Sunteți pe pagina 1din 4

An tan te, dize mane pe, dize mane compane, an tan te!.

Asa incepea unul din jocurile care au disparut din activitatea copiilor de azi, dar care ne-au cladit personalitatea
noastra. Stiu ca toti le-ati jucat si mai mult ca sigur le-ati uitat.
Pe vremea cand nu aveam Playstation, Xbox, Wii, Gamecube, Playstation Portablesi altele, parca era mai vesela
viata de copil. Ieseam, ne jucam, ne certam, spargeam, plangeam, radeam.. Nu cred ca voi avea vreodata aceleasi
senzatii despre un joc pe care l-am jucat pe calculator, fata de senzatiile legate de jocurile din copilarie. Timpul era asa
de scurt si ideile atat de multe, incat nu stiam cu care sa incepem si cu care sa terminam. Printre chemarile la masa, de
la geamul bucatariei, reuseam sa ne consumam energia cu fel de fel de jocuri si joculete. Voi incerca sa fac o lista cat
mai lunga cu acestea, pe care le-am trait si eu, dar si cu cele pe care mi le-au povestit prietenii.
Lipa Lipa (portofelul)
Cand parintii ne cumparau coperti de cauciuc (plastic) pentru caiete, acestea nu rezistau prea mult deoarece fetele luau
semnul de carte si isi faceau inelul Arabelei (un film cehoslovac Arabela) care iti indeplinea toate dorintele, iar baietii
faceau Lipa (folosind pamant ud, mai fin, il presau si il inveleau in coperta de caiet/manual sub forma unui portofel).
Cu lipa se arunca de la o linie (aprox. 3 m) la un cadran cu numere de la 1 la 10. Cel care atingea o valoare cat mai
mare castiga (de obicei se paria pe surprize Turbo).
Castelul
Va mai amintiti cat tipau vecinii cand le loveati masinile cu mingea incercand sa ii prindeti pe adversarii de la castel?
Jocul era foarte incitant: se formau doua tabere, se cautau 7 (sau 9) pietre de dimensiuni diferite, se forma castelul
suprapunand pietrele, incepand cu cea mai mare jos, iar o echipa incerca cu cate un om pe rand, sa darame castelul cu o
minge de fotbal, de la o distanta de cativa metri. In clipa in care mingea atingea castelul, echipa se imprastia in toate
directiile, printre toate Daciile din parcare, iar cealalta echipa trebuia sa ii loveasca cu mingea pentru a-i elimina. Cei
alergati trebuiau sa revina la castel (fara a fi prinsi) si sa repuna pietrele una peste alta pentru a castiga.
Tara tara vrem ostasi!
Nu am inteles niciodata ce ma atragea la acest joc dar aveam o placere nebuna cand spargeam randurile adversare.
Ideea jocului era foarte simpla: Copii formau doua randuri fata in fata strigand pe rand Tara, Tara vrem Ostasi! si
din randul opus un copil tasnea incercand sa rupa apararea din fata. Daca nu reusea intra in randul adversarilor,
schimband tabara. Daca avea noroc si spargea randul de ostasi, isi putea alege unul din cei doi despartiti si se intorcea
cu acesta in tabara lui.
Fata Ascunselea
Am auzit fel de fel de denumiri dar jocul era acelasi (piua, plimba ursu, pititea, ultimul plimba ursul, stai acolo
usturoi ca stai bine pe butoi). Imi amintesc, dar nu inteleg, de ce trebuia sa scuipam la perete cand gaseam pe cate
unul ascuns pe sub o masina sau prin tufisuri. Cand cel de la perete ii gasea pe toti cei ascunsi, se punea pe numarat cel
care fusese vazut primul. Daca nu gasea niciunul, se repeta jocul. Stiu ca mereu ne certam intre noi, ba ca nu a numarat
corect cel de la perete, ba ca altii se ascundeau prea aproape ba ca altii aratau cu degetul unde ne piteam.
Cornete
As vrea sa scriu No Comment aici, dar nu pot. Joaca cu cornetele a fost, cel putin pentru mine, cel mai atractiv joc.
Rupeam nenumarate caiete, reviste, ziare, umpleam cu cornete balcoane, bucatarii, perdele, curti, cautam tevi de plastic
prin vecini, prin depozite. Era un haos cand incepeam sa ne suflam unul pe altul. Cei avansati aveau cate doua, trei,
chiar patru tevi lipite intre ele cu scotch, gata incarcate cu cate un cornet pe teava. Singura diferenta era ca masinile nu
alergau printre blocuri, cum alearga azi. Eram regii stradutelor, stapanii cartierelor, spaima bucatareselor cu geamul
deschis.

Sotronul
Era o tehnica sa gasesti o pietricica sau o bucata de geam spart si
tocit, pentru a arunca perfect la numar. Din cate imi amintesc,
aruncai la un numar, parcurgeai sotron-ul (topaind ba pe un
picior, ba pe amundoua), iar la intoarcere te aplecai si luai
pietricica ca sa poti termina cursa complet.
O alta versiune a sotronului era melcul, in care trebuia sa topai pe
un picior de la inceput pana in centru, fara sa calci pe alte linii
sau sa asezi celalalt picior jos.

Biscuitele (sau frunza)


Asta da joc energic! Tot un joc pe doua echipe, in care un grup
trebuia sa faca tot posibilul (sa impinga sau sa traga) pentru ca jucatorii adversi sa nu parcurga tot biscuitele desenat
pe asfalt.
Matele Incurcate
Ideea era foarte haioasa. Copii trebuiau sa se imbarlige cat mai mult posibil, iar un alt copil trebuia sa ii dezlege (un fel
de twister romanesc).
1,2,3 La Perete Stai!
Un joc foarte competitiv in care un grup de copii trebuiau sa se intreaca pana la perete, limitati de un alt copil care
statea cu spatele la ei si striga 1,2,3 la perete stai!. Ideea era sa parcurgi cat mai mult in timpul in care acel copil
striga. In clip in care auzeai Stai! trebuia sa ingheti in pozitia in care te prindea cel de la perete. Cel care ajungea
primul castiga.
Verde Stop!
Va mai amintiti buzunarele pline de frunze? Mai stiti de ce? Ne
provocam mereu cu expresia Verde Stop! si cel in cauza trebuia
sa aiba verde pe el sau frunze in buzunar. Jocul avea si capcane,
daca se striga Verde Stop pe Nemiscatelea! nu aveai timp sa te
repezi pe un gard sa rupi o frunza verde. Premiile variau de la un
pupic la o surpriza turbo, la orice ne trecea prin cap.
Magarusul
Jocul era mai mult pentru baieti. Erau de ajuns trei copii si o
minge de fotbal. Scopul jocului era sa alergi magarusul cat mai
mult. Conditia era sa sutezi mingea catre ceilalti dintr-o singura
atingere. Dupa o prima atingere magarusul putea sa se repeada sa
ii fure mingea celui vizat. Daca reusea, faceau schimb intre ei si
jocul reincepea.
Ratele si vanatorii
Ce placerea aveam sa fiu vanator! Taberele erau impartite intre vanatori (care stateau in extreme) si rate (care erau in
centru, intre vanatori). Ideea era sa nimeresti cu mingea toate ratele si apoi sa se faca schimb de echipe (un fel de dodge
ball american).

Print si cersetor
Alt joc de baieti in care se desena un cadran din mai multe zone notate cu functii pe scara ierarhica: cersetor, cetatean,
boier, mosier, print. Jucatorii trageau la sorti, prima oara, pozitiile de joc si incercau sa se elimine jucand tenis de picior
de la unul la altul. Daca mingea atingea de doua ori un sector, acel jucator era eliminat si cei din pozitiile inferioare ii
ocupau teritoriul. Jocul se termina cand ramanea un singur jucator pe teren, anume printul.
Coarda (Elasticul)
Un joc dedicat fetelor, care aveau o rutina extraordinara cand sareau coarda. Scopul jocului era sa parcurga un numar de
pasi exacti fara a se incurca deloc. O versiune mai dificila a corzii era elasticul. Erau necesare doua persoane care
tineau elasticul in diferite pozitii iar o a treia persoana trebuia sa sara printre acele pozitii fara a se impiedica.
Baza Americana
Cand vroiai sa faci misto de cineva sau sa te razbuni, jucai baza. Jocul era simplu: Un jucator statea cu capul aplecat, cu
mana la ochi, sprijinit pe un perete, un stalp, sau o masina, iar ceilalti jucatori ii trageau o palma dupa ceafa si acesta
trebuia sa ghiceasca cine a dat. Oare de ce nu se ghicea niciodata?
Cazemata
Va mai amintiti dunele de zapada din Bucuresti? Ningea nene de nu se mai oprea! Noi ne echipam cu salopetele de plus
pana in gat, manusile (cu doua degete) legate cu sfoara dupa gat, caciula pe cap, fularul facut de mamaie si ieseam cu
totii afara sa facem cazemate, ca sa ne batem cu bulgari. Nu am mai vazut zapada cum era pe vremuri
Kartul (placaj cu rulmenti)
Ce galagie faceaSe lua una bucata placaj, doua sipci de
lemn, patru rulmenti si un mare surub. Se montau sub forma
unui kart, iar controlul se facea cu picioarele impingand spre
stanga sau spre dreapta sipca din fata, prinsa cu surub central de
placa. Pentru deplasare aveai nevoie de doua elemente: ori te
impingea un amic, ori te dadeai la vale. Tot ce imi amintesc este
ca absolut toti parintii si toti vecinii tipau la noi din cauza
zgomotului produs de kart.
Baba Oarba
Va suna cunoscut? O esarfa la ochi, un grup de copii galagiosi in
jurul celui legat. El era invartit pana il lua ameteala, apoi trebuia
sa prinda pe cineva si sa spuna cine este. Pana nu reusea,
ramanea baba oarba.
Telefonul fara fir
Cand ne strangeam seara la bloc, jucam telefonul fara fir. Alegeam unul din noi sa fie primul si acesta soptea la urechea
urmatorului copil un cuvant si din soapta in soapta, ultimul copil striga tare cuvantul ajuns la urechea lui. Nu imi
amintesc vreodata sa fi fost acelasi.
Pe langa toate acestea mai erau si o serie de expresii foarte haioase care ne-au ramas intiparite in cap :
"Oan tu fri
Pamela vrea copii
Si Bobby nu o lasa

Ca este prea frumoasa."


"Din oceanul Pacific
A iesit un peste mic
Si pe coada lui scria
Iesi afara dumneata."
"An tan te
Dize mane pe
Dize mane compane
An tan te."
Lista ar mai continua dar va las pe voi sa ne amintiti lucrurile care v-au marcat copilaria, si va invit sa urmarit
urmatorul clip pentru a intelege mai bine schimbarea dintre copilaria noastra si copilaria de azi: