Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042 ; e-mail : ingnicu1@yahoo.com
Art. 1 alin. 2 din OUG 8/2009 prevede: (2) Instituțiile publice, astfel cum sunt
definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu
modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr.
273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare,
indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate
integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, acordă, anual, în
perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, vouchere de vacanță în cuantum de
1.450 lei pentru un salariat.
Alineatele (2), (2^4) și (4) ale articolului 1 din OUG nr. 8/2009 au fost modificate
şi completate prin OUG nr. 46/2017 după urmează:
(2) Instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct.
30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice
locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de
subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă
instituțiile publice, precum și operatorii economici, astfel cum sunt definiți de Ordonanța
Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori
economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori
majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, aprobată cu completări
prin Legea nr. 47/2014, cu modificările și completările ulterioare, acordă, în limita
sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinație, în perioada 1 iulie
2017-30 noiembrie 2018, o singură indemnizație de vacanță sau o singură
primă de vacanță, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei
pentru un salariat.
U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042 ; e-mail : ingnicu1@yahoo.com
Potrivit art. 36 alin. 1 din OUG 114/2018: „În perioada 2019 - 2020, personalul din
cadrul instituțiilor și autorităților publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct.
30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1)
pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de
sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din
venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, beneficiază de vouchere de
vacanță în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 94/2014,(…)”.
Faptul că art. 36 alin. (3) din OUG nr. 114/2018 prevede că voucherele de vacanță
se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în buget pentru unitățile
din domeniul bugetar nu înseamnă că angajatorul nu este obligat să efectueze toate
demersurile pentru includerea sumei de 1450 lei pentru fiecare salariat în propriul
buget, în vederea îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1), aceea de acordare a
voucherelor de vacanță.
astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, raportat
la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010,
aprobată prin Legea nr. 283/2011, art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
84/2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014 și art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului
nr. 29/2013, aprobată prin Legea nr. 168/2014, dreptul la plata tichetelor/voucherelor
de vacanță este condiționat de alocările bugetare prevăzute cu această destinație în
bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale ale instituțiilor publice, nu poate să
conducă la adoptarea unei alte soluții, fiind pronunțată într-un alt context
legislativ.
În acest sens, arătăm că art. 1 alin. 2 din OUG 8/2009, avea la data pronunțării
deciziei mai sus amintite a ICCJ următorul conținut: "Instituțiile publice definite conform
Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și
instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice
locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și
subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, regiile
autonome, societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar,
societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract
individual de muncă acordă, în condițiile legii, vouchere de vacanță.
Pentru anul 2018, în concret, conform art.1 alin.2 din O.U.G. nr.8/2009
(astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.46/2017, forma în vigoare anterior
modificării instituite prin O.U.G. nr.107/2018), instituțiile și autoritățile publice, astfel
cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele
publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea
nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare,
indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate
integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, precum și operatorii
economici, astfel cum sunt definiți de Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 privind
întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau
unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori
indirect o participație majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu
modificările și completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în
buget alocate cu această destinație, în perioada 1 iulie 2017 - 30 noiembrie
2018, o singură indemnizație de vacanță sau o singură primă de vacanță,
după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.
U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042 ; e-mail : ingnicu1@yahoo.com
Prin urmare, deși acordarea voucherelor de vacanță în anul 2018 era condiționată
și limitată de sumele prevăzute cu această destinație în bugetele instituțiilor publice,
acest aspect nu este însă suficient pentru a înlătura dreptul de a primi aceste vouchere,
motiv pentru care acest capăt de cerere în mod corect a fost admis de către instanța de
fond.
Situația este și mai clară cu privire la anii 2019 și 2020, întrucât forma art.1 alin.2
din O.U.G. nr.8/2009 a fost modificată fundamental prin O.U.G. nr.107/2018, având
următorul conținut:
Instituțiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr.
500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2
alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările
și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv
activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile
publice, acordă, anual, în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2020,
vouchere de vacanță în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat.
Este adevărat că alin. 3 din OUG 8/2019 a rămas neschimbat, având următorul
conținut:
Astfel, această prevedere este în contradicție cu cea din alin. 2; în vreme ce art. 1
alin. 2) reglementează imperativ și fără condiționare dreptul personalului bugetar la
primirea voucherelor de vacanță pe anul 2019, art.1 alin.3 reglementează o
condiționare incompatibilă cu acest drept, și anume, includerea de către angajator a
unor sume cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli. Această formă a
art.1 alin.3 din O.U.G. nr.8/2009 nu a fost modificată, iar conținutul său se raporta în
realitate la vechile forme ale art.1 alin.2 care stabileau un drept aparent condiționat la
acordarea voucherelor (în limitele bugetului); astfel, art.1 alin.3 din O.U.G. nr.8/2009 a
căzut în desuetudine, nemaiputând fi corelat cu actualul conținut al articolului.
În referire la voucherele vacanță aferente anilor 2018, 2019 și 2020, așa cum am
mai arătat, nu mai este aplicabilă nici Decizia nr. 39/2017 pronunțată de ÎCCJ
pentru dezlegarea unei chestiuni de drept; practic, prin decizia menționată, Înalta
Curte a tranșat modul de interpretare a art. 1alin. 2) din OUG 8/2009, în
forma și conținutul pe care acest text de lege îl avea anterior anului 2017. În
condițiile în care pentru anii 2018, 2019 și 2020 art. 1 alin. 2) din OUG 8/2009 are un
conținut modificat în mod substanțial (astfel cum a fost prezentat anterior) față de
forma ce a făcut obiectul dezlegării prin decizia nr. 39/2017, rezultă că interpretarea
dată nu este relevantă în cauză și nu se impune cu caracter obligatoriu.
Totodată, dispoziția de la art. 1 alin. (24) din OUG nr. 8/2008, conform căreia în
limita resurselor bugetare, angajatorul stabilește, în condițiile alin. (2), când acordă
U.N.B.R. – BAROUL VRANCEA
CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT ENCIU NICOLAE
Tel. 0758.313.042 ; e-mail : ingnicu1@yahoo.com
În sarcina autorităților administrației publice locale art. 40 alin. (1) din Legea nr.
448/2006, republicată, a instituit obligația prevederii în bugetul local a sumelor necesare
din care se suportă salarizarea și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal,
potrivit legii.
Altfel spus, este posibilă executarea prin echivalent a obligației; în acest sens:
- potrivit art. 1527 alin.1 Cod civil, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul
să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o asemenea
executare este imposibilă;
Este adevărat că, având în vedere situația sanitară la nivel național, prin art. XII
alin. 2 din O.U.G. nr. 226/2020, s-a decis ca prin derogare de la prevederile alin. (4),
perioada de valabilitate a voucherelor de vacanță, emise în perioada martie 2019 -
decembrie 2019 și ianuarie 2020 - noiembrie 2020, indiferent de suport, să se
prelungească până la data de 31 decembrie 2021.
În ceea ce privește actualizarea sumei de 1450 lei cu rata inflației, potrivit art.1531
alin.1-2 Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a
suferit din faptul neexecutării; prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor
și beneficiul de care acesta este lipsit, iar la stabilirea întinderii prejudiciului se ține
seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru
evitarea sau limitarea prejudiciului.