Secerişul judecăţii lui Dumnezeu, corespunde

seminţelor pe care omul le-a semănat.
§§ 2 Cor. 5.10: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de

judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru binele
sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
§§ „Dacă zideşte cineva pe temelia care este Hristos, aur, argint pietre

scumpe, va primi o răsplată. Dacă cineva zideşte, paie, fân şi trestie, nu va

primi răsplată.” – 1 Cor. 3.12-15.
§§N-ar trebui să ne gândim la secerare, doar în termenii viitorului, pentru că

o parte din răsplată, o primim şi aici, pe pământ.

§§ 1 Tim. 4.8: „Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când

evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de

acum, şi a celei viitoare.”
§§Ilustraţie:

§§După ce s-a întors la Domnul, un om era tachinat tot timpul de colegii lui,

care-i spuneau: „Cât ţi-au dat pocăiţii, ca să te botezi şi tu?” Azi aşa, mâine aşa,
până când fratele şi-a adus aminte că în Biblie scrie: „Nu răspunde nebunului
după nebunia lui ca să nu semeni şi tu cu el” „Răspunde însă nebunului, după
nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.”– Prov. 26.4, 5.
§§Într-o zi, s-a hotărât să răspundă colegilor, care-şi bătea joc de el, şi le-a

spus că pocăiţii îi dau zece milioane pe lună. „Păi, cum?” au zis ei. Şi el le-a
spus: „Eu câştig trei milioane pe lună pentru ţigările soţiei mele, pe care nu le
mai fumează; trei milioane ţigările pe care nu le mai fumez eu; patru milioane
băutura, şi alte cheltuieli care erau inutile, aşa că lunar, eu câştig zece milioane
de lei, de când m-am dus la pocăiţi.
§§Apostolul Pavel voia să-i orienteze pe Galateni, dar şi pe noi, să facă fapte

bune, adică „să samene potrivit cu neprihănirea” pe care au primit-o în Hristos,

ca „să secere potrivit cu îndurarea” lui Dumnezeu – Osea 10.12.
§§Ca să recoltăm răsplată de la El, trebuie să umblăm în faptele bune pe

care Dumnezeu le-a rânduit să umblăm în ele – Efes. 2.10, şi să fim cei dintâi în
fapte bune – Tit 3.14.

3. VEI SECERA, DACĂ NU VEI CĂDEA DE OBOSEALĂ

§§v. 9: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită vom secera,

dacă nu vom cădea de oboseală.”

§§Unul din modurile prin care putem semăna sămânţa, pentru a secera,

pentru a recolta în ceruri, este facerea de bine, sau dărnicia.

157
 §§ A fi darnic, înseamnă a fi generos, a fi mărinimos. A face daruri cuiva,

a-l ajuta, a se dărui, a se dedica, a se dărui unei persoane, sau idei. Dărnicia, se
exprimă prin facerea de bine. Textul din 2 Cor. 9, ne arată că şi dărnicia, sau
facerea de bine, are nişte principii:

a. Dărnicia este personală

§§ v. 7: „Fiecare să dea cum a hotărât în inima lui ...”
§§Tu eşti responsabil de venitul propriu. Tu alegi scopul distribuirii şi

beneficiarii darului pe care vrei să-l faci. Câteodată, inima, sau omul lăuntric,
nu te lasă să faci binele, şi aceasta este roada firii pământeşti.
§§ Rom. 7.18: „Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în

firea mea pământească, pentru că ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am
puterea să-l fac.”
§§Inima omului firesc, va fi înclinată în mod egoist, doar înspre propria

persoană, va fi o inimă zgârcită. De aceea, avem nevoie să fim îndemnaţi de

altcineva ca să facem fapte bune, să dăruim altora.
§§Câteodată, uităm să facem binele, şi avem nevoie de cineva, ca să ne aducă

aminte de lucrul acesta. Aşa s-a întâmplat cu apostolii de la Ierusalim, care

le‑au adus aminte lui Pavel şi Barnaba.
§§ Gal. 2.10: „Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar

aşa am şi căutat să fac.”

§§1 Tim. 6.18: „Îndeamnă-i (pe bogaţii veacului acestuia) să facă bine, să fie

bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii.”

b. Dărnicia trebuie făcută cu bucurie

§§2 Cor. 9.7b: „ ... nu cu părere de rău, ci cu bucurie, căci pe cine dă cu
bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.”
§§Rom. 12.8: „ ...cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.”

§§1 Cor. 16.14: „Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste.”

§§Câteodată, apar acei „hoţi” care ne fură bucuria, şi unii din ei, sunt neca­

zurile. Exemplul bisericilor din Macedonia, din timpul apostolului Pavel este
un impuls la fapte bune, chiar şi în astfel de momente grele:
§§ 2 Cor. 8.2, 3: „În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria

lor peste măsură, şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din
partea lor.” „Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar
peste puterile lor.”

c. Dărnicia, duce la creşterea capacităţii de a dărui

§§2 Cor. 9.10, 11: „Cel ce dă sămânţă semănătorului, şi pâine pentru hrană”

vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi vă va face să crească

158
roadele naprihănirii voastre.” „În chipul acesta, veţi fi îmbogăţiţi în toate
privinţele, pentru orice dărnicie, care prin noi, va face să se aducă mulţumiri
lui Dumnezeu.”
§§Cel ce ne poate face să crească apetitul de a dărui, este Cuvântul Evan­

gheliei:
§§ Apostolul vorbeşte Colosenilor, despre credinţa şi dragostea pe care

aceştia o au faţă de toţi sfinţii, şi despre cuvântul adevărului Evangheliei „care

dă roade, şi merge crescând, ca şi între voi ...” – Col. 1.6.

d. Dărnicia împlineşte nevoia oamenilor lui Dumnezeu

§§2 Cor. 9.12: „Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă
nevoile sfinţilor ...”
§§2 Cor. 8.13-15: „Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi.”

„ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru, să

acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor, să acopere nevoile voastre, aşa ca
să fie o potrivire;” „după cum este scris: „Cel ce strânsese mult, n-avea nimic de
prisos, şi cel ce strânsese puţin, nu ducea lipsă.”

e. Dărnicia duce la recunoştinţă faţă de Dumnezeu

§§2 Cor. 9.13 14: „Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să

slăvească pe Dumnezeu, pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de

Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de
toţi;” „şi-i face să se roage pentru voi, şi să vă iubească din inimă, pentru harul
nespus de mare al lui Dumnezeu, faţă de voi.”
§§Efes. 5.20: „Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucru­

rile, în Numele Domnului nostru, Isus Hristos.”

§§1 Tim. 6.6: „Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire, este un mare câştig.”

§§ De-a lungul timpului, poate să intervină „oboseala în a face binele.”

§§ A obosi în a face binele, înseamnă că ai ajuns la un moment dat să fii
dezamăgit de unii oameni pe care i-ai ajutat, dar care s-au comportat altfel
decât te-ai aşteptat.
§§A obosi în a face binele, înseamnă să-ţi pierzi încrederea în oamenii care

sunt conducători în bisericile locale, să nu mai ai încredere în ceea ce fac cu

banii, şi să nu mai dăruieşti la registrul bisericii. Şi poate faci asta în mod
nejustificat, ascultând de bănuielile altora, care ţi le-au insuflat şi ţie.
§§A obosi în a face binele, înseamnă a te depărta de voia lui Dumnezeu, care

ne îndeamnă să dăruim. Şi asta înseamnă că nu vei secera în ceruri, recolta

faptelor bune.

159
 §§Biblia, ne îndeamnă să privim la Domnul Isus care nu a obosit să facă bine

oamenilor, chiar dacă aceştia au fost împotrivitori:

§§ Evr. 12.3: „Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea

păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă

pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în inimile voastre.”
§§Dincolo de exemplul Domnului Isus, nu uita că Dumnezeu te poate întări

să poţi face fapte bune, şi să nu cazi de oboseală:

§§ Isa. 40.28, 29: „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a

făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui,

nu poate fi pătrunsă.” „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade
în leşin.”

4. SEAMĂNĂ SĂMÂNŢA, CÂT MAI ESTE TIMP

§§v. 10: „Aşa dar, cât avem prilej să facem bine la toţi, şi mai ales, fraţilor în

credinţă.”
§§Cuvântul „prilej” înseamnă „moment oportun, sau ocazie”.

§§Dumnezeu ne oferă zilnic ocazii, sau oportunităţi, de a sluji altor oameni

pe care îi aduce în preajma noastră.

§§ Efes. 2.10: „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos

Isus, pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să
umblăm în ele.”
§§Dragostea lui Dumnezeu, este factorul motivator al înclinaţiei de a face

bine.
§§Facerea de bine este roada Duhului Sfânt, nu efortul firii pământeşti

învăţată prin cursuri de etică şi morală, ca să facă binele. Dar ea vine dintr-o
inimă bună în care locuieşte Hristos.
§§ Bunătatea, este dispoziţia lăuntrică rodită de Duhul Sfânt în noi –

Gal. 5.22, şi apare numai atunci când creăm condiţii ca El să rodească. Ea ne

îndeamnă să facem binele.
§§Osea 6.6: „Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu,

mai mult decât arderi de tot.”

§§Binele, trebuie să învăţăm cui, şi cum trebuie să-l facem – Isa. 1.17.

§§El trebuie şi căutat: „Căutaţi binele şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel,

Domnul Dumnezeul oştirilor, să fie cu voi, cum spuneţi voi!” – Amos 5.14.
§§1 Tes. 5.15: „Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia, rău pentru rău:

ci căutaţi întotdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.”

a. Noi trebuie să facem bine în primul rând, fraţilor de credinţă

§§Zah. 7.9, 10: „Aşa a vorbit Domnul oştirilor: „Faceţi cu adevărat dreptate,

şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare, unul faţă de altul.”„Nu asupriţi pe văduvă

160
şi pe orfan nici pe străin şi pe sărac, şi niciunul să nu gândească rău în inima
lui, împotriva fratelui său.”
§§Rom. 15.26: „Căci cei din Macedonia şi Ahaia, au avut bunătatea să facă o

strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, care sunt în Ierusalim.”

§§Prov. 29.7: „Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău, nu poate s-o

priceapă.”
§§Pentru aceasta, noi trebuie să ascultăm de îndemnul apostolului Pavel:

§§ Col. 3.12. „Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi,

îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blân­

deţe, cu îndelungă răbdare.”

b. Trebuie să facem bine şi celorlalţi oameni

§§2 Pet. 1.5-7: „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele, ca să uniţi cu credinţa
voastră fapta, ... cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de
oameni.”
§§Iubirea de oameni, se manifestă prin fapte bune. Când faci fapte bune, tu

străluceşti ca o lumină în lume, şi oamenii slăvesc pe Dumnezeu – Mat. 5.16.

§§ 1 Pet. 2.12: „Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în

ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune
pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”
§§ Filip. 4.8: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de

cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este
vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

c. Faptele bune trebuiesc făcute cât mai este timp

§§ Dumnezeu a dat omului o viaţă de şaptezeci, optzeci de ani – Ps. 90.
§§Noi nu ştim când trecem din viaţa aceasta, de aceea trebuie să facem

binele „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui!” – Evr. 3.13.

§§Unii spun că vor merge să facă negustorie în străinătate, iar mâine vor

face cutare şi cutare lucru, poate şi fapte bune. Dar poate mâine vor muri.
Iac. 4.13, 14.
§§„Deci cine ştie să facă un bine (astăzi), şi nu face (astăzi), săvârşeşte un

păcat.” – Iac. 4.17.

§§Exemple:

§§ Luca 16: Bogatul a avut timp cât a trăit, să-i facă bine săracului Lazăr,

dar nu a făcut binele.

§§ Luca 12: Bogatul căruia i-a rodit ţarina a spus că va strânge în hambarele

lărgite, bunuri doar pentru el, dar noaptea a murit.

161
CONCLUZIE
§§Psalmul 24.1, spune. „ Al Domnului este pământul, cu tot ce este pe el, lu­

mea, şi cei ce o locuiesc.”

§§Noi, credincioşii, suntem rânduiţi în lumea aceasta, să trăim în mijlocul

oamenilor, şi trebuie să lucrăm cu responsabilitate cu darul şi slujba pe care ni

le-a dat El.
§§Ca să ne vorbească despre lucrarea noastră, a fiecăruia, Dumnezeu a ales

să o ilustreze în pasajul din Galateni 6.7-11, cu munca semănătorului care sea­

mănă sămânţa pe pământul Stâpânului.
§§Ca să putem secera (recolta), la tronul de judecată al lui Hristos, noi

trebuie:
a. Să nu ne înşelăm Stăpânul.
b. Să nu uităm că ceea ce vom semăna, vom şi secera.
c. Să nu cădem de oboseală.
d. Să semănăm cât mai este timp.
§§Şi nu uita: „Plugarul trebuie să muncească, înainte ca să strângă rodurile.”

– 2 Tim. 2.6.

162