Igienă curs 4

Curs 6

IGIENA AERULUI

CONTAMINAREA AERULUI SI ACTIUNEA SA ASUPRA ORGANISMULUI

Aerul contine o serie de germeni in marea lor majoritate germeni aerobi si/sau sporulati.
Cu cat ne apropiem de sol, de colectivitatile umane cu atat numarul lor creste.

Principala sursa a acestor germeni din care si germeni patogeni este omul.

1.Oamenii bolnavi-care pot elimina germeni in diferite stadii (perioade ale bolii):

A)perioada de incubatie-desi numarul germenilor este mic acestia se pot elimina in

exterior.Acesti germeni desi putini sunt foarte periculosi, datorita faptului ca omul bolnav nu prezinta
semne clinice de boala, el circula in societate, vine in contact cu alti oameni receptivi pe care ii
imbolnaveste.
B)perioada de stare-bolnavul are un numar mai mare de germeni in organism si ca atare elimina
multi germeni in aer, el prezinta deja semnele bolii, fiind vorba de boli transmisibile este izolat,
internat in spital si ca atare nu mai poate raspandi germeni la alte persoane.
C)perioada de convalescenta-numarul germenilor scade, scade si eliminarea lor, fiind mai putin
periculosi din punct de vedere epidemiologic.

2.Oamenii sanatosi, purtatori de germeni patogeni/purtatori sanatosi.

Acesti oameni se pot contamina cu germeni patogeni, dar nu se imbolnavesc, deoarece fie au
trecut prin boala si au capatat imunitate, fie au fost vaccinati capatand imunitate. Ei insa pot elimina
germeni in mediul inconjurator .
Purtatorii sanatosi pot fi:
a.permanenti-elimina constant germeni fiind depistati la analizele de laborator.
b.intermitenti-cei mai periculosi deoarece pot fi analizati tocmai cand nu sunt eliminatori de
germeni si considerati nepurtatori, pentru ca ulterior sa elimine din nou germeni si sa contamineze pe
altii cu care vine in contact.

ROLUL AERULUI IN RASPANDIREA BOLILOR INFECTIOASE

Eliminarea germenilor din organism din nasofaringe se face prin tuse, stranut, expectoratie, vorbire
cu glas tare sau soptit la pronuntarea unor consoane ca s,t,t sub forma de picaturi Flugge. Picaturile
sunt destul de grele, sedimenteaza rapid, astfel ca nu ajung la distante mai mari de 1-2m.
In aer insa picaturile daca rezista mai mult isi pierd invelisul hidric si dau nastere nucleilor de
picatura, adica numai nucleul si germenii absorbiti pe el. Sub aceasta forma pot ajunge la distante
mai mari de 10-12m, fiind purtati de curentii de aer. In acest caz insa germenii isi pierd din
infectiozitate ceea ce face ca nucleii de picatura sau nucleolii sa fie mai putin periculosi decat
picaturile.
Uneori atat picaturile cat si nucleul de picatura sedimenteaza pe sol, obiecte, suprafete si adera
la pulberi formand praful bacterian. Sub aceasta forma pot ajunge, iar in aer datorita curentilor de
aer formati la deschiderea sau inchiderea usilor la scuturarea unor obiecte, perierea hainelor etc.fiind
inhalati de persoanele receptive care se imbolnavesc.
Bolile infectioase transmise prin aer: difterie, scarlatina, tusea convulsiva, tuberculoza, antraxul
pulmonar, gripa,virozele respiratorii, rujeola, rubeola,varicela.
Sensibilitate crescuta la germenii patogeni o au -copiii –boli ale primei copilarii-gradinite, crese,
scoli

1
Igienă curs 4

-batranii-imunitate scazuta.

MICROFLORA AERULUI
(Indicatorii de contaminare ai aerului)

Permit stabilirea gradului de contaminare a aerului prin determinari de laborator.(aeromicroflora).

1.NTG-numarul total de germeni(determinarea NTG este aproape imposibila datorita faptului ca nu

toti germenii cresc si se dezvolta la aceeasi temperatura, nu toti au nevoie de acelasi timp de
incubatie-si nu se poate folosi acelasi mediu, aceeasi temperatura si acelasi timp pentru o
determinare.
-necesitatea alegerii anumitor germeni care sa fie considerati ca indicatori. Germenii care au fost
alesi sunt cei care se dezvolta la 37C-temperatura organismului.-germeni mezofili

Recomandari sanitare (valori normale) :

-sub2500 germeni mezofili la m3aer pentru incaperile de locuit
-sub1500 germeni mezofili la m3aer pentru institutiile de copii
-sub 500# # # # pentru saloanele de spital
-sub 300# # # # pentru saloane de nou nascuti
-sub150 # # # # pentru salile de operatii, salile de nastere
-sub80 # # # # pentru salile de operatii de neurochirurgie si transplant de
organ.

2.streptococii hemolitici-(streptococi ß hemolitici)-nu trebuie sa depaseasca 1% din

numarul de germeni mezofili acceptati.
Pentru neurochirurgie si sectiile de transplant de organe nu trebuie sa existe nici un streptococ
norma mezofililor fiind sub 100/m3aer.
3. stafilococi patogeni
4. germeni coliformi(bacilul coli)

MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE A CONTAMINARII AERULUI

Se adreseaza in primul rand sursei si constau in izolarea in spital a persoanelor bolnave sau la
domiciliu, iar pentru afectiunile mai putin grave se poate folosi autoizolarea pentru infectii ca gripa
sau virozele respiratorii care nu imbraca un caracter grav, dar au o mare raspandire.
O alta situatie o reprezinta purtatorii sanatosi care trebuie depistati si neutralizati in institutiile de copii
sau varstnici, spitale prin colectivitati care trebuiesc protejate.
Depistarea lor se face prin examene periodice sau la intrare in colectivitate(gradinite,crese) a copiilor,
care nu sunt primiti in colectivitate fara o adeverinta medicala ca nu sunt purtatori de germeni.
Evitarea frecventa a cinematografelor, teatrelor, salilor de concert.
O masura importanta o reprezinta dezinfectia aerului care se face prin metode fizice si chimice.
Metodele fizice constau prin dezinfectia aerului cu ajutorul radiatiilor ultraviolete(dar fara oameni in
incapere)
Metode chimice constau in utilizarea unor substante cu actiune antibacteriana prin folosirea
formolului (anhidrida formica) si in cazul unor substante ca glicolii (trietilenglicolul si propilenglicolul)
substante care se raspandesc in incapere sub forma de aerosoli.
Alte masuri pot fi ventilatia, prin care aerul rece si uscat din afara distruge germenii, salubrizarea
incaperilor, a obiectelor a suprafetelor prin inlaturarea prafului prin aspirare, stergerea pardoselei cu

2
 Igienă curs 4

substante dezinfectante si de asemenea educatia sanitara prin folosirea batistei in caz de stranut si
tuse, folosirea mastii de tifon in salile de operatii,de nastere.

CLIMA SI RELATIA SA CU SANATATEA

Clima reprezintă totalitatea factorilor fizici (cosmici, atmosferici, tereştrii) şi biologici dintr-o
anumită zonă geografica, ce influenţează starea de sănătate. Clima are o stabilitate foarte mare
(sute, mii de ani). Problemele apar la deplasarea dintr-o zonă climatică în alta.
Aclimatizarea este fenomenul care apare la persoane care locuiesc la altitudini mari (modificări la
nivelul aparatului cardio-vascular pentru compensarea fenomenelor de hipoxie). Aclimatizarea apare
şi la persoane care îşi deşfăşoară activitatea într-un microclimat excesiv de cald sau rece. Dacă
adaptarea se face brusc, apar decompensări ale funcţiilor vitale, în special la persoane în vârstă şi
copii.
Diferenţe climatice în funcţie de latitudine
Zona polară: temperaturi medii anuale mult sub 0OC, viteza curenţilor de aer crescută, umiditatea
aerului crescută, însorire scăzută. Aici bolile aerogene sunt foarte rare pentru că germenii nu au
condiţii de dezvoltare, iar densitatea populaţiei este foarte redusă. Dacă apar astfel de afecţiuni,
manifestarea clinică e severă, deoarece nu au imunitate dobândită. Nu apare rahitismul, deoarece au
un aport exogen suficient de vitamina D (carne de peşte crudă).
Zona temperată: diferenţe meteorologice de la un sezon la altul, astfel încât patologia are un
caracter sezonier (iarna apar afecţiuni respiratorii, vara – afecţiuni digestive). O pondere crescută o
au: afecţiunile cronice, reumatismale şi patologie specifică zonelor cu pontenţial economic crescut
(obezitate).
Zona tropicală: temperatură crescută, însorire puternică, regim crescut al precipitaţiilor. Frecvenţa
bolilor infecţioase şi parazitare e crescută (igienă deficitară, transmitere prin vectori).Apar frecvente
fenomene de malnutriţie. E crescută frecvenţa cancerului de piele şi cataractei.
Măsuri profilactice: imunizare,. Trebuie să se ţină cont de alimentaţie.
Diferenţe climatice în funcţie de altitudine
Climat excitant (alpin şi de stepă)
Climat indiferent (şes şi coline)
Climat intermediar (subalpin şi maritim)
Climat alpin: peste 1000 m altitudine. Caracteristici: presiunea atmosferică şi pO2 sunt scăzute,
viteza curenţilor de aer este crescută, ionizare bogată a aerului. Apar: suprasolicitarea funcţiei cardio-
respiratorii, stimularea metabolismului bazal, creşterea nivelului colesterolului, concentraţiile Ca, Mg
crescute, iar concentraţia K – scăzută.. Concluzie: Acest climat e contraindicat bolnavilor şi
convalescenţilor.
Climatul indiferent: până la 500m. Nu solicită funcţiile vitale ale organismului, poate fi indicat în
perioada de convalescenţă.
Climatul intermediar: face trecerea între celelalte două.
Climatul maritim este excitant prin: însorire crescută, viteza crescută a curenţilor de aer şi
aerosoli bogaţi în iod. Este indiferent prin diferenţele mici de temperatură. Se recomandă pentru
profilaxia rahitismului şi stimularea apetitului.

INFLUENTA SCHIMBARILOR DE VREME ASUPRA SANATATII

Reprezintă variaţii ale calităţii fizice a aerului (temperatură, umiditate, presiune atmosferică,
radiaţii). Toate fiinţele vii sunt meteorosensibile.
Meteorosensibilitatea se caracterizează printr-o serie de modificări funcţionale, care nu sunt
percepute. Unele persoane simt aceste modificări, fiziologic, având o labiliate neuro-vegetativă.

3
Igienă curs 4

Meteoropatologia se referă la afecţiuni care sunt acutizate de modificările meteorologice. Ex. Boli
cardio-vasculare (CI, HTA, frecvenţa crescută a AC), boli endocrine decompensate, crize de ulcer,
epilepsie.
Aceste modificări se produc datorită formării fronturilor atmosferice. Acestea se formează la limita
între două mase de aer cu caractere fizice diferite (temperatură, umiditate, presiune atmosferică,
radiaţii, viteza curenţilor de aer). Se creează o tensiune fizică atmosferică care determnină o tensiune
fiziologică a organismului, cu instalarea sindromului de front atmosferic: sindrom neurologic şi
umoral. Apare insuficienţă de adaptare.
Variaţiile sunt preluate de receptori periferici (cutanaţi ) şi se transmit impulsuri nervoase în SNC:
diencefal (analiza) à SNV à sistem endocrin.
Sindromul de front atmosferic are 3 perioade:
1. Perioada care precede frontul (1- 2 zile): apar modificări electromagnetice şi creşte
excitabilitatea nervoasă, se modifică tonusul vascular, metabolismul bazal, tensiunea arterială, cu
alterarea stării generale, apar cefalee, dureri articulare, precordiale şi exacerbarea afecţiunilor.
2. Perioada de instalare a frontului (1- 6 ore): se modifică şi ceilalţi factori meteorologici.
3. Perioada după trecerea frontului (până la 24 ore): se refac caracterele meteorologice şi starea
funcţională a organismului.