Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arme homemade.
4. Praştie făcută dintr-un tub de medicamente peste care era tras un balon. Muniţia
consta din boabe de porumb, orez sau mici pietricele. Raza de acţiune mare însă precizia
la distanţă cam lăsa de dorit. Erau folosite preponderent pe fesele colegelor de clasă.
5. Arc cu săgeţi. Arcul era confecţionat din lemn de alun, cât mai
drept şi gros cât două degete. Coarda era confecţionată din sfoară simplă, cât mai
rezistentă. Cei mai norocoşi făceau rost de „sfoară cauciucată” provenită din cauciucuri
de maşină. Muniţia consta din săgeţi subţiri fabricate tot din alun, iar în vârf se lega o
bucăţică mică de sârmă de radiotelefonie. Raza de acţiune mare însă precizia lăsa mult de
dorit.
7. Duză. Habar n-am de unde provenea duza (cică era un injector de la tractor) însă era
foarte greu de procurat. Duza era prelungită de o bucată de PVC îndoită la flacără.
Catranul de la beţele de chibrit era (agitat) cu un cui, legat de ţeava de PVC cu ajutorul
unei bucăţi de cauciuc. Prin ridicarea cuiului, urmată de apăsarea pe cauciuc, se producea
o mică explozie.
8. Carbid. Sticlele de doi litri umplute cu apă, în care erau aruncate mici bucăţele de
carbid, erau astupate rapid şi lăsate să explodeze. Efectul era superb, sperietura
persoanelor neavizate era priceless.
9.Alte variante: tub de spray, golit, la care a fost îndepărtat capacul. La celălalt capăt era
prevăzut cu un orificiu făcut cu un cui. Era prelungit cu o bucată de PVC mai gros.
Carbidul se introducea în ansamblu, era adăugată o cantitate de apă sau, după caz, salivă,
apoi era astupat capătul liber al ţevii de PVC. Se apropia o sursă de flacără de orificiu, iar
ansamblul producea o explozie. Zgomotul produs era mai mare decât cel al petardelor
existente în acel timp.
Variantă mai simplă: cutie de ness, prevăzută cu o gaură la capătul neastupat de capac. Se
introducea carbidul în cutie, împreună cu puţină apă, apoi se astupa cu capac. La
apropierea unei flăcări de oricifiu, se producea o mică explozie, iar capacul cutiei sărea la
câţiva metri depărtare.
Fumigena cu permanganat si glicerina.
Realizate din 4 bete de chibrit, un bold, o bucata de hartie si ceva ata de cusut sageata
avea de regula viata scurta. Boldul se pune intre betele de chibrit si se strange bine cu ata
de papiota. Odata fixat, intre betele de chibrit se introduce hartia impaturita in asa fel icat
sa preia rolul de stabilizator in zbor. Cei ce erau cu adevarat smecheri taiau colturile
hartiei si jucau pe timbre, actibilde (sic!), sau masini TURBO.
Fotbal cu monede
In spatele blocurilor, dupa gardurile gradinilor de zarzavat ale locatarilor de la parter, pe
la spalatoarele si ale lor bare de batut si uscat covoare se gaseau deseori mingi de 35,
sparte, victime ale pasiunii pentru fotbal ale pustanilor din anii ’80. Pasiunea aceasta s-a
transformat astazi, intr-o afacere banoasa insa pe vremea aceea, atunci cand nu era o
minge prin preajma, isi gasea refularea in jocul de fotbal cu monede.
Jucat pe o suprafata dreapta, fie o masa fie mozaicul din scara blocului, premisele erau
destul de simple: 2 jucatori, 7 monezi, si nimic altceva mai bun de facut. Patru din
monezile amintite erau fixe si functionau 2 cate 2 ca si porti. Celelalte trei aveau un rol
alternativ: cand de jucator, cand de minge. Ideea era ca printre 2 din aceste monezi sa
treci mingea, anume a treia moneda. Miscarea monezilor pe teren se facea de regula cu
unghia, fiind interzisa “conducerea” acesteia. Miscarea de propulsare trebuia sa fie
brusca, moneda urmand sa gliseze pe suprafata de joc.
Ca si la jocul de fotbal adevarat, inceputul jocului se stabilea de regula prin clasica
ghicire a fetei monezii aruncate in aer. Fiecare jucator ataca, plecand de la o pozitie
grupata de 3 monezi, pana reusea sa dea gol sau ajungea in impas (out sau nu mai reusea
sa treaca mingea prin cele 2 monede jucator)
Jocul cu portar si existenta out-ul erau discutate si stabilite in prealabil, iar deseori ca si
miza erau insasi monezile adversarului. Jucat in casa de scara sau pe holul/banca de
scoala acest gen de fotbal avea darul sa stranga o multime de admiratori galagiosi si
dornici sa continue in locul invinsului, odata ce scorul maxim a fost atins de unul din
jucatori.
Iata o jucarie geniala. Eu prima data cand am descoperit-o am fost extrem de incantat.
Initial am vrut sa pun disclaimer la inceputul acestui articol dar pe urma mi-am dat seama
ca desi pare riscant, nu prezinta un risc mai mare decat aprinderea unui bat de
chibrit. ..Oricum aveti grija..exista isteti pe peste tot.
Atentie daca sunt folosite prea multe bete de chibrit racheta va exploda nu va zbura.
Practic nu va exploda cine stie ce, ci pur si simplu se va desface staniolul. Staniolul se
strange ca in imagine si se roteste la capatul care initial a fost centrul. Acesta va fi varful
rachetei. Partea deschisa (cea de sus din imagine) se va strange in jurul lansatoruluica in
imaginea de mai jos
Se iau 2 cutii de chibrituri si se goleste o cutie in cealalta pentru a fi foarte plina cutia de
chibrituri dar trebuie sa fie si aranjate in cutie.Apoi din cutia care am golito se va rupe o
bucata de scaparici care se va aseza in capatul betelor de chibrit in cutie pt a se putea
aprinde.Apoi se va inchide cutia cu betele presate cu scapariciul in cap si se va tine minte
capatul cutiei unde este scapariciul deoarece cu acel capat se va lovi.Se va inchide cutia si
apoi se va lua scotchul si se va trece de 10 ori peste cutia de chibrituri.in ambele sensuri
pt a fi ermetizata foarte bine cutia deoarece nu se produce aprinderea.Se va verifica foarte
bine daca este bine ermetizata si apoi se va lovi cu capatul unde am marcato noi ca ar fi
scapariciul de o bucata de piatra tare , sau ceva tare.
Eu am multa experienta in domeniul asta si va voi spune cateva din experimentele o
facute si reusite de mine
Am reusit sa detonez azotatul de amoniu cu motorina
Am facut peroxid de acetona un explozibil fff puternic.
Am facut praf de pusca
Combustibil solid de racheta
Fumigena fff tare
Flash powder
Peroxidul de acetona
Intrun borcan puneti 30 ml de acetona trebuie sa fie pura,in alt borcan puneti 90 ml apa
oxigenata 3%sau mai mult bagati ambele borcane la frigider pt 10 minute apoi luatile si
turnati apa oxigenata peste acetona si adaugati incet 27 ml acid clorhidric,bagati borcanul
la frigider pt o zi.Se vor forma cristale albe la fundul borcanului,filtrati amestecul si
uscati cristalele.Apa oxigenat gasiti la farmacie,acid clorhidric puteti cumpara de pe
net,cu acetona e mai greu dar exista o acetona pt lac de ungi care merge.Eu am facut si a
mers foarte bine
Praful de pusca:este format de obicei din 7 parti nitrat de potasiu(merge mia bine cloratul
de potasiu) o parte sulf si 2 parti carbune dar canitatile pot varia.
Combustibilul de racheta lam facut din clorat de potasiu si zahar si merge bine.
Fumigena am facuto din azotat de amoniu si rumegus le-am amestecat pe cele 2 si le-am
dat foc.se aprinde mai greu dar merge e cea mai tare fumigena